Author Archives: admin

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE CATASTROFA DE LA CENTRALA NUCLEARĂ ELECTRICĂ CERNOBÎL

30 de ani de la catastrofa de la Centrala Nucleară Electrică Cernobîl

 Motto: „Câte un atom pașnic în fiecare casă”.
Slogan din orașul Pripet, localitate
aflată în apropierea Cernobîlului

Catastrofa de la Centrala Nucleară Electrică Cernobîl (CNEC), estimată la cel mai înalt nivel de cataclisme, al șaptelea, și produsă la 26 aprilie 1986 este considerată cea mai gravă catastrofă nucleară din istorie. Cataclismul tehnogen a lăsat amprente nefaste asupra stării de sănătate a oamenilor, a ambianței, a generat o nouă viziune referitoare la impactul factorului antropogen în univers, a intensificat protestul tacit al populației față de sistemul administrativ de comandă sovietic, față de ideologia comunistă. Potrivit scriitoarei belaruse, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură (2015) Svetlana Aleksievici, Cernobîlul a devenit „metoforă, simbol”. Cernobîlul simbolizează colapsul Uniunii Sovietice. După catastrofa de la Cernobîl au fost expuse mai multe scenarii apocaliptice, unele extrase din perimetrul lecturilor biblice: „va fi verdeață, însă nu va fi viață” sau „va fi totul, însă nu va fi nimeni”.

  1. Wladimir Tchertkoff, care a înregistrat mai multe mărturii din localitățile din nordul Ucrainei și din sudul Belarusului, a denumit Cernobîlul în mod generic „Gulag atomic”. Ca o ironie a sorții, sub aspect etimologic, „Cernobîl” în limba ucraineană semnifică „pelin” (Artemisia absinthium).CNEC, aflată la 18 km nord-vest de localitatea omonimă, situată pe râul Pripet, regiunea Kiev, Ucraina, a început să fie construită în 1972, prima de acest gen din Ucraina purta numele liderului bolșevic – V. I. Lenin. În 1977 a fost dat în exploatare primul reactor cu o putere de 1,0 mil. kWt, iar în 1985 funcționau 4 reactoare, cu o putere de 4,0 mil. kWt. Conform unui plan de perspectivă, puterea Centralei urma să fie extinsă până la 6 mil. kWt. Anterior „marei catastrofe”, activitatea de la CNEC a fost însoțită de o serie de accidente. În 1978, atunci când a fost dat în exploatare reactorul al 2-lea, au avut de suferit 170 de muncitori, iar între 1981 și 1985 au avut loc cca 1 000 de accidente tehnice. La 9 septembrie 1982, primul reactor al Centralei a cedat, afectând o porțiune de 14 km la nord-est și 5 km sud-vest (locuitorii cătunului Cistogolovka din apropierea CNEC au fost evacuați).
  2. Între 25 și 26 aprilie 1986, inginerii de la CNEC, în urma unui experiment eșuat, au generat o reacție în lanț necontrolabilă în interiorul reactorului, iar explozia a dus la prăbușirea acoperișului și la emisia de substanțe radioactive în atmosferă. Accidentul a avut loc pe 26 aprilie 1986, ora locală 01:22:44, iar focarul nu a putut fi stins decât pe 13 mai 1986. Praful și focul, care s-au ridicat pînă la 2 km, au aruncat în mediul înconjurător peste 40 de elemente radioactive și de gaze rare, cca 156 tone de produse suprimate. Cantitatea de materiale radioactive răspândite în atmosferă a fost de 200 de ori mai mare decât cea de la Hiroshima și Nagasaki.
  3. Sunt expuse mai multe cauze ale catastrofei de la Cernobîl: ratarea proiectului tehnic al reactorului nr. 4, neajunsuri tehnice, eroare profesională, nerespectarea securității muncii, incompetența birocratică și caracterul secret etc. O altă cauză care a generat cataclismul de la Cernobîl rezidă în competența profesională a angajaților, la CNEC activând un număr infim de specialiști în domeniu.
  4. Inițial s-a acreditat ideea că la Cernobîl a avut loc doar un banal accident, iar în lunile iunie–iulie 1986, reactorul nr. 4 va fi pus în funcțiune. De aceea autoritățile sovietice au mușamalizat evenimentul. Ministerul Afacerilor Externe al URSS nu a recunoscut dezastrul de la Cernobîl. Ministerul Ocrotirii Sănătății al URSS, în pofida menirii sale, a ținut în secret informația referitoare la catastrofă și rezultatele tratamentului celor internați, pericolul la care au fost expuși personalul stației și participanții la lichidarea deflagrației. Doar atunci când monitorizatorii centralei – Suedia și Finlanda – au raportat nivelul ridicat de radioactivitate purtată de vânt, Kremlinul a fost nevoit să recunoască accidentul.
  5. Cel mai afectat de catastrofa nucleară a fost Belarusul. Circa 70% din precipitaţiile radioactive au căzut pe teritoriul acestei țări, fiind contaminate 20% din suprafaţa împădurită a republicii şi 6 000 km² de terenuri arabile; 109 000 de persoane au fost evacuate din zona periculoasă. Suprafața afectată de accident a inclus un teritoriu de cca 150 mii km²: Ucraina (8,9% din suprafață), Rusia, România (cea mai afectată zonă a fost cea la nivelul lanțului Carpatic), alte state din Europa, în total o populație de 7,1 mil. de oameni, dintre care 3 mil. de copii.
  6. Pierderile financiare generate de catastrofa de la Cernobîl, până în 1990, se estimează la 9 mld. ruble. Belarusul alocă anual 9% din din PIB pentru înlăturarea consecințelor catastrofei nucleare, Ucraina – 5%. Pentru a constui un nou sarcofag (cu o înălțime de 100 de metri și o greutate de 29 mii de tone) necesar opririi scurgerilor radioactive sunt preconizate alocarea peste două miliarde de dolari SUA.
  7. În procesul de decontaminare de la Cernobîl au luat parte cca 800 mii de oameni din mai multe țări, inclusiv 210 unități militare, cu un efectiv de 340 mii de militari, ingineri și tehnicieni și alți civili care au lucrat la dezactivarea și construirea sarcofagului din beton deasupra reactorului, fiind supuși pericolului direct al contaminării. În Ucraina, de exemplu, numărul „lichidatorilor” constituie circa 120 mii de persoane. După cinci ani de la catastrofă, aproximativ 10 mii de „lichidatori” și-au pierdut viața.
  8. Participanții la lichidarea consecințelor avariei de la Cernobîl în multe cazuri nici nu au fost anunțați că vor fi mobilizați în acest focar (astfel s-a procedat și în cazul războiului sovieto-afghan din anii 1979–1989). În Uniunea Sovietică aceste acțiuni erau considerate drept secrete de stat. Actualmente „lichidatorii”, nominalizați ca bioroboți, reprezintă o categorie de populație frustrată și marginalizată. Printre aceștia este frecvent fenomenul sinuciderii.
  9. Principalele localități afectate, Pripet (cu o populație de 50 mii de oameni), format în majoritate din muncitori de la CNEC și Cernobîl (cu o populație de 14 mii de locuitori), pe parcursul zilelor 26–27 aprilie 1986 au dus o viață cotidiană obișnuită. În Pripet (localitatea avea în anii 1980 o populație cu vârsta medie de 26 de ani, unde anual se nășteau circa 1 000 de copii, iar serile se transformau în „parade de cărucioare”), de exemplu, s-au organizat două nunți, oamenii plecau la pescuit etc. În prima zi a catastrofei de la Cernobîl, locuitorii Pripetului au fost iradiați cu o cantitate de 50 de ori peste limita admisă.
  10. Din RSS Moldovenească, la înlăturarea consecințelor accidentului de la Cernobîl, au participat 3 500 de persoane. În anii 1986–1988 majoritatea „lichidatorilor” aveau vârsta cuprinsă între 21 și 40 de ani (83,3%), iar în 1989–1990 între 17 și 40 de ani (94,5%). Vârsta medie a participanților la lichidarea consecințelor catastrofei constituia 29,68 ani. Majoritatea persoanelor sunt din zona de centru a Republicii Moldova (60,6%), din cea de nord – 24,2%, sud – 15,2%. „Lichidatorii” din Moldova s-au aflat la Cernobîl în medie 62,5 zile.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

Legende foto

  1. În documentele semnate de Comitetul Securității de Stat al URSS se semnalau încălcări ale sistemului de securitate la Centrala Nucleară Electrică Cernobîl, 21.02.1979
    1
  2. Reactorul nr. 4 al Centralei Nucleare Electrice Cernobîl. Sursă: arhiva curentă a Muzeului Armatei Naționale a Republicii Moldova.
    2
  3. „Lichidatori” moldoveni la reactorul nr. 4 al Centralei Nucleare Electrice Cernobîl după catastrofă. Sursă: arhiva curentă a Muzeului Armatei Naționale a Republicii Moldova.
    3
  4.  „Lichidatori” moldoveni la reactorul nr. 4 al Centralei Nucleare Electrice Cernobîl după catastrofă. Sursă: arhiva curentă a Muzeului Armatei Naționale a Republicii Moldova.
    4
     

Sursă: Ion Xenofontov, Zece curiozități despre catastrofa de la Centrala Nucleară Electrică Cernobîl //Moldova Suverană, nr. 51 (1992), marți, 26 aprilie 2016, pp. 1-2

„LA INTERFAŢA TIMPURILOR”, UN VOLUM CU ŞI DESPRE ACADEMICIANUL GHEORGHE DUCA, A FOST LANSAT LA ACADEMIE

La Academia de Ştiinţe a Moldovei a fost lansat recent volumul „La interfaţa timpurilor”, autor academicianul Gheorghe Duca, preşedinte al AŞM. Lucrarea a apărut la Editura „Ştiinţa”, în colaborare cu Biblioteca Ştiinţifică Centrală (Institut) a AŞM şi face parte din Colecţia „Academica”.

La evenimentul de lansare au participat reprezentanţi ai mediului academic şi universitar, politicieni, diplomaţi, colegi, prieteni, consăteni, discipoli, oaspeţi din România.

4_800x533

„Am convenit să facem o carte nu despre, ci a academicianului Gheorghe Duca, o carte scrisă, în primul rând, de Domnia Sa”, a menţionat în debutul manifestării, dr. Gheorghe Prini, directorul Editurii „Ştiinţa”, aflat şi pe post de moderator. În calitate de editor, directorul Prini a creionat câteva aspecte ce au reflectat procesul de lucru asupra lucrării, dar şi implicarea echipei de creaţie care a muncit mai mulţi ani, pentru ca în final să apară un volum de succes.

Articolul în întregime →

IN MEMORIAM ACADEMICIAN SOLOMON MARCUS. HERMENEUTICA UNEI PARADIGME ENCICLOPEDICE

Elena Prus, prof. univ. dr. hab.,
Director-adjunct al Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut), AȘM

La 17 martie 2016 a decedat acad. 222Solomon Marcus (n. 1 martie 1925, Bacău), matematician român  cu renume mondial, membru titular al Academiei Române (2001). Cărțile sale au fost traduse în circa 20 de limbi. A publicat circa 60 de volume, alte 26 de titluri de carte (volume coordonate, editate, prefațate sau postfațate) și peste 500 de articole în reviste științifice sau de specialitate. Opera sa a fost citată de peste 1000 de autori. Domeniul principal al cercetărilor sale a fost analiza matematică și utilizarea matematicii în lingvistica computațională, în analiză teatrală, în ştiinţele naturale şi sociale. A publicat și numeroase cărți și articole pe diferite subiecte ce țin de semiotică și filosofie, istoria științei și a educației, cultură și artă, lingvistică și poetică, combinând, cum definea el însuși, în polaritatea pascaliană „spiritul de geometrie, spiritul de finețe”. Astfel că președintele Universității „Apollonia”  din Iași Vasile Burlui, cu ocazia conferirii ilustrului matematician a titlului de Doctor Honoris Causa, l-a definit în al său Laudatio foarte sugestiv: „s-ar putea mai de grabă spune că e inclasabil… Privirea lui mereu proaspătă, lipsită de prejudecăți sau locuri comune, ne dezvăluie știința ca pe un univers fascinant”. A fost evocat modelul său de existență interogativă, care dă alt sens și profunzime ființei și vieții omenești.

Articolul în întregime →

POPAS ANIVERSAR. „11” CONSIDERENTE DESPRE ISTORICUL, ETNOGRAFUL ȘI GENEALOGISTUL ALEXANDRU FURTUNĂ

Motto: „Un popor care nu își cunoaște istoria este un copil care nu cunoaște părinții”.
Nicolae Iorga (1871–1940), istoric român

Istoricul, etnograful și genealogistul 1.Alexandru Furtună este un nume consacrat în mediul științific din Republica Moldova și de peste hotare. De patru decenii activează în cadrul Academiei de Științe a Moldovei. În prezent este cercetător științific coordonator la Institutul de Istorie. Biografia științifică a savantului însumează 20 de volume de studii și lucrări monografice (unele semnate în calitate de coautor) și circa 100 de articole științifice și de popularizare a științei. A participat la numeroase manifestări științifice naționale și internaționale. A fost nominalizat cu mai multe premii și diplome.

Merită înalt apreciat.

  1. Alexandru Furtună consideră că orice istoric este dator să cerceteze și să scrie istoria localității de baștină. O demonstrează prin propriul exemplu. Are editate două lucrări consacrate satului Hiliuți, raionul Rîșcani, satul său de baștină. Mai mult, a scris și istoria bisericii din localitate.
  2. A editat monografia Lipnicului din raionul Ocnița, satul de unde a venit la Hiliuți neamul Furtună în sec. XIX. Inițial neamul Furtuneștilor s-au așezat într-o mahala separată, apoi s-au înrudit cu alte neamuri băștinașe și s-au asimilat. Distanța dintre Lipnic și Hiliuți este de circa 100 km.
  3. Cercetătorul Alexandru Furtună este descendent și continuator al unui neam de istorici consacrați. Unchiul său, Alexandru Gonța (mama lui, Maria Diaconu, fiind din Hiliuți) a fost unul dintre cei mai mari cunoscători ai istoriei medievale românești. Cu un alt unchi, Iacov Furtună, profesor și cercetător, au elaborat monografia satului de baștină. Fiica lui Al. Furtună, Olga, și cîțiva nepoți au studiat la Facultatea de Istorie.
  4. În metoda de cercetare istorică pe care o aplică cu dăruire Al. Furtună, se pune accentul pe „religia documentului”, fiind unul din cei mai vizați cercetători ai fondurilor de arhivă.
  5. În calitate de etnograf, a colindat sute de sate din Republica Moldova și a adunat informații de la mii de oameni. De specificat faptul că multe expediții le-a efectuat pe cont propriu.
  6. Furtună este un valoros genealogist, editînd studii științifice despre neamurile Șoimaru, Druță, Duca, Casapu ș.a.
  7. A studiat șiragul de neamuri din care a coborît (neamul Furtună descendent din Lipnic) și neamul Diaconu (din Hiliuți) pe parcursul a opt generații, de la sfîrșitul sec. XVIII și pînă în prezent.
  8. A studiat folclorul păstoresc la moldoveni de la sfîrșitul sec. XIX – începutul sec. XX. Acest subiect, de altfel, și a constituit teza sa de doctorat pe care a susținut-o cu brio la Leningrad în 1987.
  9. Este autor (coautor) a mai multe monografii ale localităților din Republica Moldova (Todirești, Șaptebani, Opaci, Sîngerei, Telenești ș.a.).
  10. Este printre puținii cercetători care a studiat proveniența și semnificația ritului decapitării la români, știe cum pregăteau strămoșii noștri cheagul, cunoaște în profunzime obiceiurile secerișului, știe cum se îmbrăcau păstorii în trecut, știe istoria domesticirii și creșterii porcinelor, este cunoscător al semnificațiilor zilelor săptămînii etc.
  11. Alexandru Furtună s-a născut la 17 martie 1956. La Mulți Ani, Maestre!

    Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

      Legende foto

  1. Cercetătorul Alexandru Furtună la masa de lucru. Arhiva familiei Furtună
    1.

2-3. Etnograful Alexandru Furtună, promotor al portului popular. Arhiva familiei Furtună
2
3

  1. Cercetătorul Alexandru Furtună într-o ședință de lucru la Academia de Științe a Moldovei. Foto: Vitaliu Pogolșa, 9 martie 2016
    4

5. Din opera științifică a savantului Alexandru Furtună

5

6. Satul de baștină Hiliuți, raionul Rîșcani, căruia Alexandru Furtună i-a consacrat două lucrări. Arhiva familiei Furtună

6

 

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE „CARTEA ROȘIE A REPUBLICII MOLDOVA”

Motto: „Jumătate din toate speciile floristice și faunistice de pe pământ pot să dispară spre sfârșitul acestui secol”
Elisabeth Colbert, scriitoare americană, laureată a Premiului Pulitzer (2015)

Din cele mai vechi timpuri, 1teritoriul dintre Carpaţii Orientali şi fluviul Nistru a fost bogat în floră și faună. Diversitatea biologică a regiunii se datorează, în mod special, poziţiei geografice favorabile – interferenţa biogeografică a zonelor central-europeană, eurasiatică şi mediteraneeană. Pe măsura dezvoltării societăţii omeneşti au evoluat şi formele de intervenţie a omului în natură. Astfel, vânătoarea (apărută ca formă de asigurare a hranei) a evoluat pe parcursul istoriei de la folosirea „instrumentelor ecologice” de vânătoare la aplicarea unor arme performante, devenind un hobby, spre deosebire de timpurile mai vechi, când vânătoarea în grup era practicată doar din necesitate. Drept urmare a factorului antropogen, bourul european (Bos taurus primigenius), cel mai bestial animal din codrii Europei Răsăritene, a dispărut în secolul XVII, fiind ulterior asimilat cu zimbrul. În Țara Moldovei, bourul a fost considerat element heraldic, deoarece este prezent atât în însemnele statale moldovenești, cît și în teritoriile moldovenești înstrăinate. În Polonia există chiar un monument al ultimului bour vânat în pădurile din acest spațiu în 1627. Factorul uman, distrugerea și poluarea habitatelor au determinat, în cele din urmă, dispariţia multor specii din fauna și flora spaţiului carpato-nistrean, iar acum suntem în preajma unei ecocatastrofe (ecodevieri, ecofluctuaţii etc.), așa încât populația speciilor de plante și animale trebuiesc protejate, impunând acțiuni urgente ale protecției de stat.

„Cartea Roșie” reprezintă un semnal de alarmă privind perspectivele existențiale ale unor forme de viață…

  1. Cărțile Roșii sunt un suport științific pentru elaborarea unor acțiuni concrete și a unui regim de protecție a speciilor de plante, fungi și animale rare și aflate pe cale de dispariție.
  2. În prima ediție a „Cărții Roșii a Republicii Sovietice Socialiste Moldovenești” (1978) au fost incluse 26 de specii de plante și 29 de specii de animale periclitate și critic periclitate.
  3. Peste un sfert de secol, în ediția a doua a „Cărții Roșii a Republicii Moldova” (2001) au fost incluse 126 de specii de plante și ciuperci, 116 specii de animale pe cale de dispariție.
  4. În 2015, la Editura „Știința” (director doctor inginer Gheorghe Prini) a văzut lumina tiparului ediția a treia a „Cărții Roșii a Republicii Moldova” (492 p.) într-un tiraj de 3000 de exemplare. Lucrarea a apărut în text bilingv (paralel): român (inclusiv cu prezentarea denumirii populare, după caz) și englez. Denumirile științifice sunt indicate în limba latină. Dimensiunile cărții: 22 cm x 30,5 cm.
  5. Indicatorii de raritate a speciilor de plante, ciuperci și animale din ediția a treia au fost stabiliți potrivit Listei Roșii a Uniunii Internaționale a Conservării Naturii.
  6. În ediția recentă sunt incluse 208 specii de plante și fungi și 219 specii de animale, dintre acestea 171 habitează în păduri. Pe parcursul a doar 14 ani constatăm aproape o dublare a florei și faunei aflate în pericol. Unele specii rare de pe teritoriul Republicii Moldova (papucul-doamnei, cornaciul-natant, sita-zînelor, vipera-de-stepă, rața-roșie etc.) au o importanță internațională, fiind incluse în „Cartea Roșie a Europei”.
  7. Din 28 de specii de ciuperci, 14 sunt cu picior şi pălărie și 14 – ca „farfuria”, evantai deschis sau mătură stufoasă.
  8. Din 80 de insecte, 31 sunt lepidoptere (fluturi), dintre care 12 habitează în păduri şi 19 în luncă, stepă, câmpie etc., inclusiv 8 sunt nocturne (zboară noaptea) şi 23 diurne (zboară ziua). Fluturii din fam. Saturniidae se consideră cei mai mari din Europa, anvergura aripilor atingând 120-150 mm (Saturnia pyri); fluturele-cap-de-mort frecventează stupii albinelor, fiindcă trompa lor este scurtă şi nu poate pătrunde în floare ca să se hrănească şi totodată sînt unicii fluturi care produc sunete specifice cu articulaţia trompei; fluturele polixena în engleză se numeşte „fluturele-bijuterie”; viaţa albăstriţei-argintii depinde de furnici. Unii fluturi sunt numiţi după zei, eroi, poeţi antici etc., spre exemplu – Saturnia de la Saturnus – zeul fertilităţii solului; tau – a 19-a literă din alfabetul grecesc; Sappho – poetesă antică elenă; Acherontia – unul din cele 5 râuri subterane din Regatul Morţii; Atropos – una din cele trei zeiţe ale sorţii care a tăiat firul vieţii omului; Machaon – fiul lui Asclepios, zeul medicinei antice elene şi care a învăţat medicina de la tatăl său; Arion – poet antic elen; Daphnis – tânăr chipeş, eroul din poemul mioritic sicilian; Tomares – oraş din Spania etc.
  9. La elaborarea „Cărții Roșii a Republicii Moldova” au participat 67 de autori (29 de femei și 38 bărbați), inclusiv 1 academician (Ion Toderaș), 2 membri corespondenți (Ion Dediu, Vasile Șalaru), 10 doctori habilitați în biologie, 42 de doctori în biologie, 2 doctori în agricultură, 8 cercetători științifici și 2 doctoranzi. Majoritatea autorilor sînt angajați ai Grădinii Botanice (Institut) (director Alexandru Teleuță, doctor în agricultură, autor-coordonator al primei părți a cărții „Plante și fungi”) și ai Institutului de Zoologie (director academicianul Ion Toderaș) ale Academiei de Științe a Moldovei. Lista autorilor este plasată pe filele roșii ale lucrării…
  10. La 11 februarie 2016, una din televiziunile private a anunțat că în această zi a fost publicată „Cartea Roșie a Republicii Moldova”, ediția a treia. De fapt, în această zi lucrarea a fost lansată la Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei. Academicianul Gheorghe Duca, președintele Academiei de Științe a Moldovei, prezent la eveniment, a specificat că prin această carte „se educă o atitudine corectă față de mediul ambiant, oameni, societate”.

 

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

 

Legende foto

  1. Bourul european (Bos taurus primigenius), aplicat și ca element heraldic al Țării Animalul a dispărut în secolul XVII (desen-reconstituire). Sursă: http://www.descopera.ro/natura/11427537-bourul-simbolul-disparut-al-moldovei
    1
  1. Capul de bour flancat în dreapta de o roză cu cinci petale și în stînga de o semilină conturată.Postamentul monumentului lui Ștefan cel Mare și Sfânt din Chișinău. Foto: Ion Xenofontov, 29 februarie 2016
    2

  2. „Cartea Roșie a Republicii Moldova”, Chișinău, Editura „Știința”, 2015, 492 p. ISBN 978-9975-67-998-5 (Supracoperta)
    3
  1. Secvență de la lansarea „Cărții Roșii a Republicii Moldova”, 11 februarie 2016. De la stînga: dr. Alexandru Teleuță, dr. Gheorghe Prini, acad. Gheorghe Duca, acad. Ion Toderaș. Foto: Ion Xenofontov
    4

  2. Doctor habilitat în biologie (2011) Tudor Cozari, autor al „Cărții Roșii a Republicii Moldova”, 11 februarie 2016. Foto: Ion Xenofontov
    5

  3. Doctor în agricultură (2000) Asea Timuș și doctor în biologie (2006) Elena Baban, autoare ale „Cărții Roșii a Republicii Moldova”, 11 februarie 2016. Foto: Ion Xenofontov
    6

APARIŢIE EDITORIALĂ. LA INTERFAŢA TIMPURILOR DE GHEORGHE DUCA

Gheorghe Duca, La interfaţa p2929_membtimpurilor (Colecţia „ACADEMICA”), Editura Ştiinţa, 2016, 496 pagini

Volumul prezintă o sinteză a activităţii academicianului Gheorghe Duca în trei ipostaze: savant, manager al ştiinţei şi om public.

Activitatea de savant este reflectată în primul compartiment al cărţii, Chimie versus ecologie, care include articole ştiinţifice propriu-zise, vizând domeniile de cercetare, inovare şi transfer tehnologic ale academicianului Duca (asistat, după caz, de colegii şi discipolii săi): chimia ecologică, transferul de sarcină în procesele redox, apa şi energia regenerabilă, tratarea apelor reziduale, estimarea riscului chimic, managementul deşeurilor, tehnologia biocompozitelor, obţinerea şi prelucrarea produselor vinicole secundare etc.

Partea a II-a a cărţii, Ştiinţă versus management, propune cititorului discursurile şi articolele autorului (în calitate de preşedinte al Academiei) privind managementul ştiinţei, dar şi problemele cu care se confruntă sfera ştiinţei şi inovării. Activitatea autorului cărţii în calitate de preşedinte al AŞM, de deputat şi ministru l-a lansat şi ca persoană publică, aria intereselor lărgindu-se implicit: dezvoltarea durabilă, ştiinţa în serviciul societăţii, aderarea la spaţiul european de cercetare, paradigma dezvoltării ştiinţei etc.

Un amplu compartiment inserează opiniile savanţilor şi oamenilor de cultură despre autorul cărţii, un altul include dialogurile savantului şi managerului, în fine, urmează compartimentul Viaţa în imagini.

Eugenia Tofan, Centrul Media al AŞM

CERCETĂTORUL ȘTIINȚIFIC ION XENOFONTOV DESPRE MĂNĂSTIREA JAPCA, MĂNĂSTIREA REZISTENȚEI

Situată pe o terasă pitorească de pe malul stâncos al râului Nistru, Mănăstirea Japca din raionul Floreşti este una dintre cele mai vechi şi mai frumoase aşezăminte monahale din spaţiul dintre Prut şi Nistru. Cu adevărat deosebită o face însă faptul că este singura care a funcţionat neîntrerupt de la înfiinţare, chiar şi în perioada URSS. Autorităţile sovietice locale le-au luat, mai întâi, gospodăria. Apoi, le-au tăiat treptat din pământurile din jurul mănăstirii şi le-au defrișat pădurea, ceea ce a provocat alunecări masive de teren. Impozitele plătite de comunitate erau imense… Cum au reușit, totuși, monahiile să reziste prigoanei? Vedeți în reportajul Eugeniei Pogor. Echipa Europei Libere este, practic, prima care a filmat în interiorul mănăstirii și a vorbit cu călugărițele de acolo.

http://www.europalibera.org/emailtofriend/video/27561365.html?isflashembed=true

A FOST LANSATA CARTEA ROSIE A REPUBLICII MOLDOVA

Peste 400 de specii de plante, fungi şi animale vulnerabile, periclitate şi critic periclitate, au fost incluse în Cartea Roşie a Republicii Moldova, ediţia a treia, lansată la Biblioteca Ştiinţifică Centrală a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

cartea rosie

Lucrarea a fost elaborată în baza cercetărilor unui grup de 70 de savanţi, colaboratori ai Grădinii Botanice şi Institutului de Zoologie ale Academiei de Ştiinţe a Moldovei, profesori şi cercetători de la universităţi. Directorul Institutului de Zoologie al AŞM, academicianul Ion Toderaş, unul dintre cei doi coordonatori ai ediţiei, a afirmat că fenomenul creşterii rapide a numărului de specii, plante, fungi şi animale pe cale de dispariţie se atestă şi în R. Moldova. Potrivit sursei citate, dacă la prima ediţie a Cărţii Roşii (1978) au fost incluse 26 de specii de plante superioare şi 29 de specii de animale vertebrate vulnerabile, periclitate şi critic periclitate, iar în ediţia a doua a cărţii din 2001 au fost cuprinse deja 126 de specii de plante şi 116 de specii de animale pe cale de dispariţie, atunci în ediţia de faţă a Cărţii Roşii sînt descrise 208 specii de plante şi fungi şi 219 de specii de animale. Preşedintele Academiei de Ştiinţe a Moldovei, Gheorghe Duca, a menţionat că această carte este, deopotrivă, o enciclopedie a frumuseţilor naturii, un semnal de alarmă, dar şi un îndemn la protecţia biodiversităţii. ”Cartea Roşie trebuie să ajungă în fiecare bibliotecă”, a constatat Gheorghe Duca. În context, ministrul Educaţiei, Corina Fusu, prezentă la eveniment, a solicitat editorilor cîte un exemplar pentru cele aproape 1400 de instituţii de învăţămînt general din R. Moldova. Cartea Roşie a Republicii Moldova a apărut la Editura „Ştiinţa” într-un tiraj de 3000 de exemplare.

Sursa: Moldova Suverană

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE BASARABENI, MEMBRI FONDATORI AI ACADEMIEI ROMÂNE

Motto: „Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate”
Arnold Toynbee (1889–1975)

După Unirea Principatelor Române (1859) și 1. inaugurarea-societatii-academice-la-1-august-1867constituirea statului român modern s-au creat condiții favorabile de proliferare a culturii și științei. Fără Academie, estima scriitorul Gheorghe Sion (1821–1892), „talentele sunt osândite a zace în întuneric cu florile mirositoare abandonate între mărăcini sau călcate de picioare profane”. La 1–13 aprilie 1866 s-a aprobat totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor Societății Literare Române, subvenționată de stat și având drepturi de a primi legate orice ofrande (donații).

  1. Noua structură academică urma să includă: trei membri din România de peste Milcov (Moldova), patru membri de dincolo de Milcov (Muntenia), trei membri din Transilvania, doi membri din Banat, doi membri din Maramureș, doi – din Bucovina, trei – din Basarabia, doi – din Macedonia. Inițial, numărul total al membrilor fondatori era 21, componența numerică și nominală a fondatorilor ulterior fiind modificată, ajungând la un număr de 22 de persoane.
  2. Cei trei membri fondatori ai Academiei Române, reprezentanți din Basarabia, aflată în componența Imperiului Rus, erau Alexandru Hâjdău (1811–1872), Constantin (Costache) Stamati (1786–1869) și Ioan Străjescu (1833–1873). Constantin (Costache) Stamati, aflat la moșia sa de la Ocnița, județul Hotin, avea o stare a sănătății precară, de aceea nu a putut onora înaltul for academic, fiind înlocuit de agronomul şi omul politic Ştefan Gonata (1838–1896).
  3. Alexandru Hâjdău, descendent dintr-o familie cu înrudire domnească, s-a născut la 30 noiembrie 1811 la Miziurineț, regiunea Ternopol, Ucraina. A studiat la pensionul pentru copii de nobili de pe lângă Seminarul Teologic din Chișinău (1822–1828), ulterior la Facultatea de Drept a Universității din Harkov (1829–1832). A studiat științele naturale, filologia și filosofia la universitățile din Münhen și Haidelberg. A fost efor al școlii lancasteriene din Hotin (1836–1840). În această calitate a rostit celebrul discurs de la Gimnaziul din Hotin (1837) despre vechea glorie a Moldovei. Constantin Stamati îl asemăna, grație culturii sale enciclopedice, cu Dimitrie Cantemir (1673–1723). Ultimii ani de viață i-a petrecut solitar și în acțiuni de misticisme.
  4. Ştefan Gonata s-a născut la 1 februarie 1838 la Trifănești, județul Bălți, actualmente raionul Nisporeni. În 1856 a absolvit Liceul regional din Chișinău, apoi a făcut trei ani de studii la Liceul „Richelieu” din Odesa. A continuat studiile la Paris, unde a studiat filosofia și viticultura. A fost unul dintre primii moșieri care au aclimatizat vița-de-vie franceză și americană în Basarabia la moșia sa din Zberoaia, de pe malul Prutului, la gura văii Raita. Conacul său, construit de meșteri francezi, includea cabinetul savantului, o sală pentru oaspeți și ceremonii, o baie, un punct experimental agronomic, o bibliotecă bogată și un muzeu, un spital. A fost desemnat membru fondator al Academiei Române la vârsta de doar 29 de ani. A murit la 18 septembrie 1896. La sfârșitul vieții, se presupune că, într-un acces al bolilor care îl măcinau și-ar fi ars manuscrisele. Arhiva și biblioteca de o valoare inestimabilă au fost distruse în timpul tensiunilor sociopolitice din anul 1917. În cimitirul satului Zberoaia, într-un mormânt comun, odihnesc rudele boierului Gonata.
  5. Cel de-al treilea fondator al Societății Literare Române a fost omul politic Ioan Străjescu. Se cunoaște că a participat la deschiderea primei ședințe a Societății Literare Române din 6/18 august 1867. La 2/14 august 1870, împreună cu criticul literar și esteticianul Titu Maiorescu (1840–1917) și Alexandru Hâjdău, a demisionat din Societate, demisii care însă nu au fost acceptate.
  6. Statutul noii societăți prevedea trei secțiuni: I – filologie și literatură; II – istorie și arheologie; III – științe naturale. Toți reprezentanții basarabeni făceau parte din Secția de filologie și literatură. Această structură urma să se ocupe cu diverse probleme filologice, în scopul de a cultiva, curăța, înavuți și perfecționa limba.
  7. Membrii din Basarabia nu au putut fi prezenți la lucrările de fondare a Societății. În consecință au fost aleși ca membri de onoare în sesiunea din 12/24 septembrie 1870. În perimetrul unor factori naționali-politici de epocă, conexiunile academice au fost afectate din cauza interdicțiilor de deplasare la București.
  8. Numele personalităților basarabene, care au conexiune directă cu Academia Română și în prezent sunt menționate în contextul ședințelor solemne ale Academiei Române.
  9. Ulterior, în activitatea instituției s-au remarcat și alte personalități basarabene. Este vorba de: filologul Bogdan-Petriceicu Hasdeu (1838–1907), membru titular (1877); istoricul-colecționar Ion C. Suruceanu (1851–1897), membru de onoare (1888); mitropolitul Iosif Naniescu (după botez Ioan, 1820–1902), membru de onoare (1888); filantropul Vasile Stroescu (1845–1926), membru de onoare (1910). În perioada postbelică, forul academic român a fost completat de alți basarabeni: economiștii Vasile Malinschi (1912–1992), membru titular (1955); Alexandru Bârlădeanu (1911–1997), membru titular (1955); biologul Nicolae Botnariuc (n. 1915), membru titular (1990).
  10. În ultimele două decenii, în semn de aleasă apreciere, au fost aleşi membri de onoare ai Academiei Române mai multe personalităţi ilustre din Republica Moldova, între care: scriitorul Ion Druţă (n. 1928), criticul literar Mihai Cimpoi (n. 1942), publicistul și poetul Nicolae Dabija (n. 1948), chimistul Gheorghe Duca (n. 1952), istoricul Andrei Eşanu (n. 1948) şi alţii. Din componența membrilor Academiei Române a ajuns să facă parte, post-mortem (2010), Constantin Stere (1865–1936), autorul celebrului roman-fluviu intitulat „În preajma revoluţiei”, în opt volume (1932–1936).

 

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

Sursă: Moldova Suvernană

 Legende

  1. Inaugurarea Societății Literare Române, 1 august 1867
    1. inaugurarea-societatii-academice-la-1-august-1867
  2. Alexandru Hâjdău (1811–1872), membru fondator al Academiei Române
    2. Alexandru_H--jdeu
  3. Ştefan Gonata (1838–1896), membru fondator al Academiei Române
    3. St. Gonata

ZECE CURIOZITATI DESPRE ENCICLOPEDISTUL DIMITRIE CANTEMIR SI DINASTIA CANTEMIRESTILOR

Motto: „Filosof între regi, dar și rege între filosofi”
Din Diploma atribuită lui D. Cantemir în calitate de membru al Academiei din Berlin, 1714

Dimitrie Cantemir (1673–1723), domn erudit al 617e544c64f51332e3efdf668918895cMoldovei (1710–1711), membru titular al Academiei din Berlin (Societatea Branderburgică a Științelor, 1714), a fost un cărturar polivalent, unul dintre iluștrii exponenți ai culturii și gîndirii științifice occidentale și orientale de la intersecția secolelor XVII–XVIII. Avea cunoștințe profunde în diverse domenii: istorie, arheologie, genealogie, numismatică, heraldică, cartografie, sociologie, administrație, știință politică, arhitectură, medicină, geografie, etnografie, matematică, muzică etc. Dinastia Cantemireștilor a lăsat urme adînci în istoria secolelor XVII–XVIII, prin reprezentanții ei de seamă: domni, politicieni, cărturari, diplomați, scriitori, oameni de cultură. Opera științifică și artistică a lui D. Cantemir, recunoscută de personalități de valoare internațională (Voltaire, Lordul Byron, Victor Hugo ș.a.), este umanistă, converge în gîndirea modernă europeană, cea care pune în centrul naturii omul. Toate manuscrisele lui D. Cantemir sînt dispersate în mai multe arhive și biblioteci din lume (Turcia, Rusia, SUA, Ucraina). În timpul vieții lui D. Cantemir au fost editate doar trei lucrări: „Divanul” (1698), „Panegiric” (1714) și „Sistemul sau întocmirea religiei mahomedane” (1722). Aspectul cantitativ al operei lui D. Cantemir este ilustrat de faptul că doar „Istoria Imperiului Otoman” (publicată la Londra în anii 1734–1735), în limba latină, copiată de D. Cantemir, conține 1064 de pagini. Actualmente, în Europa sînt susținute zeci de teze de doctorat în domeniul cantemirologiei, în mod special cele consacrate lui Dimitrie Cantemir și fiului Antioh Cantemir (1708/1710–1744). În România se publică „Integrala Cantemir” în 100 de volume, ce include opera complexă a savantului D. Cantemir.

Articolul în întregime →

UN DOCUMENT OFICIAL DESPRE UN OM MARE ȘI ETERN CAMPION

Tudor Casapu – eternul campion este prima carte în Olympic Games 1992 Barselonacolecția „Legendele sportului moldovenesc” inițiată de Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan (Institut), Centrul de Cercetări Enciclopedice al Academiei de Științe a Moldovei. Este o carte-document despre o personalitate emblematică a întregului neam românesc. În ediția a doua, revăzută și completată, cartea a apărut în anul 2015, într-o ținută de gală atât în ceea ce privește designul, calitatea hârtiei și alte detalii tehnice, cât și, mai ales, în ceea ce privește conținutul ei.
Adunat picătură cu picătură din opiniile oamenilor din domeniul sportului, culturii, științei, educației despre Tudor Casapu, selectat din bagajul spiritual al eminentului sportiv, conținutul cărții prezintă popasuri impresionante în drumul spre stele a unui „puișor de om”, supranumit copil-titan, care a venit pe lume într-o toamnă frumoasă în satul Mingir, raionul Hâncești într-o familie numeroasă. Acest titan, după cum îl caracteriza diriginta lui, Suzana Petru Borodac, „s-a definit prin luptă, dragoste, speranță, răbdare, curaj, credință și sete nepotolită pentru noi orizonturi”. Ca o piesă de teatru, așa este viața, spunea  Seneca,  nu interesează cât de mult a ținut, ci cât de frumos s-a desfășurat. Coperțile acestei cărți cuprind o viață de om sclipitoare. O viață a unei personalități inegalabile din lumea sportului, a unei personalități notorii a neamului nostru – Tudor Casapu!

Articolul în întregime →

ACAD. GHEORGHE DUCA I-A ÎNMÂNAT PREŞEDINTELUI NICOLAE TIMOFTI PRIMUL EXEMPLAR „ENCICLOPEDIA MOLDOVEI” (VOLUMUL I), ELABORAT DE BIBLIOTECA ŞTIINŢIFICĂ CENTRALA (INSTITUT)

Preşedintele AŞM, acad. Gheorghe Duca i-a înmânat Preşedintelui Nicolae Timofti  primul exemplar „Enciclopedia Moldovei” (Volumul I), elaborat de Biblioteca Ştiinţifică Centrala (Institut) care a fost prezentat în premieră ieri, 21 ianuarie, la Academia de Ştiinţe a Moldovei, în cadrul Adunării Generale a Secţiei Ştiinţe Umanistice şi Arte.

7_800x533

Sursa: www.asm.md

BIBLIOTECA ȘTIINȚIFICĂ CENTRALĂ „A. LUPAN” (INSTITUT) A ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLDOVEI ANGAJEAZĂ SPECIALIȘTI CU STUDII SUPERIOARE LA FUNCȚII DE BIBLIOGRAF ȘI BIBLIOTECAR.

Biblioteca Științifică Centrală „A. Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei angajează specialiști cu studii superioare la funcții de bibliograf și bibliotecar. Experiența în domeniu și cunoașterea limbilor străine va constitui un avantaj. Oferim remunerare stimulatorie, precum și perspective de carieră și creștere profesională.

Cei interesați pot expedia CV-ul pe adresa de email: [email protected].

Persoanele selectate vor fi contactate.

EUGEN RUSSEV – OMUL ȘI SAVANTUL ÎN CONTEXTUL EPOCII SALE (100 DE ANI DE LA NAȘTERE)

Pe parcursul a aproape patruzeci de ani din perioada corespondent.postbelică, istoricul și filologul Eugen Russev, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, era cunoscut drept un savant notoriu, autor al unor prestigioase lucrări științifice în domeniul istoriei culturii medievale din Moldova. Personalității omului de știință Eugen Russev i se potrivește o caracteristică dată de protagonistul  operelor sale – cronicarul Miron Costin – unui boier moldovean, pe care îl compară cu înțelepții Antichității: ,,Omu de miratu la întregiia lui de sfaturi și de înțelepciuni, cât pre acele vremi de abia de era pemântean de potriva lui”.

În cele ce urmează vom încerca să punctăm traseul vieții și activității savantului, bazându-ne pe memoria unuia dintre autorii acestui articol și pe materiale de arhivă, depistate de celălalt coautor.

Eugen Russev s-a născut la 24 decembrie 1915 în sudul Basarabiei, în satul Cubei, județul Akkerman (astăzi raionul Bolgrad, regiunea Odesa, Ucraina), în familia unui învățător (numit oficial ,,narodnîi ucitel”) – Mihail Russev. În 1917 acesta devine director (comisar) al cooperativelor județului Akkerman, fiind numit de Guvernul Provizoriu al Rusiei, păstrându-și această funcție și în timpul Republicii Democratice Moldovenești. După 27 martie 1918 activează în componența Comisiei Agrare a Sfatului Țării.

În 1934, E. Russev a absolvit cu succes Liceul nr. 5 de băieți din Chișinău și, în același an, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În februarie 1939 susține teza de licență cu calificativul magna cum laude și este angajat în calitate de șef al Bibliotecii Catedrei de slavistică a Universității. Concomitent se înscrie la doctoratul universității, avându-l drept conducător științific pe renumitul istoric P. P. Panaitescu, viitorul rector al universității, ulterior deținut politic în primii ani ai regimului comunist. Lucrul asupra tezei ,,Relațiile moldo-polone în primul sfert al secolului al XVI-lea” a continuat până în noiembrie 1939, când tânărul doctorand este chemat în Armata Română, la școala de ofițeri în rezervă din or. Bacău. Nu reușește însă să absolve cursurile, deoarece, în urma ocupării Basarabiei de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, el este nevoit să se întoarcă la Chișinău, unde locuia mama sa.

La 5 august 1941, în zilele când Armata Roșie părăsea Chișinăul, Eugen Russev, mobilizat în unitățile de muncă numite ,,Trudarmia”, este dus în spatele frontului (la acea etapă, basarabenilor nu li se acorda încredere de a purta arma). Este repartizat la muncă în calitate de îngrijitor de animale la ferme colhoznice din regiunea Rostov, apoi din Kirghizstan. La începutul războiului, Comisariatul Învățământului Public al RSSM, împreună cu instituțiile din subordine – Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat și structura științifică – Institutul de Istorie, Economie, Limbă și Literatură – s-au evacuat în or. Buguruslan (reg. Orenburg, RSFSR). În 1943, Comisariatul respectiv începe să traducă manuale pentru școli, pregătindu-se pentru eventuala revenire în RSSM. În această activitate, la 11 februarie 1943, este inclus și E. Russev, rechemat din Kirghizstan. Apoi, la 5 mai al aceluiași an este transferat în funcția de cercetător științific superior la Institutul de Istorie, Economie, Limbă și Literatură.

În toamna anului 1944, E. Russev, împreună cu institutul unde activa, se întoarce la Chișinău. Aici el este solicitat atât ca filolog, cât și ca istoric. În anii 1948–1951, E. Russev este doctorand prin corespondență la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a URSS. Teza sa, „Cronica lui Grigore Ureche – monument al ideologiei feudale din Moldova secolului al XVII-lea” (în limba rusă), conducător științific – profesorul Lev Cerepnin (viitor academician), este susținută cu succes în 1952 în cadrul institutului în cauză. Consiliul Științific decide nu doar să-i acorde competitorului titlul de candidat (doctor) în științe istorice, ci și recomandă autorului să prezinte repetat lucrarea pentru a fi susținută în calitate de teză de doctor (teză de doctor habilitat), deoarece corespundea unui asemenea nivel științific.

La Chișinău, această apreciere a tezei lui Eugen Russev a pus pe foc atât pe unii istorici mediocri, dar slujitori fideli ai regimului, cât și organele de partid, care nu puteau accepta ca un fiu al unui membru al Sfatului Țării, o persoană cu „studii burgheze”, școlită de profesori ,,dușmani ai democrației populare” (la acel moment mentorul său, academicianul P. P. Panaitescu era deținut politic), ar fi putut fi primul doctor în istorie din Moldova. Să nu uităm că anii 1949–1951 erau pentru Basarabia o perioadă de teroare stalinistă (o repetare a terorii din 1937 din Uniunea Sovietică).

În asemenea circumstanțe, un șef de secție de la ziarul ,,Sovietskaia Moldavia”, Igor Svedov, realizează cu mult zel o comandă ,,de sus”, publicând articolul ,,Istoria unei disertații”, în care E. Russev este prezentat drept exponent al tineretului burghez (,,de aur”) din București, care a ascuns că părintele său era un antibolșevic, iar el a proslăvit în teza sa pe boierul Grigore Ureche, feudal exploatator și ,,dușman al poporului”, adversar al prietenilor poporului moldovenesc – cazacii zaporojeni.

Drept urmare, la 26 septembrie 1952, Eugen Russev este concediat din institut pe motivul că este necesar de a fortifica studierea perioadei sovietice, nefiind necesari specialiști în Epoca Feudală. Articolul din ,,Sovietskaia Moldavia” și materialele așa-numitei „discuții” au fost expediate la Moscova în Comisia Superioară de Atestare a Ministrului Învățământului Superior al URSS, care îl privează pe E. Russev de titlul de candidat în științe.

Concomitent cu pierderea serviciului, în condițiile în care putea oricând fi arestat, E. Russev, pentru a o proteja pe soția sa Natalia Ostianu, profesoară la colegiu (numit în acele vremuri „tehnicum”), și pe rudele sale, inițiază procedura de divorț și împreună cu mama sa Ana se stabilesc într-o cămăruță a unui prieten, având drept sursă de existență doar onorariile primite pentru diferite traduceri, în mod special pentru „Dicționarul ruso-român”, editat împreună cu Nicolae Corlăteanu la Moscova și înalt apreciat de către specialiști.

Moartea lui Stalin (1953) și apoi Congresul al XX-lea al PCUS (1956) au adus „dezghețul politic” din perioada lui Hrușciov. În scurt timp, o comisie a Comitetului Central al PCUS combate toate învinuirile la adresa acestuia, calificându-le ca false. Drept urmare, E. Russev este reangajat, la 28 iulie 1953, la Institutul de Istorie, Limbă și Literatură (din 1958 – Institutul de Istorie) al Filialei Moldovenești a AȘ a URSS. În anii 1953–1961, Eugen Russev ocupă succesiv posturile de cercetător științific inferior, secretar științific al institutului, apoi șef de sector. El desfășoară o vastă activitate științifică, colaborează cu personalități notorii, renumiți specialiști din URSS din domeniul istoriei și culturii (academicienii Lev Cerepnin, Dimitri Lihaciov ș.a.), din România (acad. Andrei Oțetea, Mihail Guboglu, renumit turcolog, Paul Mihail, membru de onoare al Academiei Române, profesorul Alexandru Boldur, specialist notoriu al istoriei Basarabiei etc.), cu savanți din Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia etc.

La începutul anului 1961, Comisia Superioară de Atestare îi reîntoarce titlul de candidat în științe istorice. Urmează apoi, la 2 august 1961, în ședința solemnă de inaugurare a Academiei de Științe a RSS Moldovenești, numirea sa în funcție de director al Institutului de Istorie și acordarea titlului științific de membru corespondent al AȘM.

Savantul E. Russev activează în postul de director până în 1970, reușind în această perioadă (conformându-se formal directivelor instanțelor superioare) să inițieze noi direcții științifice, să promoveze cadre naționale tinere – absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior din Moldova.

În anii 1970–1982, m. c. E. Russev este angajat în funcția de cercetător științific superior la Institutul de Limbă și Literatură al AȘM, continuând să valorifice moștenirea cultural-istorică a Moldovei medievale. Se stinge tragic din viață la 17 mai 1982.

Întreaga activitate a omului de știință Eugen Russev a fost direcționată spre deschiderea noilor orizonturi în valorificarea moștenirii istorice și culturale a poporului nostru. În acest context vom evidenția câteva direcții.

Încă în anii studenției, E. Russev a sesizat importanța primordială a documentului istoric în procesul de tratare a evenimentelor din trecut. Începând cu 1958, el coordonează o grupă  de medieviști (P. Dimitriu, D. Dragnev, P. Sovetov) care a depistat vechi hrisoave domnești și zapise medievale, scrise în limba slavă și română (în paleografie chirilică româno-slavă), în arhivele din Moscova, Leningrad, Kiev, Odesa, Cernăuți și Chișinău, care cuprind secolele XV–XVII. Drept urmare a acestui efort, în 1961 apare primul volum de documente interne slavo-române ale colecției ,,Moldova în Epoca Feudalismului”. Lucrul asupra acestei colecții a continuat și după plecarea savantului din viață, ajungându-se, în anul 2012, la editarea volumului XII.

În anii 1965–1970, Eugen Russev participă în calitate de redactor responsabil al colegiilor de redacție (al fiecărui volum) și de membru al colectivelor de alcătuitori la editarea a trei volume de documente medievale externe, unite în colecția ,,Relațiile istorice dintre popoarele URSS și România”, inițiate de Academia de Științe a URSS și Academia Română.

O altă direcție științifică promovată de savantul E. Russev chiar de la începutul activității sale a fost studierea și editarea operelor marilor cronicari moldoveni. El a elaborat ample studii introductive la edițiile cronicarilor Ion Neculce (1969, 1974), Grigore Ureche (1971), Miron Costin (1972). A publicat monografiile: ,,Cronicarul Ioan Neculce. Viața și opera” (1956), în colaborare cu V. Coroban, „Cronografia Moldovei din veacurile XV–XVIII” (1977) etc. Lista publicațiilor sale  științifice cuprinde circa 180 de titluri.

Membrul corespondent Eugen Russev pentru prima dată a cercetat în complexitate fenomenul cronicăresc atât sub aspect istoric, cât  și sub cel filosofic și literar și a evidențiat interferențele cultural-spirituale ale civilizației românești cu alte arii de civilizație.

Prin elaborarea studiilor sale monografice consacrate acestei probleme, autorul a reușit să argumenteze într-un singur bloc caracteristicile acestui gen istorico-literar.

În sfârșit, o amplă direcție a cercetărilor omului de știință E. Russev este elaborarea lucrărilor de sinteză în care este expusă caracteristica generală integrală a culturii medievale din Moldova (capitole din „Istoria Moldovei”, 1951; „ „Istoria literaturii moldovenești”, vol. I, 1988 etc.). În aceste lucrări, autorul, nu avea posibilitatea, datorită restricțiilor impuse de regim, să prezinte istoria culturii medievale din Moldova în contextul general românesc, totuși, prin forma de expunere se întrevede unitatea culturală românească. Atunci însă când i-a fost comandată realizarea capitolelor despre cultura medievală românească pentru cartea „Istoria României”, vol. I, lucrare executată sub egida Institutului de Slavistică și Balcanistică al Academiei de Științe a URSS, E. Russev a prezentat un tablou real al unității culturale românești. Cartea însă nu a văzut lumina tiparului, deoarece n-a fost aprobată de CC al PCUS, dar capitolul semnat de savant se păstrează în prezent în fondul ce-i poartă numele din Arhiva AȘM. Constatăm astfel un cercetător consacrat al istoriei și culturii medievale românești din Țara Moldovei în complexitatea sa.

În încheiere am dori să menționăm unele aspecte ale personalității acestui om de știință de excepție. Unul dintre autorii acestui eseu (– D.D.) a avut prilejul să colaboreze cu Eugen Russev într-o echipă ce elabora volumul I al colecției de documente medievale moldovenești „Moldova în Epoca Feudalismului” (menționate mai sus). Stilul de lucru al acestui savant ne-a ajutat nu numai să urmăm rigorile paleografiei medievale, dar și să însușim metodele de cercetare critică a surselor istorice în contextul epocilor când ele au fost scrise. Era cunoscut și ca un orator neîntrecut, care apărea la tribuna adunărilor generale cu discursuri elaborate într-o limbă literară a elitelor, împresurată cu proverbe și zicători, fiind necruțător față de ignoranți și plin de stimă față de colegii cu realizări remarcabile. La întruniri corporative îi cucerea pe cei prezenți cu umorul său nesecat și cu romanțe interpretate cu mult talent.

Suntem convinși că acest om de o inteligență și erudiție aleasă a transmis generației de cercetători din anii 1950–1970 mesajul intelectualității selecte interbelice românești, care consta în probitatea omului de știință, în responsabilitatea lui față de obligațiile pe care și le-a asumat prin acribia cercetărilor realizate. Anume aceste trăsături intelectuale i-au adus  savantului recunoștința colegilor și cititorilor săi. Lucrările savantului Eugen Russev ocupă un loc aparte în tezaurul istorico-cultural românesc și vor rămâne „cărți de învățătură” pentru noile generații de cercetători.

Membru corespondent, doctor hablitat în istorie Demir DRAGNEV
Institutul de Istorie al AȘM

Doctor în istorie Ion XENOFONTOV
Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a AȘM

Legende foto

corespondent.

1.      Membru corespondent Eugen Russev. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00025

2

2.      Din opera știinţifi că a savantului Eugen Russev. Biblioteca Științifi că Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a AȘM. Foto: Ion Xenofontov

3

3.      Casa în care a locuit savantul Eugen Russev (Chișinău, bd. Ştefan cel Mare și Sfânt nr. 159). Foto: Ion Xenofontov, 6 decembrie 2015

4

4.      Placa comemorativă de pe edificiu. Foto: Ion Xenofontov, 6 decembrie 2015

ZECE CURIOZITATI DESPRE BALET IN R. MOLDOVA

Moto: „Dansul este poezia piciorului. ”John Dryden (1631–1700), părintele criticii literare engleze

ec52dbab90d6a19e6a883891403307e2

FOTO: Teatrul Moldovenesc Muzical-Dramatic din Tiraspol, 1939. Arhiva Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto: 00079. Mulțumiri domnului Iulian Salagor pentru prezentarea imaginii

Baletul (din latină ballo – dansez) reprezintă o formă de artă scenică muzical-teatrală. Se cunosc mai multe ramuri de balet: de bal, clasic, de caracter, modern, popular-scenic, precum şi din diferite specii ale pantomimei. Vocabula Balet a apărut în Italia în Epoca Renașterii la sfîrșitul sec. XVI, genul artistic fiind considerat de sorginte aristocratică. Iniţial marca un episod de dans, apoi au început să fie numite spectacolele în care dansul era legat de cîntec şi poezie. În sec. XVIII, baletul s-a afirmat ca formă aparte a artei, fiind extins în toată Europa. La sfîrșitul sec. XIX, Rusia devine centru al dezvoltării artei baletului, majoritatea profesorilor de balet fiind francezi. În această perioada au apărut capodoperele baletului mondial „Lacul lebedelor”, „Don Quijote” etc. „Tătuca popoarelor”, Iosiv V. Stalin (1878–1953), era un mare amator de balet. Frecventa toate reprezentările, cunoștea toți balerinii vestiți și imita ținuta balerinilor din genul clasic (verticalitatea).

În spațiul actual al Republicii Moldova, baletul are o biografie relativ tînără.

1. Primele informații despre scenele de balet datează din timpul războiului ruso-turc (1787–1792), atunci cînd în cartierul generalului-feldmareșal rus Gr. Potiomkin (1739–1791), amplasat la Dubăsari, Bender și Iași se organizau baluri.

2. În 1938 Teatrul Moldovenesc Muzical-Dramatic din Tiraspol a montat primul balet, „Poveste din bătrîni” de Valerii (Valerian) Poleakov (1913–1970), în coregrafia lui J. Sidorenco.

3. În 1946–1948, la Teatrul Moldovenesc de Operă și Dramă din Chişinău au fost montate de coregraful și regizorul Gh. Perkun (1916–1983) baletele „Domnişoara-ţărancă” şi „Mirandolina”.

4. În iulie 1957 s-a instituționalizat Teatrul Moldovenesc de Stat de Operă și Balet. În februarie 1992 redenumit Opera Națională din Chișinău, iunie 2003 – Teatrul Național de Operă și Balet, iar din mai 2012 – Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Republica Moldova.

5. O particularitate a baletului de la sfîrșitul anilor 1950 – 1980 rezidă în sporirea atenţiei montării baletului contemporan pe muzică de compozitori moldoveni. Trupa de balet acorda o atenţie sporită montării spectacolelor naţionale. În 1959 s-a montat baletul „Surorile” de L. Kogan (1927–2007), în 1960 – „Zorile” de V. Zagorschi (1926–2003), „Spada frîntă” (după „Strigoii” de M. Eminescu) de E. Lazarev (n. 1935); în 1980 – „Andrieş” de Z. Tcaci (1928–2006), maestru de balet O. Melnik (n. 1939), în 2007 – „Luceafărul” de acad. E. Doga (n. 1937), maestru de balet Gh. Kovtun (n. 1950).

6. Apogeul baletului în Moldova sovietică a fost atins în perioada în care Marat Gaziev (1924–1988), fiul ultimului șah din Turkmenia, a fost coregraf-șef, în anii 1979–1985, la Teatrul Moldovenesc de Opera și Balet din Chișinău.

7. De la înfiinţarea teatrului şi pînă în prezent un loc semnificativ în repertoriul teatrului îl ocupă baletul clasic.

8. De la sfîrșitul anilor 1980, Colegiul Național de Coregrafie din Republica Moldova a fost principala pepinieră de pregătire a cadrelor în domeniul baletului.

9. „Requiem” după W. Mozart (1756–1791) a fost ultima premieră de balet din Chișinău, care a avut loc la 11 octombrie 2007, coregraf B. Eifman (n. 1947), dirijor A. Samoilă (n. 1950) și scenografie de S. Pastuh (n. 1951) și E. Rapai.

10. Elfrida Coroliov (Koroliova), balerină, doctor în studiul artelor (1974), angajată la Academia de Științe a Moldovei din 1968, cercetător științific la Institutul Patrimoniului Cultural (din 2008) al Academiei de Științe a Moldovei, autoare a 12 monografii și sute de articole, studii științifice și enciclopedice, de popularizare a științei, este cercetătorul științific nr. 1 în Republica Moldova în domeniul baletului. Potrivit E. Coroliov (Koroliova), baletul a atins apogeul în cadrul marilor imperii (Imperiul Țarist, Uniunea Sovietică) și necesita resurse financiare substanțiale pentru a fi dezvoltat. Dacă genul clasic (verticalitatea) redă autoritatea, luarea de poziții, ambiția, atunci genul modern – cu modificarea ondulată a poziției – redă spiritul epocii în care trăim, flexibilitate, criza de valori, pierderea identității. Recent, E. Coroliov (Koroliova), împreună cu Nicolae Aga, balerin, pedagog, coregraf, cercetător științific, au elaborat prima ediție enciclopedică din Republica Moldova consacrată baletului. Lucrarea, în volum de 304 pagini, ilustrată color, a fost editată în cadrul Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei, conducător de proiect fiind Constantin Manolache, responsabil de ediție – Ion Xenofontov, redactor – Tamara Osmochescu, iar designeri Vitaliu Pogolșa și Valeriu Oprea. Ediția enciclopedică va fi lansată în decembrie anul curent la Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Republica Moldova.

 Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

2 copy

Teatrul Național de Operă și Balet „Maria Bieșu” din Republica Moldova. Foto: Ion Xenofontov, 26 noiembrie 2015

3 copy

Soții Terentiev în „Requiem” de W. Mozart, 11 octombrie 2007. Arhiva foto a Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei

4 copy

Cercetătorii Elfrida Coroliov (Koroliova) și Nicolae Aga, autorii primei enciclopedii consacrate baletului moldovenesc. Foto: Ion Xenofontov, 27 noiembrie 2015

Sursă: Ion Xenofontov, Zece curiozități despre balet în Republica Moldova, în Moldova Suverană. Cotidian național independent, nr. 170 (1926), 3 decembrie, 2015, p. 2.

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE MONEDA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

„Banul este nervul și sufletul unei țări”
Joachim I. Becher (1635–1682)

Moneda constituie un element increat al funcționării structurilor politice, militare economice etc., constituind și un factor de propagandă culturală. Anterior existenței banilor, bogăția era calculată prin deținerea de vite și metale prețioase (aur, argint). Monedele, metal imprimat cu un sigiliu, au apărut mai întîi în Asia Mică la sfîrșitul sec. XVIII î. Hr. Tot în Asia Mică se consideră că a activat la începutul sec. V î. Hr. primul bancher, Pithius. Potrivit unei legende grecești, legislatorul Solon (638–558 î. Hr.) a bătut monede cît roata carului, pentru  a-i dezvăța pe oameni să acumuleze în exces. Anunțați de gîște de atacul galilor, romanii i-au mulțumit zeiței Moneta, căreia i-au dedicat moneda (română), moneta (latină, rusă), money (engleză), monnaie (franceză). Pe suprafața monedei „habitează” circa 100 de bacterii, inclusiv colibacii și stafilococi. În Japonia există dispozitive speciale care dezinfectează banii la o temperatură de 200ºC. Peste jumătate din bancnotele de 50 și 100 de dolari furnizate de bancomate (ATM) au pe ele urme de cocaină. Se consideră că cele mai curate bancnote sunt euro, care sunt prelucrate cu o soluție anti-microbiană.

În spațiul actual al Republicii Moldova, circuitul monetar a traversat diferite zone de contact dintre civilizații (dinspre Asia Centrală, Orientul Apropiat, Africa de Nord și chiar dincolo de Oceanul Atlantic) și drumuri comerciale internaționale.

  1. Vîrfurile de săgeată sunt considerate primele obiecte premonetare de pe litoralul de vest și de nord al Mării Negre, nordul Dunării și limanul Nistrului.
  2. Cele mai multe monede islamice (numite și cufice, după tipul de scriere a legendelor arabe, care provine de la orașul Kufa de pe Eufrat, important centru comercial al lumii musulmane) datate cu secolele IX-X din arealul pruto-nistrean s-au semnalat în satul Echimăuți, raionul Rezina. Actualmente, la Muzeul Național de Istorie a Moldovei se găsesc nouă dirhemi descoperiți în această localitate, un fragment de dirhem și un lingou de argint de 9,35 g.
  3. Primele emisiuni monetare moldovenești aparțin lui Petru I Mușatinul (1375–1391), și au fost influențate de semnele bănești ale Poloniei și Rusiei de Halici.
  4. La baza sistemului monetar moldovenesc a stat un sommo, unitate ponderală aplicată în Hoarda de Aur. Unitatea monetară moldovenească cu o greutate medie de pînă la un gram la diametru de 18-19 mm a fost numită groș.
  5. Alături de emisiuni monetare proprii în Evul Mediu în Moldova au circulat multe monede străine, care au avut un impact major asupra sistemului monetar. De exemplu, de la denarul de argint, emis în Slovenia, provine denumirea de bani.
  6. În anii 1848–1859 în Moldova și Muntenia circulau concomitent circa 80 de specii monetare de diferite valori, unele ieșite din uz în țara lor de origine.
  7. După Unirea Principatelor Române (1859) în 1867 a fost emisă legea de constituire a unui sistem monetar, leu divizat în 100 de bani.
  8. Începînd cu 29 noiembrie 1993, în Republica Moldova a fost pus în circulație leul (la cursul unic de 1 leu contra 1000 de ruble). Varianta grafică a leilor tipăriți în Franța a fost executată de pictorul Gheorghe Vrabie. Începînd cu ziua de 2 decembrie 1993, ora 18.00, leul moldovenesc este considerat unicul mijloc legal de plată pe teritoriul republicii.
  9. În Republica Moldova numismatica, știința monedelor, este cercetată de mai mulți specialiști. Din 2011, de exemplu, la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova, conf. univ. dr. Sergiu Matveev, organizează anual colocviul de numismatică și a editat deja cinci „Conspecte numismatice”, care includ 48 de studii în domeniu.
  10. Prima lucrare enciclopedică consacrată monedei în Republica Moldova, editată sub egida Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei a fost elaborată de o echipă de cercetători din Republica Moldova (Silviu Andreș-Tabac, Ana Boldureanu, Lilia Dergaciova) și România (Eugen Nicolae, Mihai Dima, Dan Ilie, Theodor Isvoranu, Ana-Maria Velter și Aurel Vîlcu), conducător de proiect fiind Constantin Manolache, iar responsabil de ediție – Ion Xenofontov. Lucrarea în volum de 505 pagini a fost lansată la 30 octombrie 2015 în cadrul Simpozionului XV de Numismatică de la Muzeul Național de Istorie a Moldovei.

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

 1

2

 1-2. File din ediția enciclopedică „Moneda în Republica Moldova”, Chișinău, 2015

3

  1. Banca urbană a Chişinăului (actualmente, Sala cu Orgă) în perioada interbelică. Biblioteca Naţională a României. Număr de inventar: 190794
  2. Banca Românească din Bălţi în perioada interbelică. Biblioteca Naţională a României. Număr de inventar: 164435
  3. Secvență de la lansarea volumului „Moneda în Republica Moldova”. De la stînga la dreapta: Silviu Andreș-Tabac, Ana Boldureanu, Ion Xenofontov. Foto: Andrei Emelciuc, 30 octombrie 2015

Sursă: Ion Xenofontov, Zece curiozități despre moneda în Republica Moldova, în Moldova Suverană. Cotidian național independent, nr. 166 (1922), 26 noiembrie, 2015, p. 2.

УЧЕНЫЕ-ОСНОВАТЕЛИ АКАДЕМИИ НАУК МОЛДОВЫ. ЭНЦИКЛОПЕДИЧЕСКИЙ ПОДХОД

МІЖНАРОДНА НАУКОВА КОНФЕРЕНЦІЯ «УКРАЇНСЬКА ЕНЦИКЛОПЕДИСТИКА»
Манолаке Константин, кандидат наук, доцент
Ксенофонтов Ион, кандидат наук
Центральная научная библиотека «Андрей Лупан» (Институт) Академии наук Молдовы

Доклад посвящен вопросу истории становления энциклопедистики в Молдове, в частности, раскрывается вклад ученых-основателей Академии наук Молдовы в развитие энциклопедического дела.

УЧЕНЫЕ-ОСНОВАТЕЛИ АКАДЕМИИ НАУК МОЛДОВЫ. ЭНЦИКЛОПЕДИЧЕСКИЙ ПОДХОД

Ключевые слова: Академия наук Молдовы, энциклопедия, энциклопедистика.

SCIENTISTS-FOUNDER OF THE ACADEMY OF SCIENCES OF MOLDOVA. ENCYCLOPEDIC APPROACH

The report focuses on the issue of the history of encyclopedistics formation in Moldova, in particular, the contribution of scientists and founders of the Academy of Sciences of Moldova in the development of encyclopedic affair is revealed.

Keys words: Academy of Sciences of Moldova, encyclopedia, encyclopedistics.

Sursa: http://encyclopedia.com.ua

АКАДЕМИК ИОСИФ ВАРТИЧЯН (1910–1982), ГЛАВНЫЙ РЕДАКТОР «МОЛДАВСКОЙ СОВЕТСКОЙ ЭНЦИКЛОПЕДИИ» (1974–1982)

МІЖНАРОДНА НАУКОВА КОНФЕРЕНЦІЯ «УКРАЇНСЬКА ЕНЦИКЛОПЕДИСТИКА»
Манолаке Константин, кандидат наук, доцент
Ксенофонтов Ион, кандидат наук
Центральная научная библиотека «Андрей Лупан» (Институт) Академии наук Молдовы

Доклад посвящен известной личности Республики Молдова, литературоведу Иосифу Вартичяну – главному редактору Молдавской советсткой энциклопедии.

АКАДЕМИК ИОСИФ ВАРТИЧЯН (1910–1982), ГЛАВНЫЙ РЕДАКТОР «МОЛДАВСКОЙ СОВЕТСКОЙ ЭНЦИКЛОПЕДИИ» (1974–1982)

Ключевые слова: Иосиф Вартичян, Академия наук, Молдавская советсткая энциклопедия.

ACADEMICIAN JOSEPH VARTICHAN (1910-1982), EDITOR IN CHIEF OF «MOLDAVIAN SOVIET ENCYCLOPEDIA» (1974-1982)

The report focuses on the well-known personalities of the Republic of Moldova7, scientist in literary Joseph Vartichan as a chief editor of the Moldavian Soviet Encyclopedia.

Keys words: Joseph Vartichan, Academy of Sciences of Moldova, Moldavian Soviet Encyclopedia.

Sursa: http://encyclopedia.com.ua

MONEDA ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Moneda in Republica Moldova_sit_001

Autori:
Silviu ANDRIEŞ-TABAC, heraldist de Stat al Republicii Moldova, Chișinău
Ana BOLDUREANU, Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei, Chișinău
Lilia DERGACIOVA, Institutul Patrimoniului Cultural al AŞM, Chișinău
Mihai DIMA, Banca Naţională a României, București
Dan ILIE, Banca Naţională a României, București
Theodor ISVORANU, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, București
Eugen NICOLAE, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, București
Ana-Maria VELTER, Muzeul Naţional de Istorie a României, București
Aurel VÎLCU, Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române, București

Ciprins în format (pdf)

SIMPOZIONUL XV DE NUMISMATICĂ 29-30 OCTOMBRIE 2015

Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei în colaborare cu Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române din Bucureşti şi Societatea Numismatică din Republica Moldova a organizat între 29-30 octombrie 2015 SIMPOZIONUL XV de NUMISMATICĂ, lucrările căruia s-au desfăşurat în incinta Muzeului Naţional de Istorie a Moldovei.

_DSC3846

La eveniment au participat cercetători numismaţi din România, Ucraina şi Republica Moldova. În cadrul Simpozionului au fost prezentate comunicări ştiinţifice din domeniul numismaticii antice, medievale, moderne şi contemporane, a heraldicii, dar şi a altor ştiinţe auxiliare ale istoriei, care reprezintă rodul activităţii acestor cercetători. Aceste comunicări, care vor fi şi publicate ulterior reprezintă contribuţii importante în studierea istoriei circulaţiei monetare de pe teritoriul Moldovei din cele mai vechi timpuri şi până în prezent, a istoriei economice din regiune, dar şi a valorificării descoperirilor monetare. Programul simpozionului poate fi găsit aici.

_DSC3849

În cadrul simpozionului a avut loc lansarea volumului MONEDA ÎN REPUBLICA MOLDOVA, coordonatori Ana Boldureanu şi Eugen Nicolae, Academia de Ştiinţe a Moldovei, Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan”, Chişinău, 2015. Volumul cuprinde un cuvânt-înainte al preşedintelui Academiei de Ştiinţe a Moldovei, acad. Gheorghe Duca, şi a fost realizat de specialişti de la Chişinău – Ana Boldureanu (Muzeul Naţional de Istorie a Moldovei), Lilia Dergaciova (Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei), Silviu-Andrieş Tabac (heraldist de Stat), şi de la Bucureşti – Ana Maria-Velter (Muzeul Naţional de Istorie a României), Mihai Dima, Dan Ilie (Banca Naţională a României), Theodor Isvoranu, Eugen Nicolae, Aurel Vîlcu (Institutul de Arheologie „Vasile Pârvan” al Academiei Române).

Program Simpozion

Sursa: nationalmuseum.md

O MONOGRAFIE ENCICLOPEDICĂ CONSACRATĂ MĂNĂSTIRII REZISTENŢEI

Cercetarea realizată de Ion Xenofontov privind istoria complexului monahal Japca este una cu vădite intenţii monografice şi cu nemărturisite proiecţii exhaustive. Structura tematică, sursele, articulaţia istoriografică pe care această carte doreşte să o fixeze asupra subiectului sunt suficiente argumente pentru ca cercetarea dată să rămână şi să definitiveze un efort istoriografic colectiv, început cu aproape două secole în urmă. În egală măsură cartea de faţă întregeşte seria de monografii dedicată mănăstirilor după 2000, precum: Căpriana, Hâncu, Bocancea. БезымянныйAutorul lucrării a reuşit, în urma unui efort şi a unei munci riguroase care îi sunt specifice, să se „aşeze” cu toate competenţele dobândite şi perfecţionate în interiorul unui subiect de cercetare care presupune achiziţii şi familiarităţi cu ceea ce înseamnă cunoaşterea cadrului monahal, a istoriei instituţionale a monahismului cu rigorile formatului monografic: contextul spaţio-temporal, particularităţile instituţiei monahale, ctitori şi binefăcători, obştea monahală, domeniul economic al mănăstirii, tipologia monahală, activităţi sociale, instructive şi educative, obiective filantropice, practicile pietăţii monahale şi ale pietăţii colective laice, arhitectura monastică, arhiva, biblioteca, necropola etc. Derularea monografică a cercetării istoriei mă- năstirii Japca beneficiază în cartea lui Ion Xenofontov de problematizări şi racorduri la ceea ce a însemnat mănăstirea şi comunitatea, mănăstirea şi societatea şi, de asemenea la ingerinţele puterii politice asupra vieţii monastice şi constrângerile extrareligioase asupra mănăstirii. Din perspectivă istoriografică cercetarea de faţă reuşeşte să asocieze istoria propriu-zisă a aşezământului monastic „istoriei mari” a teritoriului Basarabiei, în care istoria politică, culturală, religioasă a acestui ţinut se recunoaşte la nivelul istoriei mănăstirii. Mai exact, se recunoaşte modul în care refracţiile marii istorii-realitate se identifică la nivelul istoriei mănăstirii de la Japca. Inflexiunile „marii istorii” au marcat în mod evident istoria aparent adiabatică a mă- năstirii „intra muros”. Istoria Basarabiei/RSS Moldovenești/Republicii Moldova, lecturată prin istoria mănăstirilor sale, oferă dincolo de orice inovaţie în plan metodologic şi analitic, dintr-o perspectivă inductivă, secvenţe şi aspecte istorice ce recompun dinspre realitatea trecută, multiplă, variată, complexă, cu variabile şi imponderabilităţi, pluralitatea discursului istoriografic. Recentrarea în planul discursului istoriografic de după comunism a tematicii istoriei religioase, a vieţii şi sensibilităţii religioase are valenţele unei adevărate redescoperiri a conştiinţei istorice colective, a profilului identitar şi patrimonial al comunităţilor şi naţiunilor. Ceea ce se remarcă de la prima lectură a cărţii este soliditatea şi rigoarea proiectului istoriografic pe cât de ambiţios asumat, pe atât de laborios împlinit. De la sursele documentare exhaustive, la articulaţiile tematice şi analitice, la relevanţa citatului documentar selectat în anexe, la gestionarea inteligentă a naraţiunii istoriografice între rigoarea de specialitate şi accesibilitatea largă, s-a elaborat o lucrare ce ilustrează un istoric matur şi deplin.

Prof. univ., dr. Doru Radosav

Cluj-Napoca

Ion Xenofontov. Complexul monahal Japca. Istorie și spiritualitate /Consultant științific: preot, dr. conf. univ. Octavian Moșin; redactor științific: dr. conf. univ. C. Manolache. Iași: Editura LUMEN. 2015, 487 p

ZECE CURIOZITATI DESPRE SPORTUL MOLDOVENESC

Sportul (engl. sport – joc, distracţie) înglobează o serie de acţiuni de practicare a exerciţiilor fizice în vederea obţinerii de către individ sau colectiv a perfecţionării posibilităţilor morfo-funcţionale şi psihice. Primele competiţii sportive datează din 1580 î.Hr. în Grecia antică. La sfîrşitul sec. XIX se formează asociaţii sportive internaţionale. La mijlocul anilor 1970, în RSS Moldovenească 480,5 mii de persoane (în 1975 numărul total al populaţiei constituia 3 868,9 mii) practicau 37 de discipline sportive. Actualmente, cultura fizică şi sportul în ţara noastră sînt într-un con de umbră. Potrivit ultimelor date oficiale ale Biroului Naţional de Statistică, în 2013, în Republica Moldova, cu o populaţie de 3 559,5 mii de oameni doar 108,7 mii de persoane practicau sportul. Numărul de sportivi în grupe constituie 34,3 mii, inclusiv 19,0 mii – începători; 15,0 mii – avansaţi; 0,7 mii – de înaltă măiestrie sportivă. Sportivi de categorie înaltă: 2663 – categoria I juniori; 537 – categoria I; 3192– categoriile I, II; 124 – candidaţi de maeştri; 75 – maeştri ai sportului; 11 – maeştri internaţionali ai sportului. Numărul de şcoli sportive este de 89, inclusiv 32 specializate. În ţara noastră funcţionează 4901 de construcţii sportive, inclusiv 51 de stadioane cu tribune de 500 de locuri şi peste. Cele mai multe bazine de înot se află în Chişinău – 16, din totalul de 24.

3ce74a8ad50d317ce956f028fde49a6b

Articolul în întregime →

MANAGEMENTUL ACADEMIC

O lansare de carte în premiera absoluta şi o realizare deosebită în domeniul cercetării ştiinţifice a avut loc la 25 septembrie 2015. Este vorba de lansarea tratatului „Managementul Academic”, autorii căruia sunt academicianul Gheorghe Duca şi prof. univ., dr. Ion Petrescu, Braşov, România, Doctor Honoris Causa al ASEM şi membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Coperta2

Evenimentul de lansare s-a produs la Academia de Studii Economice din Moldova, în cadrul Conferinţei Ştiinţifice Internaţionale „Competitivitatea şi inovarea în economia cunoaşterii”, care este la a IV-a ediţie şi este organizată la sfârşit de septembrie, cu prilejul Zilei economistului.

Tratatul, de un volum impresionant, 680 de pagini, a fost editat de Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

3

Articolul în întregime →

MANIFESTAREA ŞTIINŢIFICĂ DE REZONANŢĂ LA BIBLIOTECA ACADEMIEI DE ŞTIINŢE

O manifestare ştiinţifică de rezonanţă naţională şi internaţională a avut loc, în perioada 11–13 septembrie 2015, la Academia de Ştiinţe a Moldovei. Este vorba de ediţia a IV-a a Simpozionului Internaţional „Cercetări în domeniul istoriei ştiinţei. Aspecte interdisciplinare” şi evenimentul asociat Central and Eastern European LUMEN Conference: New Approaches in Social and Humanistic Sciences: LUMEN NASHS 2015.

Evenimentul a fost organizat de Instituţia Publică Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei, în comun cu Asociaţia LUMEN, Centrul de Conferinţe LUMEN şi Centrul de Cercetări Socio-Umane LUMEN.p2769_memb

La eveniment s-au înscris 180 de participanţi cu 125 de lucrări – prezentări de tip oral, poster sau virtual şi 260 de autori afiliaţi la universităţi, centre şi institute de cercetare din ţări, precum Hong-Hong, Marea Britanie, Turcia, Spania, Albania, Rusia, Republica Moldova, Olanda, România, Taiwan, Macedonia, Peru, SUA, Thailanda, China, Mexic, Portugalia şi Ucraina.

Deschiderea oficială a manifestării internaţionale a avut loc la 12 septembrie, la Bibliotecă Ştiinţifică Centrală „A. Lupan” (Institut) a AŞM, în prezenţa directorului instituţiei, conf. univ. dr. Constantin Manolache şi a preşedintelui Asociaţiei LUMEN din Iaşi şi Centrului de Cercetări Socio-Umane, Antonio Sandu, profesor universitar, doctor la Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava.

„Conferinţa de astăzi este un rezultat al activităţii noastre de mai mult timp cu colegii din Iaşi, iar organizarea acestui eveniment de rezonanţă se datorează în cea mai mare parte, colegului Antonio Sandu, căruia îi exprim mulţumiri”, a menţionat în deschiderea evenimentului dr. Constantin Manolache, gazda manifestării ştiinţifice. Directorul instituţiei gazdă a transmis un mesaj de salut din partea preşedintelui Academiei de Ştiinţe, acad. Gheorghe Duca şi a dorit succes lucrărilor forului.

La rândul său, profesorul universitar, doctor Antonio Sandu, preşedintele Asociaţiei LUMEN şi Centrului de Cercetări Socio-Umane, care a şi moderat evenimentul, a remarcat privilegiu pentru Domnia Sa, dar şi pentru Centrul de Cercetări Umane LUMEN de a fi alături la prima Conferinţă Central şi Est-europeană LUMEN, în domeniul ştiinţelor sociale şi umaniste aplicate, care se desfăşoară la Chişinău. „Suntem onoraţi să ne deschidem şi către spaţiul central şi est-european şi am început nu întâmplător cu Republica Moldova”, a subliniat prof. Antonio Sandu, specificând că problemele din spaţiul respectiv (Romania, Ungaria, Polonia) sunt transferate şi foarte prezente în ţările respective, adică, în cele din spaţiul ex-sovietic, dar care acum sunt în curs de aderare europeană şi aceste probleme sociale, de mentalitate, de acces la noutate, constituie principala preocupare a Conferinţei, mai exact, cum cetăţenii din Europa de Est receptează aceste schimbări din paradigma socială.

Domeniul de interes al prof. Antonio Sandu a vizat etica aplicată, Domnia Sa conferenţiind în secţiunea dedicată eticii în societatea actuală – transformările eticii legate de corupţie, dezvoltarea economiei, ştiinţelor juridice etc. În cadrul altei secţiuni importante privind componenta de filozofie politică, a intervenit conferenţiar universitar doctor, Iulian Chifu, Şcoala Naţională de Studii Politice şi Administrative (România), care a prezentat unele scenarii de perspectivă imediată-medie şi de durată lungă referitoare la evoluţia sociopolitică din Ucraina.

În comunicarea sa ştiinţifică, dr. hab. prof. univ. Veaceslav Manolachi, rectorul Universităţii de Stat de Educaţie Fizică şi Sport a menţionat că sportul de performanţă, conceptul valoric al olimpismului şi mişcării olimpice poate asigura o armonie în dinamica unei societăţii sănătoase şi inteligente. Dr. conf. univ. Constantin Manolache, gazda evenimentului, s-a referit la un eveniment recurent, cel al componentei securităţii naţionale în Basarabia interbelică (1918–1940), iar dr. Ion Xenofontov, de la Biblioteca Ştiinţifică Centrală „A. Lupan” (Institut), a comunicat despre activitatea ştiinţifico-editorială a „Enciclopediei Sovietice Moldoveneşti”.

Timp de două zile, cercetători şi-au expus propria viziune asupra transformărilor pe care Europa Centrală şi de Est le-a suferit. Organizatorii şi-au propus ca manifestarea ştiinţifică să fie una de mare amploare prin implicarea atât a Academiei de Ştiinţe, cât şi a universităţilor, dorind ca acest spirit al ştiinţificităţii să domnească în cadrul Conferinţei şi să fie o adevărată sărbătoare a cercetării în ţările prezente.

Asociaţia LUMEN a prezentat publicului larg recentele apariţii editoriale, unele înalt apreciate cu premii, citări în reviste ştiinţifice cu factor de impact etc. Participanţilor la conferinţă le-au fost oferite în dar cărţi şi reviste ştiinţifice. Totodată, Editura LUMEN, aflată în topul primelor 30 de edituri din România, a prezentat recenta apariţie editorială a dr. Ion Xenofontov, Complexul monahal Japca. Istorie şi spiritualitate (Iaşi, LUMEN, 2015, 487 p.).

Evenimentul ştiinţific are un caracter multidisciplinar, al cărui obiectiv general este promovarea excelenţei ştiinţifice, susţinând cercetările ştiinţifice originale în domeniul ştiinţelor socio-umaniste, în Europa Centrală şi de Răsărit, având Republica Moldova ca punct de convergenţă.

Eugenia Tofan, Centrul Media al AŞM

VOLUMUL „CHIMIE. MICA ENCICLOPEDIE”, AUTOR DUMITRU BATÎR, MENŢIONAT CU DIPLOMA MINISTERULUI EDUCAŢIEI

In cadrul Salonului Internaţional de Carte, Ediţia a XXIV-a, volumul „Chimie. Mica enciclopedie”, autor Dumitru Batîr, sub redacţia ştiinţifică a academicianului Gheorghe Duca, a fost menţionat cu Diploma Ministerului Educaţiei. Volumul a apărut la Biblioteca Ştiinţifică Centrală „A. Lupan” (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei (anterior, Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei).

IMG

Potrivit directorului Bibliotecii, dr. Constantin Manolache, care a şi prefaţat lucrarea, aceasta se adresează tineretului studios (elevi, studenţi, masteranzi, doctoranzi) care vrea să se implice în cercetare şi caută să-şi lărgească orizontul cunoaşterii, dar şi unui cerc mai larg de doritori de a se familiariza cu noţiunile de bază din domeniul chimiei. Indiscutabil, nu au putut fi cuprinşi toţi termenii şi noţiunile din domeniul chimiei, scopul enciclopediei fiind însă incitarea pasiunii pentru chimie în rândul tinerilor, de care depinde viitorul ştiinţei în general şi a chimiei, în special. Articolul în întregime →

ZECE CURIOZITATI DESPRE MANASTIREA JAPCA

Lăcaşul monahal Japca, singurul care funcţionează neîntrerupt de la înfiinţare, face parte din grupul nordic de mănăstiri amplasate de-a lungul fluviului Nistru. Este plasat la o distanţă de 2 km de localitatea omonimă, 40 km de centrul raional Floreşti şi 160 km de Chişinău. Ca majoritatea aşezămintelor monahale de pe malurile fluviului Nistru şi ale afluenţilor săi, complexul monahal Japca a fost întemeiat pe baza schitului rupestru din apropiere, stabilit, după unii cercetători, cu sec. XV. În a doua jumătate a sec. XVIII are loc „coborîrea” schitului la poalele falezei, fapt generat de inundaţiile care au înnămolit încăperile rupestre, urme menţinute şi actualmente în stratul gros de aluviuni din chilii. În 1818, mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni a transformat schitul Japca în mănăstire. Pînă în 1916 mănăstirea a fost de monahi, iar la 26 martie 1916 a fost reorganizat în lăcaşului sfînt de monahii. Aici au venit călugăriţe refugiate din Lesna, Polonia rusească (teritoriu anexat de Rusia în a doua jumătate a sec. XVIII), Poneataevsk (regiunea Nijegorodsk), Elizavetinsk (or. Ialta), Ioan Predteci (Petersburg).

a83d0b261a624aa50eab280bd6c381f6

  1. Potrivit Pomelnicului Mănăstirii Japca (1872), originea toponimului Japca ar proveni de la rusescul şapka – căciulă, supoziţie ce ar putea fi confirmată din punct de vedere geologic. Astfel, în stînca de la Japca, pe lîngă varietăţile de calcare aşezate stratiform, există o construcţie recifale, cunoscută în publicaţiile de specialitate ca biohermul Japca. Partea mediană reprezintă o ramificaţie, iar în direcţie terminală reciful se reduce în dimensiuni şi capătă o formă asemănătoare cu o cupolă, cunoscută în lexicul geologic sub denumirea de căciulă (şapka).
  2. În mentalul colectiv, bolovanii desprinşi din Stînca Japca – formaţiune rifogenă, cu altitudinea absolută de 143 m, suprafaţa de 10 ha din apropierea mănăstirii erau percepuţi ca reminiscenţe ale luptei dintre uriaşi.
  3. Dacă la începutul sec. XIX colina înaltă de piatră (numită „Purice”) era acoperită cu pădure şi floră bogată, actualmente, din cauza acţiunilor factorului antropogen, această zonă este văduvită de vegetaţie silvică.
  4. În secolul al XIX-lea se afirma că primăvara primele priveghetori veneau la mănăstirea Japca şi în localităţile din împrejurimile acesteia.
  5. Mănăstirea este expusă la riscuri majore de alunecări de teren, surpări şi rostogoliri. Este acţiunea unor instantanee ale blocurilor masive de roci, formate pe parcursul cutremurelor de pămînt, uneori în anotimpurile de tranziţie (toamnă şi primăvară) sau în timpul procesului de îngheţ – dezgheţ. În 1980, mănăstirea a avut de suferit de pe urma alunecărilor de teren. Acestea au afectat partea de sus a terasei, căile de acces spre biserica rupestră şi însăşi vechiul lăcaş monahal. A fost distrus gardul din piatră al mănăstirii şi cîteva anexe de gospodării. Muncitorii au evacuat, timp de patru luni, pămîntul cu patru camioane care, în urma alunecărilor de teren, ajunsese pînă în interiorul mănăstirii. Pentru înlăturarea dezastrului natural reparaţia şi întreţinerea mănăstirii de pe urma alunecărilor de teren s-au cheltuit 15.000 de ruble.
  6. Teritoriul din proximitatea mănăstirii Japca este locuit de amfibii şi reptile, înscrise în documentele europene privind conservarea speciilor şi habitatelor (Convenţia de la Berna, Lista Roşie a Europei); patru specii de lilieci (două colonii populează în stîncile din apropierea mănăstirii, iar una în clopotniţa mănăstirii); 130 de specii de păsări, inclusiv 22 de specii pe cale de dispariţie; vidre, insecte rare etc.
  7. Pe teritoriul mănăstirii se află trei izvoare cu apă cristalină: Preasfînta Născătoare de Dumnezeu, Sfîntul Nicolae şiIoan Botezătorul. Izvoarele vin din orizonturile de apă freatică din straturile de roci de vîrsta sarmaţianului mediu. Se caracterizează printr-un debit relativ constant. Apa are proprietăţi curative şi o temperatură de 10-11 grade. Pelerinii se aprovizionează cu apă din aceste izvoare. Localnicii afirmau că aceste izvoare au putere asupra enoriaşilor.
  8. Mănăstirea Japca are o privelişte pitorească, fiind comparată cu un ,,cuib de vulturi pe înălţimea malului stîncos din dreapta Nistrului”, configurată în formă de semicerc.
  9. La mănăstire a slujit cel mai enigmatic şi longeviv călugăr din Basarabia, Paisie. Acest „călugăr excentric”, „intrat în călugărie încă în chiliile de peşteră”, adică înainte de 1770, purta haine vechi sau le învechea timp de o zi pe cele noi. Odăjdiile îi erau în permanenţă peticite. La fel proceda şi cu bocancii. Într-un timp avea un papuc de pe timpul ieromonahului Calist (1810-1818) şi altul de pe timpul arhimandritului Sinesie (1822-1824). Paisie a murit la mănăstire la vîrsta de 115 ani.
  10. La Şcoala-internat de la mănăstirea Japca a învăţat Timofei Cazac (1902–1967), gardă de corp al liderului bolşevic V. I. Lenin (1870–1924), iar mai tîrziu unul dintre primii preşedinţi de colhoz din Uniunea Sovietică.

Dr. Ion XENOFONTOV,
Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Sursa: Moldova Suverană, nr. 102 (1858), marți, 14 iulie 2014, p. 2

TUDOR CASAPU. ETERNUL CAMPION

Redactor științific:  dr. conf. univ. Constantin MANOLACHE
Responsabil de ediție: dr. Ion XENOFONTOV
Coordonator: dr. Elena BABAN
Redactori: Tudor Palladi, Vitalie Țurcanu
Corectori: Elena PISTRUI
Design, redactare tehnico-artistică și machetare computerizată: Valeriu OPREA, Katerina RUSSU
Coperta: Vitaliu POGOLȘA
Fotografii: Arhiva personală Tudor Casapu, Eduard Bâzgu, Alina Bivol, Nicolae Buceațchi, Vadim Caftanat, Serghei Doneț, Boris Harcenco, Anatolie Roibu, Oleg Sărătura, Eugenia Tofan

Print

Lucrarea, prima în colecția „Legendele sportului moldovenesc”, este consacrată marelui sportiv autohton Tudor Casapu, campion olimpic (1992), cavaler al distincției de stat „Ordinul Republicii” (1992), laureat al Premiului Național în domeniul sportului (2011), doctor honoris causa al Universității de Stat de Educație Fizică și Sport (2014).

Volumul include biografia și bibliografia privitoare la protagonist.

În carte sunt prezentate atât opiniile personalităților din domeniile sportului, culturii, științei, educației etc. referitoare la Tudor Casapu, cât și percepțiile protagonistului despre sport, univers, țară etc.

Este adresată cercetătorilor științifici, sportivilor, doctoranzilor, masteranzilor și studenților, la fel și unui cerc mai larg de cititori.

Sumar (.doc)

Prezentarea volumului la Noroc TV

thumb_26327_foto_big

ACADEMICIANUL MIRCEA BOLOGA, PROMOTOR AL CERCETĂRILOR ENCILOPEDICE ŞI DE ISTORIE A ŞTIINŢEI

Fişă biografică: s-a născut la 31 mai 1935 în satul Parcova, azi raionul Edineţ. Absolvent al Facultăţii de Fizică a Universităţii de Stat din Chişinău (1956). A absolvit doctoratul la Institutul de Energetică „G. Krjijanovski” din Moscova (1961). Doctor habilitat în tehnică (1973), profesor universitar (1976), membru corespondent (1978) şi membru titular (1992) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Bologa-Mircea-02

 

Doar o singură trecere în revistă a gradelor şi titlurilor obţinute, a funcţiilor ocupate, a domeniilor de activitate ştiinţifică, încununate de 1726 de titluri, inclusiv 14 monografii în limbile română, rusă şi engleză, cca 550 de articole publicate în ţară şi peste hotare, 358 de brevete de invenţie etc. vorbesc despre rezultatele marelui savant. Specialist în termo- şi electrofizică, academicianul Mircea Bologa şi-a desfăşurat activitatea ştiinţifică la Institutul de Fizică Aplicată, de la înfiinţarea acestuia (09.III.1964) până în prezent. CV-ul domniei sale demonstrează cu prisosinţă abordarea meticuloasă a carierei de savant şi o ordine excelentă în expunere. Intelectual, inteligent, dar si mare sufletist şi familist convins, este un tată şi bunic sentimental – calităţi obţinute de mic copil în familia pedagogilor Chiril şi Parascovia Bologa. Aparţinând zodiei Gemeni, îşi iubeşte foarte mult semenii, mai ales tineretul studios. Despre aceasta vorbeşte pregătirea sub îndrumarea sa a cca 50 de doctori şi doctori habilitaţi, zecile de recenzii la tezele doctoranzilor în devenire. A ştiut să-şi educe şi urmaşii cu dragoste faţă de ştiinţă. Astfel, fiul mai mare Andrei a obţinut gradul de doctor habilitat în tehnică, iar fiul mai mic Alexandru este doctor în tehnică.

Academicianul M. Bologa este binecuvântat cu multe talente demonstrate prin activităţi de cercetare ştiinţifică, editorială şi publică bine cunoscute în R. Moldova şi peste hotarele ei. Nu ne vom adânci în detaliile acestor activităţi, care sunt enumerate în zecile de articole ale colegilor şi discipolilor săi. De menţionat că dumnealui este membru a multe organizaţii ştiinţifice de la noi, precum şi din alte ţări (Asociaţia Internaţională a Academiilor de Ştiinţe – membru al Biroului Consiliului Ştiinţific pentru Sudură şi Tehnologii Adiacente; Consiliul Ştiinţific pentru Uscare al CSI; Consiliul Tehnico-ştiinţific al Institutului Naţional Turbomotoare, COMOTI, Bucureşti; Societatea Termotehnicienilor din Moldova şi din România; Societatea Electrostatică din România; Biroul Secţiei Ştiinţe Fizice şi Inginereşti al AŞM; Consiliul Ştiinţific IFA.), fapt ce vorbeşte de la sine despre înalta apreciere a rezultatelor ştiinţifice ale savantului, dar şi a obiectivităţii, atitudinii lui faţă de succesele altor cercetători, faţă de obligaţiilor sale.

Pe drept cuvânt, şi-a câştigat calificativul de Om de ştiinţă, dar şi de cetăţean onest cu verticalitate. Fiind întrebat ce este fizica, a răspuns fără ezitare: „Fizica este regina ştiinţelor”, fiind fascinat de frumuseţea fenomenelor naturii, de aplicarea aparatului matematic la explicarea acestora.

Savantul Mircea Bologa desfăşoară o amplă activitate în cercetarea enciclopedică şi istoria ştiinţei. În calitate de membru al Colegiului de redacţie al „Enciclopediei Moldovei” şi al Consiliului ştiinţific al Institutului de Studii Enciclopedice a venit cu sfaturi, îndemnuri, consultări, redactări şi elaborări de articole enciclopedice. Acad. Mircea Bologa a fost iniţiatorul ca pe coperta volumului enciclopedic „Republica Moldova” (lucrarea a apărut în două ediţii, în anii 2009 şi 2010) să fie inclusă Stema de Stat a Republicii Moldova. Graţie savantului a fost elaborat şi conceptul editorial, ştiinţific şi grafic al compartimentelor „Ştiinţă” şi „Educaţie”.

Acad. Mircea Bologa desfăşoară şi o prodigioasă activitate metodologică. Este consultantul ştiinţific al Concepţiei „Enciclopediei Moldovei” în 10 volume (lucrare publicată în 2011, în limbile română, engleză şi rusă). Redactează cu minuţiozitate, compartimentul „Ştiinţe inginereşti şi tehnologice”, propunând clasificarea  domeniului în rubricile: generalităţi, istoria cercetării şi inovaţiei în domeniu, automatică şi robotică, electronică, inginerie, aeronautică spaţială, inginerie electrică, ingineria materialelor, personalităţi etc. De altfel, în privinţa selectării personalităţilor în domeniul vizat, domnul M. Bologa este ferm: trebuie selectate cele mai bune din cele mai bune.

 Savantul s-a pronunţat asupra registrului general de termeni şi în mod special la compartimentele „Ştiinţe inginereşti”, „Fizică”, „Astronomie” pentru „Enciclopedia Moldovei”. Aceste domenii ale cercetării sunt elaborate, redactate şi coordonate de domnia sa. Ilustrul cercetător este coordonatorul colecţiei „Istoria ştiinţei”, elaborând o serie de materiale consacrate istoriei Institutului de Fizică Aplicată, biografiilor ştiinţifice ale savanţilor notorii etc.

Pentru contribuţie personală la elaborarea şi editarea volumului enciclopedic „Republica Moldova” acad. M. Bologa a fost decorat cu „Ordinul de Onoare” (2009).

Cu prilejul frumoasei aniversări de 80 de ani, colectivul Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) vine cu cele mai bune gânduri, cu urări de sănătate. Familia să Vă fie în continuare, domnule Bologa, sprijin şi speranţă, activitatea de savant să Vă aducă împliniri la fiecare pas, să aveţi un cer senin, iar petalele florii vieţii să nu se ofilească.

LA MULŢI ANI, stimate domnule academician Mircea Bologa.

 

Dr. Constantin MANOLACHE, director
Dr. Iulia MALCOCI, director adjunct
Dr. Ion XENOFONTOV, cercetător științific superior

Sursă: Făclia, nr. 21 (3372), 29 mai 2015, p. 6.

CONSTANTIN STERE – PROZATOR, PUBLICIST, JURIST ȘI OM POLITIC. LA 150 DE ANI DE LA NAȘTERE

La 1 iunie 2015, cu începere de la ora 10:00, în Sala Azurie a Academiei de Ştiinţe a Moldovei va avea loc Conferinţa ştiinţifică internaţională cu genericul „Constantin Stere – prozator, publicist, jurist şi om politic. La 150 de ani de la naştere.p2697_memb

Manifestarea ştiinţifică este organizată la iniţiativa Academiei de Ştiinţe a Moldovei şi Academiei Române şi este susţinută de Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chişinău; Biblioteca Ştiinţifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut); Institutul de Filologie al AŞM; Institutul de Istorie al AŞM; Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al AŞM; Universitatea de Studii Politice şi Economice Europene „Constantin Stere” din Chişinău; Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi a Academiei Române; Uniunea Scriitorilor din Moldova; Arhiva Naţională a Republicii Moldova; Euroregiunea „Siret-Prut-Nistru”, Iaşi, România; Fundaţia „Constantin Stere”, Ploieşti, România.

Evenimentul va reuni personalităţi din Republica Moldova şi din afara ţării pentru a comemora personalitatea lui Constantin Stere şi pentru a prilejui noi contexte de cercetare şi analiză a creaţiei sale, pe cât de complexă, pe atât de valoroasă.

Programul conferinței (.pdf)

CONFERINȚA CENTRALĂ ȘI EST EUROPEANĂ LUMEN: NEW APPROACHES IN SOCIAL AND HUMANISTIC SCIENCES. LUMEN NASHS 2015

Header_NASHS2015_transparency-1024x356

Conferința Centrală și Est Europeană LUMEN: New Approaches in Social and Humanistic Sciences.  LUMEN NASHS 2015 (11-13 septembrie 2015)

Central and Eastern European LUMEN Conference: New Approaches in Social and Humanistic Sciences: NASHS 2015 (11th-13th September 2015)

și/and

Simpozionul internațional: Cercetări în domeniul istoriei științei. Aspecte interdisciplinare. Ediţia a IV-a (11-12 septembrie 2015)

International Symposium: Interdisciplinary aspects of the researches in the history of science area. Edition IV (11th-12th September 2015)

Locul desfășurării/Place: Republica Moldova, Chișinău, str. Academiei 5A
Organizator: Centrul de Cercetări Socio-Umane LUMEN, Asociatia LUMEN, LUMEN Media UK
Coorganizator: Instituția Publică Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut)

 

LUMEN Association, LUMEN Research Center, LUMEN Conference Center and LUMEN Media Publishing, UK invite you at the newest scientific event developed in partnership with Public Institution Central Scientific Library “Andrei Lupan” (Institute) of the Academy of Sciences of Moldova – Central and Eastern European LUMEN Conference: New Approaches in Social and Humanistic Sciences: NASHS 2015, which will take place between 11th-13th of September 2015, Chisinau, Moldova.

We are honored to invite you to the Central and Eastern European LUMEN Conference: New Approaches in Social and Humanistic Sciences: NASHS 2015.

This event is a joint event with the International Symposium: Interdisciplinary aspects of the researches in the history of science area. Edition IV.

The LUMEN NASHS 2015 CEE International Conference ims to highlight new approaches appeared in last decades in social sciences and humanities, aiming to bring together different research studies in social sciences which, through a rigorous and innovative methodology, to respond integrated to the need for innovation in these areas. The conference aims at presenting, disseminating and promoting international scientific research results, and increase the international visibility of research activity.

Fields of interests:

Social sciences and humanities (ex: sociology, communication, education, social work, philosophy, ethics, history, law, politics etc.) See http://lumen.international/nashs2015/aims-topics-nashs-2015/

Early registration deadline for basic participation subscriptions (free of charge for oral presentation- until 15th June 2015) Please see http://lumen.international/nashs2015/deadlines-fees-nashs-2015/

LUMEN NASHS2015 Publication opportunities:

- ISI Proceedings Volume Publication (ISBN)
The proceedings volume of the Conference will be proposed to ISI Conference Proceedings Citation Index – Thomson Reuters to be included in the list.

- Publication in Journals covered in International Databases (ISSN) – special issue of LUMEN journals
Postmodern Openings – www.postmodernopenings.com
Revista Romaneasca pentru Educatie Multidimensionala – www.revistaromaneasca.ro
LUMEN – Logos Universality Mentality Education Novelty (Social Sciences, Philosophy and Humanities, Law and Political Sciences, Economy)

Enquiries: [email protected]
Web address: http://lumen.international/nashs2015/
Sponsored by: LUMEN Association- LUMEN Research Center in Social and Humanistic Sciences
Host organization contact information: tel: (373 22) 27-73-05, fax: (373 22) 22-18-99, www.enciclopedia.asm.md

DOCTOR IULIA MALCOCI – DISTINSA DOAMNĂ SAU ITINERARUL UNEI FIRI COMBATANTE

Vivat, crescat, floreat!

Fișier biografic: Iulia Malcoci (n. 21.01.1950, s. Schineni, raionul Soroca)10661687_1468871336711530_5426599566741820205_o – fizician. Absolvă Școala Medie nr. 1 din orașul Soroca, cu medalie de aur (1967), Facultatea de Fizică a Universității de Stat din Moldova, cu diplomă de mențiune (1972). Cercetător ştiinţific, lector superior la Catedra de fizică teoretică, Universitatea de Stat din Moldova (1976–1991). Doctor în științe fizico-matematice (1984). Specialist principal la Ministerul Educaţiei și Științei al Republicii Moldova, responsabilă de procesul educaţional la fizică în gimnazii şi licee (1991–1994), de organizarea şi desfăşurarea procesului educaţional în instituţiile de învăţământ superior (1994–2000). Consultant în Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehologică (2000–2012). Profesor de fizică la liceu/gimnaziu, cumul (2001–2007). Cercetător științific superior la Institutul de Studii Enciclopedice (2013–2014) și Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) (din 2015). Autoare a circa 80 de studii științifice. Prezență activă în mass-media: circa 100 de articole.

Este un fapt bine cunoscut: oamenii cu har, cu putere de convingere și de acțiune sunt cei care mobilizează semenii, societatea. Generând noi idei și acționând cu perseverență, personalitățile puternice sunt „locomotivele” marilor performanțe. În cohorta personalităților de valoare, o consemnăm pe doamna doctor în științe fizico-matematice Iulia Malcoci, cercetător științific superior la Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut). Doamna „de fier”, cum îi zic colegii, pentru puterea de caracter și stilul combatant – luptătoare pentru adevăr, este una din prezențele active și de forță ale colectivului.  Doamna doctor Iulia Malcoci este omul care se evidențiază din mulțime prin luarea de poziții și activități complexe. Are o carismă a personalității puternice, un nivel intelectual înalt și este perfecționistă. Din aceste considerente, din cauza neconformismului, a avut uneori de suferit pe parcursul activității profesionale.

Calitățile native, mediul de viață autentic (provine din mediul rural), concurența acerbă i-au fortificat caracterul și au creat un om puternic, care a putut face față unor evenimente chiar acerbe din viața ei privată, dar și din cea socială.  Se conduce după un principiu imuabil: „important este cine ești cu adevărat”.

Distinsa doamnă Malcoci desfășoară o activitate științifică și științifico-educațională polivalentă. Din perimetrul cercetărilor științifice, domeniile de interse sunt: studiul intensității spectrelor și cristalelor activate cu ionii elemntelor rare. Drept urmare a unei activități de cercetare intense, a publicat circa 50 de studii și articole de specialitate. Rezultatele științifice au fost prezentate în cadrul manifestărilor științifice din România, Ucraina, Federația Rusă ș.a. Amintim doar Colocviul internațional de fizică „Evrica-Cygnus”, la care Domnia Sa a  participat la toate cele 20 de ediții. Forța argumentelor, minuțiozitatea în prezentarea materialelor i-au creat un înalt prestigiu profesional, social și personal. Este membră a Societății Fizicienilor din Moldova, a Societății Române de Fizică. Probitatea științifică îi este recunoscută și prin faptul că este membru al colegiilor de redacție a revistelor din domeniul fizicii: „Fizica și tehnologiile moderne” (Chișinău), „Evrica” (Brăila, România), „Cygnus” (Suceava, România). În prezent, fiul mai mic al doamnei Malcoci, Iulian, continuă drumul mamei: elaborează o teză de doctorat în domeniul fizico-matematicii.

În calitate de specialist principal la Ministerul Educației și Științei al Republicii Moldova, dr. Iulia Malcoci a fost unul din coordonatorii Programei de fizică (1993) pentru gimnazii și licee, aplicată în România și Republica Moldova. Începutul anilor 1990 a fost o perioadă dificilă, de tranziție de la sistemul educațional sovietic la cel bazat pe noile valori educaționale. În calitate de funcționar al ministerului de resort, doamna Malcoci a susținut stagii și deplasări în vederea schimbului de experiență a cadrelor didactice din republică în România. Totodată, a susținut participarea elevilor la școlile de fizică organizate de ministerul român la olimpiadele naționale și la diferite concursuri, de exemplu „Evrica” de la Brăila, România, și cele de la Odesa, Ucraina.  În 1994 a fost observatorul Republicii Moldova la Olimpiada Internațională de Fizică de la Beijing, China. În intervalul august 1994 – martie 2000 a activat în Direcția învățământ superior și studii postuniversitare a ministerului de resort, participând nemijlocit la organizarea procesului educațional din republică, la elaborarea documentelor de politici în domeniu, regulamentelor etc.

Sensibilă la schimbările din societate, distinsa doamnă ia mereu atitudini civice față de acestea, cum ar fi, de exemplu, problema identitară, reforma în educație și știință, evenimentele de cotitură în Republica Moldova etc. În acest sens, a publicat zeci de articole în „Literatura și arta”,  „Făclia” etc.

În prezent, doamna dr. Iulia Malcoci trudește cu abnegație la elaborarea și îngrijirea articolelor enciclopedice din domeniile fizicii, științelor tehnice, astronomiei pentru lucrările enciclopedice ale Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut). Este pilonul cercetărilor enciclopedice în domeniu.

La popas aniversar îi dorim Distinsei Doamne Iulia Malcoci – Vivat, crescat, floreat!

Dr. conf. univ. Constantin MANOLACHE,
Directorul Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut)