PODUL DE PIATRĂ – ÎNTRE DOR, JERTFĂ ȘI ISTORIA UNEI GENERAȚII

La 30 mai 2026, am avut privilegiul de a fi prezentă la Teatrul „Alexie Mateevici” din Chișinău, unde am vizionat spectacolul „Podul de piatră”, în regia Luminiței Țîcu, după cartea lui Iurie Cojocaru.
Am intrat în sală pentru a vedea un spectacol și am ieșit după aproape trei ore purtând în suflet o parte din istoria noastră, una despre care se vorbește prea puțin și care încă doare prea mult.
Spectacolul a început la ora 18:00. Când am ieșit, era aproape ora 21:00, însă timpul parcă dispăruse. Cei șase actori nu și-au jucat pur și simplu rolurile. Ei au trăit fiecare secundă pe scenă, iar publicul a trăit odată cu ei. La un moment dat, mi-am dat seama că plâng. Nu eram singura. În jurul meu erau oameni care își ștergeau discret lacrimile, pentru că pe scenă nu se juca doar o poveste, ci însăși viața noastră.
După prăbușirea Uniunii Sovietice, Basarabia s-a pomenit liberă, dar săracă. Libertatea a venit cu un preț greu. Fabricile s-au oprit, colhozurile s-au destrămat, iar satele au început să se golească încet, ca niște fântâni din care apa scade puțin câte puțin. Oamenii nu plecau pentru că nu-și iubeau pământul. Plecau pentru că voiau să-și salveze copiii, familiile și viitorul.
În valizele lor nu puneau doar haine și documente. Puneau dorul de casă, mirosul pâinii coapte de mama, umbra nucului din curte și glasul celor dragi. Mulți credeau că pleacă pentru câțiva ani. Au trecut însă decenii.
Mi-am amintit atunci de vorbele unei cunoștințe:
,,Credeam că acolo este raiul, ca să înțeleg mai târziu că raiul poate fi doar acasă.”
Poate cea mai grea cruce a purtat-o femeia basarabeană. Bunicile noastre au ținut gospodăriile în vreme de război, iar fiicele lor au luat drumul Italiei, Portugaliei, Greciei, Franței sau al altor țări străine pentru a ține în viață familiile rămase acasă. Au îngrijit copii străini, au vegheat bătrâni străini, au plâns în limbi străine, în timp ce propriii lor copii creșteau fără îmbrățișarea lor.
Despre această jertfă vorbește și spectacolul „Podul de piatră”. Despre mame despărțite de copii, despre soți despărțiți de soțiile lor, despre familii destrămate și despre prețul nevăzut al unei bucăți de pâine câștigate departe de casă.
Nu priveam doar un spectacol. Priveam o parte din istoria noastră recentă. Pe scenă nu erau doar personaje. Erau mii de moldoveni pe care i-am cunoscut de-a lungul vieții: rude, vecini, colegi, elevi, părinți și copii despărțiți de hotare.
Am fost împreună cu nepoțelul meu, Vlăduț. Până acasă m-a întrebat mereu:
— Bunică, a mai venit acasă mama aceea care i-a spus copilului să doarmă?
Întrebarea lui m-a urmărit tot drumul.
Și atunci mi-am amintit de un bun prieten al soțului meu. Soția lui plecase la muncă în Italia, lăsând acasă trei copii minori. Copiii au crescut. Vasile le-a făcut nunți, le-a aranjat gospodării, le-a fost și tată, și mamă. Dar de la ea nu a mai venit niciodată nicio veste. A plecat dintre noi în timpul pandemiei, purtând în suflet aceeași întrebare fără răspuns și aceeași așteptare care nu s-a mai împlinit.
Mi-am amintit și de una dintre elevele mele.
Mama ei plecase în Italia când copila era foarte mică. Fata a crescut printre lipsuri, frici și singurătate. Venea la școală cu hăinuțele spălate de ea însăși, cum putea. În clasa a XII-a a avut șansa să plece pentru câteva zile în Italia și să-și vadă mama. Țin minte și acum ziua când a intrat în cabinetul meu. Ochii îi străluceau ca două stele. Bucuria ei părea cât distanța dintre pământ și cer. La întoarcere însă am văzut o altă privire. În ochii ei se așezase o tristețe matură, nepotrivită pentru vârsta pe care o avea. Mama nu o mai cunoștea pe ea, iar ea nu-și mai cunoștea mama. Au petrecut împreună câteva ore în tăcere, ca două străine.
Uneori oamenii se reîntâlnesc, însă anii pierduți nu mai pot fi recuperați.
Actorii cântau:
„Podul de piatră s-a dărâmat,
A venit ploaia și l-a luat…
Cântau despre viața plină de poduri pe care încercăm să le construim între oameni, între generații, între cei plecați și cei rămași acasă. Unele rezistă, altele se surpă sub greutatea timpului, a depărtării și a neputinței omenești.
La finalul spectacolului a avut loc un dialog între artiști și spectatori. Alături de public s-au aflat invitați speciali: Boris Bogoș, doctor în psihologia sportului, profesor universitar și personalitate bine cunoscută în Republica Moldova; Xenofontov Ion Valer doctor și conferențiar universitar; Prisac Lidia doctor și conferențiar universitar, autoarea volumului „Migrația la feminin”; precum și Iurie Cebanov, masterand la Universitatea de Stat din Moldova.
Oaspeții și-au împărtășit opiniile asupra fenomenului migrației, privit atât prin prisma istoriei, cât și a psihologiei și a experiențelor de viață ale celor care au fost nevoiți să-și părăsească locurile natale. Discuțiile s-au oprit în mod special asupra volumului „Migrația la feminin”, dar și asupra necesității de a vorbi despre aceste răni încă deschise. De a înțelege. De a ierta. De a ne elibera de vinovății și temeri. Pentru că multe dintre deciziile luate atunci au fost dictate nu de egoism, ci de disperare și de dorința de a oferi copiilor un viitor mai bun.
Acești peste treizeci de ani de independență au fost o școală grea pentru noi toți. Am învățat că libertatea nu înseamnă doar dreptul de a pleca, ci și puterea de a rămâne. Am înțeles că bunăstarea materială nu aduce întotdeauna fericirea și că necunoașterea este una dintre cele mai mari sărăcii ale omului.
În drum spre casă, Vlăduț a repetat întruna versurile pe care actorii le cântaseră pe scenă:
„Podul de piatră s-a dărâmat, / A venit ploaia și l-a luat…”.
Le repeta iar și iar, de parcă încerca să păstreze cu el ceva din lumea pe care tocmai o descoperise în sala de teatru. Apoi mi-a spus că își dorește un câine pe care să-l cheme Vulcan și că nu-l va ține niciodată legat.
L-am ascultat și m-am gândit că poate vor trece ani până voi înțelege ce l-a impresionat atât de mult în acea seară. Poate cântecul. Poate povestea. Poate tristețea oamenilor de pe scenă. Sau poate toate la un loc.
Copiii simt uneori ceea ce noi, adulții, nu mai reușim să observăm.
Un lucru însă este sigur: spectacolul „Podul de piatră” nu l-a lăsat indiferent. Nici pe el, nici pe mine.
Iar pentru fiecare dintre noi, indiferent cât de departe ne poartă viața, rămâne o întrebare la care încercăm să răspundem întreaga existență: unde este adevărata noastră casă?
Poate că răspunsul nu se află în locurile spre care plecăm, ci în dorul cu care ne întoarcem mereu la ele. Pentru că, dincolo de toate greutățile, de toate dezamăgirile și de toate căutările noastre, acasă rămâne singurul loc unde sufletul nu are nevoie de traducător.

Veronica PÎRLEA-CONOVALI,
Scriitoare,
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

TEATRUL MIC CU SUFLET MARE

La 30 mai 2026, studenții, masteranzii și doctoranzii Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova împreună cu conferențiarul universitar Ion Valer Xenofontov au participat la spectacolul documentar „Podul de piatră. Elegia celor de la km distanță” jucat la Teatrul „Alexie Mateevici” din Chișinău (director: Elena Frunze-Hatman). Piesa de teatru are la bază volumul elaborat de Iurie Cojocaru „Istorii din străinătate”. Spectacolul a fost interpretat de actorii Ludmila Botnaru, Cătălina Budu, Nina Lefter, Valentina Ostap, Giasti Sirah și Victor Untilă. Regia/ scenariul a fost realizată de Luminița Țâcu; scenografia/ costumele – Alina Perju; proiecția video și design – Ian Onică; artist de măști – Nicolae Latunov; coloana sonoră – Valentin Strișcov; șef de producție – Ion Catarga. Consultantul științific al piesei de teatru a fost doctorul habilitat în psihologie Zinaida Bolea (absolventa Facultății de Istorie, USM, 1996), directorul Școlii Doctorale Științe Sociale a USM, expert în domeniul traumei sociale.
La sfârșitul spectacolului, Laura Grigore a moderat o rundă de discuții cu istoricii Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Iurie Cebanov și doctorul în psihologie Boris Boguș. Doctoranda Vera Conovali, studenții Victor Erhan și Eugeniu Cârlig au venit cu comentarii pe baza subiectului abordat.
În urma vizionării spectacolului, studenții Facultății de Istorie și Filosofie au scris următoarele impresii:
„Am mers la teatru fără a mă informa referitor la repertoriu, nu am dorit să-mi creez multe așteptări. Am rămas însă profund impresionată de atmosfera creată, jocul actorilor, de fiecare detaliu, inclusiv de vestimentația actorilor, care își are și ea rolul în transmiterea mesajului. Tema abordată este actuala pentru țara noastră, pentru multe generații care au trăit și trăiesc în continuare fenomenul în cauză. Pe lângă toate astea, mi-a rămas adânc întipărit mesajul, care l-a evocat unul dintre actori: «Mesajul nu este de a critica și de a acuza, dar de a accepta și de a ierta»” (Ariana Bursuc).
„Bazat pe istorii reale ale moldovenilor plecați peste hotare, spectacolul a oferit o reflecție profundă asupra fenomenului migrației, evidențiind dorul de casă, sacrificiile și dramele despărțirii. Reprezentația a impresionat prin autenticitatea mărturiilor și prin puternica încărcătură emoțională, amintind că, din păcate, puține sunt familiile din Republica Moldova care nu s-au confruntat, direct sau indirect, cu efectele migrației. Prin mesajul său profund uman, spectacolul a constituit un prilej de reflecție asupra unei realități care continuă să marcheze destine individuale și întreaga societate” (Eugeniu Cârlig).
„M-au impresionat însăși regia, efectele speciale, atmosfera, decorurile și jocul actorilor – toate au reușit să transmită în armonie acea atmosferă a suferinței tăcute pe care o trăiau oamenii obișnuiți, dar puternici prin firea lor” (Dașa Bujor).
„M-a impresionat interpretarea actorilor, au transmis excelent emoțiile celor care au trăit trauma migrației” (Tamara Nemțelea).
„Subiectul abordat a fost unul specific, a sensibilizat puternic majoritatea spectatorilor” (Timur Juravschi).

Ana SUVAC, protagonista lucrării
Stimată Doamnă Lidia PRISAC, cercetător științific, doctor în istorie, Vă adresez cele mai sincere gânduri de recunoștință și apreciere pentru această lucrare profundă și sensibilă — „Migrația la feminin”. Pentru mine, în calitate de protagonistă a cărții, a fost o onoare și o experiența nouă de a-mi deschide sufletul și de a împărtăși fragmente din propria viață a fost una cu totul nouă, emoționantă și revelatoare.
Procesul acestor mărturisiri m-a făcut să retrăiesc momente importante, unele dureroase, altele pline de speranță, putere și curaj. Prin modul delicat și profund în care ați reușit să redați trăirile noastre, ați oferit nu doar o carte, ci o voce femeilor care au purtat în tăcere greutatea dorului, a sacrificiului și a reinventării de sine departe de casă.
Vă mulțumesc pentru răbdarea, empatia și profesionalismul cu care ați ascultat fiecare poveste și ați transformat experiențele noastre de viață într-o mărturie autentică despre puterea feminină, demnitate și reziliență. Este o onoare să fac parte din această lucrare valoroasă, care va rămâne, fără îndoială, un reper important pentru înțelegerea fenomenului migrației prin perspectiva femeilor.
Cu profundă considerație și gratitudine, Ana Suvac!

Mihai RĂCILĂ
Migrația la Feminin de dna Lidia PRISAC, este o lucrare științifică bazata pe istorii orale. Opt mărturii  mii de destine. O lucrare ce conturează tema migrației alături de alți scriitori, printre care Liliana Corobca, Tatiana Țibuleac, desigur și „Al Nostru”. Fiecare din lucrări evidențiază o anumită latură a acestui fenomen foarte complex.
O prezentare frumoasă cu interpretare teatrală și personalități notorii.

Eugenia TOFAN
Săptămâna trecută am fost la evenimentul de lansare a cărții „Migrația la feminin. Studii de istorie orală. Mărturii”. Lucrarea este semnată de Lidia PRISAC, doctor în istorie, cercetător științific, și a apărut la Editura Lexon-Prim.
Deși afară se declanșase o ploaie cu vijelii și furtuni, sala Bibliotecii Naționale a fost plină-plinuță.
Prof. univ., dr. Boris Boguș a moderat întregul eveniment, cum știe mai bine și mai frumos Domnia sa, dând o notă de o eleganță aparte evenimentului.
Lansarea a adus laolaltă atât cercetători, reprezentanți ai mediului academic, științific și cultural, studenți, cât și cititori interesați de problematica migrației și a istoriei recente a Republicii Moldova. Impresionantă și prezența unor protagoniste ale volumului, care au făcute ca evenimentul să fie și mai vibrant și mai adevărat, și mai captivant, iar dorința de a lectura cartea  și mai intrigantă.
Cei care au luat cuvântul pe marginea volumului au fost și ei aleși pe sprânceană  Monica Babuc, directorul ICR Chișinău, membru corespondent Liliana Condraticova, dr. hab. Zinaida Bolea, dr. hab. Anatol Petrencu, referenți științifici ș.a. Aceștia au subliniat atât valoarea științifică și documentară a lucrării, cât și itinerarul psihologic, dacă pot să mă exprim astfel, redat prin intermediul poveștilor, atât de diferite și atât de asemănătoare, ale celor opt protagoniste (le vedeți pe coperta volumului).
Este o carte despre speranțele și șansele femeilor Moldovei, de a putea supraviețui, majoritatea lor fiind nevoite să-și abandoneze familia, casa. Este despre dezamăgire, falsitate, durere, lupta pentru familie, dorul de copii, dorul de Moldova sau „Moldova  țară de vacanță”, despre „robii Moldovei”, condiții inumane de trai, frică, lipsă de acte, pandemie, vaccin, rezistență, gustul mâncării din Moldova, despre „elita diasporei”, dar și despre „cultura care respiră eleganță și respect pentru viață”.
Plângi, râzi, ai strângeri de inima, ai respirația întreruptă, pentru că practic, fiecare dintre noi are, cel puțin, un membru al familiei care a apucat calea străinătăților.
Felicitări, dragă Lidia, și succese susținute pentru următorul volum!

Silvia CORLĂTEANU-GRAINCIUC
„Migrația la feminin. Studiu de istorie orală. Mărturii” de Lidia PRISAC a fost lansată astăzi la Biblioteca Națională. Felicitări, dragă Lidia, pentru curajul de a convinge protagonistele să-și mărturisească poveștile! Sunt confesiuni despre trăiri, doruri, traume, frici și speranțe, despre sacrificii și ambiții, pierderi și câștiguri – experiențe care rănesc și vindecă deopotrivă, dar care, totodată, cultivă reziliența.
Am cumpărat câteva exemplare pentru a le face cadou rudelor și prietenelor mele aflate de ani buni peste hotare, dar și pentru a le motiva să-și scrie propriile povești cu mult curaj.
Dragi prieteni, Vă îndemn la lectură și la reflecție! De asemenea, le îndemn la scris pe toate cunoștințele mele aflate departe, care trăiesc și muncesc cu dorul în brațe.
Felicitări Editurii Lexon-Prim!

O CARTE DESPRE DESTINE, CURAJ ȘI ISTORIA SCRISA PRIN VIAȚA FEMEILOR

Astăzi, 21 mai 2026, am participat la un eveniment deosebit – lansarea cărții „Migrația la feminin. Studiu de istorie orală. Mărturii”, având-o ca autor pe doamna Prisac Lidia, doctor, cercet. șt. coord. și o personalitate cu literă mare.
Evenimentul a avut loc în incinta Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova. Cartea a apărut cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii al Republicii Moldova, în conformitate cu decizia Comisiei de selecție pentru editarea cărții naționale. Volumul însumează 365 de pagini și a fost tipărit la Editura Lexon-Prim, editor fiind Eduard Potinga.
Chiar la începutul cărții am întâlnit un motto înțelept, semnat de marele poet român Gheorghe Coșbuc: „Trăiesc acei ce vor să lupte, iar cei fricoși se plâng și mor”. Cuvinte par să deschidă simbolic drumul unei lucrări care vorbește despre curaj, sacrificiu și destin.
Cartea este prefațată de Angela Potâng, doctor în psihologie și profesor universitar, alături de cuvântul autoarei. Domnia sa menționează: „Cartea Lidiei Prisac ne arată că istoria recentă a Republicii Moldova nu poate fi înțeleasă deplin fără integrarea perspectivelor feminine, care reflectă nu doar dimensiunea personală a migrației, ci și impactul ei social și cultural”.
La rândul său, Zinaida Bolea, doctor habilitat în psihologie și conferențiar universitar, subliniază: „Lucrarea Lidiei Prisac este o radiografie a perioadei de tranziție și vorbește despre noi toți, despre felul în care ne scriem istoria personală, dar și despre modul în care scriem împreună istoria țării”.
Gazda evenimentului a fost Elena Pintilei, directorul Bibliotecii Naționale a Republicii Moldova, iar moderator – Boris Bogoș, doctor în psihologie și profesor universitar. Printre invitații de onoare s-au numărat Sergiu Gurin, secretar de stat în cadrul Ministerului Educației și Cercetării, precum și Liliana Condraticova, doctor habilitat, membru corespondent și secretar științific general al Academiei de Științe a Moldovei.
La eveniment au participat numeroase personalități de valoare: profesori, doctori în știință, conferențiari universitari, scriitori, jurnaliști, familia Lidiei Prisac, soțul acestea, Xenofontov Ion, doctor și conferențiar universitar, copiii și rudele apropiate.
Lansarea s-a desfășurat într-o atmosferă luminoasă, de înaltă trăire spirituală, susținută prin alocuțiunile doamnei Monica Babuc, fost ministru al Culturii și Educației, ale profesorului universitar Anatol Petrencu, doctor habilitat în istorie, precum și ale altor colegi de breaslă.
Un moment aparte al evenimentului l-a constituit recitalul teatral susținut de Nina Vartic, profesor de arta vorbirii scenice și măiestria actorului, care a adus și mai multă emoție și sensibilitate atmosferei din sală.
Au urmat intervențiile Zinaidei Bolea, doctor habilitat și conferențiar universitar, ale Anei Suvac, Danielei Nastas, fiica Olgăi Nastas – protagoniste ale lucrării –, precum și ale editorului volumului, Eduard Potânga, director al Editurii Lexon-Prim.
Cartea este valoroasă pentru toți cei dornici să cunoască mai mult despre viața omului, indiferent de profesie sau drumul ales. Este un adevărat tezaur de învățături și experiențe, un amalgam bogat de subiecte care surprind parcursul istoric al basarabeanului, pornind de la destinul personal și ajungând la dimensiunea națională și internațională.
Prin vocile femeilor care au avut curajul să-și spună povestea, această lucrare salvează de la uitare o parte importantă din memoria vie a neamului nostru.
„Migrația la feminin” nu este doar o carte despre exod. Este o carte despre oameni, despre rădăcini, despre despărțiri și speranțe, despre puterea femeii de a purta pe umeri dorul, familia, identitatea și timpul. Într-o lume în care migrația schimbă destine și rescrie istorii, asemenea lucrări rămân punți între oameni, generații și adevărurile epocii noastre.
Citind și ascultând fragmentele prezentate la lansare, înțelegi că migrația nu înseamnă doar plecarea dintr-un loc în altul. Înseamnă lacrimi ascunse, copii crescuți la distanță, dor purtat ani întregi în suflet și puterea extraordinară a femeilor de a merge înainte, chiar și atunci când viața le-a pus la grea încercare. Tocmai de aceea, această lucrare are nu doar valoare științifică, ci și o profundă valoare umană și morală.
La final, cu un cuvânt de încheiere plin de emoție și recunoștință, s-a adresat celor prezenți autoarea lucrării, Lidia Prisac.
Sincere felicitări, autoarei Lidia Prisac, pentru această frumoasă reușită! Vă doresc sănătate, inspirație și cât mai multe lansări de carte care să lumineze conștiințe, să păstreze vie memoria colectivă și să îmbogățească patrimoniul nostru spiritual și cultural.
Cred că această carte va rămâne nu doar o lucrare de cercetare valoroasă, ci și o mărturie vie despre vremurile pe care le-am traversat și despre istoria scrisă, adesea în tăcere, prin viața femeilor.
Veronica PÎRLEA-CONOVALI,
scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Banca din parc şi verdele crud. Foto: IVX, 16 mai 2026

Cu regret, scriitoarea Emilia Burca, protagonista lucrării „Migrația la feminin: Studiu de istorie orală. Mărturii” /Lidia Prisac, Chișinău, Lexon-Prim, 2026, a trecut la cele veșnice, plecând la Domnul.
Scriitoarea Emilia Burca (24 octombrie 1965, s. Colicăuți, rn. Briceni -15 mai 2026, Paris, Franţa).
După absolvirea școlii medii din satul natal, a urmat Facultatea de Limbi Străine la Institutul Pedagogic de Stat „Alecu Russo” din Bălți, pe care a absolvit-o cu mențiune (Diplomă Roșie). Ulterior, a fost angajată în calitate de profesoară de limbă franceză la liceele din Briceni. În 2003 a decis să plece la muncă în Franța, stabilindu-se la Paris. Ulterior, a revenit acasă. A doua și a treia oară a plecat la Paris la începutul lui 2013 și, respectiv, 2024. A fost scriitoare și autoarea câtorva romane, dintre care: La chute de lʼange: Suite de La Révélation /Emilia Burca, Paris, Kindle Edition, 2021, 63 p.; Entre vertu et faiblesse /Emilia Burca, Paris, Le Lys Bleu, 2022, 200 p.; Căderea Îngerului: Revelația /Emilia Burca, Iași, Sedcomlibris, 2022, 287 p.; Străinul din mine /Emilia Burca, Chișinău, S.n. (F.E.P. Tipografia Centrală), 2023, 167 p.; Le dompteur de réalités /Emilia Burca, Paris, CʼArte, 2023, 256 p.; Ochiul tigrului /Emilia Burca, Chișinău, S.n. (F.E.P. Tipografia Centrală), 2024, 269 p.; Era vărsătorului /Emilia Burca, Chișinău, 2025, 200 p.; LʼArchive des souvenirs /Emilia Burca, Paris, CʼArte, 2025, 478 p. etc.
În amintirea Emiliei Burcă, prezentăm câteva fragmente din mărturiile acestea, oferite la 10 septembrie 2025.

Drum lin spre ceruri!

A plecat la Domnul profesorul universitar și omul de știință Mitru GHIȚIU (5 februarie 1945, satul Izvoare, raionul Florești, Republica Moldova – 11 mai 2026, Paris, Franța).

Comitetul de Conducere al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu” exprimă sincere și profunde condoleanțe familiei îndurerate, rudelor, prietenilor, tuturor celor care l-au cunoscut și apreciat pe regretatul profesor, noi numărându-ne printre aceștia.

Pe parcursul activității sale îndelungate, s-a afirmat ca o personalitate marcantă în mediul academic și universitar din Republica Moldova. După absolvirea Facultății de Istorie din cadrul Universității din Chișinău, o scurtă perioadă a activat în învățământul preuniversitar, construindu-și apoi o exemplară carieră științifică, didactică și profesională.

Parcursul șttiințific și profesional al regretatului coleg cuprinde activitatea de cercetător științific și șef de secție în cadrul Institutului de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei; profesor la Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău; profesor, director al Secției Studii, sef al Catedrei Istoria Românilor și Popoarelor Vecine, precum și cea de director al Departamentului Evidență și Monitorizare Proces Educațional în cadrul Universității Libere Internaționale din Moldova; director al Serviciului de Stat de Arhivă a Republicii Moldova.

Mitru Ghițiu și-a dedicat întreaga viață cercetării și organizării științei istorice, organizării și dezvoltării învățământului superior, pregătirii cadrelor de specialiști în domeniul istoriei. Opera sa științifică cuprinde o monografie, o serie de studii și aricole publicate în ediții de specialitate. S-a remarcat prin numeroase participări la manifestări științifice naționale și internaționale. Activitatea ștințifică și didactică a regretatului profesor s-a caracterizat prin rigoare, competență profesională și adevărată pasiune pentru cercetarea trecutului istoric. Prin activitățile desfășurate, a contribuit la formarea noilor generații de specialiști în domeniul cercetării istoriei, iar lucrările regretatului savant deschid noi perspective de abordare pentru tinerii cercetători.

A fost o fire onestă, o persoană integră și modestă, un om dedicat profesiei și familiei. Cei care l-am cunoscut și apreciat să păstrăm în inimile noastre amintirea luminoasă despre distinsul nostru coleg.

Dumnezeu să-l odihnească în pace.

Comitetul de Conducere

al Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”

Pictura ploii de mai. Foto: IVX, 12 mai 2026

Casa (reconstruită) în care s-a născut şi a activat Marie Curie-Skłodowska (1867–1934), dublă laureată a Premiului Nobel în domenii științifice diferite (fizică și chimie). Foto: Antoni Kubiak, 27 aprilie 2026

Fereastra cu ferestre din Orașul Vechi (I). Foto: IVX, 27 aprilie 2026

Republica Moldova între trecut, prezent şi viitor. Foto: IVX

La 7 mai 2026, Facultatea de Istorie şi Filosofie reprezentată de conf. univ. dr. Ion Valer Xenofontov, dr. cerc. şt. coord. Lidia Prisac şi masterand Iurii Ceabanov au vorbit în faţa unui public interesat format din elevi şi profesori de la Liceul Teoretic „Pro Succese” despre oportunităţile generoase oferite de Universitatea de Stat din Moldova.
Prezentarea programelor educaţionale organizată în formă de podcast a fost excelent moderată de masterandul Iurii Ceabanov, care este şi realizator de emisiuni TV, dar şi un mare promotor al culturii, fiind angajat al Bibliotecii Naţionale a Republicii Moldova.
Viitorii studenţi ai Universităţii de Stat din Moldova au aflat despre programele de studii, mobilitățile academice, stagiile de practică, oportunitățile de angajare.
Un interes aparte pentru elevi a suscitat programele de studii oferite de Facultatea de Istorie şi Filosofie. Elevii au putut afla cine din preşedinţii Republicii Moldova, preşedinţii Parlamentului Republicii Moldova, prim-miniştri, dar şi din alte domenii au absolvit prestigioasa Facultate.
Dr. Nadia Cristea, directorul Liceul Teoretic „Pro Succese”, absolventă exclentă (1996) a Facultăţii de Istorie a Universităţii de Stat din Moldova, a îndrumat elevii spre valorile livreşti, umane, profesionale.

Liliac de Chişinău: Foto: IVX, 7 mai 2026

Hotare şi umbre. Foto: IVX, 7 mai 2026

Preotul-poet Alexie Mateevici cântând la ghitară.

Sursă: Viaţa Basarabiei: Revista lunară: duplex Chişinău – Bucureşti.- Chişinău: Tipografia “Tiparul Moldovenesc”, 1934.- An. 3, Nr. 11.- P. 11.

Blocul administrativ al Universităţii din Varşovia. Foto: IVX, 27 aprilie 2026

VIZITELE REGINEI MARIA (1875–1938) LA CHIȘINĂU

Considerată „mama grijulie a poporului român”, Regina Maria avea să sesizeze particularitățile Basarabiei după unire, în cadrul unor vizite efectuate de membrii Casei Regale la Chișinău. Vizitele au fost întreprinse în anii 1920, 1925 și 1927, cu prilejul desfășurării unor anumite evenimente, Regina însoțindu-l pe Regele Ferdinand I, dar și ea fiind însoțită (în ultima sa călătorie), de Principesa Ileana, fiica mai mică a suveranilor.
Cu referire la popasul regal din capitala Basarabiei, Regina Maria avea să facă următorul rezumat: „Este foarte greu pentru un suveran, într-o vizită oficială, să înțelegi toate dedesubturile. Dar cred că asperitățile au început să dispară și că administrația noastră, cu toate că este puțin în dezordine și prost concepută, reprezintă totuși un contrast fericit cu ceea ce înseamnă acum Rusia și că locuitorii simt asta”.

Sursă: PRISAC, Lidia, XENOFONTOV, Ion. Vizitele Reginei Maria (1875–1938) la Chișinău. In: Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos”, 2026, nr. 1(80 _S), pp. 135-143.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/19-akademos-2026-1-s1-prisac-18570461.26.1-s1.19.pdf

Titanii polonezi. Foto: IVX, 27 aprilie 2026

Mishel Aleqyan, Copacul roşu. Ulei, pânză, 30 x 40 cm.

Casa (reconstruită) în care a trăit şi a creat compozitorul şi pianistul polonez Fryderyk Chopin. Foto: IVX, 27 aprilie 2026

BISERICA „SFÂNTA CRUCE” DIN VARŞOVIA – ADĂPOSTEŞTE INIMA COMPOZITORULUI ŞI PIANISTULUI POLONEZ FRYDERYK CHOPIN.

Biserica „Sfânta Cruce”. Foto: IVX, 27 aprilie 2026

Notă istorică

În1849, la vârsta de 39 de ani, aflat pe patul de moarte, compozitorul şi pianistul polonez Fryderyk Chopin și-a rugat o soră să fie „tăiat” pentru a se asigura
că nu va fi îngropat de viu. Drept urmare, inima i-a fost extrasă și conservată într-un borcan cu coniac. Ulterior, cercetătorii, examinând inima, au depistat cauza morții
vestitului creator de valori cantabile. Cele mai recente cercetări arată că pericardita, o complicaţie rară a tuberculozei cronice, a fost cea care i-a răpus viața lui Chopin.
Trupul lui Fryderyk Chopin a fost înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris (alături de Marcel Proust, Oscar Wild, Jim Morrison), iar inima i-a fost adusă în
Polonia de sora sa și se află în cripta Bisericii „Sfânta Cruce” din Varşovia. În anul 1944, datorită unui admirator al compozitorului, ofițer SS, inima s-a păstrat la sediul
central de comandă german, fiind apoi înapoiată bisericii.
Potrivit profesorului M. Witt și echipei sale, la examinare s-a găsit inima „perfect conservată în borcan. Unii încă mai vor să deschidă borcanul ca să preleveze mostre de ţesut pentru efectuarea de teste ADN și să-şi testeze ideile că Chopin ar fi suferit de o boală genetică. Ar fi o greşeală fatală. Ei ar putea distruge inima şi, în
orice caz, sunt destul de sigur că acum ştim ce l-a omorât pe Chopin”.

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Despre inimă (o abordare inter/trasn/multidisciplinară). În: Acta Tirrae Fogarasiensis, VII, Făgăraș, Editura Negru Vodă, 2018, pp. 425-447. ISSN-L-2285- 5130.
Vezi: https://biblioteca-digitala.ro/reviste/ACTA_TERRAE_FOGARASIENSIS/07_ACTA_TERRAE_FOGARASIENSIS_VII_2018_425.pdf

Bicicleta din alt secol. Foto: IVX, 28 aprilie 2026

Nina Şibaeva, artist vizual, pictor, grafician, profesor, s-a născut la 1 mai. Lucrează la Art.
A studiat Graphies la AMTAP.
Nina Şibaeva face parte dintr-o dinastie de artiști plastici, printre ei fiind Olga Orlova și Iurie Şibaev.
Artista activează în domeniul picturii și graficii, realizând portrete, peisaje și naturi statice.
A absolvit Școala Republicană de Arte Plastice I. E. Repin din Chișinău, astăzi Colegiul “Alexandru Plămădeală” și Facultatea de Grafică al Institutului
de Arte din orașul Chișinău (astăzi Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, cu profesorii: Valentin Koreakin & Ilie Bogdesco.

Albert Chatinyan. Apus. Ulei pe pânză, 70 cm х 60 см.

Moldova and Poland: History and Culture in the Central and Eastern European Space. April 27-28, 2026. Faculty of History University of Warsaw

Vezi:
Programme conference PL-MD

Catastrofa nucleară a avut loc pe 26 aprilie 1986, ora locală 01:22:44, iar focarul nu a putut fi stins decât pe 13 mai 1986.
Praful şi focul, care s-au ridicat până la 2 km, au aruncat în mediul înconjurător peste 40 de elemente radioactive şi de gaze rare, cca 155 tone de produse suprimate. Cantitatea de materiale radioactive răspândite în atmosferă a fost de 200 de ori mai mare decât cea de la Hiroshima şi Nagasaki.

FLocul fostului reactor de la Cernobâl. Foto: www.stiintasitehnica.com

La 4 martie 2022, lumea a rămas consternată de faptul cum armata rusă a ocupat centralele nucleare Zaporojia și Cernobîl din Ucraina.
Forțele rusești au tras obuze cu explozibil puternic în jurul centralei nucleare Zaporojia, provocând o explozie a centralei, cu o pierdere a sursei de energie din afara amplasamentului, fiind astfel nevoită să se bazeze pe generatoare diesel de urgență pe un termen scurt, pentru a răci reactoarele și combustibilul uzat. De asemenea, forțele rusești au abuzat fizic și psihologic personalul de la Zaporojia și Cernobîl, degradându-le capacitatea acestora de a opera în siguranță instalațiile nucleare.

Vezi:
https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Societatea%20Postcernobil.pdf?fbclid=IwY2xjawRZ7SVleHRuA2FlbQIxMABicmlkETFqWWhZUTlVOE9xdnlTZWN4c3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHn5aDZJzNQPRceZx9RVh850oFxkOv4feclaEgEKnh4JuX6SB2bm7dmp7FLVD_aem_twLn69A8UG9dF6tr6PwPpg

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/XENOFONTOV_0.pdf

https://ipn.md/79-milioane-de-locuitori-ai-planetei-au-fost-afectati-de-catastrofa-de-la-cernobil-istoric/?fbclid=IwY2xjawRZ7ThleHRuA2FlbQIxMABicmlkETFqWWhZUTlVOE9xdnlTZWN4c3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHiiMM1hKPbpu4oxIC5dGCbkp1rFWMufD15mmyUTWORKk3nWieCpxYnynRbcr_aem_ubkny1KXJPjtRrNL0WkpHg

Primăvara la fântână. Foto: IVX, 19 aprilie 2026

O performanţă unică pentru Republica Moldova.
Din cei 37 de candidaţi la bursa de excelenţă a Comitetului Internaţional Olimpic cu centru la Lausanne (Elveţia) au fost selectaţi doar cinci, câte unul de pe cele cinci continente (reprezentate simbolic prin inelele olimpice).
Europa este reprezentată de Sergiu Gurin, doctorand la Şcoala Doctorală de Ştiinţe Umanistice şi ale Educaţiei, Universitatea de Stat din Moldova.

Cosmin Budeancă, Alexandru-Bogdan Bud (coord.), Cuvântul care dăinuie. Valentin Orga: Istorie și bibliotecă la 60 de ani, Cluj-Napoca, Editura Mega & Argonaut, 2025, 702 p. ISBN 978-606-020-985-0.

Cartea poate fi consultată la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova.

Lucrarea este dedicată dr., conf. univ. Valentin Orga, director general al Bibliotecii Centrale Universitare „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca, director al Editurii Argonaut.
Volumul include studii şi articole ştiinţifice din domeniile istoriei, istoriei orale/studii de memorie, etnografie, biblioteconomie, mărturii/aprecieri, lista de publicaţii (prezentare selectivă) a protagonistului.

„Biroul Dlui Valentin Orga este acoperit de cărţi şi reviste vechi şi noi. Subiectul cercetărilor sale. Cred că dincolo de aceste metereze se mai află o mică suprafaţă pe care încape tastatura şi ordinatorul, un telefon fix. Dimineaţa se bea o cafea şi se discută colegial probleme curente”. (Dan Culcer)

100 DE ANI DE ÎNVĂȚĂMÂNT ROMÂNESC SUPERIOR ÎN BASARABIA

FACULTATEA DE TEOLOGIE DIN CHIŞINĂU 1926

Monedă aniversară din seria „Evenimente istorice”, în circulație din 21 aprilie 2026.

Caracteristicile monedei:

Valoare nominală: 50 lei
Calitate: proof
Metal: argint
Compoziție: 999/1000
Greutate: 22,0 grame
Diametru: 35 mm
Formă: rotundă
Margine: zimțată
Tiraj: 700 exemplare.

Avers:
Stema Republicii Moldova
anul de emisiune „2026”, inscripția „REPUBLICA MOLDOVA” în arc de cerc
„Ag 999”, valoarea nominală „50 LEI” și „22,0 g” în exergă.

Revers:
imaginea clădirii primei instituții de învățământ superior românesc, inscripția stilizată „100 de Ani”,
inscripția cu majuscule „ÎNVĂȚĂMÂNT ROMÂNESC SUPERIOR ÎN BASARABIA” în arc de cerc.

Sursă: https://bnm.md/ro/content/isb

Referitor la istoria primei instituţii de învăţământ superior din Basarabia – Facultatea de Teologie, extensie a Universităţii Mihăilene din Iaşi -, a se vedea:

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Valentin-Tomulet-tipar_2022_compres-639-653.pdf

Secvenţă de la Paștele Blajinilor din satul Antoneşti, raionul Ştefan-Vodă. Foto: IVX, 20 aprilie 2026

La blajini. Foto: IVX, 19 aprilie 2026

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Foametea organizată din RSS Moldovenească 1946–1947. În: Calendar Național 2026 / Instituţia Publică Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coordonator: Veronica Borș ; autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Tatiana Gruşco [et al] ; colegiul de redacție: Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip… Ion Valer Xenofontov [et al.] ; Colaborare: acad. Andrei Eșanu, dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Maxim Melinti [et al.]. Redactor: Elena Varzari ; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2025 (Primex-Com), pp. 440-442. ISSN 1857-1557.

Vezi: https://www.bnrm.md/wp-content/uploads/2019/12/CN%202026%20(web).pdf

Dragă comunitate academică a Universității de Stat din Moldova,
Stimați colegi, profesori, cercetători, dragi studenți,

În preajma Sfintelor Sărbători de Paști, când lumina Învierii ne reamintește de biruința vieții asupra întunericului și de puterea speranței și a renașterii, vă adresez gânduri de bine și urări de pace sufletească.

Această perioadă ne invită la reflecție, la regăsirea echilibrului interior și la redescoperirea valorilor care ne unesc – solidaritatea, bunătatea, responsabilitatea și respectul reciproc. Învierea lui Hristos ne inspiră nu doar spiritual, ci și uman, chemându-ne la înnoire lăuntrică și la cultivarea luminii prin faptele și alegerile noastre de zi cu zi.

Universitatea este un spațiu al căutării adevărului prin studiu, cercetare și aspirații spre noi reușite, iar misiunea noastră capătă sens deplin atunci când cunoașterea este însoțită de înțelepciune, empatie și grijă față de ceilalți. Împreună – profesori, cercetători, studenți și personal administrativ – construim o comunitate academică puternică prin unitate, încredere și aspirații comune.

Vă doresc ca aceste zile de sărbătoare să vă aducă liniște, bucurie și armonie în suflet și în familie, iar lumina Învierii să vă călăuzească spre noi împliniri personale și profesionale.

Hristos a Înviat!

Cu aleasă considerație, dr. hab., prof. univ. Otilia Dandara
Rector al Universităţii de Stat din Moldova

O lecţie de istorie ALTFEL cu tema “Grădiniţele şi şcolile din Chişinău în perioada interbelică” a fost organizată la 10 aprilie 2026 cu elevii Şcolii Primare “Grigore Vieru” din municipiul Chișinău, cea mai mare şcoală primară din Republica Moldova!
În faţa unui public curios au vorbit Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie, cercetător științific coordonator și conferențiar universitar și Lidia Prisac, doctor în istorie, cercetător ştiinţific coordonator, ambii activând la Universitatea de Stat din Moldova.
Invitații speciali le-au vorbit elevilor clasei a IV-a „A”, învățătoare Elena Petrașevschi și clasei a IV-a „D”, învățătoare Ala Munteanu de la Școala Primară „Grigore Vieru”, despre sistemul educațional românesc din perioada interbelică, inclusiv din Basarabia.
Începând cu 1918, ia avânt sistemul de învăţământ primar din Basarabia. Elevii au aflat că prima treaptă a învăţământului primar din Chişinăul interbelic erau şcolile pentru copii mici, care se numeau – grădini de copii. Acestea erau destinate copiilor cu vârsta cuprinsă între 4 şi 7 ani şi obligatorii pentru cei de 5-7 ani în localităţile în care funcționau. Unele erau dotate cu biblioteci pentru părinţi şi copii.
Elevii au descoperit lucruri foarte interesante despre trecutul poporului nostru, cum arătau școlile de odinioară, care era nivelul învățământului și ce materii studiau elevii din acea perioadă.

Sursă: Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creanga”

Prelegerea publică „ORAȘUL ÎN ORAȘ – OGRADA ARMENEASCĂ” susținută de doctor în istorie Lidia PRISAC a avut loc la 7 aprilie 2026, la Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău.
Publicul a avut posibilitatea de a afla de unde începe istoria Ogrăzii Armenești din Chișinău.
Au manifestat interes pentru subiect ghizii de turism din Republica Moldova și elevii din anul II de la specialitatea Bănci și Finanțe ai Colegiului Național de Comerț al ASEM, coordonați de Lilia GUȚU, profesoară și ghidul de oraș.
Organizator: Muzeul de Istorie a Orașului Chișinău sub egida Direcției Generale Cultură și Patrimoniu Cultural a municipiului Chișinău.

O lecţie de istorie ALTFEL cu tema “Grădiniţele şi şcolile din Chişinău în perioada interbelică”, petrecută la 8 aprilie 2026 cu elevii clasei a IV-a „B”, învățătoare Iulia Bordeianu și ai clasei a IV-a „C”, învățătoare Angela Dodu, de la IP Gimnaziul Adrian Păunescu.

Invitații speciali, Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie, cercetător științific și conferențiar universitar, și Lidia Prisac, doctor în istorie, cercetător ştiinţific, le-au vorbit copiilor despre sistemul educațional românesc din perioada interbelică, inclusiv din Basarabia. Elevii au aflat că instruirea primară era gratuită și obligatorie timp de 4 ani, dar și despre dezvoltarea și extinderea rețelei de grădinițe.
În cadrul activității, copiii au descoperit cum arătau școlile de odinioară, ce materii studiau elevii din acea perioadă și care era nivelul învățământului, aflând totodată lucruri interesante despre trecutul poporului nostru.

Sursă: Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creanga”

Sursă: Florile dalbe. Săptămânal educativ-cognitiv şi literar-artistic pentru copii şi adolescenţi, nr. 11-12 (4557-4558), 26 martie 2026, p. 4.

Hotare şi contraste. Foto: IVX, 7 aprilie 2026

Astronautul american Jeff Williams, care a petrecut peste 500 de zile în spațiu, prezintă o prelegere la Academia de Ştiinţe a Moldovei. Sala Azurie a fost arhiplină. Au venit să-l asculte pe astronaut elevi, profesori, academicieni. Foto: IVX, 3 aprilie 2026

PE STRĂZILE IUBIRII. ANTOLOGIE

În colecția „Poesis” a Editurii „Caiete Silvane” a apărut, cu sprijinul Consiliului Județean Sălaj și al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, volumul colectiv „Pe străzile iubirii. Antologie”. Cartea este una tematică – cu tema iubirea – cuprinzând poeme de dragoste scrise de membri ai Asociației Scriitorilor din Județul Sălaj.
În antologie sunt cuprinși următorii autori: Silvia Bodea Sălăjan, Ioan-Vasile Bulgărean, Anca-Ioana Iacob-Gaidoș, Simone Györfi, Vasile Hatos, Marcel Lucaciu, Voichița Lung, Angela Maxim, Ancuța Mărieș, Alice Valeria Micu, Viorica Mureșan, Viorel Mureșan, Ileana Petrean-Păușan, Pethő Lorand, Ion Pițoiu-Dragomir, Florica Pop, Teodor Sărăcuț-Comănescu, Daniel Săuca, Doina Ira-Tăutan și Viorel Gh. Tăutan.
Ilustrațiile de pe coperta și din interiorul volumului sunt realizate de pictorul Lucian Muntean, cu o serie de acuarele din tema “Black & Red”.
Cartea a fost lansată la Zilele revistei „Caiete Silvane” (20-21 martie 2026).

Cartea este disponibilă și în format pdf (gratuit)
Vezi:
https://www.edituracaietesilvane.ro/produs/pe-strazile-iubirii-antologie-e-book-pdf/

Cea de-a 108-a aniversare a Unirii Basarabiei cu România a fost consemnată la Buzău – orașul de baștină al șefului guvernului României Alexandru Marghiloman, care la 27 martie 1918 a primit Declarația Unirii votată de Sfatul Țării de la Chișinău. Conferința științifică a fost organizată la 25-26 martie 2026 de Primăria Municipiului Buzău în cadrul proiectului „Salvarea patrimoniului, salvarea identității” prin Centrul Cultural și Educaţional „Alexandru Marghiloman”, în parteneriat cu Academia Română, Comisia de Istorie a Orașelor din România, Academia de Științe a Moldovei și Institutul European pentru Cercetări Multidisciplinare. Comunicările științifice au fost concentrate pe două secțiuni: 1) Patrimoniul material cu tema: „Patrimoniul urban din România – cercetare, protecție și reabilitare” (în coordonarea Comisiei de Istorie a Orașelor din România), și 2) Patrimoniul uman cu genericul: „Alexandru Marghiloman, Unirea Basarabiei cu Țara și societatea românească” (în coordonarea Institutului European pentru Cercetări Multidisciplinare).

Evenimentul a debutat cu prezentarea proiectului „Centrul Educațional pentru Permacultură și Hrană Sănătoasă” de primarul de Buzău Constantin Toma, urmat de dezvelirea Plăcii de inaugurare a Casei Grădinarului – Centrul educațional pentru permacultură și hrană sănătoasă, placa fiind descoperită de acad Ioan-Aurel Pop, Președintele Academiei Române, și Irina Vlăduca Marghiloman, urmașa lui Al. Marghiloman.

Ședința plenară, moderată de dr. hab. Liliana Condraticova și dr. Marius-Adrian Nicoară, a inclus un cuvânt de bun venit din partea primarului Constantin Toma, acad. Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, acad. Marius Andruh, vicepreședintele Academiei Române, președintelui Consiliului Județean Buzău Ion Marcel Ciolacu, dr. hab. Liliana Condraticova, secretar științific general al AȘM, precum și din partea descendentei familiei Marghiloman Irina Vlăduca Marghiloman.

Momentul esențial al ședinței plenare a fost raportul susținut de președintele Academiei Române acad. Ioan-Aurel Pop, care a subliniat importanța Unirii Basarabiei cu România din 27 martie 1918.

De asemenea, în cadrul evenimentului a fost lansat Suplimentul 1 al revistei „Akademos” pentru anul 2026, ce include articolele cercetătorilor din Republica Moldova și România, susținute la conferința organizată la 100 de ani de la trecerea în eternitate a lui Alexandru Marghiloman.

https://asm.md/sites/default/files/2026-04/Akademos_supliment%201_2026_site_ASM.pdf

Lucrările au continuat pe cele două secțiuni importante: „Patrimoniul urban din România – cercetare, protecție și reabilitare” și „Alexandru Marghiloman, Unirea Basarabiei cu Țara și societatea românească”, în cadrul cărora au fost susținute mai multe comunicări din domeniul istoriei, științelor politice și militare, artei și arhitecturii. Comunicarea subsemnatei a fost centrată pe clădirea de patrimoniu din centrul istoric al AȘM, fostul sediul al Muzeului de Arheologie al AȘM (Chișinău, str. Mitropolit Gavriil Bănulescu-Bodoni 35), ulterior sediul Institutului Patrimoniului Cultural din Chișinău, iar în perioada interbelică aici a funcționat filiala Băncii Naționale a României.

De asemenea, în cadrul conferinței desfășurate la Buzău a fost pusă temelia unei colaborări mai eficiente între Comisia de Istorie a Orașelor din România a Academiei Române și comisiile de experți „Istoria științei” și „Patrimoniul cultural din Republica Moldova în context european” în vederea organizării în comun a manifestărilor științifice, publicării lucrărilor științifice etc.

Conferința științifică organizată de Primăria Buzău în parteneriat cu Academia Română, Comisia de Istorie a Orașelor din România, Academia de Științe a Moldovei și Institutul European pentru Cercetări Multidisciplinare, are un impact deosebit în contextul consemnării celor 108 ani de la Unirea Basarabiei cu România. Asemenea evenimente contribuie substanțial la formarea unui spațiu comun românesc pe dimensiunea științifică și culturală, subliniind importanta Unirii Basarabiei cu România la 27 martie 1918 și rolul personalităților în istorie.

Dr. hab. Liliana Condraticova
Sursă: https://asm.md/unirea-basarabiei-evocata-la-buzau-orasul-lui-alexandru-marghiloman