„MAJADAHONDA” – LECȚIE DE DEMNITATE ȘI MEMORIE

La 19 octombrie 2026, în incinta cinematografului „Odeon”, a avut loc premiera filmului „Majadahonda” – lecție de demnitate, realizat de regizorul Alecu Deleu.
La realizarea acestui film au contribuit mai multe personalități ale culturii noastre: Valeria Florea-Dascăl ( Valeria Dascal ) Vadim Hâncu, Ion Usatyi, Eugeniu Popovici, Iurie Gandrabura și alții.
Sala cinematografului „Odeon” a fost arhiplină. Au venit studenți, profesori, jurnaliști, oameni de cultură și iubitori ai frumosului. Am venit și eu, însoțită de oamenii mei, cu două invitații: una din partea jurnalistului Leonid Melnic, iar cealaltă din partea profesorilor Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov.
Înainte de proiecție, câteva cuvinte adresate publicului au venit din partea regizorului Alecu Deleu și a jurnalistului Mircea Surdu.
Filmul a fost turnat la Orhei, locul în care își are rădăcinile această tragică pagină de istorie, legată de destinul unor tineri care au îndrăznit să lupte pentru convingerile lor, dar și la Chișinău,la Muzeul Literaturii Române, la Centrul de Excelență în Educație Artistică ,,Ștefan Neaga”.
O pagină de istorie care nu trebuie uitată
Organizația Antisovietică a Tineretului Studios „Majadahonda” a fost înființată la 1 august 1940, în județul Orhei, de un grup de tineri conduși de Anatol Gumă. La început, organizația cuprindea aproximativ 32 de liceeni, studenți și profesori de la Liceul „Vasile Lupu” și Școala nr. 2 din Orhei. Membrii săi își propuneau răsturnarea puterii sovietice în Basarabia și unirea acesteia cu România. Ulterior, organizația a ajuns să numere peste 50 de membri.
Până în decembrie 1940, tinerii au întreprins mai multe acțiuni de protest împotriva autorităților sovietice. Au distribuit proclamații și au realizat inscripții pe pereții clădirilor, exprimându-și opoziția față de ocupația sovietică prin mesaje precum: „Nu dați crezare ocupanților bolșevici!”, „Cărați-vă acasă, barbarilor!” și „Moarte ocupanților staliniști!”.
Membrii organizației au fotografiat aerodromul militar sovietic de la Ciocîlteni și au transmis imaginile Statului Major al Armatei Române.
În săptămâna dinaintea Crăciunului anului 1940, Anatol Gumă, conducătorul organizației, a propus o nouă acțiune. Astfel, la 25 decembrie, pe ferestrele Școlii Medii din Orhei au fost lipite afișe anticomuniste, iar tricolorul românesc a fost arborat pe trei clădiri importante ale orașului: sediul NKVD-ului, clădirea fostei prefecturi, unde se afla sediul Comitetului de Partid Bolșevic, și Primăria.
La 30 ianuarie 1941, Anatol Gumă, Vsevolod Ciobanu, Dumitru Avramoglo, Dumitru Stici și Vlad Alexeev au fost arestați, iar documentele confiscate au contribuit la identificarea altor membri ai organizației.
Anatol Gumă avea să declare, potrivit mărturiei consemnate în dosarul său penal:
„Lupt împotriva regimului de ocupație, care ne-a furat libertatea, din convingere și am un scop bine determinat: reîntregirea cu Țara Mamă, discreditarea regimului stabilit în Basarabia”.
El își încheia declarația cu aceste cuvinte:
„Sunt tânăr și iubesc viața și libertatea. Oricine la 19 ani iubește viața și luptă pentru ea”.
Câtă durere încape în mărturisirea unui tânăr care iubea viața și libertatea, dar care știa că alegerea sa putea avea consecințe cumplite!
În iunie 1941, Tribunalul Militar al Districtului Militar Odesa a judecat cazul membrilor organizației. La 24 iunie, opt dintre ei au fost condamnați la moarte prin împușcare, sentința fiind executată la 27 iunie 1941. Alți membri au primit pedepse grele cu închisoarea, fiind trimiși în lagăre.
Astfel, organizația a fost nimicită, iar destinele multor tineri au fost frânte. Povestea lor a rămas însă o mărturie despre curaj, convingeri și dorința de libertate.
Un film care trezește conștiințe
Filmul i-a lăsat pe spectatori înmărmuriți. Din anul 1941 au trecut atâția ani, iar iată că o mână de oameni iubitori de neam și de țară au hotărât să scoată din anonimat numele acestor tineri și să le redea locul cuvenit în memoria noastră.
Priveam în jur și vedeam chipurile răvășite ale celor prezenți. Emoția se simțea în sală. După proiecție, a urmat un amplu dialog cu spectatorii, care și-au împărtășit impresiile și au vorbit despre importanța realizării acestui film.
Despre film și despre semnificația sa au vorbit regizorul Alecu Deleu, jurnalistul Mircea Surdu, Valeria Florea-Dascăl, istoricul, jurnalista și scriitoarea Veronica Boldisor , scriitorul și locotenent-colonelul Andrei Calcea, directoarea Liceului „Vasile Lupu” din Orhei, profesori și alți oameni de cultură, uniți de respectul pentru istorie, tradiție, limba română, identitate și demnitate națională.
De la început până la sfârșit, filmul te ține captivat prin mesajul său. Forța acestuia sporește atunci când imaginile cinematografice se împletesc cu documentele de arhivă prezentate de directorul Arhivei Naționale, Igor Casu . Documentele aduc în fața spectatorilor mărturii ale trecutului și dau o greutate aparte poveștii acestor tineri.
Cei prezenți au subliniat că filmul trebuie să ajungă în satele Republicii Moldova și în instituțiile de învățământ, pentru ca generațiile tinere să cunoască această pagină de istorie și să înțeleagă prețul libertății.

Una dintre ideile exprimate în sală a fost aceea că acești tineri ar trebui recunoscuți la rangul de eroi naționali, iar guvernarea ar trebui să întreprindă acțiuni concrete pentru ca oamenii care se jertfesc pentru cauza națională să beneficieze de recunoașterea și aprecierea cuvenite.
S-a subliniat, totodată, că, fără implicarea lui Andrei Calcea, a Veronicăi Boldișor și a întregii echipe de filmare, numele acestor tineri ar fi putut rămâne încă mulți ani în anonimat.
Prin munca și dăruirea lor, o pagină dureroasă de istorie a fost readusă în atenția publicului, iar memoria celor care au luptat pentru convingerile lor a primit o nouă șansă de a dăinui.
Datoria noastră față de trecut
Am plecat de la această întâlnire cu gândul că istoria nu înseamnă doar date, documente și nume înscrise în arhive. Istoria înseamnă destine omenești, tinereți curmate, familii îndurerate și oameni ale căror idealuri nu trebuie lăsate să se piardă în uitare.
Filmul „Majadahonda” ne amintește că memoria unei națiuni se păstrează prin oameni care au curajul să cerceteze, să mărturisească și să aducă adevărul în fața publicului. Prin asemenea inițiative, trecutul încetează să mai fie o pagină îndepărtată și devine o lecție pentru prezent și pentru generațiile viitoare.
Consider că asemenea filme trebuie să ajungă în școli, în biblioteci și în comunitățile noastre. Tinerii trebuie să cunoască istoria, să înțeleagă valoarea libertății și să știe că demnitatea, curajul și dragostea de țară nu sunt doar cuvinte, ci valori care se apără prin fapte.
Eroii nu trebuie uitați. Numele lor trebuie rostite, povestea lor trebuie cunoscută, iar memoria lor trebuie păstrată vie.
Aceasta este lecția de demnitate pe care ne-o lasă „Majadahonda”.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Chișinău.

RELATIVITATE ȘI CUANTĂ (II)

(Continuare din https://enciclopedia.asm.md/?p=15652)

Gaina Relativita

ȚĂRMURI CARDINALE” – O ÎNTÂLNIRE A POEZIEI, MUZICII ȘI PRIETENIEI DINTRE POPOARE

La 9 octombrie 2026, în incinta Bibliotecii Municipale „Hristo Botev” din Chișinău, a avut loc lansarea antologiei trilingve „Țărmuri cardinale”, semnată de trei autori din țări diferite: Adrian Vasilev din Bulgaria, Maria Relly Niculescu din România și Veronica Pîrlea-Conovali din Republica Moldova. Evenimentul a adus împreună oameni de cultură, scriitori, poeți, compozitori, interpreți, profesori și iubitori ai cuvântului, uniți de dragostea pentru literatură și de dorința de a consolida legăturile spirituale dintre popoare.
Moderatorul evenimentului a fost poetul Traian Vasilcău, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și din România, care a condus întâlnirea cu multă dăruire, sensibilitate și măiestrie, așa cum știe dumnealui să o facă. Prin intervențiile sale, a creat o atmosferă caldă și prietenoasă, oferind fiecărui invitat prilejul de a-și împărtăși gândurile și aprecierile.
Printre primii invitați care au luat cuvântul s-a numărat doctorul habilitat Ivan Duminica, președintele Societății Științifice de Bulgaristică din Republica Moldova. Dumnealui a subliniat importanța apariției unei asemenea antologii, evidențiind rolul colaborării culturale în apropierea popoarelor, în cultivarea prieteniei și în consolidarea atitudinii frățești dintre oameni.
Cu un mesaj de felicitare a venit și doamna doctor Elena Rațeeva, care a oferit publicului bucuria de a asculta câteva poezii în limba bulgară. La rândul său, profesorul Ivan Duminică i-a adresat, tot în limba bulgară, un mesaj de felicitare poetului și traducătorului Adrian Vasilev, subliniind astfel frumusețea comunicării dintre culturi prin intermediul limbii și al literaturii.
De la o conferință importantă a venit și scriitorul Vasile Bumacov, fost ministru al agriculturii. Acesta și-a exprimat bucuria de a se afla în acel templu al culturii, vorbind despre lumea scrisului ca despre un univers bogat în lumină și căldură. Prezența celor trei autori, veniți din țări diferite, i-a oferit prilejul de a remarca valoarea întâlnirilor care aduc laolaltă experiențe, sensibilități și viziuni artistice distincte.
Programul artistic a îmbinat armonios poezia și muzica. Au urmat recitaluri de versuri dedicate autorilor antologiei, precum și un moment muzical deosebit, susținut de elevii Colegiului Pedagogic „Alexei Mateevici” și de compozitoarea Olga Trudov-Mațarin . Tinerii au interpretat cântece pe versurile Veronicăi Pîrlea-Conovali, valorificând o colaborare artistică frumoasă, care durează de aproape trei decenii. Este o dovadă că poezia, atunci când își găsește melodia potrivită, capătă o nouă viață și ajunge mai ușor la inimile oamenilor.
Prezent în sală a fost și compozitorul Valeriu Motovelnic care a interpretat două piese muzicale. În mesajul său, acesta a evidențiat frumusețea colaborărilor de lungă durată, în care respectul reciproc, omenia și buna colegialitate rămân valori statornice, indiferent de trecerea anilor. Cuvintele sale au amintit tuturor că adevăratele legături profesionale se clădesc prin încredere, dăruire și prețuirea celuilalt.
Un cuvânt amplu despre cei trei autori și despre volumul lansat a rostit poetul Ștefan Sofronovici, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Dumnealui a vorbit despre valoarea antologiei, dar și despre colaborarea îndelungată și fructuoasă cu subsemnata, Veronica Pîrlea-Conovali. Evocând această relație, a pus în lumină omenia, frumusețea sufletească și bunătatea, calități care dau adevărata măsură a unui om și care fac ca o colaborare să reziste în timp.
La rândul său, Valeria Dascal, om de televiziune și romancieră, a evidențiat munca depusă de Veronica Pîrlea-Conovali, subliniind discreția cu care aceasta își desfășoară activitatea. A vorbit despre omul care muncește mult, fără să simtă nevoia să se afișeze sau să-și proclame meritele, care nu se bate cu pumnul în piept, ci își urmează liniștit drumul, făcând ceea ce știe și ceea ce simte că trebuie să facă. Sunt cuvinte care surprind un adevăr frumos: valoarea autentică nu are întotdeauna nevoie de zgomot pentru a fi văzută și apreciată.
Atmosfera de sărbătoare a continuat printr-un recital de poezie și cântec susținut de elevii Colegiului de Medicină „Raisa Pacalo” și ai Colegiului de Business și Administrare Publică din Chișinău, îndrumați de profesoara Malai Ludmila . Prin emoția interpretării și prin tinerețea lor, elevii au adus un plus de prospețime evenimentului, demonstrând că literatura și muzica își găsesc mereu noi purtători de mesaj.
Un moment deosebit l-a oferit interpretul de muzică ușoară și populară Interpret Prezentator Vlad Josan, venit din Anglia, care a încântat publicul cu mai multe piese frumoase. Unul dintre cele mai emoționante clipe ale întâlnirii a fost interpretarea cântecului „Iartă-mă, dragă măicuță”, pe versurile Veronicăi Pîrlea-Conovali și pe muzica semnată de compozitorul Adrian Beldiman , prezent și el în sală.
Cântecul, încărcat de sensibilitate și de dorul profund pentru mamă, a atins sufletele celor prezenți. La încheierea interpretării, compozitorul Adrian Beldiman a intervenit cu un mesaj de felicitare, mărturisindu-și bucuria și satisfacția pentru frumoasa colaborare cu poeta. Acesta a menționat că, împreună cu Veronica Pîrlea-Conovali, a creat aproape zece piese muzicale deosebite, care au prins viață prin vocile interpreților din Republica Moldova și România.
O asemenea colaborare, construită de-a lungul anilor, demonstrează că întâlnirea dintre poezie și muzică poate da naștere unor creații care emoționează publicul și trec dincolo de hotarele țării. Versul devine cântec, cântecul devine mărturisire, iar emoția se transmite de la un suflet la altul, fără să țină cont de granițe.
Evenimentul s-a bucurat și de prezența mai multor colegi de condei, veniți să-i susțină pe autori și să se bucure împreună de această sărbătoare a cuvântului. Printre aceștia s-au numărat talentatele poete Geta Lipovanciuc, Maria Septelici Maria și Ecaterina Urâtu-Iurco, precum și Valerian Ciobanu. Au fost prezenți jurnaliștii Andrei Viziru și Elvira Ţîganaş-Pîntea dar și doctorul Vasile Andreuța, care are o legătură aparte cu poetul Adrian Vasilev , ambii fiind foști marinari și ofițeri. Întâlnirea lor a adăugat evenimentului o notă personală, amintind că drumurile oamenilor se pot intersecta în cele mai neașteptate împrejurări și că prieteniile adevărate pot dăinui dincolo de profesii și distanțe.
Un aspect impresionant al lansării a fost participarea online a celor doi coautori, Adrian Vasilev din Bulgaria și Maria Relly Niculescu din România. Deși aflați la distanță, aceștia au fost prezenți pe tot parcursul evenimentului, au recitat din creațiile lor și au comunicat cu publicul. Tehnologia a devenit astfel o punte între oameni și țări, demonstrând că, atunci când există dorință de apropiere și dragoste pentru cultură, distanțele geografice nu reprezintă un obstacol.
Cu mesaje de mulțumire și felicitare adresate protagoniștilor, atât la începutul, cât și la încheierea evenimentului, a venit doamna Angela Olarescu, directoarea Bibliotecii Municipale „Hristo Botev”. Prin găzduirea acestei lansări, biblioteca și-a reconfirmat rolul de spațiu al dialogului cultural, al întâlnirilor dintre oameni și al promovării valorilor literare.
La final, poetul Traian Vasilcău a apreciat frumusețea desfășurării evenimentului și calitatea oamenilor care au dat viață acestei întâlniri. A adresat urări de sănătate autorilor și și-a exprimat speranța că vor urma noi lansări de carte, noi prilejuri de întâlnire și alte momente în care literatura să aducă oamenii mai aproape unii de alții.
Lansarea antologiei trilingve „Țărmuri cardinale” a fost mai mult decât o prezentare de carte. A fost o întâlnire a sensibilităților, o sărbătoare a poeziei și a muzicii, o mărturie a prieteniei care unește oameni din Republica Moldova, România și Bulgaria. Trei autori, trei țări, trei spații culturale, dar aceeași dorință de a transmite prin cuvânt frumusețea lumii interioare și de a construi punți între suflete.
Poate că tocmai acesta este rostul adevărat al unor asemenea întâlniri: să ne amintească faptul că, dincolo de hotare și de limbi diferite, oamenii se pot regăsi în aceleași emoții, în aceeași dragoste pentru frumos și în aceeași nevoie de prietenie. Iar atunci când poezia se întâlnește cu muzica, iar cultura cu omenia, țăr¬murile care par îndepărtate se apropie și devin parte dintr-un singur univers spiritual.

Veronica PÎRLEA-CONOVALI,
Scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Trasee şi convergenţe culturale şi naţionale în România Mare: provincii, identităţi, destine / coord.: Maria Tătar-Dan, Nicolae Enciu, Corina Teodor, Giordano Altarozzi. – Cluj-Napoca: Mega, 2026. 370 p. ISBN 978-630-372-121-7

Vezi: Trasee-si-convergente-Romania-Mare-2026

Sursă: https://inherence.ro/wp-content/uploads/2026/10/Trasee-si-convergente-Romania-Mare-2026.pdf

CÂND O STRADĂ DEVINE O LECȚIE DE ISTORIE

De aproape patru decenii merg, zi de zi, pe străzile capitalei. Le-am văzut schimbându-se, uneori încet, alteori aproape de nerecunoscut. Fiecare zi îmi aduce ceva nou sau, poate, ceva vechi pe care îl redescopăr cu alți ochi.
Îmi place să privesc oamenii. Mă bucur când întâlnesc chipuri luminoase, oameni care poartă în privire bunătate și liniște, dar mă bucur și mai mult atunci când văd curiozitate. Pentru că omul curios vrea să afle, să înțeleagă, să descopere. Iar curiozitatea este, poate, una dintre cele mai frumoase forme ale inteligenței.
Astăzi, o simplă vizită la o filială EximBank, de pe strada Mihail Kogălniceanu, s-a transformat într-o întâlnire pe care nu cred că o voi uita prea curând.
Când am cotit pe strada Șciusev, m-am întâlnit cu câțiva oameni care, după ce și-au cerut scuze că mă deranjează, m-au întrebat în limba engleză dacă le pot spune câte ceva despre două case asupra cărora li se oprise privirea.
Trebuie să recunosc: din primele secunde am făcut un mic gest prin care le-am dat de înțeles că nu cunosc limba engleză. Dar imediat, un tânăr care mergea pe stradă sa oprit și mi-a spus că, dacă doresc, îmi va fi cu drag traducător.
Și atunci a început o conversație frumoasă. Le-am povestit despre doi mari artiști ai teatrului și cinematografiei moldovenești – Constantin Constantinov și Ecaterina Cazimirova, un cuplu artistic emblematic pentru cultura noastră și pentru generația de actori care a contribuit la dezvoltarea teatrului și cinematografiei din Republica Moldova.
Pe măsură ce le vorbeam, parcă se deschidea în fața mea o ușă către trecut. Mi-am amintit de filmele în care i-am văzut, de spectacolele lor și, mai ales, de anii copilăriei.
Țin minte că, prin anii ’70, atunci când în sat veneau de la Chișinău trupele de artiști, colhozul punea la dispoziție patru mașini. Acestea erau așezate într-un anumit fel, unindu-și caroseriile, iar pentru câteva ore deveneau o adevărată scenă.
Spectacolul se desfășura lângă izvor, într-un loc cu iarbă verde și multe sălcii. Pentru noi, copiii de atunci, era un adevărat eveniment. Veneau artiști de la Chișinău și aveam impresia că lumea întreagă cobora pentru câteva ore în satul nostru.
Mai târziu, în sat s-a construit o estradă de vară, iar eu mă așezam de fiecare dată în primul rând. Voiam să-i văd pe artiști cât mai aproape, să le văd chipurile, gesturile, emoția.
Poate tocmai de aceea, atunci când am început să le povestesc străinilor despre Constantin Constantinov și Ecaterina Cazimirova, nu le vorbeam doar despre niște nume din istoria teatrului. Le vorbeam despre oameni pe care îi păstram în propria mea memorie.
Aș fi vrut să le spun mult mai multe, dar timpul era sub semnul întrebării. Așa că le-am rezumat câteva lucruri importante și le-am recomandat să caute pe YouTube filmele în care au jucat cei doi mari artiști.
După aceea, conversația noastră s-a îndreptat spre celălalt nume legat de această stradă: Alexei Șciusev, renumitul arhitect, istoric și teoretician al artei, una dintre personalitățile importante ale arhitecturii din Imperiul Rus și, mai târziu, din Uniunea Sovietică.
Le-am spus câte ceva despre activitatea sa, despre formarea sa la prestigioasa Academie de Arte din Sankt Petersburg și despre preocupările sale pentru arhitectură, restaurarea monumentelor istorice și proiectarea unor edificii în stilul neorusesc.

Și atunci am realizat încă o dată că acele două case în fața cărora se opriseră privirile oaspeților nu sunt doar niște construcții vechi și frumoase.
Sunt locuri care păstrează urmele unor oameni. Iar o stradă poate deveni, pentru cine știe să privească, o adevărată carte de istorie.
Poate că străinii aceia nu se așteptau ca, oprindu-mă pe stradă, să primească o mică lecție despre teatru, cinematografie, arhitectură și despre oamenii care au lăsat ceva în urma lor.
Iar eu nu mă așteptam ca o simplă plimbare spre bancă să-mi aducă aminte de copilărie, de spectacolele din sat, de artiștii pe care îi priveam cu ochii mari și de emoția pe care o aveam atunci când acele patru mașini se transformau, pentru noi, într-o scenă adevărată.
Ne-am luat rămas-bun după un dialog care, pentru mine, a fost unul dintre acele momente mici, dar prețioase, pe care viața ni le oferă fără să le anunțe.
Am rămas cu bucuria privirilor lor atente, cu întrebările lor, cu curiozitatea lor și, mai ales, cu sentimentul că cineva a dorit să cunoască.Să cunoască două case. Să cunoască doi artiști. Să cunoască un arhitect. Să cunoască puțin din orașul nostru.
Și poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase forme prin care putem face cunoscut Chișinăul: nu doar arătându-i străzile și clădirile, ci spunând poveștile oamenilor care au trecut prin ele.
Un oraș trăiește prin memoria oamenilor săi. Iar astăzi, pentru câteva minute, pe o stradă din Chișinău, memoria mea s-a întâlnit cu curiozitatea unor oameni veniți de departe.
Și a fost o întâlnire frumoasă.

Veronica Pîrlea-Conovali , scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

MASĂ ROTUNDĂ „ACADEMICIANUL DEMIR DRAGNEV. OMAGIU LA 90 DE ANI”

Miercuri, 23 septembrie 2026, Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova, în parteneriat cu Secția Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a Academiei de Științe a Moldovei, invită publicul la masa rotundă „Academicianul Demir Dragnev. Omagiu la 90 de ani”.

Evenimentul va avea loc începând cu ora 15.00, în Sala de conferințe a Bibliotecii Științifice „Andrei Lupan” (Institut) a Universității de Stat din Moldova (Chișinău, str. Academiei nr. 5).

La masa rotundă vor participa: acad. Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei; dr., prof. Igor Șarov, prorector pentru dezvoltare strategică și parteneriate al Universității de Stat din Moldova; dr. hab. Constantin Manolache, Biblioteca Științifică „Andrei Lupan” (Institut) a Universității de Stat din Moldova; acad. Andrei Eșanu, membru de onoare al Academiei Române, Institutul de Istorie al USM; dr. Igor Bercu, decanul Facultății de Istorie și Filosofie a USM; acad. Valeriu Pasat, Institutul de Istorie al USM; dr. hab., prof. univ. Gheorghe Postică, membru de onoare al Academiei Române, Institutul de Istorie al USM; dr. Vitalie Ciobanu, directorul Agenției pentru Știință și Memorie Militară; dr., conf. univ. Silvia Chicu, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău; dr. hab., prof. univ. Valentin Tomuleț, Facultatea de Istorie și Filosofie a USM; dr. hab., conf. univ. Igor Cereteu, Institutul de Istorie al USM; dr., conf. cerc. Vlad Mischevca, Institutul de Istorie al USM; dr., prof. univ. Emil Dragnev, directorul Departamentului Istoria Românilor, Universală și Arheologie al USM; m. c. al AȘM Liliana Condraticova, secretar științific general al AȘM; dr. Ion V. Xenofontov, Facultatea de Istorie și Filosofie a USM.

Cu prilejul celei de-a 90-a aniversări, va fi organizată expoziția de fotografii „Academicianul Demir Dragnev – nonagenar” și va fi prezentată culegerea de documente „Istoria științei”, volumele I–II.

Masa rotundă va fi moderată de m. c. al AȘM Gheorghe Cojocaru, directorul Institutului de Istorie și membru de onoare al Academiei Române, și de dr. hab., conf. univ. Igor Cereteu, Institutul de Istorie al USM.

La manifestare sunt invitați membri titulari, membri corespondenți și membri desemnați ai secțiilor de științe ale AȘM, cadre didactice, cercetători, istorici, precum și toți cei care au colaborat și continuă să conlucreze cu academicianul Demir Dragnev.

Evenimentul este deschis reprezentanților mass-media.

Mem. cor. Liliana Condraticova

Sursă: https://asm.md/masa-rotunda-academicianul-demir-dragnev-omagiu-la-90-de-ani

ISTORIA CARE NE UNEȘTE – O LECȚIE DESPRE BASARABIA ȘI MAREA UNIRE

Anul școlar 2026–2027 a început, iar odată cu el a început și o nouă călătorie prin istoria neamului nostru. Pentru elevii clasei a XII-a de la Colegiul Național de Coregrafie din Chisinău această călătorie îi poartă, în aceste zile, spre două teme fundamentale ale istoriei României: „Basarabia în anii 1917–1918” și „Marea Unire din 1918”.
Sunt două teme care se completează și care ne apropie de unul dintre cele mai importante momente din istoria poporului român – Marea Unire din 1918, eveniment care, după 108 ani, continuă să ne vorbească despre idealul de unitate, despre curaj, responsabilitate și despre generația de oameni care a avut puterea să transforme un ideal național în realitate.
La orele de istorie încerc, de fiecare dată, să depășesc limitele manualului și să le ofer elevilor materiale suplimentare care să le îmbogățească informațiile și să le dea posibilitatea de a privi evenimentele istorice din mai multe perspective. Cred că o lecție de istorie devine cu adevărat vie atunci când elevul are în față nu doar un text din manual, ci și o fotografie, o hartă, un document, o mărturie sau o publicație care îl ajută să descopere și să înțeleagă mai bine trecutul.
În acest context, astăzi am folosit ca material didactic suplimentar revista nr. 53, „Cei ce ne-au dat nume – Unirea – lecție de istorie – Formarea României Mari – cronologie după Constantin Kirițescu”, avându-l ca autor pe domnul Mircea Cosma , editată la Ploiești în anul 2026.
Revista este bogată în informații, documente și fotografii, iar toate acestea reprezintă un sprijin important pentru elevi în înțelegerea perioadei istorice și a evenimentelor care au dus la realizarea României Mari.
Pe coperta revistei se află harta României Mari, sigla Societății Cultural-Istorice „Mihai Viteazul”, precum și simbolul Ordinului Dragonului (Societas Draconistarum), un ordin cavaleresc medieval.
Dragonul verde, încolăcit în jurul crucii roșii, reprezintă simbolul ordinului, fondat în anul 1408 de regele Sigismund de Luxemburg. Ordinul a avut ca obiectiv apărarea creștinătății și lupta împotriva expansiunii otomane.
În istoria spațiului românesc, acest simbol are o semnificație aparte, fiind legat de figura lui Vlad al II-lea Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș. De la numele lui Vlad al II-lea „Dracul” provine și numele sub care fiul său, Vlad Țepeș, a rămas cunoscut în istorie și în legendă.
Pe partea opusă a copertei este prezentat Parcul „Constantin Stere” de la Bucov, un important ansamblu memorial dedicat lui Constantin Stere, scriitor, jurist și om politic originar din Basarabia, cunoscut pentru rolul său în susținerea unirii Basarabiei cu România în anul 1918.
Parcul se întinde pe o suprafață de peste 100 de hectare și cuprinde alei, spații verzi, monumente și Aleea Scriitorilor, unde se află busturile mai multor personalități importante ale culturii române, printre care Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Alexei Mateevici, Liviu Rebreanu și alții.
Tot aici sunt omagiați și marii patrioți basarabeni care au contribuit la înfăptuirea Unirii din 1918: Ion Inculeț, Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu și Vasile Stroescu, alături de generalul Alexandru Averescu și de alte personalități ale spațiului românesc.
În parc se află și Muzeul Memorial „Constantin și Ion Stere”, amenajat în fostul conac al familiei Stere. Muzeul păstrează obiecte, fotografii, cărți și manuscrise legate de viața și activitatea acestei importante personalități.

Pentru elevi, întâlnirea cu astfel de materiale reprezintă mai mult decât o simplă completare a lecției. Este o invitație la cunoaștere, la reflecție și la redescoperirea unor oameni și evenimente care au contribuit la construirea României de astăzi.
Istoria trebuie să rămână vie în memoria noastră, iar școala are un rol important în transmiterea ei către generațiile tinere. De aceea, orice material care îi apropie pe elevi de document, de imagine și de mărturia trecutului merită valorificat.
Mulțumesc frumos domnului Mircea Cosma pentru donația făcută și pentru preocuparea de a aduce în atenția tinerelor generații pagini importante din istoria României.
Îi doresc multă sănătate, putere de muncă și noi realizări în activitatea sa dedicată promovării istoriei și memoriei naționale!
Istoria care ne unește trebuie cunoscută, respectată și transmisă mai departe.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare,
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România,

CARTEA – FEREASTRĂ SPRE MEMORIA LUMII ȘI PUNTE ÎNTRE OAMENI

O carte este, pentru mine, o fereastră spre mintea umană și un păstrător al memoriei colective. Dincolo de pagini și coperți, ea este un instrument de călătorie în timp și spațiu, o punte nevăzută care leagă prezentul de trecut, cititorul de autor și sufletul unui om de sufletele altor oameni, trăitori în timpuri și lumi diferite.
Cartea este liantul care poate apropia un cititor din prezent de un autor care a trăit acum zeci, sute sau chiar mii de ani. Este o prelungire a memoriei și a imaginației umane, poate cel mai puternic vector de lumină, cunoaștere și cultură.
Fiecare carte citită în copilărie am păstrat-o în memorie, iar fiecare autor îmi devenea, într-un fel, drag sufletului. Pentru mine, cartea a fost întotdeauna un spațiu de siguranță și de libertate. Îmi permitea să trăiesc viețile eroilor, să pătrund în lumi necunoscute, să călătoresc fără să mă mișc din loc și, mai ales, să-mi dezvolt empatia, înțelegând destinele și durerile altor oameni.
Nu m-am gândit niciodată că voi deveni scriitoare. Viața însă are propriile ei drumuri, pe care uneori le descoperim abia mergând. Iar dacă am început să scriu, am încercat să fiu responsabilă de fiecare cuvânt, de fiecare rând și de fiecare carte care a văzut lumina tiparului. Pentru mine, o carte nu este doar un obiect tipărit. Ea poartă în sine o parte din sufletul celui care a scris-o și, odată ajunsă în mâinile cititorului, începe o altă viață.
În vara aceasta a văzut lumina tiparului volumul „Țărmuri cardinale”, o antologie trilingvă semnată de trei autori: Maria Relly Niculescu (Maria Niculescu ) Adrian Vasilev și Veronica Pîrlea-Conovali. Cartea are 208 pagini de poezie în limbile română, bulgară și italiană și este, în primul rând, o întâlnire între oameni, sensibilități și culturi.
Știu că bibliotecile sunt adevărate biserici ale cărților, iar cărțile, asemenea unor psalmi, imnuri și sfinte rugăciuni, așteaptă acolo să fie descoperite. Anume spre biblioteci își îndreaptă cititorii pașii atunci când au nevoie de cunoaștere, de liniște, de frumos sau pur și simplu de bucuria unei întâlniri cu un cuvânt care le poate lumina sufletul.

De aceea, astăzi am mers la Biblioteca Municipală „Hristo Botev” din Chișinău și am lăsat câteva exemplare ale antologiei trilingve „Țărmuri cardinale”, dar și câteva volume de „Bumerangul”, cartea mea, cu prefața semnată de scriitorul Tudor Palade și postfața de poetul Ștefan Sofronovici .
La bibliotecă am avut un dialog frumos cu doamnele Angela Olărescu și Olga Maiuc. Le-am vorbit despre această carte și despre cei trei autori, explicându-le că Adrian Vasilev este scriitor din Bulgaria și că mi se pare minunat ca volumul nostru să-și găsească locul și în Biblioteca „Hristo Botev” — un spațiu care păstrează și promovează literatura și cultura bulgară în capitala Republicii Moldova.
Și, în timp ce vorbeam despre carte, despre oameni și despre drumurile pe care uneori ne poartă literatura, m-am gândit cât de frumos lucrează viața.
Eu cred că în existența noastră nu este nimic întâmplător. Sunt întâlniri care apar pe neașteptate, oameni pe care îi întâlnim pentru câteva clipe și care, fără să știm, vor ajunge să lase urme adânci în destinul nostru. Poate că unele lucruri sunt rânduite de Sus, iar noi le înțelegem sensul abia mai târziu.
Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că voi ajunge să am o colaborare atât de frumoasă cu un scriitor de altă naționalitate.
Cu câțiva ani în urmă, am fost la Giurgiu, la manifestările dedicate zilei poetului național Mihai Eminescu, la invitația prietenei și colegei mele, Dunia Palangeanu . Tot atunci am avut și o lansare de carte, „Cântarea iubirii”. Au venit mulți oaspeți de pe ambele maluri ale Dunării, printre ei aflându-se și scriitorul bulgar Adrian Vasilev.
Venisem din Republica Moldova cu cărțile mele și le-am dăruit celor prezenți. Peste ceva timp, domnul Adrian Vasilev m-a bucurat cu o recenzie la carte și, spre marea mea surprindere, m-a rugat să-i permit să traducă una dintre poeziile mele în limba bulgară.
Ce să spun? Bucuria mea nu a avut margini.
A fost o surpriză cu atât mai plăcută cu cât venea pe neașteptate, de la un coleg de condei cu care schimbasem doar câteva cuvinte. Nu știam atunci că acea întâlnire scurtă avea să fie începutul unei colaborări fructuoase, care, în timp, avea să înflorească și să se transforme într-o superbă antologie trilingvă.
Așa se nasc uneori lucrurile frumoase: dintr-o întâlnire simplă, dintr-un gest sincer, dintr-o carte dăruită și dintr-un cuvânt care trece peste granițe.
Despre toate acestea am vorbit astăzi cu doamnele Angela Olărescu și Olga Maiuc. Și mi-am dat seama încă o dată că o bibliotecă nu este doar o încăpere plină de rafturi. Este un loc viu, în care cărțile își continuă existența, iar oamenii se întâlnesc prin intermediul lor.
Biblioteca „Hristo Botev” este filială a Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu” și este un spațiu dedicat literaturii și culturii bulgare, unic prin această vocație în capitală. Dar, dincolo de această misiune importantă, este și o bibliotecă mereu activă, cu ușile deschise, cu cititori fideli și cu activități culturale bogate.
Am plecat de acolo cu gândul că am lăsat câteva cărți pe niște rafturi, dar poate că, de fapt, am lăsat acolo câteva punți.O punte între Republica Moldova și Bulgaria.O punte între trei limbi.O punte între trei autori.
O punte între oameni care poate nu s-ar fi întâlnit niciodată dacă nu ar fi existat cartea.
Iar acesta este, poate, unul dintre cele mai frumoase rosturi ale unei cărți: să nu rămână doar între coperți, ci să meargă mai departe, din mână în mână, din suflet în suflet și dintr-o cultură în alta.
Pentru că o carte adevărată nu se închide atunci când îi întorci ultima pagină.
Atunci începe, de fapt, o altă călătorie.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Secvențe din spectacolul „ALASKA” de Elise Wilk jucat la 14 septembrie în Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău.
Evenimentul face parte din programul celei de-a XI-a ediții a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești (RTNR 2026).
Spectacolul este produs și pus în scenă de Teatrul Național din Târgu Mureș, Compania „Tompa Miklós” (în coproducție cu Yorick Studio).
Regia: Aba Sebestyén.
O dramă psiho-plastică ce urmărește povestea unei mame și a unei fiice în perioada comunistă din România, care pornesc într-un road-trip simbolic în timp la volanul unei Dacii 1300.
Foto: IVX, 14 septembrie 2026

FACULTATEA DE TEOLOGIE A UNIVERSITĂȚII DIN IAȘI CU SEDIUL LA CHIŞINĂU 1926

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Facultatea de Teologie a Universității din Iași cu sediul la Chişinău. În: Calendar Național 2026 / Instituţia Publică Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coordonator: Veronica Borș ; autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Tatiana Gruşco [et al] ; colegiul de redacție: Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip… Ion Valer Xenofontov [et al.] ; Colaborare: acad. Andrei Eșanu, dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Maxim Melinti [et al.]. Redactor: Elena Varzari ; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2025 (Primex-Com), pp. 341-344. ISSN 1857-1557.

Vezi: https://www.bnrm.md/wp-content/uploads/2019/12/CN%202026%20(web).pdf

Muzeul memorial „Constantin și Ion Stere”, comuna Bucov, județul Prahova. Foto: IVX, 21 august 2026

Violeta Diordiev. Dejunul aristocratului, 2020, carton, pastel, creioane colorate, 70 × 90 cm.

ACTIVITATEA SOLARĂ

de dr. Alexei B. GAINA

Activitatea solară constă în variația numărului de pete pe suprafața Soarelui, care este evidentă la examinarea suprafeței Soarelui printr-un telescop special, care atenuează strălucirea orbitoare a Soarelui. Atenuarea strălucirii, care în mod normal atinge valori ale magnitudinii vizuale de circa \(m = -24\), se obține datorită folosirii unor filtre speciale pentru soare. Vom menționa, de altfel, că magnitudinea vizuală a Lunii pline în condiții normale este de circa \(m = -12\), magnitudinea planetei Venus este de circa \(m = -4,7\), magnitudinea vizuală a stelelor este cuprinsă între \(-4 \leq m \leq +1\), ceea ce implică o scară logaritmică de magnitudine, deși magnitudinile absolute ale stelelor pot fi de multe ori mai mari. Astfel, diapazonul de magnitudini vizuale ale Stelei Polare poate varia între \(-2 \leq m \leq +1\), ceea ce depinde de mulți factori, inclusiv de poluarea atmosferei, care este în ultimul timp din ce în ce mai importantă.
Strălucirea absolută a Soarelui se datorează în principal Coroanei solare, care poate fi observată în timpul eclipselor totale sau inelare de Soare. Petele pe Soare au fost observate demult, încă în secolele precedente, și, ca urmare a cercetărilor de astronomie teoretică, s-a stabilit că acestea depind de câmpurile magnetice din interiorul Soarelui, care este de fapt un glob gigantic de plasmă cu raza imensă de 700.000 km, aflată în veșnică convecție între straturile centrale și cele exterioare ale Soarelui. Din punct de vedere istoric, prezintă interes așa-numitul minimum al lui Maunder, care a constat în răcirea mediului terestru între anii 1645–1715 datorită creșterii activității vulcanice, care a ecranizat prin emisiile de cenușă în atmosferă lumina solară, ceea ce a accelerat răcirea atmosferei terestre și, ca o consecință, micșorarea numărului de pete observate prin telescoape terestre. Totuși, activitatea solară constă în existența unui ciclu de circa 11–12 ani ([5]–[6]), în timpul căruia numărul de pete pe Soare variază de la maximum la minimum și apoi de la minimum la maximum. Ciclul de 12 ani corespunde intervalului de timp dintre două maxime consecutive. Observațiile constante, care se efectuează la multe observatoare astronomice din lume, dotate cu telescoape solare, au permis să se stabilească că, recent, Soarele a trecut printr-unul dintre maximele activității solare, când numărul de pete pe Soare a fost foarte mare, și, probabil, se va îndrepta spre următorul minimum, care va avea loc peste circa 5,5 ani. Astfel, ultimul ciclu, pe care îl observăm în prezent este cunoscut ca ciclul 26 al activității solare, observate în decurs de circa 310 ani, adică de după 1715. Acestui ciclu de 11–12 ani i se asociază un ciclu magnetic de circa 22–23 de ani, în timpul căruia polii magnetici ai Soarelui se reversează. Numărul mediu de pete solare în timpul minimului activității solare este de circa 6, iar numărul mediu de pete solare în timpul maximumului este de circa 116. În timpul ciclului de 11–12 ani nu doar numărul de pete pe Soare variază, ci și numărul de zone active și numărul de erupții. Vântul solar reprezintă un fenomen asociat activității solare și reprezintă particule elementare (electroni, protoni și, în mai mic număr, nuclee de heliu) „congelate” în câmp magnetic, care se propagă în toate direcțiile dinspre Soare, cu o viteză care variază de la 50 km/s – aproape de suprafața Soarelui, până la 500 km/s – aproape de Pământ; astfel că, în medie, vântul solar ajunge la Pământ în circa 2,4 zile. Acest vânt solar este în stare să perturbe funcționarea internetului, radioului și a televiziunii, iar ajungând în zonele polare ale Pământului cauzează aurore boreale și australe de o frumusețe rară.
Aurorele sunt emisii de lumină vizibilă cauzate de ionizarea moleculelor de oxigen și natriu din atmosferă cu electroni. Acestea pot avea culori verzi sau roșii, la înălțimi de 100 sau peste 400 de kilometri deasupra Pământului. Se observă și aurore de culoare violetă, care se datorează ionizării moleculelor de natriu la înălțimi de peste 1000 de kilometri.În decursul acestui an, 2026, pentru prima dată au fost observate aurore roșiatice în Republica Moldova și România. Nu avem date despre aurore observate în trecut pe teritoriul Republicii Moldova. Dar voi menționa că latitudinile geografice ale Moldovei și României sunt relativ mici (42°–47° latitudine nordică), în timp ce latitudinile obișnuite pentru aurore sunt de circa și peste 60°, ceea ce ar corespunde unor asemenea orașe sau regiuni geografice ca Sankt-Petersburg, Helsinki, Stockholm, Oslo, Reykjavik (în Islanda), Groenlanda, Canada de Nord, Alaska, Ciukotka, Taimîr, Iamal [7].Unul dintre cercetătorii remarcabili ai activității solare a fost Alexandru Leonidovici Cijevski (1898–1964). Născut la frontiera actuală dintre Ucraina și Polonia, Cijevski a petrecut practic întreaga sa viață în URSS și mai ales în ambianța cunoscutului pionier al cosmonauticii Constantin Eduardovici Țiolkovski, căruia i-a fost secretar, mai ales după 1926 la Kaluga [1]. În anii războiului a fost arestat de către staliniști și deportat în Kazahstan, unde a petrecut 8 ani în regim sever, dar unde a mai rămas și pentru restul vieții, și doar spre începutul anilor ’60 a fost eliberat, stabilindu-se la Moscova, unde a și decedat în anul 1964. Cijevski a publicat un număr de cărți [2–4], care sunt extrem de valoroase pentru teoria și practica activității solare, sau, altfel spus, pentru astrobiologia interacțiunii Soare–Pământ, acestea nu doar limitându-se la interpretarea datelor de observații ale Soarelui, ci și la efectul activității solare asupra plantelor și animalelor (inclusiv ale omului), asupra sănătății acestora și răspândirii unor boli extrem de nocive, cum ar fi pesta porcină, pesta păsărilor de curte, comportamentul celulelor de sânge în condițiile de activitate solară sporită etc.

Una dintre concluziile foarte radicale pe care le face Cijevsky este influența activității solare asupra procesului istoric. Astfel, dacă vom consulta curbele variației numărului de pete pe Soare, vom constata că Revoluția Rusă a avut loc într-un an de maxim al activității solare, represiunile staliniste din 1937 au avut loc într-un an de maxim al activității solare, la fel deportările din 1949 au avut loc într-un an de maxim al activității solare, iar agresiunea la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei a avut loc într-un an cu trend ascendent al activității solare.La sfârșitul acestui articol, ne vom întreba: care este explicația activității solare, adică a ciclului de 11,5 ani a Soarelui? Acest lucru a interesat mai mulți cercetători după Alexandru Cijevski. Se pare că s-a ajuns la concluzia cvasiunanimă: de vină este „Dinamo solar”, adică un proces prin care energia interioară a gazului foarte ionizat din centrul Astrului Nostru Magnific – căruia anticii i-au spus Sol – se transformă în câmp magnetic. Acest proces, ce implică câmpuri magnetice puternice poloidal și toroidal, studiat de H.W. Babcock, dar și de alți cercetători, are un ciclu de circa 11,5 ani și ar explica mecanismul activității solare.Anticipat, nu voi posta câteva poze, realizate în premieră pentru Republica Moldova, pe care mi le-a trimis dl. Oleg Sobesceanschi de la Bălți, foarte reușite, pe care se văd cu evidență petele pe Soare, atât în pozitiv, cât și în negativ. Din câte știu, asemenea poze mai face și dl. Maximilian Teodorescu din România. Ar fi de dorit ca astronomii de la Universitatea Tehnică a Moldovei să se asocieze și ei acestor cercetări, care în mare parte sunt bazate pe inițiativă privată.

Bibliografie

1. А.Л. Чижевский, Вся жизнь, Москва, Изд-во „Советская Россия”, 1974.
2. А.Л. Чижевский, Земное эхо солнечных бурь, Москва, Изд-во „Мысль”, 1976.
3. А.Л. Чижевский, Биофизические механизмы реакции оседания эритроцитов, Новосибирск, Сибирское отделение издательства „Наука”, 1980.
4. А.Л. Чижевский, Аэроионификация в народном хозяйстве, 2-е издание, Москва, Стройиздат, 1989.
5. Наше Солнце. Интернет ресурс. ГАИ им. Штернберга при Московском Университете.
6. Ian Ridpath (editor), A Dictionary of Astronomy, Revised edition, Oxford University Press.
7. Vezi internetul.

Aleea cu lumini și umbre. Foto: IVX, 21 august 2026

Secvențe din spectacolul „Tristețe și bucurie în viața girafelor”, o piesă de Tiago Rodrigues, jucat la Teatrul „Alexie Mateevici” din Chișinău. Foto: IVX, 27 iunie 2026.

Regia: Edda Coza și Dan Coza.
Distribuție: Diana Boșcov (în rolul Girafei, o fetiță de nouă ani), Grigore Bechet și Victor Untilă.

Subiect: Povestea urmărește călătoria inițiatică a unei fetițe poreclite Girafa și a ursulețului ei de pluș prin oraș, abordând teme emoționante despre copilărie, pierdere și imaginație.

Stimate Domnule Academician Demir Dragnev,

Prezidiul Academiei de Științe a Moldovei și membrii Secției Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a Academiei de Științe a Moldovei Vă adresează cele mai sincere felicitări și urări de sănătate cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani.

Născut la 27 iulie 1936, în satul Cureșnița, astăzi raionul Soroca, acad. Demir Dragnev a absolvit, în anul 1957, Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău. În prezent, activează în cadrul Institutului de Istorie, în calitate de cercetător științific principal.

A susținut teza de doctor în științe istorice în anul 1975 și teza de doctor habilitat în științe istorice în anul 1992, la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei. În anul 1995 i-a fost conferit titlul de profesor universitar și, în același an, a fost ales membru corespondent al AȘM. În anul 2025 a fost ales membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, la profilul „Istorie”.

Activitatea de cercetare a acad. Demir Dragnev acoperă un spectru larg de probleme privind istoria medievală a Principatelor Române și a Europei de Sud-Est. Domnia sa a contribuit în mod esențial la valorificarea istoriei economice, sociale, politice, culturale și militare a Țării Moldovei și a Țării Românești în Evul Mediu și în perioada de tranziție spre Epoca Modernă.

Printre contribuțiile sale științifice se numără editarea și interpretarea izvoarelor istorice medievale slavo-române, fundamentarea teoretică a procesului de tranziție de la medieval la modern în spațiul românesc, precum și periodizarea evoluției economice a Moldovei medievale.

Acad. Demir Dragnev realizează, de asemenea, cercetări fundamentale și aplicative în domeniul istoriei științei și al biografiilor științifice, caracterizate prin recuperarea memoriei instituționale, valorificarea riguroasă a documentelor și analiza critică a modului în care elitele intelectuale au evoluat în perioadele sovietică și postsovietică. Domnia sa a documentat etapele de formare, consolidare și reformare a Academiei de Științe a Moldovei, fiind considerat unul dintre principalii cronicari ai instituției academice.

A elaborat valoroase culegeri de izvoare istorice, între care cele patru volume colective „Istoria științei în RSS Moldovenească: documente și materiale”, care au introdus în circuitul științific informații importante despre organizarea cercetării în perioada postbelică.

De asemenea, a contribuit la realizarea a două albume enciclopedice consacrate parcursului istoric al Academiei de Științe a Moldovei: primul, editat în anul 2021, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la fondarea instituției, iar cel de-al doilea, în anul 2026, cu ocazia aniversării a 65 de ani de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și a 80 de ani de la constituirea primelor institute de cercetare de tip academic.

Acad. Demir Dragnev a analizat raportul dintre activitatea științifică, presiunile ideologice și contextul politic în care au activat cercetătorii din Moldova sovietică, între care istoricii Iachim Grosul, Eugen Russev, Artiom Lazarev, Pavel Sovetov, Elena Podgradskaia, Alexandru Moșanu și alții.

Acad. Demir Dragnev este autorul a peste 550 de lucrări științifice și didactice, inclusiv 84 de monografii și culegeri de documente, 66 de manuale și materiale didactice, precum și 210 articole științifice publicate în reviste naționale și internaționale.

Domnia sa este cercetător în cadrul subprogramului „Coordonatele modernizării social-economice, politice, administrative și culturale în Moldova, Basarabia, RASSM, RSSM și Republica Moldova în context regional și european: studii, documente, sinteze”.

Din anul 2023, acad. Demir Dragnev este coordonator al Comisiei de experți a AȘM „Istoria științei”.

Acad. Demir Dragnev a format o impresionantă școală de istorici, fiind conducător și consultant științific al 18 teze de doctor în științe și al șase teze de doctor habilitat.

Realizările sale științifice în domeniul istoriei au fost înalt apreciate. Domnia sa este laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești, conferit în anul 1984, și al Premiului Academiei de Științe a Moldovei, acordat în anii 1993, 1996 și 2012. A fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” în anul 1996 și distins cu Medalia AȘM „Dimitrie Cantemir” în anul 2001 și cu Medalia AȘM „Nicolae Milescu Spătarul” în anul 2021.

La acest frumos popas aniversar, Vă dorim din tot sufletul multă sănătate, pace, energie creatoare, bucurii și noi împliniri, alături de cei dragi și de întreaga comunitate academică, pe care o onorați prin activitatea Dumneavoastră.

La mulți ani binecuvântați, stimate Domnule Academician Demir Dragnev!

Sursă: https://asm.md/academicianul-istoric-demir-dragnev-nonagenar

Vezi din lucăriile științifice elaborate de academicianul Demir DRAGNEV

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/124-136_2.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6-13_34.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/135-144_9.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/135-144_9.pdf

Mânăstirea Curchi, jud. Orhei, 1933.

Poliția din Chișinău în noua uniformă.
D. Muscalu, chestorul poliției, în mijlocul polițiștilor din Chișinău, 1933.

Creșa Fabricii de Tutun din Chișinău, 1933.

Andrei NEGURĂ
1956

Xenofontov Ion Valer. Andrei Negură. În: Calendar Național 2026 / Instituţia Publică Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coordonator: Veronica Borș ; autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Tatiana Gruşco [et al] ; colegiul de redacție: Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip… Ion Valer Xenofontov [et al.] ; Colaborare: acad. Andrei Eșanu, dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Maxim Melinti [et al.]. Redactor: Elena Varzari ; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2025 (Primex-Com), pp. 317-319. ISSN 1857-1557.

Vezi: https://www.bnrm.md/wp-content/uploads/2019/12/CN%202026%20(web).pdf

O CARTE CA OMUL, UN OM CA O CARTE

Culegerea de studii și articole științifice consacrate distinsului istoric-enciclopedist Demir Dragnev, membru corespondent (1995) al Academiei de Științe a Moldovei, profesor universitar, constituie o noutate editorială de excepție. Lucrarea Societatea medievală și modernă a românilor: în onoarea lui Demir Dragnev la 85 de ani a apărut în prestigioasa colecție „Basarabica”, fiind a 21-a la număr din cadrul colecției respective. Precizăm că „Basarabica” este inițiată de Academia Română, și coordonată de membrul titular (2015), vicepreședinte al Academiei Române (din 2015), membrul de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (2018) Victor Spinei, basarabean născut într-o familie cu tradiții cărturărești, și de membrul corespondent (2016) al Academiei Române Ionel Cândea. Volumul a fost coordonat de doctorii habilitați Gheorghe Cojocaru (director) și Igor Cereteu (șef de secție), iar referenți științifici sunt dr. hab. Ion Șișcanu și dr. Silvia Corlăteanu-Granciuc. Editorii cărții sunt titulari la Institutul de Istorie al Ministerului Educației și Cercetării a Republici Moldova, locul de activitate și al protagonistului lucrării din anul 1957 până în prezent.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/137-138_23.pdf

Secvențe de la concertul Lupilor la Mereni. Foto: IVX, 4 iulie 2026

Casa de sub cruce. Foto: IVX, 4 iulie 2026