CARTEA – FEREASTRĂ SPRE MEMORIA LUMII ȘI PUNTE ÎNTRE OAMENI

O carte este, pentru mine, o fereastră spre mintea umană și un păstrător al memoriei colective. Dincolo de pagini și coperți, ea este un instrument de călătorie în timp și spațiu, o punte nevăzută care leagă prezentul de trecut, cititorul de autor și sufletul unui om de sufletele altor oameni, trăitori în timpuri și lumi diferite.
Cartea este liantul care poate apropia un cititor din prezent de un autor care a trăit acum zeci, sute sau chiar mii de ani. Este o prelungire a memoriei și a imaginației umane, poate cel mai puternic vector de lumină, cunoaștere și cultură.
Fiecare carte citită în copilărie am păstrat-o în memorie, iar fiecare autor îmi devenea, într-un fel, drag sufletului. Pentru mine, cartea a fost întotdeauna un spațiu de siguranță și de libertate. Îmi permitea să trăiesc viețile eroilor, să pătrund în lumi necunoscute, să călătoresc fără să mă mișc din loc și, mai ales, să-mi dezvolt empatia, înțelegând destinele și durerile altor oameni.
Nu m-am gândit niciodată că voi deveni scriitoare. Viața însă are propriile ei drumuri, pe care uneori le descoperim abia mergând. Iar dacă am început să scriu, am încercat să fiu responsabilă de fiecare cuvânt, de fiecare rând și de fiecare carte care a văzut lumina tiparului. Pentru mine, o carte nu este doar un obiect tipărit. Ea poartă în sine o parte din sufletul celui care a scris-o și, odată ajunsă în mâinile cititorului, începe o altă viață.
În vara aceasta a văzut lumina tiparului volumul „Țărmuri cardinale”, o antologie trilingvă semnată de trei autori: Maria Relly Niculescu (Maria Niculescu ) Adrian Vasilev și Veronica Pîrlea-Conovali. Cartea are 208 pagini de poezie în limbile română, bulgară și italiană și este, în primul rând, o întâlnire între oameni, sensibilități și culturi.
Știu că bibliotecile sunt adevărate biserici ale cărților, iar cărțile, asemenea unor psalmi, imnuri și sfinte rugăciuni, așteaptă acolo să fie descoperite. Anume spre biblioteci își îndreaptă cititorii pașii atunci când au nevoie de cunoaștere, de liniște, de frumos sau pur și simplu de bucuria unei întâlniri cu un cuvânt care le poate lumina sufletul.

De aceea, astăzi am mers la Biblioteca Municipală „Hristo Botev” din Chișinău și am lăsat câteva exemplare ale antologiei trilingve „Țărmuri cardinale”, dar și câteva volume de „Bumerangul”, cartea mea, cu prefața semnată de scriitorul Tudor Palade și postfața de poetul Ștefan Sofronovici .
La bibliotecă am avut un dialog frumos cu doamnele Angela Olărescu și Olga Maiuc. Le-am vorbit despre această carte și despre cei trei autori, explicându-le că Adrian Vasilev este scriitor din Bulgaria și că mi se pare minunat ca volumul nostru să-și găsească locul și în Biblioteca „Hristo Botev” — un spațiu care păstrează și promovează literatura și cultura bulgară în capitala Republicii Moldova.
Și, în timp ce vorbeam despre carte, despre oameni și despre drumurile pe care uneori ne poartă literatura, m-am gândit cât de frumos lucrează viața.
Eu cred că în existența noastră nu este nimic întâmplător. Sunt întâlniri care apar pe neașteptate, oameni pe care îi întâlnim pentru câteva clipe și care, fără să știm, vor ajunge să lase urme adânci în destinul nostru. Poate că unele lucruri sunt rânduite de Sus, iar noi le înțelegem sensul abia mai târziu.
Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că voi ajunge să am o colaborare atât de frumoasă cu un scriitor de altă naționalitate.
Cu câțiva ani în urmă, am fost la Giurgiu, la manifestările dedicate zilei poetului național Mihai Eminescu, la invitația prietenei și colegei mele, Dunia Palangeanu . Tot atunci am avut și o lansare de carte, „Cântarea iubirii”. Au venit mulți oaspeți de pe ambele maluri ale Dunării, printre ei aflându-se și scriitorul bulgar Adrian Vasilev.
Venisem din Republica Moldova cu cărțile mele și le-am dăruit celor prezenți. Peste ceva timp, domnul Adrian Vasilev m-a bucurat cu o recenzie la carte și, spre marea mea surprindere, m-a rugat să-i permit să traducă una dintre poeziile mele în limba bulgară.
Ce să spun? Bucuria mea nu a avut margini.
A fost o surpriză cu atât mai plăcută cu cât venea pe neașteptate, de la un coleg de condei cu care schimbasem doar câteva cuvinte. Nu știam atunci că acea întâlnire scurtă avea să fie începutul unei colaborări fructuoase, care, în timp, avea să înflorească și să se transforme într-o superbă antologie trilingvă.
Așa se nasc uneori lucrurile frumoase: dintr-o întâlnire simplă, dintr-un gest sincer, dintr-o carte dăruită și dintr-un cuvânt care trece peste granițe.
Despre toate acestea am vorbit astăzi cu doamnele Angela Olărescu și Olga Maiuc. Și mi-am dat seama încă o dată că o bibliotecă nu este doar o încăpere plină de rafturi. Este un loc viu, în care cărțile își continuă existența, iar oamenii se întâlnesc prin intermediul lor.
Biblioteca „Hristo Botev” este filială a Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu” și este un spațiu dedicat literaturii și culturii bulgare, unic prin această vocație în capitală. Dar, dincolo de această misiune importantă, este și o bibliotecă mereu activă, cu ușile deschise, cu cititori fideli și cu activități culturale bogate.
Am plecat de acolo cu gândul că am lăsat câteva cărți pe niște rafturi, dar poate că, de fapt, am lăsat acolo câteva punți.O punte între Republica Moldova și Bulgaria.O punte între trei limbi.O punte între trei autori.
O punte între oameni care poate nu s-ar fi întâlnit niciodată dacă nu ar fi existat cartea.
Iar acesta este, poate, unul dintre cele mai frumoase rosturi ale unei cărți: să nu rămână doar între coperți, ci să meargă mai departe, din mână în mână, din suflet în suflet și dintr-o cultură în alta.
Pentru că o carte adevărată nu se închide atunci când îi întorci ultima pagină.
Atunci începe, de fapt, o altă călătorie.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Secvențe din spectacolul „ALASKA” de Elise Wilk jucat la 14 septembrie în Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău.
Evenimentul face parte din programul celei de-a XI-a ediții a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești (RTNR 2026).
Spectacolul este produs și pus în scenă de Teatrul Național din Târgu Mureș, Compania „Tompa Miklós” (în coproducție cu Yorick Studio).
Regia: Aba Sebestyén.
O dramă psiho-plastică ce urmărește povestea unei mame și a unei fiice în perioada comunistă din România, care pornesc într-un road-trip simbolic în timp la volanul unei Dacii 1300.
Foto: IVX, 14 septembrie 2026

FACULTATEA DE TEOLOGIE A UNIVERSITĂȚII DIN IAȘI CU SEDIUL LA CHIŞINĂU 1926

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Facultatea de Teologie a Universității din Iași cu sediul la Chişinău. În: Calendar Național 2026 / Instituţia Publică Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coordonator: Veronica Borș ; autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Tatiana Gruşco [et al] ; colegiul de redacție: Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip… Ion Valer Xenofontov [et al.] ; Colaborare: acad. Andrei Eșanu, dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Maxim Melinti [et al.]. Redactor: Elena Varzari ; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2025 (Primex-Com), pp. 341-344. ISSN 1857-1557.

Vezi: https://www.bnrm.md/wp-content/uploads/2019/12/CN%202026%20(web).pdf

Muzeul memorial „Constantin și Ion Stere”, comuna Bucov, județul Prahova. Foto: IVX, 21 august 2026

Violeta Diordiev. Dejunul aristocratului, 2020, carton, pastel, creioane colorate, 70 × 90 cm.

ACTIVITATEA SOLARĂ

de dr. Alexei B. GAINA

Activitatea solară constă în variația numărului de pete pe suprafața Soarelui, care este evidentă la examinarea suprafeței Soarelui printr-un telescop special, care atenuează strălucirea orbitoare a Soarelui. Atenuarea strălucirii, care în mod normal atinge valori ale magnitudinii vizuale de circa \(m = -24\), se obține datorită folosirii unor filtre speciale pentru soare. Vom menționa, de altfel, că magnitudinea vizuală a Lunii pline în condiții normale este de circa \(m = -12\), magnitudinea planetei Venus este de circa \(m = -4,7\), magnitudinea vizuală a stelelor este cuprinsă între \(-4 \leq m \leq +1\), ceea ce implică o scară logaritmică de magnitudine, deși magnitudinile absolute ale stelelor pot fi de multe ori mai mari. Astfel, diapazonul de magnitudini vizuale ale Stelei Polare poate varia între \(-2 \leq m \leq +1\), ceea ce depinde de mulți factori, inclusiv de poluarea atmosferei, care este în ultimul timp din ce în ce mai importantă.
Strălucirea absolută a Soarelui se datorează în principal Coroanei solare, care poate fi observată în timpul eclipselor totale sau inelare de Soare. Petele pe Soare au fost observate demult, încă în secolele precedente, și, ca urmare a cercetărilor de astronomie teoretică, s-a stabilit că acestea depind de câmpurile magnetice din interiorul Soarelui, care este de fapt un glob gigantic de plasmă cu raza imensă de 700.000 km, aflată în veșnică convecție între straturile centrale și cele exterioare ale Soarelui. Din punct de vedere istoric, prezintă interes așa-numitul minimum al lui Maunder, care a constat în răcirea mediului terestru între anii 1645–1715 datorită creșterii activității vulcanice, care a ecranizat prin emisiile de cenușă în atmosferă lumina solară, ceea ce a accelerat răcirea atmosferei terestre și, ca o consecință, micșorarea numărului de pete observate prin telescoape terestre. Totuși, activitatea solară constă în existența unui ciclu de circa 11–12 ani ([5]–[6]), în timpul căruia numărul de pete pe Soare variază de la maximum la minimum și apoi de la minimum la maximum. Ciclul de 12 ani corespunde intervalului de timp dintre două maxime consecutive. Observațiile constante, care se efectuează la multe observatoare astronomice din lume, dotate cu telescoape solare, au permis să se stabilească că, recent, Soarele a trecut printr-unul dintre maximele activității solare, când numărul de pete pe Soare a fost foarte mare, și, probabil, se va îndrepta spre următorul minimum, care va avea loc peste circa 5,5 ani. Astfel, ultimul ciclu, pe care îl observăm în prezent este cunoscut ca ciclul 26 al activității solare, observate în decurs de circa 310 ani, adică de după 1715. Acestui ciclu de 11–12 ani i se asociază un ciclu magnetic de circa 22–23 de ani, în timpul căruia polii magnetici ai Soarelui se reversează. Numărul mediu de pete solare în timpul minimului activității solare este de circa 6, iar numărul mediu de pete solare în timpul maximumului este de circa 116. În timpul ciclului de 11–12 ani nu doar numărul de pete pe Soare variază, ci și numărul de zone active și numărul de erupții. Vântul solar reprezintă un fenomen asociat activității solare și reprezintă particule elementare (electroni, protoni și, în mai mic număr, nuclee de heliu) „congelate” în câmp magnetic, care se propagă în toate direcțiile dinspre Soare, cu o viteză care variază de la 50 km/s – aproape de suprafața Soarelui, până la 500 km/s – aproape de Pământ; astfel că, în medie, vântul solar ajunge la Pământ în circa 2,4 zile. Acest vânt solar este în stare să perturbe funcționarea internetului, radioului și a televiziunii, iar ajungând în zonele polare ale Pământului cauzează aurore boreale și australe de o frumusețe rară.
Aurorele sunt emisii de lumină vizibilă cauzate de ionizarea moleculelor de oxigen și natriu din atmosferă cu electroni. Acestea pot avea culori verzi sau roșii, la înălțimi de 100 sau peste 400 de kilometri deasupra Pământului. Se observă și aurore de culoare violetă, care se datorează ionizării moleculelor de natriu la înălțimi de peste 1000 de kilometri.În decursul acestui an, 2026, pentru prima dată au fost observate aurore roșiatice în Republica Moldova și România. Nu avem date despre aurore observate în trecut pe teritoriul Republicii Moldova. Dar voi menționa că latitudinile geografice ale Moldovei și României sunt relativ mici (42°–47° latitudine nordică), în timp ce latitudinile obișnuite pentru aurore sunt de circa și peste 60°, ceea ce ar corespunde unor asemenea orașe sau regiuni geografice ca Sankt-Petersburg, Helsinki, Stockholm, Oslo, Reykjavik (în Islanda), Groenlanda, Canada de Nord, Alaska, Ciukotka, Taimîr, Iamal [7].Unul dintre cercetătorii remarcabili ai activității solare a fost Alexandru Leonidovici Cijevski (1898–1964). Născut la frontiera actuală dintre Ucraina și Polonia, Cijevski a petrecut practic întreaga sa viață în URSS și mai ales în ambianța cunoscutului pionier al cosmonauticii Constantin Eduardovici Țiolkovski, căruia i-a fost secretar, mai ales după 1926 la Kaluga [1]. În anii războiului a fost arestat de către staliniști și deportat în Kazahstan, unde a petrecut 8 ani în regim sever, dar unde a mai rămas și pentru restul vieții, și doar spre începutul anilor ’60 a fost eliberat, stabilindu-se la Moscova, unde a și decedat în anul 1964. Cijevski a publicat un număr de cărți [2–4], care sunt extrem de valoroase pentru teoria și practica activității solare, sau, altfel spus, pentru astrobiologia interacțiunii Soare–Pământ, acestea nu doar limitându-se la interpretarea datelor de observații ale Soarelui, ci și la efectul activității solare asupra plantelor și animalelor (inclusiv ale omului), asupra sănătății acestora și răspândirii unor boli extrem de nocive, cum ar fi pesta porcină, pesta păsărilor de curte, comportamentul celulelor de sânge în condițiile de activitate solară sporită etc.

Una dintre concluziile foarte radicale pe care le face Cijevsky este influența activității solare asupra procesului istoric. Astfel, dacă vom consulta curbele variației numărului de pete pe Soare, vom constata că Revoluția Rusă a avut loc într-un an de maxim al activității solare, represiunile staliniste din 1937 au avut loc într-un an de maxim al activității solare, la fel deportările din 1949 au avut loc într-un an de maxim al activității solare, iar agresiunea la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei a avut loc într-un an cu trend ascendent al activității solare.La sfârșitul acestui articol, ne vom întreba: care este explicația activității solare, adică a ciclului de 11,5 ani a Soarelui? Acest lucru a interesat mai mulți cercetători după Alexandru Cijevski. Se pare că s-a ajuns la concluzia cvasiunanimă: de vină este „Dinamo solar”, adică un proces prin care energia interioară a gazului foarte ionizat din centrul Astrului Nostru Magnific – căruia anticii i-au spus Sol – se transformă în câmp magnetic. Acest proces, ce implică câmpuri magnetice puternice poloidal și toroidal, studiat de H.W. Babcock, dar și de alți cercetători, are un ciclu de circa 11,5 ani și ar explica mecanismul activității solare.Anticipat, nu voi posta câteva poze, realizate în premieră pentru Republica Moldova, pe care mi le-a trimis dl. Oleg Sobesceanschi de la Bălți, foarte reușite, pe care se văd cu evidență petele pe Soare, atât în pozitiv, cât și în negativ. Din câte știu, asemenea poze mai face și dl. Maximilian Teodorescu din România. Ar fi de dorit ca astronomii de la Universitatea Tehnică a Moldovei să se asocieze și ei acestor cercetări, care în mare parte sunt bazate pe inițiativă privată.

Bibliografie

1. А.Л. Чижевский, Вся жизнь, Москва, Изд-во „Советская Россия”, 1974.
2. А.Л. Чижевский, Земное эхо солнечных бурь, Москва, Изд-во „Мысль”, 1976.
3. А.Л. Чижевский, Биофизические механизмы реакции оседания эритроцитов, Новосибирск, Сибирское отделение издательства „Наука”, 1980.
4. А.Л. Чижевский, Аэроионификация в народном хозяйстве, 2-е издание, Москва, Стройиздат, 1989.
5. Наше Солнце. Интернет ресурс. ГАИ им. Штернберга при Московском Университете.
6. Ian Ridpath (editor), A Dictionary of Astronomy, Revised edition, Oxford University Press.
7. Vezi internetul.

Aleea cu lumini și umbre. Foto: IVX, 21 august 2026

Secvențe din spectacolul „Tristețe și bucurie în viața girafelor”, o piesă de Tiago Rodrigues, jucat la Teatrul „Alexie Mateevici” din Chișinău. Foto: IVX, 27 iunie 2026.

Regia: Edda Coza și Dan Coza.
Distribuție: Diana Boșcov (în rolul Girafei, o fetiță de nouă ani), Grigore Bechet și Victor Untilă.

Subiect: Povestea urmărește călătoria inițiatică a unei fetițe poreclite Girafa și a ursulețului ei de pluș prin oraș, abordând teme emoționante despre copilărie, pierdere și imaginație.

Stimate Domnule Academician Demir Dragnev,

Prezidiul Academiei de Științe a Moldovei și membrii Secției Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a Academiei de Științe a Moldovei Vă adresează cele mai sincere felicitări și urări de sănătate cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani.

Născut la 27 iulie 1936, în satul Cureșnița, astăzi raionul Soroca, acad. Demir Dragnev a absolvit, în anul 1957, Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău. În prezent, activează în cadrul Institutului de Istorie, în calitate de cercetător științific principal.

A susținut teza de doctor în științe istorice în anul 1975 și teza de doctor habilitat în științe istorice în anul 1992, la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei. În anul 1995 i-a fost conferit titlul de profesor universitar și, în același an, a fost ales membru corespondent al AȘM. În anul 2025 a fost ales membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, la profilul „Istorie”.

Activitatea de cercetare a acad. Demir Dragnev acoperă un spectru larg de probleme privind istoria medievală a Principatelor Române și a Europei de Sud-Est. Domnia sa a contribuit în mod esențial la valorificarea istoriei economice, sociale, politice, culturale și militare a Țării Moldovei și a Țării Românești în Evul Mediu și în perioada de tranziție spre Epoca Modernă.

Printre contribuțiile sale științifice se numără editarea și interpretarea izvoarelor istorice medievale slavo-române, fundamentarea teoretică a procesului de tranziție de la medieval la modern în spațiul românesc, precum și periodizarea evoluției economice a Moldovei medievale.

Acad. Demir Dragnev realizează, de asemenea, cercetări fundamentale și aplicative în domeniul istoriei științei și al biografiilor științifice, caracterizate prin recuperarea memoriei instituționale, valorificarea riguroasă a documentelor și analiza critică a modului în care elitele intelectuale au evoluat în perioadele sovietică și postsovietică. Domnia sa a documentat etapele de formare, consolidare și reformare a Academiei de Științe a Moldovei, fiind considerat unul dintre principalii cronicari ai instituției academice.

A elaborat valoroase culegeri de izvoare istorice, între care cele patru volume colective „Istoria științei în RSS Moldovenească: documente și materiale”, care au introdus în circuitul științific informații importante despre organizarea cercetării în perioada postbelică.

De asemenea, a contribuit la realizarea a două albume enciclopedice consacrate parcursului istoric al Academiei de Științe a Moldovei: primul, editat în anul 2021, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la fondarea instituției, iar cel de-al doilea, în anul 2026, cu ocazia aniversării a 65 de ani de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și a 80 de ani de la constituirea primelor institute de cercetare de tip academic.

Acad. Demir Dragnev a analizat raportul dintre activitatea științifică, presiunile ideologice și contextul politic în care au activat cercetătorii din Moldova sovietică, între care istoricii Iachim Grosul, Eugen Russev, Artiom Lazarev, Pavel Sovetov, Elena Podgradskaia, Alexandru Moșanu și alții.

Acad. Demir Dragnev este autorul a peste 550 de lucrări științifice și didactice, inclusiv 84 de monografii și culegeri de documente, 66 de manuale și materiale didactice, precum și 210 articole științifice publicate în reviste naționale și internaționale.

Domnia sa este cercetător în cadrul subprogramului „Coordonatele modernizării social-economice, politice, administrative și culturale în Moldova, Basarabia, RASSM, RSSM și Republica Moldova în context regional și european: studii, documente, sinteze”.

Din anul 2023, acad. Demir Dragnev este coordonator al Comisiei de experți a AȘM „Istoria științei”.

Acad. Demir Dragnev a format o impresionantă școală de istorici, fiind conducător și consultant științific al 18 teze de doctor în științe și al șase teze de doctor habilitat.

Realizările sale științifice în domeniul istoriei au fost înalt apreciate. Domnia sa este laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești, conferit în anul 1984, și al Premiului Academiei de Științe a Moldovei, acordat în anii 1993, 1996 și 2012. A fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” în anul 1996 și distins cu Medalia AȘM „Dimitrie Cantemir” în anul 2001 și cu Medalia AȘM „Nicolae Milescu Spătarul” în anul 2021.

La acest frumos popas aniversar, Vă dorim din tot sufletul multă sănătate, pace, energie creatoare, bucurii și noi împliniri, alături de cei dragi și de întreaga comunitate academică, pe care o onorați prin activitatea Dumneavoastră.

La mulți ani binecuvântați, stimate Domnule Academician Demir Dragnev!

Sursă: https://asm.md/academicianul-istoric-demir-dragnev-nonagenar

Vezi din lucăriile științifice elaborate de academicianul Demir DRAGNEV

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/124-136_2.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6-13_34.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/135-144_9.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/135-144_9.pdf

Mânăstirea Curchi, jud. Orhei, 1933.

Poliția din Chișinău în noua uniformă.
D. Muscalu, chestorul poliției, în mijlocul polițiștilor din Chișinău, 1933.

Creșa Fabricii de Tutun din Chișinău, 1933.

Andrei NEGURĂ
1956

Xenofontov Ion Valer. Andrei Negură. În: Calendar Național 2026 / Instituţia Publică Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coordonator: Veronica Borș ; autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Tatiana Gruşco [et al] ; colegiul de redacție: Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip… Ion Valer Xenofontov [et al.] ; Colaborare: acad. Andrei Eșanu, dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Maxim Melinti [et al.]. Redactor: Elena Varzari ; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2025 (Primex-Com), pp. 317-319. ISSN 1857-1557.

Vezi: https://www.bnrm.md/wp-content/uploads/2019/12/CN%202026%20(web).pdf

O CARTE CA OMUL, UN OM CA O CARTE

Culegerea de studii și articole științifice consacrate distinsului istoric-enciclopedist Demir Dragnev, membru corespondent (1995) al Academiei de Științe a Moldovei, profesor universitar, constituie o noutate editorială de excepție. Lucrarea Societatea medievală și modernă a românilor: în onoarea lui Demir Dragnev la 85 de ani a apărut în prestigioasa colecție „Basarabica”, fiind a 21-a la număr din cadrul colecției respective. Precizăm că „Basarabica” este inițiată de Academia Română, și coordonată de membrul titular (2015), vicepreședinte al Academiei Române (din 2015), membrul de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (2018) Victor Spinei, basarabean născut într-o familie cu tradiții cărturărești, și de membrul corespondent (2016) al Academiei Române Ionel Cândea. Volumul a fost coordonat de doctorii habilitați Gheorghe Cojocaru (director) și Igor Cereteu (șef de secție), iar referenți științifici sunt dr. hab. Ion Șișcanu și dr. Silvia Corlăteanu-Granciuc. Editorii cărții sunt titulari la Institutul de Istorie al Ministerului Educației și Cercetării a Republici Moldova, locul de activitate și al protagonistului lucrării din anul 1957 până în prezent.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/137-138_23.pdf

Secvențe de la concertul Lupilor la Mereni. Foto: IVX, 4 iulie 2026

Casa de sub cruce. Foto: IVX, 4 iulie 2026

Mihai Mungiu, Peisaj la Grădina Botanică, 50 cm x 55 cm, 2002.

Mihai Mungiu, Peisaj la Goieni, 55 cm x 65 cm, 2007.

Mihai Mungiu, Peisaj din Maramureș, 50 cm x 60 cm, 2023.

LĂCAȘURILE MONAHALE – DIMENSIUNE A PATRIMONIULUI CULTURAL MATERIAL AL REPUBLICII MOLDOVA

Protejarea patrimoniului cultural material este elementul identitar colectiv care reprezintă statul în dimensiune socio-identitară și de poziționare culturală în spațiu regional, european și mondial.
În ultimul timp se constată o valoroasă cercetare în mediu academic a mănăstirilor și schiturilor din Republica Moldova. Totodată, se consemnează o vizibilitate redusă în plan național și internațional din perspectiva atât a valorificării ariei culturale, cât și a legislației în vigoare.
Din această perspectivă, investigațiile științifice, din punct de vedere inter/trans/ multidisciplinaritate configurează argumente pentru a constata așezămintele monahale cu cele mai reale șanse de a fi incluse în topul celor mai frumoase spații istorice, spirituale și naturale din Republica Moldova. În acest sens se apelează la cercetare, evidență, conservare, restaurare, punere în valoare a mănăstirilor și schiturilor care formează cadru de protejare a patrimoniului cultural.
Legislația în domeniu stabilește că protejarea patrimoniului cultural material este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică (inclusiv pentru agenții economici), urbanistică și de amenajare a teritoriului la nivel național și local.

Sursă: XENOFONTOV, Ion, PRISAC, Lidia. Lăcașurile monahale – dimensiune a patrimoniului cultural material al Republicii Moldova. In: Studii culturale: . Zilele europene ale patrimoniului cultural, Ed. 1, 26 septembrie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia “Primex-Com”, 2019, Ediția 1, pp. 52-53. ISBN 978-9975-3358-0-5.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Simpozion_national_de_studii_culturale_2019_pp52-53.pdf

Mihai Mungiu, Peisaj la Codreanca, 55 cm x 65 cm, 2004.

Mihai Mungiu, Natură statică, 60 cm x 50 cm, 2015.

Mihai Mungiu, Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Suruceni, 55 cm x 65 cm, 2008.

DE LA MORMINTELE STRĂBUNILOR LA TEMPLUL ISTORIEI

Săptămâna aceasta a avut pentru mine o încărcătură sufletească aparte. M-am întors la casa părintească din Vărăncău, unde astăzi nu mă mai așteaptă nimeni. Ca de fiecare dată, am mers la cimitir și am făcut curat la cele treisprezece morminte ale celor dragi. Am aprins lumânări, am așezat flori și am rămas câteva clipe în tăcere, cu gândul la părinți, la bunici și la toți cei care mi-au dăruit rădăcini și identitate. În suflet purtam multe gânduri și multe emoții adunate de-a lungul timpului.
Cu această încărcătură sufletească am revenit la Chișinău și, aproape imediat, am primit prima invitație.
– În sala „Alexandru Moșanu” a Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității de Stat din Moldova va avea loc un eveniment deosebit, m-a anunțat la telefon domnul profesor universitar Anatol Petrencu, personalitate marcantă a spațiului românesc. Vă invit să veniți.
Nu am pus prea multe întrebări. Eram invitată de profesorul care m-a format, care mi-a fost conducător științific atât la teza de licență, cât și la cea de master în Istorie. Am venit, așa cum am promis, fără să cunosc prea multe detalii despre eveniment.
Sala „Alexandru Moșanu” era pregătită să-și primească oaspeții. Se aflau aici istorici, cercetători științifici, scriitori, studenți și numeroși invitați veniți din Constanța, România. Oaspeții făceau parte din Fundația Culturală „Metafora”, iar întreaga întâlnire s-a desfășurat într-o atmosferă de înaltă ținută academică și spirituală, confirmând încă o dată că istoria și cultura sunt punți trainice între românii de pe ambele maluri ale Prutului.
Evenimentul a fost moderat de doctorul Igor Bercu, decanul Facultății de Istorie și Filosofie, și de poeta Garofita Jianu, președinta Fundației Culturale „Metafora”.
Cu alocuțiuni au venit în fața publicului Cornel Pulbere, Leonard Jianu, Lavinia Dumitrașcu, Liliana Vasiliev, Paula Dina, Tiberiu Duțu și alți distinși oaspeți din Constanța, fiecare aducând un mesaj de prietenie, cultură și unitate spirituală.
Un moment care m-a emoționat în mod deosebit a fost cel în care domnul profesor universitar Anatol Petrencu le-a oferit oaspeților un frumos dar de carte, printre volume aflându-se și „Siberia – cronica unui coșmar”, carte al cărei autor sunt. Am simțit atunci că, odată cu acest volum, pornesc spre Constanța și pagini din istoria dureroasă a Basarabiei, mărturii care nu trebuie uitate niciodată.

O apreciere deosebită din partea colegilor constănțeni s-a bucurat istoricul Ion Negrei. La rândul său, poeta Lidia Gonța-Grosu a recitat câteva poezii și i-a felicitat cu multă căldură pe oaspeți pentru prezența lor în capitala Republicii Moldova.

Am avut și eu bucuria de a recita trei poezii patriotice: una dedicată anului 1918, alta Cetății Soroca și cea de-a treia dorului de țară. Prin aceste versuri am încercat să exprim dragostea basarabenilor pentru neam, pentru valorile strămoșești și pentru idealul unității românești, un ideal care a însoțit generații întregi și care continuă să trăiască în inimile noastre.
M-am bucurat nespus să reîntâlnesc oameni pe care îi cunosc de mulți ani, oameni de o aleasă ținută morală și profesională, dedicați culturii, istoriei și adevărului. Le-am strâns mâna cu drag și le-am spus din toată inima: Bine ați venit în Republica Moldova! Să aveți o ședere frumoasă și binecuvântată!

Am plecat din sala „Alexandru Moșanu” cu sufletul mai ușor decât venisem. Dimineața mă aflasem printre mormintele celor care mi-au dat viață și mi-au lăsat moștenire dragostea de neam, iar spre seară mă aflam într-un loc în care istoria, cultura și poezia păstrau vie memoria aceluiași neam. Nu am simțit că sunt două lumi diferite, ci una singură, legată prin rădăcini, credință și iubire de țară.
Astfel de întâlniri ne reamintesc că memoria nu trăiește doar în cărți sau în arhive. Ea trăiește în sufletele oamenilor, în respectul față de înaintași și în datoria noastră de a transmite mai departe adevărul, cultura și identitatea românească.

Veronica Pîrlea-Conovali , scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Drumul spre cătunul Bâc, comuna Mereni, județul Lăpușna, 1939.

TATAR BUNAR 1924 ÎN 378 DE DOCUMENTE

Culegerea de documente Tatar Bunar 1924 a fost elaborată în contextul consemnării centenarului de la producerea acestui eveniment explozibil. Cele 378 de surse istorice primare
au fost identificate în fondurile Depozitului Central de Arhivă „General Grigore Costandache” din Piteşti din cadrul Arhivelor Militare Naţionale Române de către colonelul (rtr.) prof.
univ., dr. Ion Giurcă, colonelul dr. Liviu Corciu şi drd. Cosmina Lăzărescu. Scanarea şi tehnoredactarea documentelor a fost relizată de Oana-Mihaela Burghelea. Cartea a apărut la
prestigioasa Editură Militară din Bucureşti.
Documentele puse în circuitul ştiinţific redau o istorie conspirativă, o tentativă directă de rupere a României întregite. A fost un exerciţiu de forţă la care bolşevicii vor reveni cu amploare în vara anului 1940, atunci când vor reuşi în mare parte să restabilească hotarele Imperiului Rus.

Sursă: XENOFONTOV, Ion. Tatar Bunar 1924 în 378 de documente Tatar Bunar 1924. Documente. Ediţie de Ion Giurcă, Liviu Corciu. Bucureşti, Editura Militară, 2024, 320 p. ISBN 973-32-1342-0. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Umanistice), 2026, nr. 4(204), pp. 184-185. ISSN 1811-2668.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/184-185_19.pdf

INDUSTRIA ÎN CHIȘINĂUL INTERBELIC

Viața economică a Chișinăului interbelic a fost contextualizată cu cea a bunăstării generale a Basarabiei. Contemporanii sesizau faptul că dacă se vor face investiții în domeniul economic denumirea Chișinăului, de al doilea oraș al țării, „nu va mai fi un titlu nejustificat, ci o realitate”. Perspectivele economice au fost sesizate din profilul social al citadinului, dar și al contextul politic internațional, al aflării Basarabiei la periferia atât a României întregite, cât și a Uniunii Sovietice. La 27 septembrie 1934, Inspectoratul Regional de Poliție Basarabia informa directorul general al Poliției și Siguranței Chișinău că „făcându-se investigații în regiunea noastră cu privire la zvonurile ce circulă în legătură cu reluarea raporturilor dintre noi și Rusia sovietică, s-au constatat următoarele:
Într-adevăr versiunile sunt variate, depinzând de sentimentele și interesele diferitelor categorii de cetățeni. Comercianții speră într-o înviorare a raporturilor economice și comerciale, monarhiștii ruși privesc reluarea raporturilor ca un nou obstacol pentru realizarea unei monarhii ruse după modelul celei de dinainte de război, iar refugiații ruși sunt îngrijorați că vor fi re-trecuți în Rusia, unde vor fi pedepsiți”. Această radiografie succintă redă starea de spirit a populației referitoarea la coordonatele economice de epocă.

Planul Fabricii de Textile, proprietatea fraților Nuhim Șor și Smuli, 1928. Sursă: ANR. F. Ministerul Industriei și Comerțului, 1927–1929, d. 43/1928, f. 5.

Sursă: Ion Valer Xenofontov, Industria în Chişinăul interbelic, În: Revista română de istorie economică /Romanian Journal of Economic History /Institutul de Istorie „George Bariţiu” Cluj-Napoca; Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu, Volumul IV, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2025, pp. 57-81. Online ISSN: 2971–9755, ISSN-L 2821–7578. Print ISSN: 2821–7578.

Vezi: Xenofontov (1)

ISTORIA PRIMULULUI PARTID UNIC DIN ISTORIA ROMÂNIEI ÎNTR-UN DEMERS ŞTIINŢIFIC

Florin Grecu, Arhitectura politică a primului partid unic din istoria României. Frontul Renaşterii Naţionale / Prefaţă de Ioan Stanomir; postfaţă de Sabin Drăgulin. Bucureşti, Eikon, 2023, 541 p. ISBN 978-606-49-0937-4.

Monografia elaborată de Florin Grecu şi apărută la Editura Eikon (director Valentin Ajder) are la bază o tezăb de doctorat în ştiinţe politice susţinută în anul 2011 la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Teza a fost coordonată ştiinţific de profesorul universitar Ioan Stanomir. Prima ediţie a lucrării a apărut în 2012 la Editura Enciclopedică.
Cartea este deopotrivă una cu metode de cercetare specifice domeniului ştiinţelor politice, cât şi a celor din domeniul istoriei, dreptului, stasiologiei. În vederea elaborării demersului ştiinţific autorul s-a documentat riguros. În acest sens au fost utilizate surse primare (documente de arhivă, texte legislative, presa epocii internă şi externă, reviste de specialitate şi monitoare oficiale), surse secundare (lucrări de doctrină ale epocii şi lucrări contemporane).

Sursă: XENOFONTOV, Ion. Istoria primulului partid unic din istoria României într-un demers ştiinţific / Florin Grecu, Arhitectura politică a primului partid unic din istoria României. Frontul Renaşterii Naţionale / Prefaţă de Ioan Stanomir; postfaţă de Sabin Drăgulin. Bucureşti, Eikon, 2023, 541 p. ISBN 978-606-49-0937-4. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Umanistice), 2026, nr. 4(204), pp. 186-187. ISSN 1811-2668.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/186-187_22.pdf

LANSARE DE CARTE PE MAIDAN

La 5 iunie 2026, în profilul unor ieșiri intelectuale în popor, doctorii în istorie Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Nadea Cristea, doctorul în psihologia sportului Boris Boguș au participat la o lansare de carte excepțională – Istorii scrise despre școala din Bravicea, raionul Călărași (Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2026, 399 p.) elaborată de doamna Asea M. Timuș, doctor în agricultură, conferențiar universitar, doctorandă la Şcoala Doctorală de Ştiinţe Umanistice şi ale Educaţiei, USM.
Lansarea de carte a avut loc într-un loc mai puțin obișnuit, și anume pe maidanul din centrul satului Bravicea, locul unde autoarea monografiei și-a petrecut copilăria, a îndrăgit Natura și a adunat multe povești despre viața consătenilor ei dragi. Alegerea spațiului de lansare a oferit evenimentului o puternică încărcătură simbolică, transformând actul academic într-o sărbătoare a întregii comunități.
La eveniment au participat cadre didactice, oameni de cultură, elevi, prietenii autoarei monografiei.
Vorbitorii au scos în evidență importanța lucării pentru știință, educație, comunitate.
Volumul elaborat de doamna Asea M. Timuș se înscrie în categoria valoroasă a istoriilor locale (microistorie), aducând la lumină evoluția educației și a comunității din raionul Călărași.
Donația de carte făcută de autoare Facultății de Istorie și Filosofie a USM asigură integrarea acestui studiu în circuitul academic, fiind un instrument util pentru studenții și cercetătorii interesați de istoria învățământului și a istoriei locale.

Vedere generală a orașului Chișinău, 1860. Colecția foto IVX.

OAMENI CARE DISPAR

Scenariul și regia spectacolului-document: Luminița Țâcu

În rolul Annei Politkovskaia: Olga Guțu

Scenografie: Irina Gurin

Sala ”Valeriu Cupcea”, Teatrul Național „Mihai Eminescu”.

Foto: Lidia Prisac: 24 iunie 2026

Sursa: TNME.md – https://tnme.md/stiri/premiera-un-spectacol-despre-pretul-libertatii-anna-politkovskaia-oameni-care-dispar/

CONGRESUL NAȚIONAL AL MEMORIEI – UN LEGĂMÂNT CU ISTORIA

Astăzi, 28 iunie 2026, am avut onoarea de a participa la un eveniment de o importanță deosebită pentru istoria Republicii Moldova. La Palatul Republicii s-a desfășurat cea de-a II-a ediție a Congresului Național al Memoriei, consacrată comemorării a două dintre cele mai tragice pagini din trecutul nostru: împlinirea a 80 de ani de la foametea organizată din anii 1946–1947 și a 85 de ani de la prima operațiune de deportări sovietice din 1941.
Sala Palatului Republicii a reunit un public numeros: istorici, savanți, scriitori, profesori, cercetători, reprezentanți ai instituțiilor statului, membri ai familiilor deportaților și ai foștilor deținuți politici, precum și numeroși oameni preocupați de păstrarea memoriei naționale. Atmosfera a fost una de profund respect și reculegere. Fiecare discurs era ascultat cu atenție, iar în multe momente emoția se citea pe chipurile celor prezenți. Nu a fost doar un congres științific, ci o adevărată întâlnire a memoriei cu conștiința unui popor.
Evenimentul a fost deschis prin mesaje de înaltă ținută spirituală și istorică, adresate de președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, ministrul Culturii, Cristian Jordan, ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Polone în Republica Moldova, E.S. Tomasz Kobzdej, precum și de Alexandru Postică, președintele Asociației Foștilor Deportați Politici din Republica Moldova.
A urmat o amplă sesiune în plen, la care au susținut comunicări personalități marcante din domeniul istoriei, culturii și vieții publice: primarul municipiului Comrat, Serghei Anastasov, profesorul universitar, doctor habilitat Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, Peter Keup, doctor și președinte Inter ASSO din Berlin, Ion Andrei Gherasim, președintele Fundației Corneliu Coposu din România, Virgiliu Pîslariuc, conferențiar universitar, doctor și deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Marcela Cebotaru și Nicolae Uncuța, supraviețuitori ai represiunilor comuniste, preotul Viorel Cojocaru, consilier cultural al Arhiepiscopiei Chișinăului, Mitropolia Basarabiei, precum și istoricul Octavian Țîcu.
Fiecare intervenție a abordat un alt aspect al tragediilor provocate de regimul totalitar sovietic, însă toate au alcătuit un mesaj comun: adevărul istoric trebuie cunoscut, asumat și transmis generațiilor viitoare. S-a vorbit despre arestări, deportări, execuții fără judecată, dosare fabricate, foamete organizată și despre suferințele îndurate de Basarabia și de alte popoare aflate sub dominația sovietică. Vorbitorii au subliniat că astăzi, în secolul XXI, avem posibilitatea de a cerceta arhivele, de a descoperi adevărul ascuns cândva sub șapte lacăte și de a păstra vie memoria colectivă. Un popor care își uită istoria riscă să-și piardă identitatea și viitorul.
Ascultând aceste mărturii, gândul m-a purtat spre propria mea familie. Mi-am amintit de tot ceea ce îmi povestea tata despre foametea din anii 1946–1947. Atunci, la numai 40 de ani, a murit bunicul meu, iar fratele cel mai mic al tatălui meu a fost și el răpus de foamete. Oamenii erau atât de slăbiți încât nu mai avea cine să sape gropile. Nu existau sicrie, iar morții erau transportați în căruțe, unul peste altul. Peste această tragedie s-a abătut apoi și tifosul. Mi-am amintit și de suferințele provocate de deportări, de lacrimile mamelor, de destinele frânte și de nedreptățile care nu ar fi trebuit niciodată să se întâmple.
Pentru mine, participarea la acest congres a avut o semnificație aparte. De peste trei decenii cercetez drama deportărilor și a represiunilor comuniste, adun mărturii, documente și destine care nu trebuie lăsate pradă uitării. Fiecare întâlnire cu supraviețuitorii și cu urmașii lor îmi întărește convingerea că această muncă trebuie continuată. Fiecare pagină scrisă, fiecare mărturie salvată și fiecare adevăr readus la lumină reprezintă o victorie împotriva uitării.
Congresul de astăzi a avut un obiectiv nobil: consolidarea culturii memoriei în Republica Moldova, promovarea adevărului istoric, apropierea de valorile europene și afirmarea demnității umane și a democrației ca valori fundamentale.
La acest congres nu am venit singură. Am invitat familii ale deportaților și urmașii acestora, ale căror mărturii se regăsesc în cărțile mele „Destăinuiri de pe lumea cealaltă”, apărută în anul 2013, și „Siberia – cronica unui coșmar”, publicată recent la Editura Lexon Prim. Am considerat că prezența lor este cea mai vie dovadă că memoria nu poate fi păstrată doar în arhive și în cărți, ci și în inimile oamenilor care au trăit sau au moștenit aceste suferințe.
Le mulțumesc din suflet organizatorilor pentru invitație și pentru efortul depus în organizarea unui eveniment de o asemenea valoare morală, istorică și educativă. Astfel de congrese contribuie la vindecarea memoriei colective și la consolidarea unei societăți întemeiate pe adevăr, demnitate și respect pentru trecut.
Voi continua, prin cărțile și activitatea mea, să susțin cunoașterea istoriei noastre, să promovez adevărul istoric și să păstrez vie memoria celor care au suferit în timpul regimului totalitar. Consider că aceasta este nu doar o datorie de onoare față de înaintași, ci și o responsabilitate față de copiii și nepoții noștri.
Memoria nu este doar o lecție despre trecut. Ea este o responsabilitate față de prezent și un legământ pentru viitor. Numai cunoscând adevărul și păstrând vie amintirea celor care au suferit vom putea construi o societate liberă, demnă și întemeiată pe valorile adevărului, dreptății și libertății.

Veronica PIRLEA-CONOVALI, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

CARTEA CARE DĂ GLAS MEMORIEI

Există cărți care se citesc și există cărți care se trăiesc. Există cărți care informează și există cărți care păstrează vie memoria unui popor. Volumul „Siberia – cronica unui coșmar” face parte din această din urmă categorie. El readuce în atenția cititorilor una dintre cele mai dramatice pagini din istoria Basarabiei – deportările organizate de regimul totalitar sovietic –, prin mărturii autentice, culese cu răbdare, responsabilitate și profund respect față de adevărul istoric.
Lansarea cărții a avut loc la Muzeul Orașului Chișinău – Turnul de Apă, instituție condusă de doamna Valeria Suruceanu. În sala de conferințe de la etajul al șaptelea, de unde panorama capitalei se deschide asemenea unei pagini de istorie, s-au adunat istorici, academicieni, profesori universitari, cercetători, jurnaliști, scriitori, foști deportați, elevi, studenți și numeroși iubitori de carte. Sala arhiplină a demonstrat că memoria trecutului continuă să fie o preocupare vie pentru societatea noastră.
Despre importanța volumului și despre necesitatea păstrării memoriei deportărilor au vorbit personalități marcante ale vieții științifice și culturale: Valeria Suruceanu, Ion Negrei, Anatol Petrencu, Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Vasile Bumacov, Gheorghe Marzencu, Ștefan Sofronovici, Vladimir Guțu, Larisa Guțu, Vasile Andreuță ,Andrei Viziru, Elvira Țîgănaș-Pintea, Maria Șepteleci, Maria Tentiuc- Blănaru, Areta Guțu, Alina Cujbă, Viorica Gajim și alți invitați. Fiecare intervenție a adus noi argumente despre valoarea documentară și umană a cărții, iar împreună au alcătuit o adevărată lecție de istorie, responsabilitate și demnitate.
Volumul este rodul unei îndelungate munci de documentare și cercetare. În paginile sale sunt adunate mărturiile unor familii deportate din raioanele Edineț, Soroca, Hîncești și Ștefan Vodă, precum și din localitățile Bălceana, Vărăncău, Rublenița, Șepteleci, Brătușenii Vechi, Olănești, Ruseni, Cupcini, Parcova, Fântâna Albă, Rîcipeni și din multe alte sate ale Republicii Moldova.

Cartea readuce la lumină destinele familiilor Tentiuc, Pîrlii, Tatarciuc-Ursu, Bărbuță, Coca, Mogureanu, Gogu, Babin, Curoș, Gâscă, Ciolac, Crăciun, Moraru, Iachim, Bologa, Putină, Frecauțan, Mihăiescu și ale multor altor oameni care au fost smulși din sânul familiilor lor și condamnați la ani grei de exil. Dincolo de nume și statistici, cititorul descoperă vieți frânte, copilării pierdute, familii despărțite și o suferință care nu poate fi înțeleasă decât ascultând glasul celor care au trăit-o.
Evenimentul s-a desfășurat pe parcursul mai multor ore într-o atmosferă de profundă emoție. Deosebit de impresionați au fost elevii și studenții prezenți în sală, care au avut privilegiul de a asculta mărturii directe și reflecțiile unor istorici și cercetători preocupați de recuperarea adevărului istoric. Pentru mulți dintre ei, această întâlnire a fost o lecție de istorie vie, imposibil de regăsit între coperțile unui manual.
La lansare a participat și editorul volumului, Eduard Poting, care a vorbit despre procesul de editare și despre responsabilitatea publicării unei asemenea lucrări. Cartea a apărut la Editura Lexon-Prim, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii, în conformitate cu decizia Comisiei de selecție pentru editarea cărții naționale.
Ediția a fost coordonată științific de doctorul, conferențiarul universitar Ion Valer Xenofontov și de cercetătoarea științifică, doctor Lidia Prisac. Coperta și tehnoredactarea sunt semnate de Angelina Lavric, iar prefața volumului aparține lui Ion Valer Xenofontov și Lidiei Prisac.
„Siberia – cronica unui coșmar” nu este doar o carte despre trecut. Este o punte între generații, un act de recuperare a adevărului și un omagiu adus miilor de oameni care au avut de suferit în urma deportărilor. Fiecare mărturie salvată în paginile acestui volum înseamnă o victorie împotriva uitării.
Poate că timpul estompează durerea, dar nu are dreptul să șteargă memoria. Atât timp cât asemenea cărți vor fi scrise, citite și discutate, victimele deportărilor vor continua să vorbească prin glasul documentelor și al mărturiilor lor. Aceasta este adevărata menire a volumului „Siberia – cronica unui coșmar”: să păstreze vie memoria, să apere adevărul și să ofere generațiilor de astăzi și de mâine o lecție despre demnitate, curaj și iubire de neam.
„Un popor care își păstrează memoria își păstrează și demnitatea. Iar adevărul, odată așternut în carte, devine lumină pentru generațiile care vin.”

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România