Reguli de comportament ale populației în caz de infectare bacteorologică. Poster depistat în subsolul unei clădiri publice din centrul Chișinăului. ivx

Arhivistul Andrei Grigore

ISTORICII UNIRII

Constituirea României Întregite a dus la crearea unui nou tip de istorici, istorici ai Unirii. Sunt istoricii ancorați în evenimentul major din istoria românilor, cei care au o viziune de istorie reîntregită, o istorie de sinteză. Sunt istorici profesioniști bine școliți, cunoscători de limbi moderne, cu viziuni clare asupra evoluției statului, cu o puternică viziune civică și care merg la unison cu produsul științific, precum și cu idealul pe care îl promovează în viața publică. Totodată, poate fi desprinsă și o imagine martirizată a istoricului care a suferit pentru acțiunile și creația sa științifică. Activitatea de cercetare în domeniul istoriei s-a realizat într-un cadru instituțional susținut de statul român. Istoria României a fost interpretată ca fiind o istorie integrată a Europei Occidentale. Istoricii Unirii au fost istorici totali, care au creat și au promovat cultura istorică veritabilă.

Xenofontov Ion Valer, Istoricii Unirii, În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 4 (59), 2020, pp. 81-85.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/81-85_31.pdf

Spiritualitate și cultură în spațiul pruto-nistrean în secolele XIX–XX. Materialele Simpozionului Științific Internațional consacrat împlinirii a 200 de ani de la editarea în limba română a Bibliei de la Sankt Petresburg/ Coord.: Octavian Moșin, Ion Gumenâi, Chișinău, Tipogr. „Lexon-Prim”, 2020, 286 p. ISBN 978-9975-3291-0-1.

Versuri: Nicolae Dabija

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie , un sat natal
O clopotniță pe deal.

Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Cât pădurile ne dor
Mai avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Cât avem un sat departe
Și un grai ce n-are moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

La 9 martie 2021, după o grea suferință, a încetat să bată inima doctorului în științe, conferențiar universitar Nicolae STRATAN, director al Arhivei Științifice Centrale din cadrul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”.

Dr. Nicolae Stratan s-a născut la 2 noiembrie 1952, în satul Nișcani, r. Călărași. După absolvirea școlii medii din sat și-a făcut studiile la Tehnicumul zooveterinar din s. Carmanovo, raionul Grigoriopol (1967-1971), specialitatea medic-veterinar. După îndeplinirea serviciului militar (marină), în 1974 devine student la proaspăt deschisă Facultate de medicină veterinară a Institutului Agricol din Chișinău. Făcând parte din promoția de aur a facultății, absolvent eminent, a fost angajat la Alma Mater (1979), activând pe parcursul a 10 ani în cadrul facultății în posturi didactice, în organizația comsomoliste și de partid ale institutului. A făcut aspirantura la Institutul Unional de Helmintologie ,,K.I. Skreabin” din or. Moscova (1984-1987), care finalizează cu susținerea tezei de doctor în științe veterinare (1987).

După ce a revenit la Chișinău, dr. Nicolae Stratan își începe activitatea în calitate de decan adjunct la Facultatea de Medicină Veterinară (1989-1994), ulterior, prim-prorector la Universitatea Agrară de Stat din Moldova (1994-1999), funcționar public în rangul de Consilier de Stat al Republicii Moldova – șef al Direcției Agricultură și Protecția Mediului la Cancelaria de Stat a Guvernului Republicii Moldova (1999-2001) și viceministru al Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului (2001-2004).

Începând cu anul 2004, dr. Nicolae Stratan își leagă destinul de Academia de Științe a Moldovei (AȘM), activând în managementul cercetării și pregătirii cadrelor în diferite posturi: director general al Centrului de Instruire Universitară, Postuniversitară și Perfecționare a cadrelor la AȘM (2004-2009), prim-prorector la Universitatea AȘM (2009), șeful Direcției Generale Politici în Cercetare la AȘM (2009-2014), directorul Arhivei Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei, după reformă, redenumită Arhiva Științifică Centrală din cadrul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan” (2014-2021).

În toate funcțiile pe care le-a deținut de-a lungul anilor, Nicolae Stratan a manifestat profesionalism creativitate și responsabilitate, principialitate inițiativă și onestitate, decență și modestie, bunăvoință și receptivitate față de subalterni și colegi. Dr. Nicolae Stratan a elaborat și editat Cursul monografic „Expertiza sanitar-veterinară a alimentelor de origine animală” – lucrare de pionierat în republica noastră, în limba română, a publicat și o serie de lucrări științifice și didactice în domeniu.
Rezultatele obținute de regretatul doctor în științe au fost apreciate cu Ordinul „Gloria muncii” (2012), titlurile „Om emerit” (1996) și „Maestru în sport al URSS” (1977), nenumărate medalii și diplome naționale și internaționale.
Exigența, capacitatea de a soluționa creativ sarcinile atribuite, modul onorabil de a-și servi Patria, vor rămâne un exemplu viu, demn de urmat pentru toți cei care l-au cunoscut.
În aceste clipe de grea încercare exprimăm profundă compasiune membrului corespondent al AȘM Alexandru STRATAN și suntem alături de familia îndoliată, prieteni şi colegi.
Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze cu drepții în grădina Sa cea veșnică.

Colectivul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”

Corpul neînsuflețit al regretatului dr. Nicolae Stratan va fi depus joi, 11 martie 2021, la Biserica Tuturor Sfinților din Cimitirul Central din Chişinău, începând cu ora 10:00.
Mitingul de doliu va avea loc la Cimitirul Central, începând cu ora 10:45.

UN COPIL TRECUT PRIN RĂZBOIUL DIN AFGHANISTAN

Scriitorul și medicul afghan-american Khaled Hosseini, autorul bestsellerului „Vânătorii de zmeie” (2003), ne prezintă o radiografie tulburătoare a țării sale de origini. Este pastila de narațiune creată dintr-o rațiune psihologică: „oamenii au nevoie de povești, care să le abată atenția de la timpurile grele pe care le trăim”.

Sindromul culpabilității faptului că împreună cu familia a reușit să părăsească țara în ajunul imixtiunii sovietice îi va marca profund itinerarul vieții. S-a creat eternul conflict între cei plecați din țară și cei care au rămas să supraviețuiască. Tensiunea bipolară – cea a cetățeanului supraviețuitor în exilul „de lux” și cea a cetățeanului afghan marcat de penuria materială și spirituală – va fi una fundamentală în edificarea volumului de debut,  un adevărat pașaport al Afghanistanului anilor 1960–2002.

Legătura de sânge este una extrem de puternică în lumea afghană. „Ia doi afghani care nu s-au văzut în viața lor, pune-i în aceeași încăpere zece minute și imediat o să descopere că sunt rude”. Subiectul are în epicentru povestea a doi prieteni, dintre care unul trădează. Spre finalul romanului, ca un deznodământ răvășitor se dovedește că cei doi prieteni erau, de fapt frați vitregi. Cartea reprezintă istoria „țării montane” cuprinse de sindromul războiului fratricid.

Societatea afghană a fost marcată de grave probleme interne de sorginte etnică/națională, lingvistică, religioasă, de mozaic de datini. Afghanii prețuiesc datinile, dar detestă regulile. Pentru afghani loteria genetică care stabilește sexul este una existențială. Or, explozia afghană a prins contur cu mult înainte de intervenția militară sovietică din decembrie 1979.

Imixtiunea Uniunii Sovietice avea doar să amplifice și mai mult situația creată. Kabulul s-a divizat: în cei care trăgeau cu urechea și cei care nu o făceau. Conflictul militar a schimbat profund axa de valori. Or, în „război nu există rușine”. Afghanistanul a devenit sinonim cu țara în care morții sunt considerați mai norocoși, decât cei vii: există oare o moarte mai afghană decât asta? se întreabă autorul cărții.  „Bocetul mamei. Mă rog lui Allah să nu auzi niciodată așa ceva”. Afghanistan, transformat într-un loc fără speranțe, este statul în care sunt mulți copii însă există prea puțină copilărie. Țara războiului a creat un cotidian al războiului: „Urechile ni se obișnuiseră cu șuieratul și căderea rachetelor, cu focul mitralierilor, iar ochii cu imaginea oamenilor care dezgropau cadavre de sub grămezilor de nămoz”.

Plecarea sovieticilor și venirea la putere a talibanilor nu a adus pacea în Afghanistanul cu un Minister al Viciului și al Virtuții, creat de noile autorități. S-au impus noi reguli printre locuitorii afghani: să ții privirile în pământ când sunt talibanii prin preajmă. „Străzile sunt deja pline de orfani și înfometați și îi mulțumesc lui Allah în fiecare zi că sunt viu, nu pentru că mi-ar fi frică de moarte, ci pentru că soția mea are un soț și fiul meu nu este orfan”.

Divizarea societății afghane, înlăturarea sentimentului culpabilității și al trădării fratricide, potrivit autorului, poate fi soluționată prin intermediul valorilor de sorginte confesională. Astfel s-ar întrezări o speranță pentru țara nesperanțelor. Esența răscumpărării păcatelor între afghani rezidă în transformarea vinovăției acestora în bunătate. Cu alte cuvinte, Khaled Hosseini vine cu o soluție consensuală (de sorginte Occidentală) într-o lume a nonconsensului (străină civilizației asiatice): „aceasta este calea de a fi bun din nou”.

 Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

În ajunul celebrării Marii Uniri din 1 decembrie 1918 inițiem o rubrică nouă Personalitățile Unirii, azi împreună cu profesorul Ion Xenofontov descoperim cine au fost Istoricii Unirii.

Platforma de cercetare şi comunicare reprezintă una dintre modalitățile de abordare şi dialog ştiinţific eficient, metodă iniţiată şi implementată pe larg în diferite centre de cercetare. Actualmente, în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei sunt aprobate patru platforme de comunicare:

• „Securitatea ecologică în contextul modificărilor accelerate de mediu” (coordonator mem. cor. Maria Nedealcov).

Din martie 2021 platforma este coordonată de mem. cor. Elena Zubcov.

• „Securitatea economică, migrația și transformările demografice” (coordonatori acad. Grigore Belostecinic și mem. cor. Alexandru Stratan),
• „Accidente vascular cerebrale” (coordonator acad. Stanislav Groppa),
• „Securitatea alimentară și siguranța alimentelor” (coordonator dr. hab., prof. univ. Rodica Sturza).

Toate lecțiile publice susținute în cadrul platformelor științifice lansate de AȘM sunt disponibile online la adresele https://idsi.md/tv și https://www.privesc.eu/.

Constituirea platformelor științifice de comunicare, inițiate și lansate recent de Academia de Științe a Moldovei este în proces continuu de formare și dezvoltare.

Dr. hab. Liliana Condraticova

Promoția a IX-a a Școlii Medii din s. Echimăuți, rn. Rezina. Anul de studii 1977–1978. Arhivă privată

Egumena Parascheva, stareța Mănăstirii Japca, la volanul tractorului, 2019.
Sursă: Arhiva curentă a Mănăstirii Japca

Notă: Egumena Parascheva (Zinaida Gușan) s-a născut într-o familie de oameni simpli, la 22 martie 1980, la pomenirea celor 40 de Mucenici, în satul Petrunea, raionul Glodeni. A intrat în Mănăstirea Japca după absolvirea școlii medii din satul natal, în anul 1995. În 1999 primește rasoforia. În 2006 este tunsă în călugărie. În calitate de monahie, a trecut prin toate ascultările din complexul monahal. În 2007 intră în ascultare la Mănăstirea Sfintelor Femei Mironosițe Marta și Maria. A făcut ascultare în biserica, a sădit și îngrijit de parcul lăcașului sfânt, a fost numită responsabilă de schitul mănăstirii cu hramul Sf. Ierarh Modest. Pe 18 noiembrie 2015, monahia Parascheva este transferată la Mănăstirea Japca în calitate de stareță. La 15 ianuarie 2016, Înalt Preasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a întregii Moldove, în cadrul Sfintei Liturghii, i-a încredințat păstorirea obștii monahale. Pe 28 mai 2020, de sărbătoarea împărătească a Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la mănăstire, în prezenţa pelerinilor. La Vohodul mic, maica stareță Parascheva (Gușan), a fost avansată în gradul de egumenă și decorată de către Întâistătător cu dreptul de a purta Cruce cu pietre scumpe.

Anatol Petrencu, Rusia, 2019: „Acesta a fost un an greu…” [«Это был тяжелый год…»], Chişinău, Tipografia Balacron, 2020, 296 p. ISBN 978-9975-66-689-3.

Monografia este compusă din două părţi. În prima parte este expusă politica externă a Federației Ruse, în special faţă de fostele republici sovietice, astăzi state independente. Această decizie am luat-o în urma monitorizării emisiunilor propagandistice ale Kremlinului [de ex., „Vremea pokajet” („Timpul va demonstra”)], care, în unele zile, au acordat mai multă atenţie problemelor reale sau imaginare ale Ucrainei, Poloniei, Uniunii Europene etc., şi mai puţină atenţie problemelor interne ale Federației Ruse. În cea de-a doua parte a studiului sunt analizate problemele interne, cu care s-a confruntat societatea şi administraţia rusă în anul 2019. În Anexe au fost incluse câteva recenzii la cărţile apărute de sub tipar în anii 2018-2019, precum şi câteva documente, ce completează discursul monografic.

Prof. univ. dr. hab. Anatol Petrencu

CRUCEA DE PE MORMÂNTUL CĂLUGĂRULUI PAISIE, CEL MAI LONGEVIV MONAH DIN BASARABIA. A TRĂIT 115 ANI

 Notă: La mănăstirea Japca a slujit cel mai enigmatic şi longeviv călugăr din Basarabia, Paisie (1712–30 mai 1827). Acest „călugăr excentric”, „intrat în călugărie încă în chiliile de peşteră”, adică înainte de 1770, purta haine vechi sau le învechea timp de o zi pe cele noi. Odăjdiile îi erau în permanenţă peticite. La fel proceda şi cu bocancii. Într-un timp avea un papuc de pe timpul ieromonahului Calist (1810-1818) şi altul de pe timpul arhimandritului Sinesie (1822-1824). Paisie a murit la mănăstire la vârsta de 115 ani.

BIOGRAFII TRUCATE ȘI ASASINĂRI CAMUFLATE ÎNTR-UN DEMERS ȘTIINȚIFIC

 Partea invizibilă a istoriei, cea de după culise, cu rolul ei esențial în mișcarea faptelor și evenimentelor istorice, constituie una dintre preocupările majore ale profesorului universitar Gheorghe Baciu.

Sceptic la mesajul oficial sau la cel emis din perimetrul istoriei oficiale, Gheorghe Baciu, renumit medic legist din Republica Moldova, în profilul meseriei căreia îi consacră cu mult devotement întreaga sa activitate profesională, este atent la detalii, la mesajul criptic, la factologie, la ceea ce se dorește a fi inoculat din perspective subconștientului prin intermediului mecanismului sibilic. În lucrarea de față, autorul a prezentat un itinerar al ideaticii medicinii legale, abordate prin prisma experienței colective, dar și a celei individuale. Pornită de la instinctele naturale, de supraviețuire, istoria lumii a înregistrat cazuri dramatice, de înlăturare fizică ale unor comunități întregi sau ale unor lideri formali și neformali, a acelora care prezentau pericol pentru adversari sau care ar fi umbrit personalitatea altora…

Cercetătorul Gheorghe Baciu face mai mult decât o analiză argumentată a cazurilor de asasinare ale unor personalități istorice, ci ne prezintă și o evaluare a profilului moral al biografiei umane. A ceea ce prezintă omul în esență, pornind de la forma lui biologică de supraviețuire și finalizând cu cea a asasinărilor, omucideri premeditate, ca elemente extreme de înlăturare a adversarilor. Or, această dimensiune este prezentată cu convicțiune în recenta apariție editorială a profesorului universitar Gheorghe Baciu.

Biografiile unor personalități sunt învăluite de mistere, iar uneori mistificate și ascunse publicului larg pentru mai multe decenii sau chiar secole (cum este cazul lui A.S. Pușkin, Lenin, Stalin ș.a.). Ori, acest fapt duce, volens-nolens, la speculații, reevaluări, dispute științifice antrenate în mai multe domenii ale cunoașterii. Din această perspectivă, medicul legist Gh. Baciu se prezintă ca justițiarul în arta argumentării științifice sau a lansării unor ipoteze, care ar putea crea turnuri în reevaluarea subiectelor abordate.

Alegerea biografiilor, intuim, este una aleasă de autor potrivit unor argumente referitoare la impactul acestor personalități în istoria universală și cea națională. Principiul de abordare, de altfel, este ales anume din această dimensiune: a spațiului mare, apoi acest spațiu se îngustează și devine ancorat în cel național (vezi biografiile Ruxandei Lupu, a lui Antioh Cantemir, Nicolae Iorga ș.a.).

Asasinările sau biografiile trucate, potrivit cercetărilor efectuate de Gh. Baciu, ar putea fi clasificate din perspective dușmanului intern sau al celui extern, al dușmanului imaginat, al propriului dușman, al dușmanului provocat etc. Concluzia de bază care rezidă în lucrarea domnului Baciu constă în faptul că la intersecția marilor evenimente istorice se constată și mari tragedii, asasinate, biografii mistificate. Deseori s-au construit biografii pe seama altor biografii, s-au creat mituri ale părinților-fondatori ai statelor, s-au șlefuit biografii-eroice sau viceversa, s-a diminuat și falsificat biografii.

Profesorul Gheorghe Baciu ne demonstrează cu lux de amănunte că schimbarea civilizațiilor nu a modificat însăși esența naturii umane. Omul a rămas același… Mai mult ca atât, posibil că asistăm la noi forme de activizare a maleficului uman… Acesta este mesajul cripticpe care ni-l transmite cu o mare acuratețe Gheorghe Baciu.

Dr. Ion Valer XENOFONTOV

Gheorghe BACIU. Biografii trucate și asasinate camuflate. Chișinău: Combinatul Poligrafic, 2020. 213 p.

Biserică de lemn. S. Sudarca, rn. Donduşeni, 1985. Arhiva foto a Centrului de Cercetări Enciclopedice

Cioban [cu bici, băț de păscut oile, găleți] la stână [cu acareturi, comarnic]. S. Săiți, rn. Căușeni, 1986. Arhiva foto a Centrului de Cercetări Enciclopedice

Cange. S. Nicoreni, rn. Drochia, 1984. Arhiva foto a Centrului de Cercetări Enciclopedice.

Cotidian rural. S. Cioburciu, rn. Slobozia, 1986. Arhiva foto a Centrului de Cercetări Enciclopedice.

Ceată de arnăuți la un panou de publicitate electorală. S. Corjeuți, rn. Briceni, 1985. Arhiva foto a Centrului de Cercetări Enciclopedice.

– основные требования, предъявляемые журналами крупных международных издательств к научным статьям;

– как и какой журнал выбрать для публикации?

– как написать краткий реферат и структурировать статью?

– как правильно общаться с редактором и рецензентом?

– каких ошибок в использовании английского языка следует избегать?

– вопросы и ответы

Registration link: https://register.gotowebinar.com/register/4808860743468542211

Manole BRIHUNEȚ, Cimitirele ortodoxe din Republica Moldova: istorie, arhitectură, sculptură (secolul al XVIII-lea – prima jumătate a secolului al XIX-lea), Chișinău, Cartididact, 2019, 392 p. ISBN 978-9975-3315-3-1.

Această monografie importantă pentru istoriografia românească și internațională, realizată de părintele Manole Brihuneț în scopul valorificării complexe și multilaterale a spațiului cultural al cimitirului ortodox, își va găsi, cu certitidine, cititorul fidel, interesat de patrimoniul cultural material al Republicii Moldova.

Mariana ȘLAPAC, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei

Expoziție gastronomică organizată de cadre didactice. S. Echimăuți, rn. Rezina, 25 octombrie 1987. Arhivă privată

Studenți de la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău la prima lecție de anatomie, 1958. Arhiva privată Demir Dragnev

Săteni la iarmaroc, 25 octombrie 1987. S. Echimăuți, rn. Rezina. Arhivă privată

Valeriu Pasat, Biserica ortodoxă și puterea sovietică în RSS Moldovenească (1940–1991), Chișinău, Editura Cartier, 2019, 568 p. ISBN 978-9975-86-364-3

       „Istoria relațiilor dintre stat și biserică în Uniunea Sovietică este întortocheată și contradictorie, pe alocuri cu puseuri de thriller. Autoritățile comuniste mânuiau cu măiestrie biciul și cu mai puțină îndemnare biscuitul. Campaniile înverșunate de închidere masivă a locașurilor de cult erau succedate de perioade de îngăduință față de credința strămoșească, considerată rămășiță a trecutului obscurantist – atitudine nu prea firească, generată de rezistența tenace opusă de credincioși zelului iconoclast al entuziasmului comunist.

      Această carte încununează și sintetizează culegerea de documente în patru volume „Ortodoxia în Moldova”, dezvăluie evenimentele atât dramatice cât și, uneori, bizare, din spatele documentelor oficiale din cancelariile autorităților. Asaltarea bisericilor de către oamenii puterii și rezistența opusă de enoriași, popasurile neortodoxe ale protipendadei sovietice raionale pe la mănăstirile de maici, intrigile aproape bizantine țesute atât în mediul ecleziastic, cât și în cel ateu militant desemnat să supravegheze politic ortodoxia, alcătuiesc un mozaic impresionant de evenimente din vastul registru dintre tragic și grotesc. Este o carte despre asaltarea cerurilor de către niște forțe prea telurice și despre sfârșitul previzibil al acestor bătălii purtate sub drapelul raționalismului, care însă s-a dovedit a fi absurdă și, prin urmare, condamnată la eșec”.

 Acad. Valeriu Pasat

 Din sumarul lucrării:

 „Fenomenul ortodox moldovenesc: problema și sursele de documentare”; „Alipirea Basarabiei la URSS: aspectele bisericești ale sovietizării (anii 1940–1941)”; „Războiul și revenirea Bisericii Ortodoxe Române (anii 1941–1944)”; „Sfârșitul războiului și dezorganizarea vieții religioase a Moldovei (anii 1944–1947)”; „Sub semnul restricției corespunzătoare …”: oscilațiile antibisericești ale autorităților și nesupunerea moldovenească (anii 1948–1953)”; „Renașterea religioasă” în stil moldovenesc (anii 1953–1957)”; „Asaltul cerurilor”: algoritmii noi ai relațiilor dintre sat și biserică (anii 1958–1959)”; „Limitele supunerii. Moldova în preajma reformei administrației bisericești (jumătatea a doua a anului 1959 – anul 1960)”; „Vreți să luăm iar topoarele în mâini?” (anii 1961–1965)”; „„Vântul se întoarce și începe din nou aceleași rotiri”: dezghețul” brejnevist în treburile bisericești (anii 1966–1975)”; „Compromisurile „stagnării” și eliberarea bisericească moldovenească (anii 1976–1991)”.