Cafeaua din parc.Foto: IVX, 17 martie 2026

Lucian Muntean, Frezii. Tuș pe hârtie, 28 x 19 cm, 2026.

RĂZBOIUL CARE NE BÂNTUIE

În sala primitoare a Teatrului „Alexie Mateevici” din Chişinău se derulează spectacolul „Între noi e totul bine”. Acesta este montat în baza operei scriitoarei și jurnalistei poloneze Dorota Masłowska, tradus și adaptat de Sabra Daici, în regia lui Slava Sambriș. Într-o bună parte a piesei se vorbeşte despre conflictul generațiilor, al consumerisimului (atât alimentar, cât și informaţional), despre ecologie, narcisism, incompetenţă, mediocritate, consum excesiv de alcool şi droguri, criza identitară a sec. XXI. Treptat însă, paleta de subiecte se îndreaptă spre făgașul simbolismului dramatic. Linia de subiect se concentrează pe frica endemică înrădăcinată în ADN-ul societății poloneze, suscitată de rememorarea celui de-Al Doilea Război Mondial, dezlănțuit în septembrie 1939, pe teritoriul Poloniei, invadate de trupele Germaniei naziste şi ale Uniunii Sovietice staliniste. Sfârtecată practic, Polonia s-a refăcut după război asemenea pasării Phoenix. Debutul sec. XXI însă, pare să arunce, inclusiv, societatea poloneză, într-un nou sindrom militar, declanșator fiind flagelul din Estul Europei, generat de Federația Rusă în Ucraina. Astfel, creatorii ne duc într-o lume a prezentului cu sechele din trecut şi neclarităţi pentru viitori.
Distribuție:
Margareta Nazarchevici-Bechet
Diana Boșcov
Cătălina Budu
Ludmila Botnaru
Giasti Sirah
Victor Untilă
Valentina Ostap
Nina Lefter
Regie: Slava Sambriș
Scenografie: Irina Gurin
Design costume: Alina Perju
Decor: Ion Cataraga
Light design: Eugen Croitor
Sound design: Valentin Strişcov
Video design: Cristian Oloi
Creator păpușă: Valentina Ostap

Lidia Prisac, Ion Valer Xenofontov

Foto: IVX

Olga Orlova, Natura statică cu călină, 2016. Pânză, ulei, 100 cm x 94 cm.

Mher Chatinyan, Cocorul, 2021. Ulei pe pânză, 80 cm х 60 см.

Mărăşeşti. Foto: IVX, 12 martie 2026

MĂRŢIŞOR MUZICAL

La 14 martie 2026, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chişinău (director Monica Babuc), în colaborare cu Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice, au organizat un concert dedicat patrimoniului muzical românesc „Mi-am pus mărțișor în păr”, susținut cu brio de talentata artistă Cristina Scarlat, regalul formând reinterpretări din repertoriul Mariei Tănase.
Interpreta a fost acompaniată de Dorel Burlacu Trio: Dorel Burlacu – pian; Nichita Morozov – bass; Serghei Petrenco – percuție.

„Ne face o deosebită plăcere să vă invităm la concertul Mi-am pus mărțișor în păr – Primăvara în cântec, reinterpretări din repertoriul Mariei Tănase”.
Cuvintele acestea, trimise cu eleganță de doamna Monica Babuc, director al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, au fost mai mult decât o invitație la concert. Au fost o invitație la memorie.
În Sala Unirii a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice, muzica a făcut ceea ce uneori nici politica, nici geografia nu reușesc: a unit. Pe scenă, vocea divină a Cristinei Scarlat, susținută cu pasiune de Dorel Burlacu și trio-ul său, a reînviat universul unei legende, Maria Tănase. Dar nu ca pe o relicvă muzicală, ci ca pe o energie vie, capabilă să traverseze decenii și să ajungă intactă în inimile celor care ascultă astăzi. A fost un spectacol cu farmec rar, construit din delicatețe și inteligență artistică. Nici nostalgie forțată, nici muzeificare a tradiției. Doar muzică vie, respirând natural, cu eleganța unei culturi care nu are nevoie să strige pentru a fi auzită.
În această seară, cântecele Mariei Tănase au devenit o punte invizibilă peste Prut. Un pod de emoție între două maluri care împart aceeași limbă, aceleași doruri și aceeași memorie muzicală. Și poate cea mai frumoasă promisiune a serii au fost tinerii. Privirile lor sincere, surprinse de frumusețea unor cântece scrise cu multe decenii în urmă, au demonstrat că adevărata cultură nu îmbătrânește. Ea doar își schimbă publicul. Spectacolul a depășit granițele unui simplu concert. A devenit un zbor. Un zbor peste timp, peste generații, peste Prut.
Iar uneori, pentru ca un asemenea zbor să se întâmple, este nevoie doar de o invitație trimisă cu grație și de oameni care înțeleg că muzica, înainte de toate, unește oameni.” (Carolina Ciugureanu)

„A fost o seara vibranta în care vocea exceptionala a Cristinei Scarlat a înălţat sufletele spectatorilor la culmi foarte înalte”. (Aurelia Salicov)
„O seară memorabilă, plină de inspirație și muzică de mare valoare!”. (Tatiana Golban)

Foto: IVX

Lucian Muntean, Mâțișori de salcie. Tuș japonez pe hârtie Lanaquarelle, 300g/m, 28×19 cm, 2026.

PRIMA EDIȚIE A CONFERINȚEI NAȚIONALE DE ISTORIE MILITARĂ

În cadrul primei ediții a Conferinței Naționale de Istorie Militară, organizată de Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară (ISPAIM) de la București, cu tema „Pace și conflict. Armata în istoria românilor: tradiție, adaptare și continuitate”, reprezentanții Agenției pentru Știință și Memorie Militară au participat în cadrul panelului „Propagandă și contrapropagandă în secolele XX–XXI: context internațional și național”, prezentând mai multe comunicări științifice dedicate analizei fenomenelor propagandistice din epoca modernă și contemporană.

Dr. Vitalie Ciobanu a prezentat comunicarea „Propaganda bolșevică antiromânească, 1918–1920”, analizând instrumentele și mesajele utilizate de propaganda sovietică în perioada imediat următoare unirii Basarabiei cu România, iar conf. univ. dr. Valentin Burlacu a abordat tema „Rolul comuniștilor români în procesul de formare a RASS Moldovenești: aspecte propagandistice și identitare”, evidențiind dimensiunea ideologică și identitară a proiectului sovietic.
Conf. univ. dr. Ion Valer Xenofontov a prezentat comunicarea „„Legitimarea” anexării Basarabiei (1940) în discursul propagandistic sovietic”, în care a analizat strategiile discursive utilizate pentru justificarea anexării teritoriului, iar Sergiu Cataraga a susținut prezentarea „Posterul și placatul: elemente de propagandă în conflictele militare contemporane”, axată pe rolul comunicării vizuale în războaiele moderne.

De asemenea, dr. Ion Coropcean a prezentat comunicarea „Propaganda în contextul actual al războiului hibrid”, evidențiind impactul instrumentelor informaționale asupra securității și asupra percepțiilor publice.
În marja conferinței, la București au avut loc discuții privind consolidarea colaborării dintre Agenția pentru Știință și Memorie Militară și Institutul pentru Studii Politice de Apărare și Istorie Militară, fiind analizate perspectivele cooperării pentru anul 2026, inclusiv inițierea și realizarea unor proiecte științifice comune.
Programul științific a reunit circa 60 de comunicări, structurate în 12 paneluri tematice.

Sursă: Agenția pentru Știință și Memorie Militară

Mher Chatinyan, Apus, 2026. Ulei pe pânză, 80 cm х 60 см.

„Podul de cărți: între Nistru și Sena – O călătorie prin istorie și literatură”

La 3 martie 2026, Sala de Festivități a I.P. Liceului Teoretic „Mihai Eminescu” din Strășeni a devenit locul unde literatura a întâlnit istoria într-un dialog de suflet. Sub genericul „Podul de cărți: între Nistru și Sena”, am celebrat puterea cuvântului care unește maluri și destine. Am fost onorați să îi avem alături de noi pe distinșii noștri oaspeți: Olga Căpățină, scriitoare; Aliona Grati, dr. hab. și critic literar (USM); Ion Xenofontov, doctor în istorie (USM) și Lidia Prisac, doctor în istorie (USM).
Unul dintre cele mai așteptate momente a fost dialogul cultural AUTOR-CITITOR-OPERĂ, realizat de elevele clasei a XI-a „B”, Gaidău Evelina, Preguza Cristina, Ciocan Bianca, Belescu Gabriela, Valac Daniela și Grițco Nicoleta. Elevele au analizat cu profunzime universul literar al scriitoarei, pornind de la romanele care au marcat publicul: „Vreau acasă”, „Dobrenii”, „Dincolo de beznă”, „Mireasa din Kabul”, „Parisul cu gust de caramelă sărată” și „Mintea satului cea de pe urmă”.

Evenimentul a fost completat de momente artistice deosebite, prin vocea caldă a Mădălinei Stratin (clasa a IX-a „C”), energia piesei interpretate de Gabriela Belescu (clasa a XI-a „B”) și un recital poetic emoționant susținut de elevii din clasele a VII-a, a VIII-a, a IX-a și a XII-a. Urmate de o prezentare a biografiei realizată de Gaidău Gabriel, clasa a IX-a „C”, o analiză profundă a universului poetic realizată de Hacina Ana-Maria, clasa a XI-a „B” și o incursiune necesară în adevărul istoric al Războiului transnistrean (1990-1992), prezentată de Pereu Constantin, clasa a XII-a „A”.

Felicitări moderatoarei noastre, Alina Tcaci, pentru eleganța cu care a condus această activitate și Flaviu Dodon, pentru asistență tehnică de înaltă calitate, ambii elevi în clasa a XI-a „B”.
Profesorii implicați: LLR: Iovu Elisaveta, Severin Natalia, Savin Vera, Donoagă Zinaida, Mărgineanu Silvia, Sîrcu Angela. Istorie: Boaghe Serafima și Malic Oxana. Limba franceză: Răileanu Ana.

Elisaveta Iovu-Macari

Tudor Vișan-Miu, Palat, curteni, ceremonii. Tradiții instituționale și modele europene la Curțile regilor Mihai I și Carol al II-lea, 1927-1947. Cuvânt însoțitor: Constanța Iorga; prefață: Cosmin Budeancă, Bucureşti, Corint Books, 2026.

Studierea organizării Curții regale sub toți cei patru monarhi devoalează atât elementele de continuitate, cât și pe cele de inovație în materie de tradiții, principii, reglementări și practici. Prin stabilirea unor repere tematice și cronologice, cartea de față se concentrează asupra tradițiilor, oamenilor și evenimentelor de la Curtea regală din ultimele două decenii ale monarhiei în România (1927–1947). Amplul demers istoriografic urmărește trei mari filiere, dintre care ultima este hotărâtoare: (1) sursele disponibile provenind din arhiva Curții regale în anii 1920–1940 sunt, datorită profesionalizării aparatului administrativ al Palatului, mai detaliate decât cele din epoca antebelică; (2) Curtea regală a cunoscut schimbări mai frecvente, la nivelul structurii și al personalului superior, în timpul regilor Carol al II-lea și Mihai I, ale căror domnii au însumat o perioadă de trei ori mai scurtă (20 de ani, 1927–1947) decât cea a predecesorilor, regii Carol I și Ferdinand I (61 de ani, 1866–1927); (3) domniile regilor Mihai I și Carol al II-lea au ridicat controverse istoriografice mai intense la nivelul dezbaterilor academice și publice actuale decât cele care privesc domniile regilor Carol I și Ferdinand I.
Posteritatea celor patru monarhi români a fost construită în epoci diferite. Regii Carol I și Ferdinand I au intrat în imaginarul mitologic românesc deja din timpul domniei lor, ca suveranul „dezrobitor”, respectiv, „întregitor”. Succesorii lor, Carol al II-lea și Mihai I, au fost detronați prin lovituri de stat, devenind ținta campaniilor de propagandă ale noii puteri. După 1989, la nivelul percepțiilor populare s-a înregistrat, în paralel cu viziunea nuanțată a cercetătorilor, o departajare superficială între regii României, urmând instinctul de a clasa simplist conducătorii din istorie după tiparele figurilor „luminoase” și „întunecate”.

Lucian Muntean, Iarnă – ascunsă printre ace de pin. Tuș pe hârtie, 38×28 cm, 2026.

PUZZLE-UL ESTE INCOMPLET de Alina Nicu

Ieri, autoarea mi-a oferit această carte a sa cu autograf, ocazie cu care am schimbat câteva cuvinte. Am citit cartea și chiar titlul m-a intrigat, reușind să redea ca un set și componentele cărții într-un mod interesant, autoarea scriind această carte “din dăruire … din ce a primit și trăit”(p.119). Fiind pasionată de lectura despre liderism, dar și în virtutea unor programe de instruire la care a participat autoarea, mânată de “iubirea pe care eu o ofer lumii”(p.17), i-au furnizat acele elemente care să-i facă dragostea sa de mică față de puzzle-uri, într-o carte-îndemn, prin care fiecare să fim un puzzle al nostru, dar și o piesă care creează echilibrul în mediul nostru intern și extern, care este în sine un puzzle mai mare.
Este de fapt o carte motivațională, care subliniază cele mai importante piese ale ființei umane: integritatea, libertatea, iar puzzle-ul interior fiind format din suflet, minte și corp (p.19). Autoarea subliniază rolul decisiv al liderului de a vedea nevoile celorlalți (p.74), fiind “piesa responsabilă să creeze echilibru”(p.85), pentru că “datoria liderului este să se ocupe de oameni, iar oamenii se vor ocupa la rândul lor de taskuri”(p.77).

“Gândurile noastre sunt cartea de vizită a trecutului nostru.”(p.33)
“Puterea noastră ascunsă este abilitatea de a ne folosi rațiunea și de a face alegeri, oricât de mici sau de limitate ar fi acestea.”(p.36)
“Dacă investești timpul necesar într-o strategie clară, procesul de lucru va fi mult mai rapid.”(p.59)
“Prețul obiceiurilor bune este plătit în prezent. Prețul obiceiurilor negative este plătit în viitor.”(p.64)
“Atâta timp cât am un corp sănătos care-mi servește, atâta timp cât am o minte care contribuie cu informații, atâta timp cât am un suflet plin de intenții curate, eu voi servi oamenilor.”(p.84)
“…în momentul în care nu suntem compleți ne afectează părerea cuiva.”(p.99)
“Absolut orice lucru pe care nu l-ai rezolvat în trecutul tău, va avea efecte în viitor.”(p.101-102)
“Când o să îți vezi trecutul ca fiind ceva luminos, îți vei vedea și viitorul astfel.” (p.104)
“Nici nu ai idee unde poți să ajungi pornind de la tine.”(p.114)
“Nicăieri în lumea aceasta nu se va întimpla vreodată să oferi ceva și să nu primești sub o formă sau alta.”(p.115)

Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul

PARADOXUL PUTERII
de Dacher Keltner

Din categoria celor recitite, despre un subiect delicat – puterea. Cred că este bine să citești mai mult despre putere, în special când simți că ai ceva putere, sau cel puțin crezi sau vezi asta. Nemaivorbind despre situația când îți dorești mai multă putere. Autorul a făcut mai multe cercetări pe teren, studii și chestionare de psihologie socială, pentru a înțelege fenomenul puterii, cum se obține puterea, cum ne raportăm la ea, cum procedăm cu ea, etc, și de fapt ce este acest paradox al puterii. De fapt, “soluționarea acestui paradox al puterii depinde de găsirea unui echilibru între gratificarea propriilor dorințe și atenția acordată celorlalte persoane.”(p.14)
Probabil fiecăruia din noi, fenomenul puterii se asociază cu elemente diferite, deși, în fond este vorba de “capacitatea de a vă lăsa amprenta asupra lumii prin influențarea stării altor persoane”(p.18). Deși nu este corect, oamenii pus adesea semnul egal “între putere și politică”(p.19). Puterea nu este doar despre politică, ci despre orice domeniu unde cineva are influență asupra celorlalți. Autorul consideră că o putere durabilă au ca surse “preocuparea față de ceea ce simt ceilalți … și generozitatea față de ceilalți”(p.81).
Elemente importante pentru putere sunt emoțiile, sacrificiu, recunoștința, empatia, respect, contextul, Etc. (p.95, 113)
Autorul enumără cinci căi către puterea durabilă:
– fiți conștienți de sentimentul vostru de putere;
– Fiți modești;
– Mențineți-vă atenția concentrată asupra celorlalți și fiți generoși;
– Tratați i pe ceilalți cu respect;

– Schimbați contextul psihologic al neputinței. (p.171-176)
“Stimulați de sentimentul de putere, putem acționa astfel încât să ne bucurăm de putere pe termen lung, de o influență durabilă asupra lumii, să fim în continuare stimați de ceilalți. Sau, ne putem lăsa seduși de satisfacțiile egoiste oferite de putere. Calea pe care o alegeți este de o importanță fundamentală.”(p.14)
“Cum își cresc oamenii copiii reiese din atitudinea lor față de putere.”(p.41)
“Capacitatea individului de a influența – puterea – se regăsește în acțiuni obișnuite care sunt adaptate la contexte specifice și care promovează interesele grupului.”(p.43)
“Capacitatea voastră de a schimba starea celorlalți depinde de încrederea lor în voi. Capacitatea voastră de a le da putere celorlalți depinde de disponibilitatea lor de a se lăsa influențați de voi.”(p.51)
“Reputația crează oportunitățile de influență … prin reputație, este amplificată capacitatea de a influența.”(p.65)
“Prețul statutului constituie o altă modalitate prin care grupurile îi țin sub control pe cei puternici, încercând să combată tendințele egoiste care însoțesc abuzurile de putere.”(p.71)
“Altruismul stă la baza obținerii de putere.”(p.123)
“Privilegiile de care dispun oamenii le sporesc impulsivitatea și egoismul, în detrimentul celorlalți, al bunului simț și al legii.”(p.134)
“Puterea ne orbește în ce privește propriile noastre acțiuni lipsite de etică”. (p.141)
“Paradoxul puterii influențează fiecare aspect al vieții noastre cotidiene, de la familie la muncă și până la societate.” (p.171)

Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul

Lucian Muntean, Ninge viscolit. Tuș pe hârtie 56 x 76 cm, 2026

Lucian Muntean, Viscol. Acuarelă pe hârtie 28 x38 cm, 2022.

BRÂNCUȘI sau cum a învățat țestoasa să zboare, de Moni Stanilă.

Astăzi se împlinesc 150 de ani de la nașterea lui Constantin Brâncuși (19 februarie 1876), fiind din acest motiv 2026 declarat și Anul Brâncuși. Cel mai mare sculptor român și renumit la nivel internațional, a avut un parcurs profesional complicat. Această carte prezintă aspecte din biografia sa, printr-o frumoasă și interesantă narațiune, prin care te face parte la contextul în care se produc evenimentele. Mereu spun că, din păcate, ajungem să ne prețuim târziu sau deloc marii oameni ai poporului nostru. Exemple sunt multe, dar autoarea Moni Stanilă ni-l prezintă pe Brâncuși sau “Dodoică”, cum își spunea uneori, un om “cu un talent deosebit cu care te naști, unul care scoate capul oricât ai vrea să-l ignori”(p.6). Tânărul Costică, a lucrat prin cârciumile din Craiova pînă a obținut susținere de la cei care au văzut talentul în el ca să meargă în Franța. Traseul pînă acolo, cu toate greutățile îi vor consolida convingerea în propriul potențial și voință, știind că la Paris “respectul se câștigă mult mai greu”(p.25) și nici “nu stăpânea limba”.(p.27) Brâncuși știa că trebuie să șlefuiască în piatră “până la rațiunea ei”(p.53), dar și că “sculptura are nevoie de spațiu, de grup, de ansamblu.”(p.57) Autoarea subliniază despre Brâncuși că “românului dacă îi lipsea vreo calitate, aceea era modestia….o auto apreciere echilibrată, care nu îl lasă să fie a doua opțiune în vreo chestiune artistică”.(p.112) Deseori după ce câștiga pe lucrări, “pleca la poștă să trimită bani unora sau altora” care îi cereau ajutorul. (p.117) A realizat o capodoperă – complexul de la Târgu Jiu (Coloana, Masa, Poarta) cu susținerea soției premierului Tătărescu și inginerul Ștefan. “Habar nu aveți ce vă las eu aici” – le spunea Brâncuși la o ședință a Ligii femeilor din Gorj la Târgul Jiu.(p.133) Brâncuși iubea România și tradițiile poporului său, vestimentația națională (o bucurie să se pozeze cu Maria Tănase la New York, în costumul său, prezentă la o expoziție)(p.154), hrană ca la munte, etc, deși e asociat cu “un copac uriaș cu rădăcini scurte”, subliniind astfel probabil vulnerabilitățile și caracterul vremelnic la toate(p.136). L-au marcat vizitele sale în India, Egipt etc, iar când era în atelierul său, fiind mare fumător, era concentrat pe materialul “ce urma să devină o nouă lucrare sau ideea unei lucrări, sau o evaluare a unei idei ori nimic din toate astea”.(p.6) Cât despre “Țestoasa zburătoare”, a făcut mai întîi o lucrare din lemn și apoi una din marmură, care prin simbolismul său, trebuia “să încerce să zboare”(p.159).

Un caz aparte este situația cu procesul său juridic împotriva SUA, proces început în 1927 și pronunțată hotărârea în 1928, deși oarecum absurd, fiind relevant acest proces, pentru istoria artei și cum va fi înțeleasă arta modernă ulterior. El nu a fost prezent în SUA, fiind reprezentat de avocat, dar povestindu-i despre procesul cu vama americană care nu a calificat lucrările sale după cum arătau, în opere de artă, ca să fie scutite de taxe, tare se amuză Brâncuși cu prietenii la un pahar de vorbă.
“În România au revenit comuniștii și e mai rău ca în război. Intelectualii, preoții, artiștii înfundă pușcăriile.”(p.165) A lăsat Franței prin testamentul scris în 1956, (că România nu a înțeles atunci) un patrimoniu inestimabil, atelierul său “o lume a ideilor”(p.174) cu lucrările sale (el le numea animale). Celor de acasă care veniseră cu niște mesaje, le-a răspuns că: “nu vorbesc cu cei care au vândut poporul român rușilor”(p.183) Brâncuși a înțeles și a simțit că “omul în adâncul lui este peste politică…e universal, ca arta”(p.188-189).
A decedat la Paris, în 1957, cu albumul său de fotografii pe piept.

Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul

Lucian Muntean, Iarna nu se mai dă dusă. Tuș pe hârtie 38 x 56 cm, 2026.

FOTO // Lansare de carte: „Chișinău, cel de-al doilea oraș al României Întregite (1918–1940)” | Fotoreportaj

Istoria Chișinăului din perioada interbelică, o filă mai puțin cunoscută publicului larg, a fost readusă în prim-plan ieri, 17 februarie, prin lansarea a două volume semnate de Ion Valer Xenofontov și Lidia Prisac, prezentate la Biblioteca „B. P. Hașdeu” din Chișinău. Autorii au descris evenimentle din anii 1918–1940, puțin cunoscute atât de generația formată în perioada sovietică, cât și de tineri.
Munca de documentare și redactare a informațiilor publicate în cele două volume le-a luat aproximativ trei ani celor doi cercetători. Volumele au fost tipărite la editura Institutului Cultural Român și vor ajunge în bibliotecile publice, fără a fi disponibile pentru vânzare.

„Lucrarea, în cele 28 de compartimente, încearcă să prezinte orașul într-un mod caleidoscopic, să vadă Chișinăul într-o perioadă mai puțin studiată. În felul acesta, invită cititorul spre meditație, spre a cunoaște un oraș practic necunoscut, cum au evoluat lucrurile în această parte a României, când Basarabia a fost parte integrantă a României Întregite și s-a dezvoltat fructuos în această perioadă.
Am descoperit un oraș cu foarte multă lume bună, în care aveau loc evenimente frumoase. Totodată, am descoperit un oraș asaltat de refugiați, care veneau de peste Nistru, în contextul marelui exod cauzat de destrămarea Imperiului Țarist, dar și de apariția Uniunii Sovietice, cu tot ce se numea teroare, război civil, înfometare. Perioada interbelică a însemnat și o perioadă de neliniște, întrucât frontiera de est a României nu era recunoscută de Uniunea Sovietică.”, a prezentat lucrarea cercetătoarea Lidia Prisac.
Prin această abordare, autorii încearcă să reconstituie atmosfera unei epoci în care Chișinăul s-a dezvoltat intens, dar a trăit și sub presiunea contextului geopolitic tensionat. Volumele propun o privire amplă asupra vieții cotidiene și asupra transformărilor sociale, oferind cititorilor o imagine complexă a orașului din perioada interbelică.
„La baza cercetărilor noastre stau nouă arhive. Materialele arhivistice au stat în perimetrul cercetărilor, am studiat presa de epocă, memorialistica și jurnalele de epocă. Volumele cuprind domenii precum administrația, transportul, viața cotidiană, moda, educația, cultura, sportul și finalizăm cu cimitirele. Cultura și educația sunt cele mai generos prezentate în volum, emblematice pentru perioada interbelică, când statul român a investit foarte mult în aceste domenii.”, a descris cărțile istoricul Ion Valer Xenofontov.
Cercetarea se bazează pe o documentare amplă și pe surse istorice variate, menite să ofere o perspectivă cât mai fidelă asupra societății de atunci. Autorii au încercat să aducă în prim-plan nu doar evenimentele importante, ci și viața de zi cu zi a locuitorilor, surprinsă prin detalii din diverse domenii.

„Acești doi oameni, Lidia Prisac și Ion Xenofontov, și-au dedicat activitatea lor de mai mulți ani studierii materialelor dedicate acestei perioade și au făcut-o într-o manieră enciclopedică, extraordinară, în care noi vedem un tablou complex al vieții oamenilor care trăiau în Basarabia, care făcea parte atunci din Regatul României. Începem de la spațiu, așa cum spune mai multă lume care a cercetat aceste volume, spațiu, oameni și timp, și se referă la o multitudine de probleme care erau legate de viața lor: economie, agricultură, educație, viața lor religioasă, viața de familie, alimentație, comerț, de tot ce înseamnă viața oamenilor în această perioadă a interbelicului românesc în Basarabia.”, a apreciat munca celor doi cercetători Monica Babuc, directoarea Institutului Cultural Român din Chișinău, care a moderat evenimentul.
Potrivit organizatorilor, lucrările au valoare documentară și educativă, oferind o imagine amplă asupra unei perioade istorice importante pentru spațiul dintre Prut și Nistru.

Evenimentul a reunit istorici, cercetători și cititori interesați de trecutul Chișinăului.
„Sunt profund onorat să particip azi la prezentarea acestor volume de excepție, de o calitate deosebită, elaborate de doi distinși autori, istorici cu experiență în cercetare de mai mulți ani. Le adresez sincere felicitări, cu această ocazie, în aceeași măsură, și Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, pentru faptul că susține și promovează astfel de colecții foarte importante și actuale pentru comunitatea noastră.
Acest proiect editorial va face carieră în istoriografia contemporană românească de pe ambele maluri ale Prutului, deoarece, prin calitatea lui, corespunde celor mai înalte exigențe ale cercetării științifice.”, a apreciat efortul autorilor de a face lumină asupra perioadei interbelice a Basarabiei profesorul Nicolae Enciu.

Nadejda Roscovanu

Sursă: https://www.jurnal.md/ro/news/6e4a231fa01cab8d/foto-lansare-de-carte-chisinau-cel-de-al-doilea-oras-al-romaniei-intregite-1918-1940-fotoreportaj.html

La Biblioteca „B.P. Hasdeu” a fost lansată o enciclopedie complexă despre Chișinăul interbelic – al doilea oraș al României întregite

La 17 februarie curent, Institutul Cultural Român „Mihai Eminescu” la Chișinău, împreună cu Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”, au organizat lansarea celor două volume ale enciclopediei „Chișinău – cel de-al doilea oraș al României întregite (1918–1940): Studiu monografic, documente și materiale” (volumul I – 685 p.; volumul II – 670 p.). Autorii acestui studiu multidisciplinar sunt dr. în istorie Lidia Prisac, cercetător științific coordonator, șefă a Arhivei Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei, aflată în subordinea Universității de Stat din Moldova, și dr. în istorie Ion Valer Xenofontov, cercetător științific, lector universitar la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova. Evenimentul a fost moderat de istoricul Monica Babuc, director al Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” din Chișinău. Cartea a apărut în anul 2025, la Editura Institutului Cultural Român din București.
În debutul evenimentului, directoarea Monica Babuc i-a prezentat pe autori – istoricii Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov – și a realizat o scurtă incursiune în istoria Chișinăului interbelic prin prisma poeziei lui Alexandru Corduneanu, subliniind importanța comunității academice, precum și a declarațiilor președintelui Academiei de Științe a Moldovei, acad. Ion Tighineanu, și a președintelui Academiei Române, acad. Ioan-Aurel Pop.

În mesajul său, președintele AȘM a menționat necesitatea studierii istoriei adevărate a țării noastre și exigența de a cunoaște destinul marilor înaintași. În acest context, domnia sa a evocat personalitatea celebrului astrofizician Nicolae Donici, născut la Chișinău, la Petricani, care a reușit să creeze un observator astronomic propriu pe moșia sa din Dubăsarii Vechi. Apreciind ponderea cercetărilor multidisciplinare, care extind orizontul nostru cognitiv, acad. Ion Tighineanu și-a încheiat discursul despre Chișinăul interbelic și oamenii săi prin îndemnul la dispariția hotarului de-a lungul Prutului și la crearea unui spațiu științific și cultural comun (https://asm.md/chemare-catre-societate-si-catre-factorii-politici-de-pe-ambele-maluri-ale-prutului).
Pe marginea celor două volume, care integrează o multitudine de aspect din viața politică, socială, economică, educațională și culturală, s-au pronunțat dr. hab. în istorie Nicole Enciu (Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova) și dr. hab. în filologie, profesor universitar Aliona Grati (director al Școlii doctorale „Științe umaniste și ale educației” de la USM). Urbanismul și arhitectura Chișinăului interbelic au fost puse în evidență de membrul corespondent al AȘM, arhitecta Mariana Șlapac, cercetător științific principal la Institutul Patrimoniului Cultural.
Autorii studiului enciclopedic despre Chișinău au oferit cele două volume și Sălii de lectură a Academiei de Științe a Moldovei.
Lucrarea este structurată în două volume și este consacrată Chișinăului în perioada interbelică, când orașul era al doilea ca mărime din România întregită. Monografia reflectă importanța istorică și simbolică a Chișinăului, care s-a afirmat în perioada interbelică drept unul dintre principalele centre urbane ale României Mari. Lucrarea include documente de arhivă din Chișinău, Iași și București, documente edite, memorii și relatări, presa timpului, precum și un bogat material ilustrativ. Precizăm că enciclopedia despre Chișinăul interbelic a fost lansată pentru prima dată în România la 7 decembrie 2025, Institutul Cultural Român participând la standul Editurii ICR, organizat de Centrul Național al Cărții, în cadrul Târgului de Carte Gaudeamus Radio România.
Prin editarea unor monografii de valoare, prin promovarea științei și culturii și a personalităților notorii, se afirmă rolul fundamental al culturii scrise în configurarea viitorului.

Dr. hab. Liliana CONDRATICOVA

Sursă: https://asm.md/la-biblioteca-bp-hasdeu-fost-lansata-o-enciclopedie-complexa-despre-chisinaul-interbelic-al-doilea

Istoria care se trăiește, nu doar se învață

Întotdeauna am considerat că istoria se învață pe mai multe căi: prin citire, prin cele auzite, prin cele văzute și, mai ales, prin cele simțite. Istoria nu este doar o succesiune de date și evenimente, ci o respirație a timpului, o memorie vie care trebuie trăită pentru a fi cu adevărat înțeleasă.
În toată activitatea mea pedagogică pentru aceasta am militat. Ori de câte ori a existat posibilitatea de a vizita un muzeu, de a merge într-o excursie, de a viziona un film documentar, de a participa la o lansare de carte, la mese rotunde sau dialoguri culturale, am mers cu mult drag, cu respect și cu deplină implicare. Pentru mine, fiecare astfel de ieșire este o lecție vie.
Astăzi a fost una dintre aceste zile speciale. Împreună cu colega mea, profesoara de geografie, doamna Maria Ignat, și cu elevii claselor a XII-a Dans Popular și a XI-a, secția Dans Clasic, de la Colegiul Național de Coregrafie din Chișinău, am participat la un eveniment deosebit organizat la Biblioteca Municipală „B.P. Hasdeu”.

Evenimentul a fost prilejuit de lansarea celor două volume intitulate Chișinău – cel de-al doilea oraș al României întregite (1918–1940), semnate de distinșii profesori universitari și doctori în istorie Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov. Volumele au văzut lumina tiparului la Institutul Cultural Român, în anul 2025.
Primul volum însumează 684 de pagini, iar cel de-al doilea 670 – o muncă impresionantă, rod al unei cercetări temeinice și al unei pasiuni autentice pentru adevărul istoric. Lucrarea este bogată în mesaj și surprinde istoria orașului Chișinău din multiple perspective: spațială, socială și temporală. La baza acesteia stau materiale inedite de arhivă, presa timpului, memorii și literatură de specialitate. Volumele se adresează studenților, masteranzilor, doctoranzilor, cercetătorilor științifici, dar și tuturor cititorilor pasionați de istorie și cunoaștere.

Sala bibliotecii a fost arhiplină. Am participat la numeroase lansări de carte, dar ceea ce am văzut astăzi a avut o intensitate aparte. M-am gândit că autorii sunt înconjurați de mulți prieteni și colegi care au venit să le fie alături, să-i felicite și să se bucure de succesul lor.

Cu multă dăruire și căldură a moderat activitatea distinsa doamnă Monica Babuc, istoric, politician, fost ministru al Culturii. Domnia sa a oferit, rând pe rând, cuvântul doctorilor habilitați și conferențiarilor universitari Nicolae Enciu, Aliona Grati și Silvia Corlateanu-Granciuc. Fiecare intervenție a fost un mesaj rostit din suflet, însoțit de analize pertinente și aprecieri argumentate asupra volumelor lansate.
Au fost prezenți și jurnaliști de la mai multe posturi de radio și televiziune, semn că evenimentul a avut o rezonanță deosebită în spațiul public.
Elevii mei au ascultat cu mult interes fiecare intervenție și s-au bucurat de o adevărată lecție de istorie și geografie „pe teren”. Pentru ei și pentru mine ,a fost o experiență formativă, o întâlnire directă cu istoria cercetată, argumentată și trăită.
La final, au luat cuvântul autorii, doamna Lidia Prisac și domnul Ion Valer Xenofontov. Sub ropote de aplauze, s-a subliniat încă o dată importanța acestor volume pentru cunoașterea unei perioade esențiale din istoria Chișinăului și pentru consolidarea memoriei noastre colective.
Am rostit și eu, în gând, sincere felicitări autorilor. Le-am dorit sănătate, putere de muncă, noi cercetări și alte lansări la fel de luminoase.
Poate că peste ani, unii dintre acești elevi vor deschide din nou aceste volume și își vor aminti că au fost martorii unei clipe importante , o întâlnire cu istoria adevărată, spusă de cei care o cercetează cu rigoare și iubire. Pentru că astfel de întâlniri nu formează doar cunoștințe, ci caractere. Iar istoria, atunci când este trăită, devine identitate.

Veronica Pârlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Lucian Muntean, Detalii de sezon. Tuș pe hârtie, 38 cm x 28 cm, 2026.

Începuturile Facultății de Farmacie a Universității de Stat de Medicină și Farmacie „Nicolae Testemitanu” (File din memoria profesorului universitar Constantin Matcovschi), Chişinău, 2025, 14 p.

Vezi:
https://repository.usmf.md/bitstream/20.500.12710/32550/1/Sergiu_Matcovschi_Inceputurile_facultatii_de_Farmacie_1.pdf?fbclid=IwY2xjawP8VthleHRuA2FlbQIxMABicmlkETI0dnVTSzFyTzRGZ3lyc2xZc3J0YwZhcHBfaWQQMjIyMDM5MTc4ODIwMDg5MgABHiBIaWY1aJhpyrwyX4AFPLuWruYWZ3w2grh4hx6EkKRB6YP2zVcthHosNvqM_aem_uD8GqPwppnIdWDfhts9qkg

Sergiu_Matcovschi_Inceputurile_facultatii_de_Farmacie_1

PUBLICITATE LA PRAFUL DE SPĂLAT DINŢII

Dinţii curaţi – zălogul sănătăţii. Pictor: A. Andriadi, 1952. Sursă: Agenţia Naţională a Arhivelor (Chişinău)

De veghe. Foto: Vadim Şterbate

Înnobilaţi de faur. Foto: IVX, 9 februarie 2026

CALEA ÎNȚELEPCIUNII de Dumitru Constantin Dulcan

O carte simplă, dar profundă ca și gândire și esențială să înțelegem conștiința, “care ocupă doar 10 % din creier; restul revine subconștientului, care menține funcțiile vitale.” (p.29) Dl Dulcan, neurolog și filosof, este cunoscut în special prin lucrarea sa “Inteligența materiei”, o carte complexă pe care o voi reciti. Calea înțelepciunii, relatează despre principalele perioade ale vieții (de la concepere la moarte) și în funcție de particularitățile și psihologia vârstei ne spune ce și cum ne impactează gândirea noastră. Autorul ne vorbește despre iubire, răbdare și despre necesitatea de a ne controla gândurile noastre, pentru că ele, bune sau rele, vor dicta subconștientului să le aducă la îndeplinire.
“Sincronicitatea dintre inimă și creier reprezintă cheia unei funcționări optime.”(p.16)
“…gândul, cea dintâi vibrație a ființei, creează realitatea.”(p.29)
“Genele noastre ne citesc gândurile.”(p.36)
“Iubirea este un câmp energetic…când faci bine cuiva îi schimbi chimia internă….”(p.39)
“Fiecare propoziție poartă energie și poate dezechilibra ordinea subtilă dintre noi și lume.”(p.60)
“Excelenta nu are nevoie de aplauze zgomotoase, ci de o exigență interioară constantă.”(p.68)
“Religia este încercarea cea mai onestă de a explica de ce există Universul și de ce tot ce există se află într-o mișcare neîntreruptă și coerentă.”(p.97)
“Gândirea a fost dintotdeauna o forță care influențează Universul.”(p.107)
“Singurul antidot real (la autohipnoza socială) rămâne educația pentru gândire critică, alimentarea curiozității și practicarea lucidității zilnice.”(p.125)
“Cred cu tărie că mintea – prin sugestie, credință sau teamă – poate accelera sau, dimpotrivă, poate suspenda mecanismele care măsoară timpul trupului.”(p.144)
“Nimic din ceea ce nu se clădește pe temeiul divin nu are rădăcini, deci nici statornicie.”(p.159)
“Un cuvânt rostit nu e un simplu sunet, ci un pachet de energie și de informație.”(p.163)
“Iubirea necondiționată este limbajul universal al conștiinței.”(p.177)
“suntem creații finite ale infinitului, iar finitul nu va cuprinde niciodată infinitul.”(p.188)
“Bucuria este emoția dominantă a inimii.”(p.192)
“În viață, contează foarte mult lângă cine alegi să stai și cu cine îți împarți timpul, energia și gândurile.”(p.193)
“Spiritualitatea nu este o doctrină rigidă și nici o știință în sensul clasic. Este o deschidere, o modalitate de a privi viața și sensul ei, acceptând tot ceea ce știința descoperă.”(p.203)
“Stresul este un pericol real, un exces de cortizol și adrenalină care blochează sistemul imunitar și formarea de noi neuroni.”(p.218).

Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul

SECRETELE MILIARDARILOR de Rafael Badziag

O carte care cuprinde discuții și poveștile a 21 de miliardari în dolari din diferite țări și de pe diferite continente, care au reușit prin forțe proprii. Majoritatea din ei au deținut titlul de antreprenorul anului la nivel mondial, deci așa cum îi descrie autorul, sunt unii din cei mai buni antreprenori din lume. Ei povestesc parcursul lor în viață și în afaceri și care sunt principalele aspecte necesare pentru succes. Autorul (el fiind milionar) menționează că majoritatea din cei care au ajuns sus, de regulă au trecut prin greutăți de mici, familii sărace, erau semiorfani sau orfani, au început să lucreze de mici copii, nu toți au avut studii etc. deși nu toți se cunosc între ei, multe principii desprinse din gândurile lor sunt comune. Sunt multe notițe, dar încerc pentru Dvs. care mai citiți despre ce citesc, să desprind ideile de bază și care se repetă în cazul mai multora din cei intervievați:
– dacă vrei să ai succes în afaceri, trebuie să înveți de la cei mai buni antreprenori din lume (p.19)
– Succesul nu e determinat de factori externi, este vorba de principii interne și forțe proprii (p.31)
– Cu cît începi să lucrezi mai devreme, cu atît este mai bine (p.36)
– Mulți miliardari s-au lansat în lumea afacerilor pentru că nu mai suportau să fie doar angajați (p.40)
– Miliardarii sunt oameni care stabilesc singuri regulile jocului. Să devii independent are un efect purificator asupra psihicului uman (p.44)
– Dorința de a-ți atinge scopurile produce în interiorul tău un nivel ridicat de energie (p.52)
– Automulțumirea ucide multe businessuri (p.53)
– Una este să devii om de succes și alta este să rămâi om de succes (p.56)
– În general miliardarii sunt optimiști entuziaști, cu atitudine pozitivă (p.62)
– Trebuie să crezi în alegerile tale și să lupți pentru ele (p.67)
– Motivația este principala diferență dintre miliardari și milionari (p.77)
– Trebuie să ai gândire logica și să dezvolți relații cu oamenii și să investești timp în aceste relații (p.95)
– Trezitul devreme și grijă de sănătate (p.107)
– Trebuie să ai disciplină și lectură în program (p.115)
– Credință, încredere și speranță (p.125)
– Trebuie să ai viziune și să profiți de oportunități (p.135)
– Intervievații spun că ei sunt mai degrabă îndrăzneți decât inteligenți (p.151)
– O afacere presupune să-ți asumi în mod constant riscuri (p.158)
– Obstacolele sunt adesea niște oportunități ascunse (p.168)
– Nu există succes fără eșecuri. Nu este posibil. (p. 171)
– Problemele sunt o adevărată comoară pentru modelele de afaceri (p.175)
– Dacă vrei să câștigi trebuie să fii puternic (p.187)
– Redu pierderile dacă nu mai poți câștiga (p.198)
– Valoarea este dată de caracter. Câștigi dacă muncești și dacă înveți (p.217)
– Cu cât muncesc mai mult, cu atât sunt mai norocos (p.221)
– Când îți place ceea ce faci, nu mai ai nevoie de timp să te relaxezi (p.225)
– Miliardarul Narayana Murthy spune ca singurul lux cu care se răsfață de obicei sunt cărțile (p.250)
– Dacă vrei să te îmbogățești trebuie să cheltui mai puțin decât câștigi (p.257)
– Educația este extrem de importantă (p.262)
– Fii mereu curios și deschis în fața ideilor noi (p.270)
– Înconjoară-te de oameni cu o înaltă ținută etică și morală (p.282)
– Dorește-le binele oamenilor și fii amabil cu ei (p.286)
– Reputația este cea mai valoroasă monedă de schimb (p.290)
– Succesul se măsoară prin impactul care îl ai asupra societății (p.299)
– Rezultatele mărețe cer sacrificii uriașe (p.312)
– Miliardarii sunt experți în psihologia umană și în comunicare (p.320)
Majoritatea din ei sunt implicați în multe acțiuni și proiecte filantropice și apreciază sau se conduc după principiul reciprocității, regula de aur din Biblie (Matei 7:12), deși autorul nu specifică lucrul acesta.

Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul

Lucian Muntean, Șoaptele vântului – printre trestii. Tuș pe hârtie, 56 x 25 cm, 2026.

Ciufușor de februarie. Foto: Vadim Şterbate

Lucian Muntean, Înfruntând viscolul – ciulinul înghețat. Tuș pe hârtie, 56 x 38 cm, 2026.

ELEFTERIE SINICLIU (1895–1980): BASARABEANUL REFUGIAT ÎN PROPRIA ȚARĂ

Foto: Elefterie Sinicliu (rândul patru, al şaselea din dreapta), membru al Sfatului Ţării (1917-1918)

Unul dintre membri marcanți ai primului legislativ basarabean, militant
consecvent pentru cauza românească, dar și unul din cei mai tineri deputați care
au votat Unirea Basarabiei cu România a fost Elefterie Sinicliu. S-a născut la 4
august 1895 în comuna Echimăuţi, judeţul Orhei. Părinții acestuia – Ioan a lui
Toader Sinicliu (în documente figurează și cu forma Sinicli) și Maria –, erau
târgoveți din Chișinău.
Între 20 şi 25 octombrie 1917, Eleftirie Sinicliu a luat parte la Congresul
Militarilor Moldoveni din toată Rusia, la care au participat 680 de delegați,
pronunţându-se pentru autonomia Basarabiei şi constituirea Sfatului Ţării. A fost
mandatat de Congres, ca reprezentat din ținutul Orheiului, „cu 197 de glasuri”, să
facă parte din componența legislativului basarabean. Ulterior, va elabora o lucrare
despre acest Congres, manuscris ce-l va preda Arhivei Naționale din România.
Alături de alți 86 de „romantici revoluționari”, E. Sinicliu a votat la 27 martie
1918 Unirea Basarabiei cu România. A fost deputat şi în Parlamentul României
întregite, până la 18 februarie 1919. A fost membru al Partidului Național
Liberal condus de „regele neîncoronat al României”, Ion I.C. Brătianu.
În contextul anexării Basarabiei la URSS, în 1940, s-a refugiat la București.
În anii 1941–1944, cu anumite intermitențe, a făcut parte din echipa primarului
general al or. Odesei Gherman Pântea, fiind primar al sectorului întreprinderilor
orășenești.
După intrarea României în sfera de influență a URSS, E. Sinicliu a fost
arestat și internat în colonii de muncă, după ce va fi eliberat din detenție va fi
monitorizat cu atenție de structurile de securitate română. A fost unul dintre cei
mai activi membri ai cercului de basarabeni stabiliți la București și grupați în
jurul lui Pan Halippa, care vor susține cauza basarabeană. Existau condiții ca
liderul cercului basarabean după moarta lui Halippa (1979) să fie E. Sinicliu,
însă a decedat și el în curând, în 1980.
A fost îngropat la Mănăstirea Cernica, din apropierea Bucureştiului, alături
de alţi fruntaşi ai Sfatului Ţării: Pantelimon Halippa, Ioan Pelivan, Dumitru şi
Vlad Bogos ş.a.

Sursă: XENOFONTOV, Ion. Elefterie Sinicliu (1895–1980): basarabeanul refugiat în propria țară. In: Patrimoniul cultural de ieri – implicaţii în dezvoltarea societăţii durabile de mâine, Ed. 11, 11 februarie 2025, Chişinău. Iași-Chișinău-Lviv: 2025, Ediția 11, p. 168. ISSN 2558-894X.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/p-168_7.pdf

Lucian Muntean, Atmosferă de iarnă. Tuș pe hârtie, 38 x 56 cm, 2026.

Lucian Muntean, Viscol. Acuarelă, cărbune lichid și tuș pe hârtie, 38 x 28 cm.

Legendele sportului din Republica Moldova: campioni şi medaliaţi olimpici. Palatul Republicii, 30 ianuarie 2026. Foto: IVX.
Eveniment: Cina Olimpică aniversară, care marchează 35 de ani de la fondarea Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv.

Brio Sonores intonează Imnul de Stat al Republicii Moldova. Palatul Republicii, 30 ianuarie 2026. Foto: IVX.

Eveniment: Cina Olimpică aniversară, care marchează 35 de ani de la fondarea Comitetului Naţional Olimpic şi Sportiv.

„Am adus-o pe mama la teatru.”

Așa a sunat o mărturisire din sală, în această seară, în timpul discuției publice de după spectacolul „Podul de piatră”, regizat de Luminița Țâcu și jucat la Teatrul „Alexie Mateevici”, discuție întreținută de Zinaida Bolea, Prisac Lidia, Dorina Rosca.
Eu nu am adus-o pe mama mea la teatru.
Mama mea a rămas acasă cu copiii mei, ca eu să pot fi la teatru — alături de public, alături de actori, alături de gândurile publicului, alături de gândurile mele.
Mama mea a fost și ea plecată peste hotare mai bine de zece ani, nu în copilăria mea, ci mai târziu, când eram deja căsătorită. Credeam că nu mă va afecta.
Abia când s-a întors definitiv acasă am înțeles cât de mult a lipsit.
În perioada în care mama a fost plecată peste hotare, am născut patru dintre cei cinci copii ai mei. Și de multe ori eram întrebată: „Cum te descurci?” „Cum reușești singură, fără mama?”
Răspundeam simplu: “mă descurc”. Pentru că nu știam cum e altfel. Pentru că copiii erau mereu cu mine. Pentru că eu așa știam realitatea.
Abia mai târziu am înțeles că cei care mă întrebau aveau mamele lor aproape.
Poate că ajunsesem să cred că sunt obișnuită cu plecările. Sora mea, mama, soțul meu. Toți plecați cu același gând: CA NOUĂ SĂ NE FIE MAI BINE.
O altă întrebare a venit din sală:
„Dacă pleca mama mea, cum m-aș fi uitat eu azi în ochii ei?”
Eu știu răspunsul.
Mă uit astăzi în ochii mamei mele cu mândrie. Chiar dacă a plecat când aveam 24 de ani. Chiar dacă eram deja mare. Mă uit cu mândrie pentru că știu că mama a plecat pentru noi, pentru mine și pentru sora mea, CA NOUĂ SĂ NE FIE MAI BINE.
Astăzi, însă, îi mulțumesc mamei mele că e acasă.
Îi mulțumesc că e acasă cu copilașii mei.
Că în casa mea e cald.
Că masa e aburindă.
Că focul e aprins.
Că copiii sunt băiți și dorm liniștiți în pătuțurile lor.
Îi mulțumesc mamei mele că s-a întors acasă. Și că avem toate astea.
După spectacol, o sun.
— Mam, ce fac copiii?
— Ca copchii. Totul e în regulă. Fă-ți treburile tale, că acasă totul e bine.
Cât de mult echilibru aduc aceste cuvinte ale MAMELOR NOASTRE. Un echilibru pe care, de cele mai multe ori, doar ELE știu să ni-l dăruiască.
„Podul de piatră” este despre migrația mamelor, taților, fraților și soților noștri. Despre plecări dureroase făcute dintr-un singur gând: CA NOUĂ SĂ NE FIE MAI BINE.

Elena Frunze-Hatman

Foto: IVX

OPERA „PROFETULUI DE LA SCORȚENI”

Axinte FRUNZĂ. România Mare și alte scrieri. Chişinău: Editura Știința, 2024. 552 p. ISBN 978-9975-85-263-0.

Publicistica și proza basarabeanului Axinte Frunză, valorificate editorial în cartea România Mare și alte scrieri, apărută în anul 2024 în prestigioasa colecție „Memoriile Basarabiei” a Editurii Știința, se înscrie în perimetrul redescoperirii personalităților marcante ale spațiului pruto-nistrean, a căror soartă și operă sunt practic necunoscute publicului larg al consumatorilor de cultură și spiritualitate românească. Textul ales și îngrijit, precum și studiul introductiv au fost realizate de cercetătorii Mihai Papuc și Eugen-Tudor Sclifos, care au pus în valoare întreaga operă a lui Axinte Frunză cunoscută până în prezent.
Axinte Frunză, contemporanul lui Mihai Eminescu, s-a născut în februarie 1859 în satul Scorțeni, județul Orhei (actualmente, raionul Telenești), fiind un martor direct al unor evenimente epocale, și stingându-se din viață la București în anul 1933.
Opera „profetului de la Scorțeni”, Axinte Frunză, reflectă frământările unei generații militante, preocupate mai mult de realizări practice ale unor mari proiecte naționale, scrisul constituind pentru aceștia un manifest-țintă. Opera sa a înființat o platformă pentru alți scriitori care vor beneficia de ceea ce a creat generația unioniștilor, elan frânt însă în urma includerii României în sfera de influență a Uniunii Sovietice.

Sursă: XENOFONTOV, Ion. Opera „profetului de la Scorțeni”. In: Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă „Akademos”, 2025, nr. 4(79), pp. 197-198. ISSN 1857-0461.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/197-198_20.pdf

Lucian Muntean, Albul și calmul zăpezii.Acuarelă pe hârtie Lanaquarelle, 300g/m, 56×76 cm.

SUFLETUL VIORII – NICOLAE BOTGROS, de Veta Ghimpu Munteanu

Astăzi de ziua sa de naștere, când Maestrul Nicolae Botgros împlinește 73 de ani, vreau să spun câteva cuvinte despre cartea dedicată lui. O carte (cu autograf) despre un mare cahulean, despre Maestrul Nicolae Botgros, “un soț, un tată și un bunic extraordinar”(cum spunea Lidia Bejenaru, p.212), scrisă de dna Veta Ghimpu Munteanu, practic tot cahuleancă (s.Paicu), pe care o apreciem mult. Și titlul cărții nu putea fi mai reușit, or cred că vioara este sufletul lui și el sufletul viorii. N.Botgros, așa cum bine subliniază în prefață Mihai Cimpoi, “ilustrează cu vârf și îndesat lautărismul adevărat”. Este o carte, care a apărut într-un context jubiliar la 65 de ani ai Maestrului, plecând de la date biografice, și adunate multiple articole din presă sau interviuri ale diferitor personalități, dedicate lui Nicolae Botgros.
Deși știam multe despre viața și activitatea sa, acest volum (evident îl am cu autograf) al dnei Veta Ghimpu Munteanu despre N.Botgros, a reușit să cuprindă multiple aspecte ale biografiei (soție, copil, nepot) și activității sale cultural-artistice, creându-mi un tablou și mai amplu asupra personalității sale. Și-a dedicat viața pentru “aceasta neasemuită comoară – muzica populară”(p.15) și nu a avut alți profesori decât tatăl său Dumitru (lumea îl știa ca Mitișor și activa și în cadrul tarafului Casei de cultură din Cahul) de la Badicul Moldovenesc (p.24), tatăl său fiind într-adevăr “lăutar vestit în părțile Cahulului”(p.26), “un muzician de elită, unul care ar fi putut să fie cu nimic mai prejos decât Grigoraș Dinicu”(p.255).
Cartea cuprinde în peste 500 de pagini, articole, interviuri din presa vremii, cu și despre Nicolae Botgros, de la 1980 încoace și poze din arhiva familiei de când avea 6-7 ani (de atunci avea vioara tatălui, fiind pentru el “cea mai mare bogăție”(p.277), bătea toba de la 4 ani )(p.45), și mai multe poze până la jubileul de 65 de ani.
După ce s-a întors din SUA în 1981 într-un interviu legat de impresiile sale, pentru Literatura și arta, a spus că SUA “e țara cu oameni care vor pace”(p.25). Constantin Olteanu spunea că lui Botgros “i-a trecut Dumnezeu cu palma peste frunte”(p.54), Larisa Tălămbuță că este “mândria întregului neam”(p.66), iar Sofia Vicoveanca menționează că Botgros “întruchipează o inteligență artistică de invidiat”(p.75).
În 1993 i se conferă Ordinul Republicii, de președintele Mircea Snegur, despre care N.Botgros spunea că “ne va deschide drumul spre Europa”(p.87). În acele multiple articole în presă și în contextul diferitor concerte sau jubilee, se redă și realitatea politică sau a culturii în timpul respectiv. Exemplu un Ministru al Culturii la el în birou necunoscându-l pe Maestru, l-a întrebat pe Botgros unde lucrează, sau un secretar de partid din Drochia în 1979 l-a anunțat pe scenă “Botlung”(p.107).
Nu am știut de gestul frumos prin care echipa “Lăutarilor” a instalat mai mult de 10 monumente la mormintele unor foști lăutari (p.237).
L-a preocupat costumul popular, spunând într-un interviu că “până azi, nu știu care este costumul de Basarabia”(p.169) și că “ne lipsește un manual despre cei mai buni lăutari” (p.244). Din 1978 conduce orchestra “Lăutarii” inițiată de Sulac, fiind “sever și blajin”(p.267), unde “a impus o disciplină și o rigoare extraordinară”.(p.296)
“Cred că pe ambele maluri ale Prutului, lumea ar trebui să-și selecteze cadre de conducere care să gestioneze corect procesul cultural… Folclorul nostru veritabil are șanse mari să reziste în context european”(p.204), “muzica populară nu se modernizează”(p.362) N.Botgros.
“Nu există nici o îndoială că, în teritoriul dintre Prut și Nistru, noțiunea de muzică populară românească se asociază, în mod automat, cu inimoasa orchestră de muzică populară “Lăutarii” și nu în ultima instanță, cu dirijorul acesteia Nicolae Botgros.”(p.115)
Nicolae Sulac – “Nicolae Botgros are nu știu ce, ceva care nu poate fi explicat”(p.213)
Mioara Velicu – “unicat în tot ceea ce face”(p.449)
Ionuț Dolănescu – “irepetabilul Botgros”(p.452)
Constantin Rusnac – N.Botgros are un “simț artistic deosebit, de parcă s-a născut în scenă”(p.444)
Gheorghe Mustea – “Maestrul Botgros este un mare muzician al timpurilor noastre”.
“Lăutar am fost și sunt, cât oi fi pe acest pământ
Și oriunde aș cânta, eu mă ntorc în țara mea,
Lângă spectatorii mei, ca mi-e dor și drag de ei,
Și cu sufletul pe strună, cânt cu neamul împreună
Cântec din străbuni lăsat, cum și tata a cântat.” (Nicolae Botgros) (p.209)
LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI MAESTRE!

Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul