ISTORIA ȘTIINȚEI

Poza2

Iuri Perlin a crescut într-o familie de intelectuali, casa lor fiind vizitată de personalități proeminente ca pianistul și pedagogul rus de origine germană Heinrich Gustav Neuhous (1888-1964), poetul Boris Pasternak (1890-1960), istoricul și filosoful Valentin Ferdinandovici Asmus (1894-1975) ș.a.
În 1935, I. Perlin absolvă Școala Medie nr. 45 din Kiev, devenind student la Facultatea de Fizică a Universității din Kiev, însă în 1936 tatăl său a fost arestat împreună cu alți 11 profesori acuzați de participare la blocul „pravotrotskist-menșevic”, oficial fiind condamnat în 1937 la zece ani de privațiune de libertate fără drept de corespondență, dar, după cum s-a aflat mai târziu, a fost împușcat chiar a doua zi după anunțarea sentinței. Astfel, după un an și jumătate de studii la universitate, I. Perlin este exclus din Comsomol, apoi exmatriculat și trimis pe cont propriu la mama sa, ca descendent al unei familii de „trădători”.
La 5 ianuarie 1970,Iuri Perlin a fost ales în calitate de membru corespondent al Academiei de Științe a RSS Moldovenești.
Este fondatorul școlii de fizică teoretică din Moldova, în special al școlii științifice a fizicii proceselor multicuantice și a stării condensate, contribuind esențial la stabilirea mecanismelor și a originii unui șir de fenomene radiative ale cristalelor cu impurități.
A pregătit 29 de doctori și șapte doctori habilitați în științe fizico-matematice. A fost membru al colegiilor de redacție ale revistelor „Defectele în rețelele cristaline/Defects in the crystal latice” (Marea Britanie) și „Știința materialelor/Materials science” (Polonia). În 1987 a fost distins cu Premiul de Stat al RSS Moldovenești pentru Știință și Tehnică. A participat la congrese internaționale din SUA (1965), Finlanda (1972), Cehoslovacia (1977), Marea Britanie etc. A combinat armonios cercetarea științifică cu activitatea didactică.

Sursă: Malcoci Iulia, Xenofontov Ion Valer. Iuri Perlin (1917-1990), fiul unui ucrainean represat, în elita educațională și științifică a Moldovei sovietice. În: Acta Terrae Fogarasiensis. Materialele sesiunii anuale internaționale de comunicări științifice 4-6 septembrie 2024. XIII, Sibiu, Editura Muzeul Național Brukenthal , 2024, pp. 368-380. ISSN 2285-5130.

Vezi: Iulia MALCOCI_on XENOFONTOV_ 2024

CALENDAR NAȚIONAL 2024

1
2
3

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Institutul Social Român din Basarabia (1934–1940). În: Calendar Național 2024 / Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coord.: Veronica Borș ; aut.: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Ana Struță [et al.] ; colegiul red.: acad. Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip, Elena Pintilei, Ion Valer Xenofontov [et al.]; Colaborare: Andrei Eșanu, Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Andrei Corobcean, Iulia Malcoci; redactor: Elena Varzari; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2023, pp. 310-312. ISSN 1857-1557.

NOUTĂŢI EDITORIALE

ISTORIA ECOLOGICĂ – O NOUĂ RAMURĂ A ȘTIINȚEI ISTORICE

În mai-iunie 2024 a văzut lumina tiparului patru volume monografice consacrate istoriei ecologice elaborate de Arcadie Capcelea (cel de-al patrulea volum a fost întocmit în coautorat cu Valeriu Capcelea).
Ciclul monografiilor realizate de A. Capcelea și V. Capcelea – veritabil tratat de istorie ecologică a Republicii Moldova – completează vidul existent în literatura de specialitate, pentru a da răspuns la solicitările practice ale evoluției istorice a organizării și administrării mai eficiente a relațiilor dintre mediu și societate, care ar contribui la supraviețuirea societății contemporane și trecerea ei pe traseul dezvoltării durabile. Lucrările prezentate, fiind destinate, în primul rând, specialiștilor din domeniul cercetărilor istorice, al ecologiei și protecției mediului, precum și din alte ramuri ale științelor sociale și naturale, sunt de un real folos inclusiv pentru un cerc larg de practicieni care activează în instituțiile de protecție a mediului, facilitând cunoașterea și înțelegerea de către aceștia a evoluției abordărilor filosofice privind interacțiunile omului, societății și naturii, dar și măsurile practice de soluționare a problemelor ecologice pe parcursul evoluției istorice a umanității.
169-175_14_page-0001 - Copy

Sursă: Enciu Nicolae, Xenofontov Ion Valer. Istoria ecologică – o nouă ramură a științei istorice. În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 3 (74), 2024, pp. 169-175. ISSN 1857-0461.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/169-175_14.pdf?fbclid=IwY2xjawGWrndleHRuA2FlbQIxMAABHS6KDk7qBU3If84setDXsXddtNkEpkF_KTKDTYI1k1ld8ZBIbAgW35LXTw_aem_qXeCynK8095l183g0oul6Q

ISTORIA ȘTIINȚEI

FONDUL DE ARHIVĂ PERSONAL AL ACADEMICIANULUI A.M. LAZAREV (1914–1999)

Fondul personal al academicianului Artiom M. Lazarev (1914–1999) a fost transferat, spre păstrare Arhivei Ştiinţifice a Academiei de Ştiinţe a RSSM la 27 iunie 1989. În componența fondului cu un singur inventar au intrat 221 de dosare.
O parte din materialele care se păstrează în arhivă au fost realizate în profilul ideologic al perioadei sovietice. Deși activitatea academicianului Artiom M. Lazarev comportă amprenta timpului, materialele istorico-arhivistice prezentate fiind puternic ancorate în ideologia marxist-leninistă, totuși, acestea pot servi drept sursă de examinare a felului de a gândi a unui cercetător a timpului său, drept promotor al științei istorice ideologizate.
348-364_page-0014

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/348-364.pdf

ISTORIA ȘTIINȚEI

7. p. 61-71_page-0001

Sursă: Prisac Lidia, Xenofontov Ion Valer, Salagor Iulian. Fondul personal Nicolai V. Berezneacov (1910–1989) din fosta arhivă științifică a AȘM. În: Studia Universitatis Moldaviae. Revista științifica a Universtității de Stat din Moldova, 2024, nr. 4(184), pp. 59-73. ISSN 1811-2668.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/07_Prisac_et_al.pdf

ISTORIA ȘTIINȚEI

PROFESORUL BLAJIN

459364358_1053360640127911_1671118683591677194_n

Sursă: Iulia Malcoci, Ion Valer Xenofontov, Cercetător și cultivator al limbii române: Anatol Ciobanu (1934-2016). În: Făclia. Săptămânal de informație și opinie a pedagogilor și copiilor, nr. 29 (3809), vineri, 13 septembrie 2024, p. 5.

ISTORIA ȘTIINȚEI

BISERICA ORTODOXĂ ROMÂNĂ SUB REGIM COMUNIST ÎN ISTORIOGRAFIA POSTDECEMBRISTĂ

Studierea minuțioasă a istoriografiei relevă impactul regimului totalitar comunist asupra vieții religioase, a situației Bisericii Ortodoxe Române (BOR) în perioada postbelică. Includerea statului român în sfera de influență a Uniunii Sovietice a generat schimbări majore în activitatea cultelor religioase. Atât BOR, cât și celelalte confesiuni recunoscute de stat, au fost marginalizate și supuse unor presiuni dure din partea conducătorilor politici, puternic ideologizați prin filiera partidului unic. Totodată, în scopul consolidării puterii totale asupra societății românești a existat o tendință majoră a autorității politice de a avea o influență masivă asupra cultelor religioase. Pârghiile de presiune utilizate de către stat în cazul cultelor religioase au fost Securitatea, presiunea administrativă, intimidarea individuală și cea colectivă, laicizarea învățământului. Pe filiera unor culte religioase au existat și susțineri masive venite din exteriorul României.

Sursă: Ionuț I. Enache. Biserica Ortodoxă Română sub regim comunist în istoriografia postdecembristă. In: Akademos. Revistă de știință, inovare, cultură și artă. Chișinău, 2024, nr. 2 (73), pp. 123-129, categoria „B”. ISSNe 2587-3687

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/123-129_29.pdf

ISTORIA ŞTIINŢEI

Istoricul Vladimir Țaranov (31 martie 1932 – 31 octombrie 2016) s-a format ca personalitate într-un mediu socio-cultural deosebit de cel al istoricilor cunoscuți din RSS Moldovenească (născuți în spațiul actual al Republicii Moldova). Mama acestuia, Ana, născută în 1911, a fost colhoznică, iar tata, Ion, născut în 1907, – muncitor la o mină din or. Kamininsk, regiunea Donețk, Ucraina (în prezent, acest bazin industrial este marcat de lupte grele în contextul invaziei militare a Federației Ruse).

130-137_11_page-0001

Sursă: Demir Dragnev, Ion Valer Xenofontov. Vladimir Țaranov (1932–2016), un istoric devotat idealului societății comuniste. În: Akademos. Revista de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, 2024, nr 2(73), pp. 130-137. ISSN 1857-0461 /ISSNe 2587-3687.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/130-137_11.pdf

APARIȚIE EDITORIALĂ

„Evenimente și personalități marcante ale vieții spirituale din spațiul pruto-nistrean și vecinătățile lui din sec. XIX-XX”, simpozionul ştiinţific internaţional (2017; Chişinău). Simpozionul ştiinţific internaţional „Evenimente și personalități marcante ale vieții spirituale din spațiul pruto-nistrean și vecinătățile lui din sec. XIX-XX”: Chişinău, Republica Moldova, 24-25 noiembrie 2017 / coord.: Octavian Moşin, Ion Gumenâi. – Chişinău: CEP USM, 2017. – 431 p. ISBN 978-9975-71-952-0.

Conferinta.Evenimente şi personalităţi marcante ale vieţii spirituale din spaţiul pruto-nistrean (3) (1)

Basarabia în istoriografia rusă (1812-1862)

monografia Sarov coperta

A văzut lumina tiparului monografia profesorului universitar, doctor în istorie Igor ȘAROV, rector al Universității de Stat din Moldova, „Basarabia în istoriografia rusă (1812 – 1862)” (editor: dr. hab. Constantin MANOLACHE; redactor științific: prof. univ. Ion EREMIA; recenzenți: prof. univ. Anatol PETRENCO, prof. univ. Valentin TOMULEȚ; responsabil de ediție: dr. Oleg BUJOR; redactor Ion VÂRȚANU, coperta Vitalie ROȘCA și machetare Valeriu OPREA).
Lucrarea cuprinde rezultatele cercetărilor științifice efectuate de autor pe parcursul mai multor ani și abordează o tematică puțin cercetată, dar foarte importantă pentru știința istorică – Basarabia în istoriografia rusă (1812-1862), fiind structurată tradițional: o introducere, trei capitole, o încheiere și o bibliografie.
Capitolul întâi „Începuturile istoriografiei ruse despre Basarabia (1812-1828) familiarizează cititorul cu probleme de istorie a Moldovei și Basarabiei în cercetările istoricilor din Rusia până la anexarea din anul 1812; preocupările istorice ale cercetătorilor ruși din deceniul doi al secolului al XIX-lea referitor la spațiul dintre Nistru și Prut, studierea istoriei Basarabiei de către decembriști.
Capitolul al doilea „Apariția ideilor romantismului în istoriografia rusă a Basarabiei; schimbarea orientării spre studierea trecutului ei istoric” abordează subiectele: apariția „Școlii lui Liprandi” ; probleme de istorie a Basarabiei în lucrările lui Iurii Venelin și Alexandru Veltman.
Capitolul al treilea „ Cercetarea istoriei Basarabiei în perioada anilor 1828-1868” tratează subiectele: continuarea ideilor romantismului în istoriografia rusă; probleme de istorie a Basarabiei în lucrările călătorilor ruși, care au vizitat regiunea; lucrări cu caracter militar-statistic ale ofițerilor ruși ca material istoriografic de cercetare a regiunii situate între Nistru și Prut.
În baza surselor istoriografice editate și a materialelor de arhivă (peste 270 la număr), pe care le-a avut la dispoziție autorul și-a propus drept scop pentru lucrarea de față să întreprindă o analiză științifică complexă a lucrărilor autorilor ruși consacrate istoriei Basarabiei în perioada de referință.
În temeiul rezultatele obținute în procesul de cercetare autorul concluzionează că a existat un interes în rândul savanților față de istoria Basarabiei și a Moldovei în general, în prima jumătate a secolului al XIX-lea. Acest interes era alimentat în primul rând de comanda socială a guvernului țarist, care urma să cunoas¬că cât mai bune noul teritoriu anexat al Basarabiei, dar, în al doilea rând, și de interesul pur profesional al savanților din acea perioadă, o bună parte dintre ei fiind totuși diletanți în domeniul cercetării istoriei, prezentau lucrurile în așa fel, încât să corespundă intereselor imperiale ale Rusiei.
Numărul de surse consultate a permis ca problema cercetată să fie redată într-un mod sistematic și argumentat. Textul este expus într-un limbaj științific sobru și, totodată, accesibil pentru utilizator.
Monografia este adresată cercetătorilor științifici, profesorilor, masteranzilor, studenților, precum și unui cerc mai larg de cititori, interesați de istoria țării noastre.

Valeriu OPREA,
redactor

ISTORIE

PROFESORUL NAUM A. NARȚOV (1894–1978) SAU ITINERARUL UNUI ISTORIC AVENTURIER

Nartov
1_screen

Naum Arianovici Narțov urma să fie un reprezentant de vază al istoriografiei sovietice din RSS Moldovenească. Cu un trecut „călit” în travaliul științei sovietice, lustruit în anii celui de-al Doilea Război Mondial, în 1945 era unicul profesor universitar și doctor (habilitat) în domeniul istoriei din Moldova sovietică. Totuși, cariera acestuia avea să fie rapid mușamalizată și compromisă, în mare parte reieșind din campanile ideologice staliniste de epocă și a „descoperirii” faptului că „regele este gol”, însă nici factorul subiectiv n-a eclipsat din scenariul acestui aventurier de epocă.
Spiritul timpului și a spațiului aventurier – de genul „Mișa Iaponcik”, Ostap Bender din „12 scaune” de Ilf și Petrov, „falsul lui Filchinson”, se pare că a devenit o marcă identitară de epocă, care a penetrat și zona „elitist intelectuală” de sorginte sovietică.
„Cazul Narțov” scoate în vileag situația precară creată după al Doilea Război Mondial în mediul științific, educațional, intelectual din RSS Moldovenească. A fost un amalgam format de un amatorism al specialiștilor în domeniul științei istorice, mixat cu esență politico-ideologică, de lupte interne la hotarul occidental al Uniunii Sovietice.

Sursă: Dragnev Demir, Xenofontov Ion Valer. Profesorul Naum A. Narțov (1894–1978) sau itinerarul unui istoric aventurier. În: Studia Universitatis Moldaviae. Seria „Științe umanistice”, nr. 10 (180), 2023, pp. 49-57. ISSN 1811-2668. ISSN online 2345-1009.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/49-57_7.pdf

ISTORIA ȘTIINȚEI

FONDUL DE ARHIVĂ PERSONAL AL ISTORICULUI ION JARCUȚCHI

Cea mai recentă achiziție a Secției Arhivă. Restaurare şi patologie a documentelor (fosta Arhivă Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei), aflată în subordinea Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan” din cadrul Universității de Stat din Moldova o reprezintă donația familiei Jarcuțchi, care a dorit să ofere publicului interesat acces la biblioteca privată și de documente (manuscrise) ale istoricului și cronicarului științei din Republica Moldova Ion Jarcuțchi (1948–2014). Cercetătorul științific a deținut și diverse funcții administrative: locțiitor al secretarului general al Academiei de Științe a Moldovei, secretar științific al Secției Științe Umanistice și Arte, director al Institutului de Istorie, director al Centrului de Studii Enciclopedice al Institutului de Studii Enciclopedice. Fondul personal dr. Ion Jarcuțchi a fost creat în perioada septembrie-octombrie 2023. Este format dintr-un inventar ce conține 697 de unități de păstrare (u.p.), structurate în cinci părți: I. Lucrări ştiinţifice. Autoreferate; II. Reviste. Rapoarte. Anuare; III. Literatură artistică cu conținut istoric; IV. Manuscrise. Alte materiale ştiinţifice.V. Diverse.

36

Sursă: Prisac Lidia, Xenofontov Ion Valer, Salagor Iulian, Fondul de arhivă personal al istoricului Ion Jarcuțchi. În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 4 (71), 2023, pp. 121-128. ISSN 1857-0461.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/121-128_21.pdf?fbclid=IwAR0MCgxC0Fi8gS94FIpXaQtleKNDUDEtotDL8b6iPD9qxoHvhXMiZd1jvuU

ACTIVITATEA ȘTIINȚIFICĂ

Cercetări științifice despre învățământul superior din RSS Moldovenească

15.-DUMINICA_Recenzie_2023_page-0001
15.-DUMINICA_Recenzie_2023_page-0002
15.-DUMINICA_Recenzie_2023_page-0003

Ivan Duminica, Cercetări științifice despre învățământul superior din RSS Moldovenească. În: Revista de Etnologie și Culturologie, vol. XXXIV, 2023, pp. 129-130.
Vezi: https://ethnology.ich.md/wp-content/uploads/15.-DUMINICA_Recenzie_2023.pdf

CERCETĂTORUL ANULUI 2023

Pe parcursul anului 2023, Arcadii Capcelea, întâiul ministru al Ecologiei Republicii Moldova (1998–2000), doctor habilitat în domeniul managementului ecologic, specialist superior pe probleme de mediu la Banca Mondială, a fost cercetătorul care a studiat cele mai multe dosare din Arhiva Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei.
În total, profesorul Arcadie Capcelea a cercetat, analizat și pus în circuitul științific date din 182 de dosare!
Arhiva Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei este cea mai mare structură instituțională specializată în domeniul științei și istoriei științei din Republica Moldova. Include 38 607 dosare structurate în 33 de fonduri personale și 46 fonduri instituționale.
387417920_3570837533235163_1647139560388803720_n
 

ȘTIINȚA ÎN CHIȘINĂUL INTERBELIC

După Marea Unire, Chișinăul devine centrul științific al Basarabiei, punându-se accentul pe resursa umană calificată în domeniul științei. În această perioadă a fost ajustat cadrul legal de activitate, au fost realizate cercetări de teren, modernizată infrastructura de cercetare, deschise noi centre științifice și organizate diferite manifestări științifice. Cercetarea s-a diversificat ca tematică, au fost publicate lucrări științifice în limba română și limbi de circulație europeană etc.
Chișinăul se includea gradual în sfera științifică europeană.
Materialul cercetat îi permite autorului să demonteze mitul propagandistic de sorginte sovietică potrivit căruia în Basarabia interbelică, implicit în Chișinău, nu existau instituții de cercetări științifice relevante.

92.
93 (A).

Sursă: Xenofontov Ion Valer, Știința în Chișinăul interbelic. În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 3 (70), 2023, pp. 127-137. ISSN 1857-0461.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/127-137_8.pdf

ISTORIA ȘTIINȚEI

ACADEMICIANUL ANDREI LUPAN (1912-1992) ÎN CONTEXTUL EPOCII SALE

403691744_10161451295434697_5383821124151837097_n
Una dintre personalitățile care s-au impus în viața culturală a Moldovei sovietice a fost Andrei Lupan. Scriitorul a fost și unul din membrii fondatori ai Academiei de Științe a RSS Moldovenești.
Elogiat de unii și criticat de alții A. Lupan a lăsat o operă literară ce încă urmează a fi studiată. Pe alocuri optimistă, pe alocuri plină de umor se memorizează lejer. A făcut multe, dar și multe nu a făcut …, nu a avut curajul să meargă în … Siberia, dar poate fără el aici, pe acest meleag însorit, soarta ar fi fost și mai crudă, fără Aleea Clasicilor, fără Teatrul „Luceafărul” …, dar poate nu eram nici noi, atât spiritual, cât și fizic. Poate a fost un scut în fața a multor, multor nelegiuiri. Au fost și de cei care l-au urât, dar au fost și de cei care l-au iubit. A fost desenat, pictat și i-au fost destinate sculpturi din partea mai multor autori.

Sursă: Malcoci Iulia, Xenofontov Ion Valer, Academicianul Boris Lazarenko (1910–1979), unul din fondatorii Academiei de Științe a RSS Moldovenești. În: Cygnus. Revista de fizică și matematică aplicată, nr. 1(35), 2022, pp. 27-34. ISSN1584-403x.

Vezi:
Iulia Malcoci, Ion Xenofontov

5 OCTOMBRIE – ZIUA INTERNAȚIONALĂ A PROFESORULUI

ANATOL PETRENCU: PROFESORUL ŞI ISTORICUL IEŞIT DIN TIPARE

De-a dreptul cel mai popular istoric, specializat în istoria contemporană, mentorul câtorva generaţii de istorici şi autorul unui şir de lucrări ştiinţifice, profesorul universitar Anatol Petrencu este una dintre figurile-simbol ale istoriei recente a Republicii Moldova. În studiul de faţă, având la bază literatura de specialitate şi mai multe mărturii, inclusiv câteva interviuri semi structurate (caracteristice metodologiei de istorie orală), vom prezenta dimensiuni care reflectă viaţa şi activitatea profesională a acestuia: 1) Date biografice; 2) Profil de personalitate; 3) Câteva principii definitorii caracteristice istoricului şi profesorului universitar Anatol Petrencu; 4) Profesorul total; 5) Istorie! Istorie! Istorie!; 6) Lider al grevelor studenţeşti; 7) Şcoala științifică;8) Preşedinte al Asociaţiei Istoricilor din Republica Moldova:
istoricul incomod autorităţilor politice; 9) Biblioteca: averea uriaşă; 10) Istoricul şi blogul; 11) Omul sportului matinal tot istoric rămâne; 12) „Fenomenul Anatol Petrencu”; 13) Bibliografie selectivă; 14) Evocări; 15) Date iconografice.

IMG_6963-1024x768 (1)

Foto: Profesorul universitar Anatol Petrencu în vâltoarea istoriei. Foto, IVX, 11 martie 2018

Sursă:

Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Anatol Petrencu: profesorul şi istoricul ieşit din tipare. În: Student, profesor și cercetător în anii 1980-1990: drumul spre regăsire și libertate. Volumul celei de a treia ediții a conferinței științifice naționale cu participare internațională. Chișinău, 7 octombrie 2022 /Coord.: Lidia Prisac; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov; ed.: Liliana Rotaru, Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2023, pp. 209-250. ISBN 978-9975-3454-5-3.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/209-250_1.pdf

APARIȚIE EDITORIALĂ

Profesorul Vladimir Potlog (1927–2022): Povestea vieţii : Studiu de istorie orală / Ministerul Educaţiei şi Cercetării al Republicii Moldova, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Departamentul Istoria Românilor, Universală şi Arheologie ; [elaborare]: Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac ; redactor științific: Liliana Rotaru ; referenți științifici: Anatol Petrencu, Sergiu Matveev. – Chişinău : S.n., 2022 (Lexon-Prim). – 227, [1] p. : fot., il. Rez.: lb. engl. – Lista lucrărilor științifice și didactice elaborate de V. Potlog: p. 191-201. – Bibliogr.: p. 185-189. – Ind. de nume, geogr.: p. 217-226. – 100 ex. ISBN 978-9975-163-44-6.

Monografia este consacrată profesorului Vladimir Potlog, cadru didactic universitar din domeniul istoriei cu o activitate profesională prodigioasă desfășurată pe parcursul anilor 1953–2011 în RSS Moldovenească/Republica Moldova. Este prezentată biografia protagonistului în diferite ipostaze: didactică, științifică, managerială. Din vizor nu a fost exclusă nici biografia privată. Lucrarea este adresată profesorilor, cercetătorilor științifici, istoricilor, pedagogilor, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

312243989_840067837007805_8358655605714304403_n

PREZENTARE DE CARTE

Doamna dr. Iulia Malcoci despre lucrarea

Demir Dragnev, Constantin Manolache, Ion Valer Xenofontov, Academia de Ştiințe a Moldovei: evoluție, instituționalizare, personalități (1946–1961–2021): Album enciclopedic /Coord.: Liliana Condraticova, Chişinău, Biblioteca Ştiințifică (Institut) „Andrei Lupan”, 2021, 148 p. ISBN 978-9975-3331-7-7.

Vezi

Iulia Malcoci, Academia văduvită la o nouă aniversare. În: Făclia. Săptămânal de informație, opinie și cultură pedagogică. Vineri, nr. 39 (3675), 22 octombrie 2021, p. 1.

247979788_2996616370606941_5097622530507455292_n

ISTORIA ȘTIINȚEI

Ion Valer Xenofontov, Premise istorice ale cercetărilor în domeniul zoologiei în spațiul pruto-nistrean. În: Institutul de Zoologie. Istorie. Personalități. Cercetări (1946–1961–1991–2021) /Coordonator și redactor științific: Laurenția Ungureanu, Chișinău, S.n., 2021, pp. 11-31. ISBN 978-9975-157-83-4.
Ion Valer Xenofontov, Cercetări zoologice: de la Baza Moldovenească la Academia de Științe a RSS Moldovenești (1946–1991). În: Institutul de Zoologie. Istorie. Personalități. Cercetări (1946–1961–1991–2021) /Coordonator și redactor științific: Laurenția Ungureanu, Chișinău, S.n., 2021, pp. 32-102. ISBN 978-9975-157-83-4.

248663573_4593854810733196_2268104166831097265_n
249323978_288275713157716_5242143432356975680_n
248583490_618731472808741_3334194381250994193_n

ISTORIA ȘTIINȚEI

În cadrul „Săptămânii științei”, organizate în premieră la Academia de Științe a Moldovei, pe 12 iunie 2021, au fost lansate două volume consacrate istoriei științei din Republica Moldova.

202383734_776942703007642_6103831871746152593_n

Vezi. Făclia. Săptămânal de informație, opinie și cultură pedagogică. Vineri, nr. 24, 18 iunie 2021, pp. 1-2

https://asm.md/faclia-saptamana-istorica-ce-va-ramane-analele-academiei-de-stiinte-moldovei

APARIȚIE EDITORIALĂ

Demir Dragnev, Constantin Manolache, Ion Valer Xenofontov, Academia de Ştiințe a Moldovei: evoluție, instituționalizare, personalități (1946–1961–2021). Album enciclopedic /coordonator: Liliana Condraticova, Chişinău, Biblioteca Ştiințifică (Institut) „Andrei Lupan”, 2021, 148 p. ISBN 978-9975-3331-7-7.

196427501_115355027342154_1206151440860486329_n

În cadrul „Săptămânii științei”, dedicate împlinirii a 60 de ani de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și a 75 de ani de la crearea primelor instituții științifice de tip academic, dar și celei de-a 30-a aniversări de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care s-a desfășurat în perioada 7–11 iunie 2021 la AȘM, a avut loc lansarea lucrării „Academia de Ştiințe a Moldovei: evoluție, instituționalizare, personalități (1946–1961–2021). Album enciclopedic”. Lucrarea a apărut sub egida Academiei de Ştiințe a Moldovei și a Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”. Ediția a prezentat istoria științei instituționalizate pe perioade distincte, cu o informație la zi a instituției academice, cu includerea unor noi documente și imagini istorice inedite selectate din arhivele Republicii Moldova (Arhiva Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei, Arhiva Organizațiilor Social-Politice, Arhiva Națională a Republicii Moldova), arhive private, muzee, mărturii ale contemporanilor. Din perspectivă cantitativă notăm faptul că lucrarea conține 148 de pagini. Este vorba de un text în volum total de 6,43 coli de autor, 16 documente inedite, 386 de fotografii, 10 materiale ilustrative ce reflectă simbolurile forumului științific suprem din Republica Moldova. Lucrarea are următoarea structură: prefață; urmează un argument al autorilor referitor la apariția editorială; simbolurile oficiale ale Academiei de Științe a Moldovei sunt reprezentate de stemă, emblemă, drapel, imn, uniformă, colanul președintelui AȘM. Într-un articol enciclopedic de sinteză se înscrie pagina „Academia de Științe a Moldovei. Date generale”. În capitolul „Premise istorice” este pus în evidență patrimoniul științific din perspectivă istorică. S-a scris despre centre și societăți științifice, personalități din domeniul științei de calibru universal, basarabeni fondatori și membri ai Academiei Române. În compartimentul „Baza Moldovenească de Cercetări Știinţifice a Academiei de Științe a URSS (1946–1949)” se vorbește despre ceea ce aniversăm astăzi, și anume 75 de ani de la fondarea primelor instituții științifice de tip academic în spațiul actual al Republicii Moldova. Autorii au abordat contextul istoric, influența politico-ideologică a statului sovietic asupra științei, dar și personalitățile care și-au adus aportul la instituționalizarea științei academice. Drept urmare a unor acțiuni de organizare formală caracteristică tuturor instituțiilor de profil din Uniunea Sovietică, în 1949, a fost modificat statutul Bazei, aceasta fiind reorganizată în Filiala Moldovenească a AŞ a URSS. Toate aceste schimbări și evoluții instituționale au fost prezentate în compartimentul „Filiala Moldovenească a Academiei de Științe a URSS (1949–1961)”. În a doua jumătate a anilor 1950, RSS Moldovenească era unica republică din Uniunea Sovietică care nu dispunea de o organizaţie științifică proprie de genul academiei de știinţe, fiind ultima republică în care o atare academie a fost înființată. În capitolul „Academia de Științe a RSS Moldovenești (1961–1991)” se prezintă contextul instituirii Academiei la 2 august 1961. Primii membri titulari (în total 11) și corespondenți (în total 13) ai AŞ a RSSM au fost numiți printr-o Hotărâre a Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești. Primul președinte al Academiei de Științe a fost academicianul Iachim Grosul, doctor habilitat în istorie, profesor universitar. La 3 august 1961 a avut loc prima sesiune științifică a Academiei. Treptat, s-a format și consolidat infrastructura și direcțiile cercetării. În compartimentul „Academia de Științe a Moldovei în perioada recentă (1991–2021)” se prezintă fazele de declin, dar și de ascensiune a forumului științific, problemele cu care s-a confruntat și se confruntă Academia, dar și realizările științifice în plan național și internațional. O deosebită atenție se acordă rolului oamenilor de știință în deșteptarea conștiinței naționale, în stabilirea și dezvoltarea relațiilor -bi și multilaterale internaționale, inclusiv încheierea unui tratat de colaborare cu Uniunea Europeană în cadrul programului Orizont–2020. Capitolul „Membrii Academiei de Științe a Moldovei (1961–2021)” poate fi considerat un dicționar enciclopedic biografic referitor la întreaga componență a membrilor titulari și membrilor corespondenți de la fondarea Academiei și până în prezent. Pentru a crea o vizibilitate mai mare lucrării, spre finalul cărții au fost incluse rezumate în limbile engleză și rusă. Albumul enciclopedic fixează atât trecutul și prezentul, cât și perspectivele dezvoltării științei academice în Republica Moldova.

Ion Valer XENOFONTOV

IMG_1522
Academician Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei, oferă în dar unul din primele exemplare ale Albumului enciclopedic maestrului Nicolae Botgros, doctor honoris causa al Academiei de Științe a Moldovei. Foto: Eugenia Tofan, 7 iunie 2021.

PUBLICAȚII RECENTE DIN DOMENIUL ISTORIEI ȘTIINȚEI

Constantin MANOLACHE, Larisa NOROC, Daniela HADÎRCA-NASTAS, Savanţi basarabeni sub regim sovietic // Opoziţie şi solidaritate în comunism / coord.: Florentin Olteanu, Daniela Sorea, Ana‐Maria Bolborici, Elena Helerea, Cluj‐Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2018, pp. 100-121.   ISBN 978‐606‐37‐0388‐1

 Ion Valer XENOFONTOV, Discursul istoric în Academia de Științe a RSS Moldovenești între oficial și neoficial (anii 1960–1970) // Opoziţie şi solidaritate în comunism / coord.: Florentin Olteanu, Daniela Sorea, Ana‐Maria Bolborici, Elena Helerea, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2018, pp.  155-163.   ISBN 978‐606‐37‐0388‐1

coperta fata_001

44506911_10156842617204697_69155046549356544_n

FILE DIN ISTORIA ȘTIINȚEI

Din opera științifică a Feclei Cojuhari. 

Ucenîe zapiski. Tom II, Kișinev, Gosudarstvennoe izdatelistvo Moldavii, 1949, pp. 139, 146.

Ucenîe zapiski. Tom II, Kișinev, Gosudarstvennoe izdatelistvo Moldavii, 1949, p. 139.

IMG_6232

 

 

00068

Foto: Fecla Cojuhari, secretarul științific al Institutului de Istorie, Limbă și Literatură al Bazei Moldovenești de Cercetări Ştiinţifice a AŞ a URSS, 1949. Fond foto. Cota arhivistică: 00068d

APARIȚIE EDITORIALĂ

Editor și redactor științific: dr. hab. Constantin Manolache

Coordonatorul volumului: acad. Ion Guceac

Responsabil de ediție: dr. Ion Valer Xenofontov

Redactor: Vitalie Țurcanu

Lector: Elena Pistrui

Coperta: Vitaliu Pogolșa

Paginare digitală: Mariana Rusu

Redactarea tehnico-artistică: Valeriu Oprea

Probleme actuale ale istoriei ştiinţei / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan”; coord.: Ion Guceac ; ed. şi red. şt.: Constantin Manolache ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2017 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 256 p. : tab. Texte : lb. rom., rusă. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul art. ISBN 978-9975-3183-0-3. 001(478)(082)=135.1=161.1   P 93

Culegerea de studii și articole științifice include informații complexe din domeniile istoriei științei și biografiei științifice din spațiul actual al Republicii Moldova. Sunt scoase în evidență fapte și evenimente importante, personalități consacrate din domeniul științei. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

Probleme actuale_2017_Internet_001

Probleme actuale_2017_Internet_004

Accesați

 

Probleme actuale_2017_Internet

ISTORIA ȘTIINȚEI

Ion Valer Xenofontov, Academician Alexei Spassky (1917–2006). Profil de savant și personalitate (100 de ani de la naștere) // Lucrări prezentate la Simpozionul științific internațional „Evenimente și personalități marcante ale vieții spirituale din spațiul pruto-nistrean și vecinătățile lui din sec. XIX–XX” Chișinău, 24–25 noiembrie 2017, Chișinău, 2017, p. 356-374. ISBN 978-9975-71-952-0

Vezi:

Spassky_

00319

Acad. Alexei Spassky, circa 2000. Foto donată de dr. hab. D. Erhan. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00319

O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ ÎN COLECȚIA „ISTORIA ȘTIINȚEI”

Timuș Asea, Croitoru Nichita, Mihailov Irina. Cadre didactice din domeniul entomologiei agricole. Istorie şi contemporaneitate / Asea Timuș, Nichita. Croitoru, Irina Mihailov; editor C. Manolache; red. șt. Nadejda Mocreac; resp. de ediție: I. V. Xenofontov;  Chișinău: UASM, Biblioteca Șt. (Institut) „A. Lupan”, 2017, 378 P. ISBN 978-9975-56-485-4

Editor: dr. hab. Constantin Manolache

Redactor științific: dr. Nadejda Mocreac

Responsabil de ediție: dr. Ion Valer Xenofontov

Redactori: Vitalie Țurcanu, dr. Elena Varzari

Coperta: Vitaliu Pogolșa

Paginarea digitală: Nicoleta Bogdan, Natalia Nâș

Redactare tehnico-artistică: Valeriu Oprea

Surse fotografice: Asea M. Timuș, Arhiva curentă a Catedrei de protecție a plantelor a Facultăţii de Horticultură, Arhiva curentă a Universităţii Agrare de Stat din Moldova, Arhiva Muzeului Științei al AȘM

Monografia include informații complexe din istoria entomologiei agricole, biografii ale primilor colecționari profesioniști de insecte din Basarabia, RSS Moldovenească și Republica Moldova. Se abordează etapele de constituire a Universității Agrare de Stat din Moldova; evoluția cercetărilor în domeniul entomologiei agricole și predarea disciplinei date în unitățile instituționale. Se prezintă lista insectelor colectate și determinate de Al. V. Rușcinschi; listele lucrărilor ştiinţifice ale autorilor; listele autorilor tezelor de licenţă şi de masterat susţinute sub conducerea autorilor monografiei; diplome ale UASM etc. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

2017_Timus_As_Mih (2)

Foaia de titlu_caseta tehnica_sumarul_

Adnotari_

CARTEA SĂPTĂMÂNII

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Academician Vitalie Postolati : Biobibliografie / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan” ; ed., red. şt.: Constantin Manolache ; coord.: Elena Bîcova ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov ; bibliogr.: Janna Nicolaeva, Lidia Zasavițchi.– Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2017 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 288 p. ISBN 978-9975-3131-7-9. 016:[620.9+929(478)]=135.1=161.1 A 15

Lucrarea este editată cu ocazia aniversării a 80-a a academicianului Vitalie Postolati, personalitate cunoscută și apreciată în țară și peste hotare pentru realizările sale în domeniul energeticii. Se prezintă portretul protagonistului în diferite ipostaze: activitatea științifică, managerială, civică etc. Bibliografia savantului însumează circa 350 de lucrări ştiinţifice publicate în ţară şi de peste hotare, inclusiv 8 monografii. Este titularul a 28 brevete de invenţie şi a 21 patente obţinute în străinătate, participant la multiple manifestări ştiinţifice etc. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.Acad. Vitalie Postolati_Biobibliografie_

Acad_V_Postolati_internet (4)

 

Editor și redactor științific: dr. hab., conf. univ. Constantin Manolache

Coordonatorii volumului: dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Sergiu Bacalov

Responsabil de ediție: Daniela Hadârcă-Nastas

Bibliografie: Silvia Golban

Redactori: Vitalie Țurcanu, Tamara Osmochescu

Corectori: Elena Pistrui, Valentina Tifin

Copertă: Vitaliu Pogolșa

Paginare digitală: Valeriu Oprea

Fotografii: Arhiva personală a m.c. Demir Dragnev, Silvia CorlăteanuGranciuc, Andrei Emilciuc, Valentina Eșanu, Daniela Hadârcă-Nastas, Vlad Mischevca, Eugenia Tofan, Ion Valer Xenofontov

 

Lucrarea este editată cu ocazia aniversării a 80-a a membrului corespondent Demir Dragnev, personalitate cunoscută și apreciată în țară și peste hotare pentru realizările sale în domeniul istoriei. Se prezintă portretul protagonistului în diferite ipostaze: activitatea științifică, educațională, editorială, civică etc. Bibliografia savantului însumează circa 800 de titluri și participări la activități științifice, inclusiv 84 de monografii și culegeri de documente, 66 de manuale și materiale didactice, circa 120 de articole științifice, 126 referate la foruri științifice naționale și internaționale etc. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Membru corespondent Demir Dragnev : Biobibliografie / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. Centrală “Andrei Lupan” (Inst.), Inst. de Istorie ; red. şt.: Constantin Manolache ; coord.: Ion Valer Xenofontov, Sergiu Bacalov. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică Centrală “Andrei Lupan” (Institut), 2017 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 328 p.: fot. ISBN 978-9975-3131-4-8. 016:[94+92(478)] M 57

Mc Demir Dragnev_internet_001

Mc Demir Dragnev.Biobiliografie_

Editor și redactor științific: dr. hab. conf. univ. Constantin Manolache

Coordonatorii volumului: dr. Sergiu Bacalov, dr. Ion Valer Xenofontov

Responsabil de ediție: Daniela Hadîrca

Redactori: Vitalie Țurcanu, Valentina Tifin

Corector: Elena Pistrui Coperta: Vitaliu Pogolșa

Machetare: Nicoleta Bogdan

DISCRIEREA CIP A CAMEREI NAȚIONALE A CĂRȚII

© Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut), 2016

© Autorii

Orizonturi medievale şi moderne în istoria românilor : (economie, societate, politică, cultură, istoria ştiinţei) : în onoarea profesorului Demir Dragnev / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. Centrală “Andrei Lupan” (Inst.), Inst. de Istorie ; ed. şi red. şt.: Constantin Manolache ; coord.: Sergiu Bacalov, Ion Valer Xenofontov. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică Centrală “A. Lupan” (Institutul), 2016 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 816 p. Rez.: lb. engl. – Bibliogr. la sfârşitul art. ISBN 978-9975-4116-9-1. 94(=135.1)(092)(082) O-75

Print

Orizonturi medievale si moderne în istoria romanilor (economie, societate, politică, cultură, istoria științei_În onoarea profesorului Demir Dragnev_

Ștefan Procopiu – fizician și inventator român de Premiul Nobel

Născut la Bârlad, pe 19 ianuarie 1890, într-o familie modestă, a absolvit Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1908) și Facultatea de Științe a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1912), obținând licența în fizică-chimie. În ultimul an de facultate (1912) a descoperit formula magnetonului (momentul magnetic al electronului), expunând descoperirea în cadrul Consiliului științific, unde s-a ales cu o replică a unui profesor: „Cum îți permiți dumneata să ataci niște lucruri atât de mari?”.

procopiu

    Acest rezultat Ștefan Procopiu l-a publicat în 1913, însă peste hotarele României această descoperire nu a fost cunoscută, unul din motive fiind situația generată de Primul Război Mondial. Cinci ani mai târziu (1918) fizicianul danez N. Bohr (1885–1962) calculează același moment magnetic, utilizându-l în primul model atomic și obținând Premiul Nobel pentru fizică (1922) pentru elaborarea teoriei cuantice a modelului planetar al atomului. Astăzi în fizică descoperirea este cunoscută sub denumirea de Magnetonul Bohr–Procopiu.

         Savantul român a activat asistent la Catedra de aplicații ale electricității a Universității din București, apoi profesor la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1917–1919). A urmat studiile doctorale (1919–1924) la Sorbona sub îndrumarea fizicianului A. Cotton (1881–1967). A studiat birefringența electrică și magnetică a soluțiilor coloidale a suspensiilor cristaline și a descoperit (1921) fenomenul de depolarizare longitudinală a luminii ce străbate soluțiile (fenomenul Procopiu). La momentul susținerii tezei de doctorat avea publicate 30 de lucrări științifice.

             Revine la catedra de la București, fiind apoi numit (1925) profesor titular la Catedra de gravitație, căldură și electricitate a Universității din Iași, unde a activat până la pensionare (1962). A fost și decan (1937–1941) al Facultății de Electrotehnică a Universității Tehnice „Gh. Asachi” din Iași și decan (din 1941) al Facultății de Științe a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În 1930 descoperă efectul circular al discontinuității de demagnetizare ce apare la trecerea curentului electric alternativ printr-un fir feromagnetic (efectul Procopiu). Efectul Procopiu a fost utilizat (1965) de fizicianul american Kaufman în construcţia unor noi tipuri de memorie, pentru calculatoarele moderne de foarte mare capacitate. Astăzi efectul este utilizată în construcţia calculatoarelor rapide.

         Pentru refuzul categoric de a se înscrie în rândurile partidului comunist i-a fost interzis orice contact cu lumea științifică din străinătate, fiind presat să studieze descoperirile sovietice. Astfel, și-a dedicat cercetările studiului variațiilor câmpului magnetic terestru, identificând, în premieră, că din 1932 valoarea momentului magnetic este în creștere, variind cu o perioadă de 500 de ani. Rezultatele a 24 de ani de observații și cercetări de teren Procopiu le-a realizat în hărți magnetice complete pentru teritoriul României, punând în evidență o anomalie locală pe linia Iași–Botoșani. A înființat prima bibliotecă de fizică a Universității „Al. I. Cuza” din Iași cu donații personale.

         Autor a peste 170 de lucrări științifice publicate, inclusiv Introducere în electricitate și magnetism (1942), Termodinamica. Perpetuum mobile și principiile energiei, a adus contribuții valoroase în domeniul magnetismului, fenomenului de dublă refracție electrică și de depolarizare a luminii, proprietăților substanțelor feromagnetice, electricității, opticii și termodinamicii.

         Membru titular al Academiei de Științe din România (1936) și al Academiei Române (1955), precum și membru al multor societăți din țară și de peste hotare, inclusiv membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri la Premiul Nobel pentru fizică. Procopiu l-a propus la acest premiu pe fizicianul francez L. Néel (1904–2000), care a și primit această distincție. Procopiu a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Științific, Ordinul Steaua României. După decesul marelui savant soția acestuia, Rodica Procopiu (1911–2012), a donat biblioteca de specialitate a acestuia aceleași universități, unde azi există „Fondul Procopiu”, iar literatura artistică – Academiei Române.

        A încetat din viață la Iași, la 22 august 1972. Drept recunoștință a meritelor sale științifice mai multe unități de învățământ din România îi poartă numele, iar Inspectoratul Școlar Județean Iași organizează anual în mun. Iași Concursul de fizică „Ștefan Procopiu” al elevilor români de pretutindeni. În acest an acest concurs se va desfășura în perioada 12–14 mai. Detalii despre concurs pot fi găsite pe site-ul  http://www.concursulprocopiu.cf/, ofertele de participare pot fi transmise până la 5 mai curent prin e-mail: [email protected]

Bibliografie

  1. Enciclopedia Concisă Britanica, Editura Litera, București, 2009.
  2. http://ziarullumina.ro/tefan-procopiu-un-savant-de-premiul-nobel-48093.html

Iulia MALCOCI,

cercetător științific coordonator la BȘ (Institut) „A. Lupan”

Articol publicat în săptămânalul „Făclia” nr. 12 din 31 martie 2017.

Константин Манолаке, Ион Ксенофонтов, Биобиблиографические издания как источник истории науки //Региональные энциклопедии в современной научной инфокоммуникационной системе России. Материалы Всероссийской научно-практической конференции с международным участием (Уфа, 29-30 сентября 2016 г.), Уфа, Башк. энцикл., 2016, c. 203-207. ISBN 978-88185-319-8

1
23456

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE BASARABENI, MEMBRI FONDATORI AI ACADEMIEI ROMÂNE

Motto: „Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate”
Arnold Toynbee (1889–1975)

După Unirea Principatelor Române (1859) și 1. inaugurarea-societatii-academice-la-1-august-1867constituirea statului român modern s-au creat condiții favorabile de proliferare a culturii și științei. Fără Academie, estima scriitorul Gheorghe Sion (1821–1892), „talentele sunt osândite a zace în întuneric cu florile mirositoare abandonate între mărăcini sau călcate de picioare profane”. La 1–13 aprilie 1866 s-a aprobat totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor Societății Literare Române, subvenționată de stat și având drepturi de a primi legate orice ofrande (donații).

  1. Noua structură academică urma să includă: trei membri din România de peste Milcov (Moldova), patru membri de dincolo de Milcov (Muntenia), trei membri din Transilvania, doi membri din Banat, doi membri din Maramureș, doi – din Bucovina, trei – din Basarabia, doi – din Macedonia. Inițial, numărul total al membrilor fondatori era 21, componența numerică și nominală a fondatorilor ulterior fiind modificată, ajungând la un număr de 22 de persoane.
  2. Cei trei membri fondatori ai Academiei Române, reprezentanți din Basarabia, aflată în componența Imperiului Rus, erau Alexandru Hâjdău (1811–1872), Constantin (Costache) Stamati (1786–1869) și Ioan Străjescu (1833–1873). Constantin (Costache) Stamati, aflat la moșia sa de la Ocnița, județul Hotin, avea o stare a sănătății precară, de aceea nu a putut onora înaltul for academic, fiind înlocuit de agronomul şi omul politic Ştefan Gonata (1838–1896).
  3. Alexandru Hâjdău, descendent dintr-o familie cu înrudire domnească, s-a născut la 30 noiembrie 1811 la Miziurineț, regiunea Ternopol, Ucraina. A studiat la pensionul pentru copii de nobili de pe lângă Seminarul Teologic din Chișinău (1822–1828), ulterior la Facultatea de Drept a Universității din Harkov (1829–1832). A studiat științele naturale, filologia și filosofia la universitățile din Münhen și Haidelberg. A fost efor al școlii lancasteriene din Hotin (1836–1840). În această calitate a rostit celebrul discurs de la Gimnaziul din Hotin (1837) despre vechea glorie a Moldovei. Constantin Stamati îl asemăna, grație culturii sale enciclopedice, cu Dimitrie Cantemir (1673–1723). Ultimii ani de viață i-a petrecut solitar și în acțiuni de misticisme.
  4. Ştefan Gonata s-a născut la 1 februarie 1838 la Trifănești, județul Bălți, actualmente raionul Nisporeni. În 1856 a absolvit Liceul regional din Chișinău, apoi a făcut trei ani de studii la Liceul „Richelieu” din Odesa. A continuat studiile la Paris, unde a studiat filosofia și viticultura. A fost unul dintre primii moșieri care au aclimatizat vița-de-vie franceză și americană în Basarabia la moșia sa din Zberoaia, de pe malul Prutului, la gura văii Raita. Conacul său, construit de meșteri francezi, includea cabinetul savantului, o sală pentru oaspeți și ceremonii, o baie, un punct experimental agronomic, o bibliotecă bogată și un muzeu, un spital. A fost desemnat membru fondator al Academiei Române la vârsta de doar 29 de ani. A murit la 18 septembrie 1896. La sfârșitul vieții, se presupune că, într-un acces al bolilor care îl măcinau și-ar fi ars manuscrisele. Arhiva și biblioteca de o valoare inestimabilă au fost distruse în timpul tensiunilor sociopolitice din anul 1917. În cimitirul satului Zberoaia, într-un mormânt comun, odihnesc rudele boierului Gonata.
  5. Cel de-al treilea fondator al Societății Literare Române a fost omul politic Ioan Străjescu. Se cunoaște că a participat la deschiderea primei ședințe a Societății Literare Române din 6/18 august 1867. La 2/14 august 1870, împreună cu criticul literar și esteticianul Titu Maiorescu (1840–1917) și Alexandru Hâjdău, a demisionat din Societate, demisii care însă nu au fost acceptate.
  6. Statutul noii societăți prevedea trei secțiuni: I – filologie și literatură; II – istorie și arheologie; III – științe naturale. Toți reprezentanții basarabeni făceau parte din Secția de filologie și literatură. Această structură urma să se ocupe cu diverse probleme filologice, în scopul de a cultiva, curăța, înavuți și perfecționa limba.
  7. Membrii din Basarabia nu au putut fi prezenți la lucrările de fondare a Societății. În consecință au fost aleși ca membri de onoare în sesiunea din 12/24 septembrie 1870. În perimetrul unor factori naționali-politici de epocă, conexiunile academice au fost afectate din cauza interdicțiilor de deplasare la București.
  8. Numele personalităților basarabene, care au conexiune directă cu Academia Română și în prezent sunt menționate în contextul ședințelor solemne ale Academiei Române.
  9. Ulterior, în activitatea instituției s-au remarcat și alte personalități basarabene. Este vorba de: filologul Bogdan-Petriceicu Hasdeu (1838–1907), membru titular (1877); istoricul-colecționar Ion C. Suruceanu (1851–1897), membru de onoare (1888); mitropolitul Iosif Naniescu (după botez Ioan, 1820–1902), membru de onoare (1888); filantropul Vasile Stroescu (1845–1926), membru de onoare (1910). În perioada postbelică, forul academic român a fost completat de alți basarabeni: economiștii Vasile Malinschi (1912–1992), membru titular (1955); Alexandru Bârlădeanu (1911–1997), membru titular (1955); biologul Nicolae Botnariuc (n. 1915), membru titular (1990).
  10. În ultimele două decenii, în semn de aleasă apreciere, au fost aleşi membri de onoare ai Academiei Române mai multe personalităţi ilustre din Republica Moldova, între care: scriitorul Ion Druţă (n. 1928), criticul literar Mihai Cimpoi (n. 1942), publicistul și poetul Nicolae Dabija (n. 1948), chimistul Gheorghe Duca (n. 1952), istoricul Andrei Eşanu (n. 1948) şi alţii. Din componența membrilor Academiei Române a ajuns să facă parte, post-mortem (2010), Constantin Stere (1865–1936), autorul celebrului roman-fluviu intitulat „În preajma revoluţiei”, în opt volume (1932–1936).

 

Ion XENOFONTOV, doctor în istorie

Sursă: Moldova Suvernană

 Legende

  1. Inaugurarea Societății Literare Române, 1 august 1867
    1. inaugurarea-societatii-academice-la-1-august-1867
  2. Alexandru Hâjdău (1811–1872), membru fondator al Academiei Române
    2. Alexandru_H--jdeu
  3. Ştefan Gonata (1838–1896), membru fondator al Academiei Române
    3. St. Gonata

ZECE CURIOZITATI DESPRE ENCICLOPEDISTUL DIMITRIE CANTEMIR SI DINASTIA CANTEMIRESTILOR

Motto: „Filosof între regi, dar și rege între filosofi”
Din Diploma atribuită lui D. Cantemir în calitate de membru al Academiei din Berlin, 1714

Dimitrie Cantemir (1673–1723), domn erudit al 617e544c64f51332e3efdf668918895cMoldovei (1710–1711), membru titular al Academiei din Berlin (Societatea Branderburgică a Științelor, 1714), a fost un cărturar polivalent, unul dintre iluștrii exponenți ai culturii și gîndirii științifice occidentale și orientale de la intersecția secolelor XVII–XVIII. Avea cunoștințe profunde în diverse domenii: istorie, arheologie, genealogie, numismatică, heraldică, cartografie, sociologie, administrație, știință politică, arhitectură, medicină, geografie, etnografie, matematică, muzică etc. Dinastia Cantemireștilor a lăsat urme adînci în istoria secolelor XVII–XVIII, prin reprezentanții ei de seamă: domni, politicieni, cărturari, diplomați, scriitori, oameni de cultură. Opera științifică și artistică a lui D. Cantemir, recunoscută de personalități de valoare internațională (Voltaire, Lordul Byron, Victor Hugo ș.a.), este umanistă, converge în gîndirea modernă europeană, cea care pune în centrul naturii omul. Toate manuscrisele lui D. Cantemir sînt dispersate în mai multe arhive și biblioteci din lume (Turcia, Rusia, SUA, Ucraina). În timpul vieții lui D. Cantemir au fost editate doar trei lucrări: „Divanul” (1698), „Panegiric” (1714) și „Sistemul sau întocmirea religiei mahomedane” (1722). Aspectul cantitativ al operei lui D. Cantemir este ilustrat de faptul că doar „Istoria Imperiului Otoman” (publicată la Londra în anii 1734–1735), în limba latină, copiată de D. Cantemir, conține 1064 de pagini. Actualmente, în Europa sînt susținute zeci de teze de doctorat în domeniul cantemirologiei, în mod special cele consacrate lui Dimitrie Cantemir și fiului Antioh Cantemir (1708/1710–1744). În România se publică „Integrala Cantemir” în 100 de volume, ce include opera complexă a savantului D. Cantemir.

Articolul în întregime

EUGEN RUSSEV – OMUL ȘI SAVANTUL ÎN CONTEXTUL EPOCII SALE (100 DE ANI DE LA NAȘTERE)

Pe parcursul a aproape patruzeci de ani din perioada corespondent.postbelică, istoricul și filologul Eugen Russev, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei, era cunoscut drept un savant notoriu, autor al unor prestigioase lucrări științifice în domeniul istoriei culturii medievale din Moldova. Personalității omului de știință Eugen Russev i se potrivește o caracteristică dată de protagonistul  operelor sale – cronicarul Miron Costin – unui boier moldovean, pe care îl compară cu înțelepții Antichității: ,,Omu de miratu la întregiia lui de sfaturi și de înțelepciuni, cât pre acele vremi de abia de era pemântean de potriva lui”.

În cele ce urmează vom încerca să punctăm traseul vieții și activității savantului, bazându-ne pe memoria unuia dintre autorii acestui articol și pe materiale de arhivă, depistate de celălalt coautor.

Eugen Russev s-a născut la 24 decembrie 1915 în sudul Basarabiei, în satul Cubei, județul Akkerman (astăzi raionul Bolgrad, regiunea Odesa, Ucraina), în familia unui învățător (numit oficial ,,narodnîi ucitel”) – Mihail Russev. În 1917 acesta devine director (comisar) al cooperativelor județului Akkerman, fiind numit de Guvernul Provizoriu al Rusiei, păstrându-și această funcție și în timpul Republicii Democratice Moldovenești. După 27 martie 1918 activează în componența Comisiei Agrare a Sfatului Țării.

În 1934, E. Russev a absolvit cu succes Liceul nr. 5 de băieți din Chișinău și, în același an, s-a înscris la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București. În februarie 1939 susține teza de licență cu calificativul magna cum laude și este angajat în calitate de șef al Bibliotecii Catedrei de slavistică a Universității. Concomitent se înscrie la doctoratul universității, avându-l drept conducător științific pe renumitul istoric P. P. Panaitescu, viitorul rector al universității, ulterior deținut politic în primii ani ai regimului comunist. Lucrul asupra tezei ,,Relațiile moldo-polone în primul sfert al secolului al XVI-lea” a continuat până în noiembrie 1939, când tânărul doctorand este chemat în Armata Română, la școala de ofițeri în rezervă din or. Bacău. Nu reușește însă să absolve cursurile, deoarece, în urma ocupării Basarabiei de către Uniunea Sovietică la 28 iunie 1940, el este nevoit să se întoarcă la Chișinău, unde locuia mama sa.

La 5 august 1941, în zilele când Armata Roșie părăsea Chișinăul, Eugen Russev, mobilizat în unitățile de muncă numite ,,Trudarmia”, este dus în spatele frontului (la acea etapă, basarabenilor nu li se acorda încredere de a purta arma). Este repartizat la muncă în calitate de îngrijitor de animale la ferme colhoznice din regiunea Rostov, apoi din Kirghizstan. La începutul războiului, Comisariatul Învățământului Public al RSSM, împreună cu instituțiile din subordine – Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat și structura științifică – Institutul de Istorie, Economie, Limbă și Literatură – s-au evacuat în or. Buguruslan (reg. Orenburg, RSFSR). În 1943, Comisariatul respectiv începe să traducă manuale pentru școli, pregătindu-se pentru eventuala revenire în RSSM. În această activitate, la 11 februarie 1943, este inclus și E. Russev, rechemat din Kirghizstan. Apoi, la 5 mai al aceluiași an este transferat în funcția de cercetător științific superior la Institutul de Istorie, Economie, Limbă și Literatură.

În toamna anului 1944, E. Russev, împreună cu institutul unde activa, se întoarce la Chișinău. Aici el este solicitat atât ca filolog, cât și ca istoric. În anii 1948–1951, E. Russev este doctorand prin corespondență la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a URSS. Teza sa, „Cronica lui Grigore Ureche – monument al ideologiei feudale din Moldova secolului al XVII-lea” (în limba rusă), conducător științific – profesorul Lev Cerepnin (viitor academician), este susținută cu succes în 1952 în cadrul institutului în cauză. Consiliul Științific decide nu doar să-i acorde competitorului titlul de candidat (doctor) în științe istorice, ci și recomandă autorului să prezinte repetat lucrarea pentru a fi susținută în calitate de teză de doctor (teză de doctor habilitat), deoarece corespundea unui asemenea nivel științific.

La Chișinău, această apreciere a tezei lui Eugen Russev a pus pe foc atât pe unii istorici mediocri, dar slujitori fideli ai regimului, cât și organele de partid, care nu puteau accepta ca un fiu al unui membru al Sfatului Țării, o persoană cu „studii burgheze”, școlită de profesori ,,dușmani ai democrației populare” (la acel moment mentorul său, academicianul P. P. Panaitescu era deținut politic), ar fi putut fi primul doctor în istorie din Moldova. Să nu uităm că anii 1949–1951 erau pentru Basarabia o perioadă de teroare stalinistă (o repetare a terorii din 1937 din Uniunea Sovietică).

În asemenea circumstanțe, un șef de secție de la ziarul ,,Sovietskaia Moldavia”, Igor Svedov, realizează cu mult zel o comandă ,,de sus”, publicând articolul ,,Istoria unei disertații”, în care E. Russev este prezentat drept exponent al tineretului burghez (,,de aur”) din București, care a ascuns că părintele său era un antibolșevic, iar el a proslăvit în teza sa pe boierul Grigore Ureche, feudal exploatator și ,,dușman al poporului”, adversar al prietenilor poporului moldovenesc – cazacii zaporojeni.

Drept urmare, la 26 septembrie 1952, Eugen Russev este concediat din institut pe motivul că este necesar de a fortifica studierea perioadei sovietice, nefiind necesari specialiști în Epoca Feudală. Articolul din ,,Sovietskaia Moldavia” și materialele așa-numitei „discuții” au fost expediate la Moscova în Comisia Superioară de Atestare a Ministrului Învățământului Superior al URSS, care îl privează pe E. Russev de titlul de candidat în științe.

Concomitent cu pierderea serviciului, în condițiile în care putea oricând fi arestat, E. Russev, pentru a o proteja pe soția sa Natalia Ostianu, profesoară la colegiu (numit în acele vremuri „tehnicum”), și pe rudele sale, inițiază procedura de divorț și împreună cu mama sa Ana se stabilesc într-o cămăruță a unui prieten, având drept sursă de existență doar onorariile primite pentru diferite traduceri, în mod special pentru „Dicționarul ruso-român”, editat împreună cu Nicolae Corlăteanu la Moscova și înalt apreciat de către specialiști.

Moartea lui Stalin (1953) și apoi Congresul al XX-lea al PCUS (1956) au adus „dezghețul politic” din perioada lui Hrușciov. În scurt timp, o comisie a Comitetului Central al PCUS combate toate învinuirile la adresa acestuia, calificându-le ca false. Drept urmare, E. Russev este reangajat, la 28 iulie 1953, la Institutul de Istorie, Limbă și Literatură (din 1958 – Institutul de Istorie) al Filialei Moldovenești a AȘ a URSS. În anii 1953–1961, Eugen Russev ocupă succesiv posturile de cercetător științific inferior, secretar științific al institutului, apoi șef de sector. El desfășoară o vastă activitate științifică, colaborează cu personalități notorii, renumiți specialiști din URSS din domeniul istoriei și culturii (academicienii Lev Cerepnin, Dimitri Lihaciov ș.a.), din România (acad. Andrei Oțetea, Mihail Guboglu, renumit turcolog, Paul Mihail, membru de onoare al Academiei Române, profesorul Alexandru Boldur, specialist notoriu al istoriei Basarabiei etc.), cu savanți din Polonia, Bulgaria, Cehoslovacia etc.

La începutul anului 1961, Comisia Superioară de Atestare îi reîntoarce titlul de candidat în științe istorice. Urmează apoi, la 2 august 1961, în ședința solemnă de inaugurare a Academiei de Științe a RSS Moldovenești, numirea sa în funcție de director al Institutului de Istorie și acordarea titlului științific de membru corespondent al AȘM.

Savantul E. Russev activează în postul de director până în 1970, reușind în această perioadă (conformându-se formal directivelor instanțelor superioare) să inițieze noi direcții științifice, să promoveze cadre naționale tinere – absolvenți ai instituțiilor de învățământ superior din Moldova.

În anii 1970–1982, m. c. E. Russev este angajat în funcția de cercetător științific superior la Institutul de Limbă și Literatură al AȘM, continuând să valorifice moștenirea cultural-istorică a Moldovei medievale. Se stinge tragic din viață la 17 mai 1982.

Întreaga activitate a omului de știință Eugen Russev a fost direcționată spre deschiderea noilor orizonturi în valorificarea moștenirii istorice și culturale a poporului nostru. În acest context vom evidenția câteva direcții.

Încă în anii studenției, E. Russev a sesizat importanța primordială a documentului istoric în procesul de tratare a evenimentelor din trecut. Începând cu 1958, el coordonează o grupă  de medieviști (P. Dimitriu, D. Dragnev, P. Sovetov) care a depistat vechi hrisoave domnești și zapise medievale, scrise în limba slavă și română (în paleografie chirilică româno-slavă), în arhivele din Moscova, Leningrad, Kiev, Odesa, Cernăuți și Chișinău, care cuprind secolele XV–XVII. Drept urmare a acestui efort, în 1961 apare primul volum de documente interne slavo-române ale colecției ,,Moldova în Epoca Feudalismului”. Lucrul asupra acestei colecții a continuat și după plecarea savantului din viață, ajungându-se, în anul 2012, la editarea volumului XII.

În anii 1965–1970, Eugen Russev participă în calitate de redactor responsabil al colegiilor de redacție (al fiecărui volum) și de membru al colectivelor de alcătuitori la editarea a trei volume de documente medievale externe, unite în colecția ,,Relațiile istorice dintre popoarele URSS și România”, inițiate de Academia de Științe a URSS și Academia Română.

O altă direcție științifică promovată de savantul E. Russev chiar de la începutul activității sale a fost studierea și editarea operelor marilor cronicari moldoveni. El a elaborat ample studii introductive la edițiile cronicarilor Ion Neculce (1969, 1974), Grigore Ureche (1971), Miron Costin (1972). A publicat monografiile: ,,Cronicarul Ioan Neculce. Viața și opera” (1956), în colaborare cu V. Coroban, „Cronografia Moldovei din veacurile XV–XVIII” (1977) etc. Lista publicațiilor sale  științifice cuprinde circa 180 de titluri.

Membrul corespondent Eugen Russev pentru prima dată a cercetat în complexitate fenomenul cronicăresc atât sub aspect istoric, cât  și sub cel filosofic și literar și a evidențiat interferențele cultural-spirituale ale civilizației românești cu alte arii de civilizație.

Prin elaborarea studiilor sale monografice consacrate acestei probleme, autorul a reușit să argumenteze într-un singur bloc caracteristicile acestui gen istorico-literar.

În sfârșit, o amplă direcție a cercetărilor omului de știință E. Russev este elaborarea lucrărilor de sinteză în care este expusă caracteristica generală integrală a culturii medievale din Moldova (capitole din „Istoria Moldovei”, 1951; „ „Istoria literaturii moldovenești”, vol. I, 1988 etc.). În aceste lucrări, autorul, nu avea posibilitatea, datorită restricțiilor impuse de regim, să prezinte istoria culturii medievale din Moldova în contextul general românesc, totuși, prin forma de expunere se întrevede unitatea culturală românească. Atunci însă când i-a fost comandată realizarea capitolelor despre cultura medievală românească pentru cartea „Istoria României”, vol. I, lucrare executată sub egida Institutului de Slavistică și Balcanistică al Academiei de Științe a URSS, E. Russev a prezentat un tablou real al unității culturale românești. Cartea însă nu a văzut lumina tiparului, deoarece n-a fost aprobată de CC al PCUS, dar capitolul semnat de savant se păstrează în prezent în fondul ce-i poartă numele din Arhiva AȘM. Constatăm astfel un cercetător consacrat al istoriei și culturii medievale românești din Țara Moldovei în complexitatea sa.

În încheiere am dori să menționăm unele aspecte ale personalității acestui om de știință de excepție. Unul dintre autorii acestui eseu (– D.D.) a avut prilejul să colaboreze cu Eugen Russev într-o echipă ce elabora volumul I al colecției de documente medievale moldovenești „Moldova în Epoca Feudalismului” (menționate mai sus). Stilul de lucru al acestui savant ne-a ajutat nu numai să urmăm rigorile paleografiei medievale, dar și să însușim metodele de cercetare critică a surselor istorice în contextul epocilor când ele au fost scrise. Era cunoscut și ca un orator neîntrecut, care apărea la tribuna adunărilor generale cu discursuri elaborate într-o limbă literară a elitelor, împresurată cu proverbe și zicători, fiind necruțător față de ignoranți și plin de stimă față de colegii cu realizări remarcabile. La întruniri corporative îi cucerea pe cei prezenți cu umorul său nesecat și cu romanțe interpretate cu mult talent.

Suntem convinși că acest om de o inteligență și erudiție aleasă a transmis generației de cercetători din anii 1950–1970 mesajul intelectualității selecte interbelice românești, care consta în probitatea omului de știință, în responsabilitatea lui față de obligațiile pe care și le-a asumat prin acribia cercetărilor realizate. Anume aceste trăsături intelectuale i-au adus  savantului recunoștința colegilor și cititorilor săi. Lucrările savantului Eugen Russev ocupă un loc aparte în tezaurul istorico-cultural românesc și vor rămâne „cărți de învățătură” pentru noile generații de cercetători.

Membru corespondent, doctor hablitat în istorie Demir DRAGNEV
Institutul de Istorie al AȘM

Doctor în istorie Ion XENOFONTOV
Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a AȘM

Legende foto

corespondent.

1.      Membru corespondent Eugen Russev. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00025

2

2.      Din opera știinţifi că a savantului Eugen Russev. Biblioteca Științifi că Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a AȘM. Foto: Ion Xenofontov

3

3.      Casa în care a locuit savantul Eugen Russev (Chișinău, bd. Ştefan cel Mare și Sfânt nr. 159). Foto: Ion Xenofontov, 6 decembrie 2015

4

4.      Placa comemorativă de pe edificiu. Foto: Ion Xenofontov, 6 decembrie 2015