MEMBRU CORESPONDENT ANATOL CIOBANU (1934–2016): FILE DIN DOSARUL PERSONAL
În anii 1969 – 1972 a elaborat teza de doctor la Catedra de filologie romanică a Universității „M. V. Lomonosov” din Moscova, fiind consultat științific de șeful catedrei, membru corespondent al Academiei de Științe a U.R.S.S. R.A. Budagov, savant de talie europeană. În 1973 a susținut teza de doctor (habilitat) cu titlul „Sintaxa verbelor semicopulative (studiu de analiză semantico-distributivă)”. Urmează cariera didactică, de docent la catedră (1972–1975), profesor ad-interim (1975 – 1976), profesor universitar (1976) și șef al Catedrei de lingvistică generală și romanică (1976 – 2001), șef al Catedrei de limbă română, lingvistică generală și romanică a Universității de Stat din Moldova. A fost titularul cursurilor: „Introducere în filologia romanică”, „Metode moderne de cercetare a limbii”, „Probleme dificile de gramatică”, „Sintaxă contrastivă” ș.a.
În 1982, timp de 45 de zile (19 ianuarie – 4 martie) s-a aflat într-o deplasare de documentare științifico-metodică la Universitatea Sorbona din Paris unde a participat la seminare teoretice, a ținut câteva prelegeri și a stabilit relații de cooperare cu lingviști francezi. Alte 45 de zile a fost la Universitate din Marsilia (martie–aprilie 1996). Ulterior, după 1998 a fost în Franța de mai multe ori. Era cunoscător al limbilor ucraineană, franceza, rusa și a limbilor clasice.
În domeniul cultivării limbii literare și a normelor afirma că a „efectuat o muncă de salahor, fișând din presa națională sute de exemple cu abateri (greșeli) de corectitudine, pe care le clasific și le explic, avizându-i pe ziariștii neatenți la felul cum scriu”.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/21-26_46.pdf
Autorul lucrării a reuşit, în urma unui efort şi a unei munci riguroase care îi sunt specifice, să se „aşeze” cu toate competenţele dobândite şi perfecţionate în interiorul unui subiect de cercetare care presupune achiziţii şi familiarităţi cu ceea ce înseamnă cunoaşterea cadrului monahal, a istoriei instituţionale a monahismului cu rigorile formatului monografic: contextul spaţio-temporal, particularităţile instituţiei monahale, ctitori şi binefăcători, obştea monahală, domeniul economic al mănăstirii, tipologia monahală, activităţi sociale, instructive şi educative, obiective filantropice, practicile pietăţii monahale şi ale pietăţii colective laice, arhitectura monastică, arhiva, biblioteca, necropola etc. Derularea monografică a cercetării istoriei mă- năstirii Japca beneficiază în cartea lui Ion Xenofontov de problematizări şi racorduri la ceea ce a însemnat mănăstirea şi comunitatea, mănăstirea şi societatea şi, de asemenea la ingerinţele puterii politice asupra vieţii monastice şi constrângerile extrareligioase asupra mănăstirii. Din perspectivă istoriografică cercetarea de faţă reuşeşte să asocieze istoria propriu-zisă a aşezământului monastic „istoriei mari” a teritoriului Basarabiei, în care istoria politică, culturală, religioasă a acestui ţinut se recunoaşte la nivelul istoriei mănăstirii. Mai exact, se recunoaşte modul în care refracţiile marii istorii-realitate se identifică la nivelul istoriei mănăstirii de la Japca. Inflexiunile „marii istorii” au marcat în mod evident istoria aparent adiabatică a mă- năstirii „intra muros”. Istoria Basarabiei/RSS Moldovenești/Republicii Moldova, lecturată prin istoria mănăstirilor sale, oferă dincolo de orice inovaţie în plan metodologic şi analitic, dintr-o perspectivă inductivă, secvenţe şi aspecte istorice ce recompun dinspre realitatea trecută, multiplă, variată, complexă, cu variabile şi imponderabilităţi, pluralitatea discursului istoriografic. Recentrarea în planul discursului istoriografic de după comunism a tematicii istoriei religioase, a vieţii şi sensibilităţii religioase are valenţele unei adevărate redescoperiri a conştiinţei istorice colective, a profilului identitar şi patrimonial al comunităţilor şi naţiunilor. Ceea ce se remarcă de la prima lectură a cărţii este soliditatea şi rigoarea proiectului istoriografic pe cât de ambiţios asumat, pe atât de laborios împlinit. De la sursele documentare exhaustive, la articulaţiile tematice şi analitice, la relevanţa citatului documentar selectat în anexe, la gestionarea inteligentă a naraţiunii istoriografice între rigoarea de specialitate şi accesibilitatea largă, s-a elaborat o lucrare ce ilustrează un istoric matur şi deplin.
Consiliul ştiinţific: