O CONTRIBUȚIE FUNDAMENTALĂ LA ISTORIA CAPITALEI BASARABIEI INTERBELICE
Începând mai ales din 1989/1991, atât în România cât și în Republica Moldova au loc ample dezbateri asupra semnificației și importanței perioadei interbelice, a locului și rolului acesteia în istoria contemporană a românilor. Așa cum este și firesc pentru o societate democratică și pluralistă, au fost și continuă să fie invocate cele mai diverse opinii, inclusiv contradictorii și diametral opuse.
O parte din istorici, exprimându-și dezacordul cu opinia celor care prezintă perioada interbelică într-o lumină strălucitoare, ca o vreme de excelență în ordine intelectuală și politică, ca o perioadă stabilă, ca un timp istoric autonom, dominat de fericirea vieții cotidiene și de europenism, consideră că respectiva imagine cvasi-idilică nu ar fi decât o reacție la felul în care era înfățișată perioada interbelică în propaganda regimului comunist, în realitate fiind vorba de „o decădere tragică a spiritului democratic și liberal”[1]. Alți autori, dimpotrivă, susțin că în cadrul perioadei interbelice, România reală, statistic vorbind, s-a modernizat, greoi dar constant. Departe de a fi „o epocă de aur” a bunăstării, „realitatea socio-economică din perioada interbelică ne arată o țară lansată de câteva decenii într-un curs de modernizare niciodată încheiat, în ciuda succeselor semnificative”[2]. În fine, nu însă și în ultimul rând, referindu-se în special la mediul rural și la țăranul interbelic, un al treilea grup de cercetători consideră că perioada în cauză „a supus satul unor încercări severe: bărbați plecați pe front de unde revin sau nu, o mulțime de văduve și de orfani, împroprietărirea, Marea Unire, darurile orașului năvălind prin toate crăpăturile, politicieni bântuind după voturi, mecanizarea care câștigă adepți, o rețea de asistență medicală, îmbunătățită, care schimbă relația cu boala, școlile prin care tinerii din sat își fac drum spre oraș și multe asemenea”[3].
Dincolo de caracterul divergent al opiniilor, perioada cuprinsă între cele două războaie mondiale, – așa cum rezultă din investigațiile istoricilor efectuate în cele peste trei decenii de la 1989, dar și anterior, – a însemnat un drum ascendent al societății românești, statul național unitar român înregistrând progrese esențiale incontestabile în efortul de modernizare politică, economico-socială și culturală, cu efecte benefice în toate provinciile sale istorice[4]. Revenirea Basarabiei, Bucovinei și Transilvaniei în spațiul de cultură și civilizație românească a însemnat desăvârșirea procesului de constituire a statului național unitar român, inaugurându-se astfel un nou cadru de dezvoltare și o nouă etapă a evoluției sale istorice[5]. A fost firesc, prin urmare, ca perioada dintre cele două războaie mondiale să atragă, de-a lungul anilor, atenția unor numeroși cercetători. S-au realizat, ca urmare, numeroase studii și culegeri de documente atât asupra unor diverse aspecte și probleme privind istoria politică, social-economică, demografică și culturală, cât și sinteze asupra perioadei interbelice în ansamblul ei.
Cu toate acestea, cercetarea sistematică a numeroaselor și complexelor probleme pe care le ridică evoluția social-economică în această perioadă mai are încă în față un spațiu larg de investigare, mai ales sub raportul studierii la nivel regional și local, în special prin valorificarea bogatului material de arhivă existent, astfel încât sintezele în curs de elaborare să aibă la îndemână elementele necesare unui tablou de ansamblu al perioadei interbelice cât mai nuanțat și mai cuprinzător posibil. Așa cum pe bună dreptate s-a menționat în literatura de specialitate, o vreme îndelungată istoria națională a fost scrisă „de sus” și neapărat „de la centru”, ocupându-se cu predilecție sau chiar exclusiv de destinul, cariera și faptele oamenilor mari, de marile probleme ale păcii și războiului sau de evoluțiile macro-economice și sociale [6].
Între timp, grație căderii comunismului și trecerii la o societate democratică, liberală și plurală, Clio își revizuiește cu necesitate obiectivă perspectivele, considerând demne de interes inclusiv istoriile locale și cele regionale, cu mase anonime sau indivizi ordinari, oameni de rând, în exercițiul activităților de fiecare zi, cu problemele, temele, aptitudinile și viziunile lor asupra lumii[7].
Noul discurs științific al erudiților și talentaților istorici dr. Lidia Prisac și dr. Ion Valer Xenofontov „Chișinăul interbelic 1918-1940”, reprezintă o contribuție fundamentală la afirmarea unei direcții originale de cercetare a perioadei dintre cele două războaie mondiale din istoria contemporană a Basarabiei la nivel local și regional, cu largi perspective de dezvoltare ulterioară și de integrare în marile curente istoriografice europene de cercetare.
Având ca obiect de studiu istoria celui de-al doilea oraș ca mărime, după numărul populației, al României Întregite, volumul celor doi autori se înscrie într-un filon istoriografic cu bogate tradiții științifice și intelectuale. Supranumit atât în literatura de specialitate cât și la nivel cotidian „orașul din piatră albă”[8], – sintagmă provenită de la abundența clădirilor deschise la culoare, construite din piatră albă de calcar, – Chișinăul s-a bucurat de o atenție constantă a istoricilor, scriitorilor sau a călătorilor străini, chiar din perioada atestării sale documentare și ulterior, pe parcursul timpului. Renumitul cărturar Evlavia Celebi, bunăoară, primul călător turc care a vizitat orașul Chișinău, l-a descris ca fiind „foarte bogat și înfloritor”[9]. Obținând, după 1812, statutul privilegiat de centru administrativ, economic și politic dar și, în egală măsură, religios și cultural al „celei mai frumoase părți a Moldovei” dintre Prut și Nistru (Johan Ferdinand Neigebaur, „Descrierea Moldovei și Valahiei”, Breslau, 1854), istorici, scriitori și intelectuali de vază au editat, atât în perioada țaristă, cât și în anii interbelici, în perioada sovietică și în anii de după proclamarea independenței Republicii Moldova, importante și prețioase mărturii, studii, lucrări cu caracter enciclopedic și monografii consacrate istoriei capitalei și celui mai mare oraș din interfluviul pruto-nistrean[10].
Cu toate că istoria Chișinăului dispune de numeroase și variate lucrări ce tratează toate etapele evoluției sale de-a lungul timpului, perioada dintre cele două războaie mondiale, – respectiv, Chișinăul românesc, – continuă a fi reprezentat neuniform în istoriografie, atestându-se, în plus, perpetuarea unor clișee provenite din lucrările istoricilor din anii sovietici și chiar din perioada interbelică[11]. Unul din aceste clișee vehiculat inclusiv în lucrări de dată recentă caracterizează Chișinăul interbelic „prin ridicarea nivelului cultural, pe de o parte, dar prin decădere economică, pe de altă parte”, – aceasta din urmă ca o consecință a războiului mondial, a revoluției ruse, a lipsei de debușeuri și a crizei economice mondiale din anii 1929-1933.
Așa cum menționa Alex Kidel, cu referire la perioada dintre cele două războaie mondiale, „dacă bibliografia istorică este și până în prezent insuficientă și în fașă, cea social-agrară și economică este complet inexistemtă”. Cu referire inclusiv la istoria Chișinăului interbelic, aceeași insuficiență se constată în privința cercetării materialului scris și al operelor apărute, constatându-se că „istoriografia basarabeană este exclusiv descripriv-istorică și prea puțin social-economică”[12].
Nu în ultimul rând, o problemă esențială rămasă nesoluționată până în prezent este chiar numărul total al populației Chișinăului interbelic, vehiculându-se în această privință cele mai diverse și neverosimile cifre [13]. Cunoscutul autor al lucrării „La Bessarabie. Étude historique, etnographique et économique”, Antony Babel, menționa dificultatea enormă de estimare a numărului total al populației aglomerației urbane de felul Chișinăului, cifrele variind între 117.000, 128.000 de locuitori, după R. Riccardi și ajungându-se până la 300.000 de locuitori, – cifră incompatibilă cu populația totală a județului omonim[14].
Considerentele mai sus enunțate au făcut obiectiv necesară punerea la dispoziția cercetătorilor științifici, a profesorilor de istorie, studenților, masteranzilor dar și a marelui public, a unui instrument deopotrivă teoretico-științific și nemijlocit practic de cunoaștere a istoriei adevărate a Chișinăului interbelic, de felul celui elaborat cu multă acribie și profesionalism de șefa Arhivei Științifice Centrale a Academiei de Științe din cadrul Universității de Stat a Moldovei, dr. Lidia Prisac, și conf. univ. dr. Ion Valer Xenofontov, – ambii autori afirmați și recunoscuți în mediul academic cu volume de istorie a românilor și universală contemporană, inclusiv cu studii de istorie orală, cercetări enciclopedice, mentalități, relații interetnice etc.
Elaborate în cadrul Centrului de Cercetări Enciclopedice al Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan” a Universității de Stat din Moldova, cele două volume ale celor doi istorici impresionează nu numai prin volumul enorm de informație documentară și statistică – peste 10.000 de file din peste 200 de dosare din diverse fonduri de arhivă, prelucrate, analizate și integrate în premieră istoriografică în circuitul științific, ci și prin abordarea pluri- și interdisciplinară a trecutului istoric al Chișinăului, aflată la confluența mai multor discipline, fapt ce imprimă cercetării științifice realizate de autori o valoare deosebită.
Ca imagine de ansamblu, volumele istoricilor Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov vin cu un șir de răspunsuri pertinente la numeroase întrebări care până în prezent nu au găsit o soluție satisfăcătoare în istoriografie: ce reprezenta, bunăoară, Chișinăul imediat după Marea Unire din 1918? Sau, cum a fost perceput orașul de elita și administrația românească în raport cu celelalte orașe ale României Întregite? Cum și cât de reușit a gestionat orașul statul român într-un Chișinău post-imperial? În ce măsură și cum și-a schimbat orașul aspectul său în cei 22 de ani de administrație românească? A devenit Chișinăul un oraș românesc în anii interbelici? Ce politici au fost aplicate în scopul administrării eficiente a orașului? Cum s-a schimbat viața cotidiană a locuitorilor Chișinăului în anii interbelici și în ce măsură s-a reușit modernizarea orașului?
La toate aceste și multe alte întrebări privind istoria Chișinăului interbelic autorii au încercat – și într-o mare măsură au și reușit – să ofere răspunsuri temeinic documentate, cu informații noi de arhivă, integrate pentru prima oară în circuitul științific, fapt ce conferă lucrării prezentate o importanță științifică și o actualitate deosebită.
Rezultat al unui efort temerar de documentare, cele două volume ale istoricilor Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov oferă un tablou incomparabil mai amplu, veridic și obiectiv al Chișinăului interbelic, față de eforturile anterioare ale istoricilor în această direcție. Cu referire la populația urbei între cele două războaie mondiale, autorii au identificat soluția cea mai sigură, sprijinindu-se în analiza demografică efectuată pe rezultatele recensământului general al populației României Întregite din 29 decembrie 1930, – unicul recensământ general realizat conform celor mai moderne rigori ale timpului și care a oferit prima imagine obiectivă de ansamblu a locuitorilor orașului Chișinău. Erau parametri, așa cum bine observă autorii volumului, ce au fixat un Chișinău al amplelor evoluții economice și socio-profesionale, al reformelor administrative, al schimbărilor demografice marcate de afluxul de refugiați de peste Nistru etc.
În altă ordine de idei, dacă în anii sovietici istoria economică a Chișinăului a fost fie ignorată, fie falsificată după preceptele ideologiei comuniste, actualmente, distanțarea istorică de obiectul investigației precum și materialul documentar avut la dispoziție au permis celor doi autori să prezinte cititorilor o economie a capitalei Basarabiei în plină ascensiune și adaptare la noile realități survenite după Primul Război Mondial. Așa cum pe bună dreptate menționează autorii volumului, economia Chișinăului interbelic a fost axată pe agricultură, în primul rând, dar și pe industrie, în special pe cea alimentară. Desigur, piața urbană nu a fost lipsită de acțiuni speculative în acei ani. În același timp, sfera de consum a fost conectată atât la piața locală/națională, cât și la cea europeană. Sfera financiară a obținut o amploare deosebită între cele două războaie mondiale, fiind animată de activitatea mai multor bănci locale, regionale și naționale. De asemenea, autoritățile locale s-au implicat activ cu diverse măsuri normative, urmărind eficientizarea gestionării vieții economice a urbei.
Justificate în mare măsură de stilul enciclopedic în care au fost realizate, cele două volume ale autorilor Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov prezintă cititorilor trei domenii de bază ale istoriei capitalei Basarabiei între cele două războaie mondiale: spațiul (cadrul natural), omul/societatea (populația, identitate și alteritate, administrația etc.), timpul (evoluția faptelor și evenimentelor). Analizate și prezentate pe larg în prima parte a volumului, cele trei domenii majore ale istoriei Chișinăului interbelic cuprind, în 28 de capitole aranjate tematic, cvasi-totalitatea aspectelor înfățișării Chișinăului și a chișinăuienilor între cele două războaie mondiale. Atât corpul de documente și materiale din partea a doua a volumului, cât și bogatul și variatul material ilustrativ completează și întregește în mod armonios compartimentele tematice ale volumelor.
Constituind o valoroasă și originală contribuție la elucidarea evenimentelor și proceselor derulate în principalul centru politico-administrativ, economico-social și cultural al Basarabiei interbelice, cele două volume ale cercetătorilor Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov confirmă, totodată, într-o deplină măsură tendința spre integrarea științei istorice din Republica Moldova în producția istoriografică nouă, românească și europeană, concentrată tot mai mult spre aspectele istoriei locale și celei regionale, spre ceea ce Lucien Febvre numea o „nouă istorie”, constând în „a descoperi oamenii, unicul obiect al istoriei”[15], iar Nicolae Iorga îndemna la „observarea științifică a oricărui fenomen istoric” cu ajutorul unui număr cât mai mare posibil de factori, pronunțându-se, în același timp, împotriva „legii «numărului mare»”, care ar suprima diferența reacțiunii individuale și ar simplifica observarea științifică la potrivirea fortuită a unor cifre statistice[16].
Utilizând pe larg izvoarele istorice și, în primul rând, cele primare, procedând la sondarea memoriei individuale și a celei colective, a literaturii de specialitate din spațiul românesc dar și a celei internaționale, coroborate cu conceptele teoretico-metodologice moderne, istoricii Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov prezintă specialiștilor în domeniu, dar și tuturor celor interesați de trecutul istoric al Chișinăului o panoramă multicoloră și pluridimensională a celui de-al doilea oraș ca mărime din România Întregită, fapt ce ne permite să recomandăm cu căldură marelui public lectura unor volume de o actualitate și importanță deosebită pentru istoria și cultura noastră națională.
—————————————-
[1] „Dilema”, an. VI, nr. 304, 27 noiembrie – 3 decembrie 1998, p. 8.
[2] Ibidem, p. 9.
[3] Ibidem.
[4] Istoria Românilor. Vol. VIII: România Întregită (1918-1940). Coord.: prof. univ. dr. Ioan Scurtu, Editura Enciclopedică, București, 2003, p. X.
[5] Ioan Scurtu, Istoria României în anii 1918-1940. Evoluția regimului politic de la democrație la dictatură, Editura Didactică și Pedagogică, București, 1996, p. 3 și urm.; Idem, Istoria civilizației românești. Perioada interbelică (1918-1940), Editura Enciclopedică, București, 2009, p. 12.
[6] Toader Nicoară, Istorie locală și surse orale / Ministerul Educației și Cercetării al României. Proiectul pentru Învățământul Rural, 2005, p. 1.
[7] Ibidem.
[8] Imnul municipiului Chișinău, „Orașul meu” (muzică Eugen Doga, versuri Gheorghe Vodă), conține versuri precum „Orașul meu din albe flori de piatră” sau, într-o altă variantă, „Orașul meu cu umeri albi de piatră”.
[9] Călători străini despre țările române. Vol. VI, partea E. Celebi îngrijită de Mustaafa Ali Mehmet, Editura Științifică și Enciclopedică, Chișinău, 1976, p. 735.
[10] Cu titlu de ilustrare, menționăm câteva din lucrările cele mai reprezentative: C. Diaconovich, Enciclopedia Română. Vol. I, Editura și tiparul lui W. Krafft, Sibiu, 1898; Zamfir Arbore, Dicționarul geografic al Basarabiei, Editura Socec, București, 1904; Ștefan Ciobanu, Chișinăul, Editura Comisiunii monumentelor istorice. Secția Basarabiei, Chișinău, 1925; Gh. Bezviconi, Semimileniul Chișinăului, Chișinău, 1936; В.И. Жуков. Города Бессарабии 1812-1861 (Chișinău, 1964); История Кишинёва (Chișinău, 1966); Энциклопедия Кишинёва (Chișinău, 1986); Andrei Eșanu, Valentina Eșanu, File din istoria Chișinăului, Editura Museum, Chișinău, 1988; Chișinău. Enciclopedie, Editura Museum, Chișinău, 1998; Andrei Eșanu, Chișinău, file de istorie. Cercetări, documente, materiale, Editura Museum, Chișinău, 1998; Aliona Grati, Chișinău. Morile timpului. Eseu de imagologie literară, Editura Prut, Chișinău, 2020 ș.a.
[11] Vezi: A.S. Weinberg, Chișinăul în trecut și prezent. Schiță istorică, F.e., Chișinău, 1936, p. 5-6.
[12] Alex Kidel, Contribuțiuni la bibliografia social-economică basarabeană, Tipografia Carmen Sylva, Chișinău, 1930, p. 1-2.
[13] Ing. Cincinat I. Sfințescu, Orașele Basarabiei (din punct de vedere edilitar). Comunicare prezentată Congresului de la Iași din 9-12 octombrie 1921, București, 1921, p. 6.
[14] Antony Babel, La Bessarabie. Étude historique, etnographique et économique, Librairie Félix Alcan, Paris, 1926, p. 36.
[15] Cf. Alexandru Duțu, Dimensiunea umană a istoriei. Direcții în istoria mentalităților, Editura Meridiane, București, 1986, p. 5-7.
[16] Nicolae Iorga, Generalități cu privire la studiile istorice. Ed. a III-a, Monitorul Oficial și Imprimeria Națională, București, 1944, p. 17.
Dr. hab., conf. univ. Nicolae ENCIU,
Institutul de Istorie, Universitatea de Stat din Moldova
Revista ART-EMIS, Anul XV, Nr. 75 (1.512) / 22 ianuarie 2026.
Autorul lucrării a reuşit, în urma unui efort şi a unei munci riguroase care îi sunt specifice, să se „aşeze” cu toate competenţele dobândite şi perfecţionate în interiorul unui subiect de cercetare care presupune achiziţii şi familiarităţi cu ceea ce înseamnă cunoaşterea cadrului monahal, a istoriei instituţionale a monahismului cu rigorile formatului monografic: contextul spaţio-temporal, particularităţile instituţiei monahale, ctitori şi binefăcători, obştea monahală, domeniul economic al mănăstirii, tipologia monahală, activităţi sociale, instructive şi educative, obiective filantropice, practicile pietăţii monahale şi ale pietăţii colective laice, arhitectura monastică, arhiva, biblioteca, necropola etc. Derularea monografică a cercetării istoriei mă- năstirii Japca beneficiază în cartea lui Ion Xenofontov de problematizări şi racorduri la ceea ce a însemnat mănăstirea şi comunitatea, mănăstirea şi societatea şi, de asemenea la ingerinţele puterii politice asupra vieţii monastice şi constrângerile extrareligioase asupra mănăstirii. Din perspectivă istoriografică cercetarea de faţă reuşeşte să asocieze istoria propriu-zisă a aşezământului monastic „istoriei mari” a teritoriului Basarabiei, în care istoria politică, culturală, religioasă a acestui ţinut se recunoaşte la nivelul istoriei mănăstirii. Mai exact, se recunoaşte modul în care refracţiile marii istorii-realitate se identifică la nivelul istoriei mănăstirii de la Japca. Inflexiunile „marii istorii” au marcat în mod evident istoria aparent adiabatică a mă- năstirii „intra muros”. Istoria Basarabiei/RSS Moldovenești/Republicii Moldova, lecturată prin istoria mănăstirilor sale, oferă dincolo de orice inovaţie în plan metodologic şi analitic, dintr-o perspectivă inductivă, secvenţe şi aspecte istorice ce recompun dinspre realitatea trecută, multiplă, variată, complexă, cu variabile şi imponderabilităţi, pluralitatea discursului istoriografic. Recentrarea în planul discursului istoriografic de după comunism a tematicii istoriei religioase, a vieţii şi sensibilităţii religioase are valenţele unei adevărate redescoperiri a conştiinţei istorice colective, a profilului identitar şi patrimonial al comunităţilor şi naţiunilor. Ceea ce se remarcă de la prima lectură a cărţii este soliditatea şi rigoarea proiectului istoriografic pe cât de ambiţios asumat, pe atât de laborios împlinit. De la sursele documentare exhaustive, la articulaţiile tematice şi analitice, la relevanţa citatului documentar selectat în anexe, la gestionarea inteligentă a naraţiunii istoriografice între rigoarea de specialitate şi accesibilitatea largă, s-a elaborat o lucrare ce ilustrează un istoric matur şi deplin.
Consiliul ştiinţific: