ROLUL ȘI IMPORTANȚA PROMOVĂRII ACTIVITĂȚILOR PE PIAȚA MEDIATICĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Într-o eră în care omul este obișnuit să i se ofere spații de afirmare și, în același timp, captare a informațiilor din mediul public, promovarea devine un imperativ, cu atât mai mult promovarea patrimoniului muzeal, care mult timp a fost conceput ca un element static și inactiv. În ultimii ani, muzeele au lărgit spectrul activităților, organizând nu doar expoziții și conferințe științifice, dar și activități cu publicul de diferite vârste. Urmând exemplul muzeelor din Europa, instituțiile de profil din Moldova s-au asociat la proiectele internaționale precum Ziua Internațională a Muzeelor, Noaptea Europeană a Muzeelor și Zilele Europene ale Patrimoniului, desfășurând programe culturale, concerte, ateliere și festivaluri, astfel devenind mai atractive pentru public.

Elena COJOCARI, drd., directoare adjunctă Proiecte Culturale și Educative, Muzeul Național de Etnografie și Istorie Naturală
Vitalie GUȚU, drd., lector universitar, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova

A se vedea:

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/9-11_38.pdf?fbclid=IwAR0MrRbLd6BKcKmZKqmltJWPI3NSQhaqSajXG7N8uBMHDbwka0Sk3Dd8fFU

TEHNICI ȘI INSTRUMENTE INOVATIVE UTILIZATE ÎN PROCESUL EDUCAȚIONAL.
ASPECTE TEORETICO-PRACTICE

Trăim într-o lume a digitalizării, a fenomenului web, care ne permite de la distanță să acționăm/să întreprindem/să interacționăm pe diverse paliere, iar acest lucru ne conferă și o mai mare mobilitate. În context, trebuie să remarcăm că aceste mișcări și flexibilități din punct de vedere al digitalizării au venit pe fundalul pandemiei de COVID – 19, un avantaj în acest sens, susțin cercetătorii. Aceste elemente s-au reflectat pe deplin și în sistemul de educație. Un studiu publicat de UNICEF arată că „la începutul lunii aprilie, 2020, închiderea școlilor în cele 194 de țări a afectat circa 1,6 miliarde de elevi la nivelurile de învățământ preșcolar, primar, gimnazial și liceal, reprezentând 90% din totalul elevilor încadrați în sistemul de învățământ”.
În condițiile actuale, s-a remarcat faptul că, din experiența studiului la distanță, elevii mai mult optează pentru studierea materiei prin intermediul elementelor vizuale (fotografie/ video/ infografice etc.) și cât mai puțină informație textuală. Generația de azi, considerată „generația copiilor cu telefonul în mână”, trebuie urmată pentru a le putea oferi cunoștințele de care au nevoie.

Vitalie GUȚU, drd., lector universitar, Facultatea de Jurnalism și Științe ale Comunicării, Universitatea de Stat din Moldova

A se vedea:

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/18-22_60.pdf?fbclid=IwAR0qyh_FEWT_tkkzWo8Ux6DMUC6JvGQ2zDeCy7eIUzLDFxa2ALl4bZig63k

Енциклопедичні видання в сучасному інформаційному просторі : колективна монографія / авт. : М. Киридон, В. Л. Бабка, О. М. Березовський, … І. В. Ксенофонтов, … К. М. Манолаке [та ін.] ; за ред. А. М. Киридон. – Київ : Державна наукова установа «Енциклопедичне видавництво», 2017. – 312 p. – ISBN 978-617-7015-67-2. – Acces: https://ev.vue.gov.ua/wp-content/uploads/2018/04/Inform_full.pdf

Vezi Inform_full – Copie

Cercetarea realizată de Ion Xenofontov privind istoria complexului monahal Japca este una cu vădite intenţii monografice şi cu nemărturisite proiecţii exhaustive. Structura tematică, sursele, articulaţia istoriografică pe care această carte doreşte să o fixeze asupra subiectului sunt suficiente argumente pentru ca cercetarea dată să rămână şi să definitiveze un efort istoriografic colectiv, început cu aproape două secole în urmă. În egală măsură cartea de faţă întregeşte seria de monografii dedicată mănăstirilor după 2000, precum: Căpriana, Hâncu, Bocancea. Autorul lucrării a reuşit, în urma unui efort şi a unei munci riguroase care îi sunt specifice, să se „aşeze” cu toate competenţele dobândite şi perfecţionate în interiorul unui subiect de cercetare care presupune achiziţii şi familiarităţi cu ceea ce înseamnă cunoaşterea cadrului monahal, a istoriei instituţionale a monahismului cu rigorile formatului monografic: contextul spaţio-temporal, particularităţile instituţiei monahale, ctitori şi binefăcători, obştea monahală, domeniul economic al mănăstirii, tipologia monahală, activităţi sociale, instructive şi educative, obiective filantropice, practicile pietăţii monahale şi ale pietăţii colective laice, arhitectura monastică, arhiva, biblioteca, necropola etc. Derularea monografică a cercetării istoriei mă- năstirii Japca beneficiază în cartea lui Ion Xenofontov de problematizări şi racorduri la ceea ce a însemnat mănăstirea şi comunitatea, mănăstirea şi societatea şi, de asemenea la ingerinţele puterii politice asupra vieţii monastice şi constrângerile extrareligioase asupra mănăstirii. Din perspectivă istoriografică cercetarea de faţă reuşeşte să asocieze istoria propriu-zisă a aşezământului monastic „istoriei mari” a teritoriului Basarabiei, în care istoria politică, culturală, religioasă a acestui ţinut se recunoaşte la nivelul istoriei mănăstirii. Mai exact, se recunoaşte modul în care refracţiile marii istorii-realitate se identifică la nivelul istoriei mănăstirii de la Japca. Inflexiunile „marii istorii” au marcat în mod evident istoria aparent adiabatică a mă- năstirii „intra muros”. Istoria Basarabiei/RSS Moldovenești/Republicii Moldova, lecturată prin istoria mănăstirilor sale, oferă dincolo de orice inovaţie în plan metodologic şi analitic, dintr-o perspectivă inductivă, secvenţe şi aspecte istorice ce recompun dinspre realitatea trecută, multiplă, variată, complexă, cu variabile şi imponderabilităţi, pluralitatea discursului istoriografic. Recentrarea în planul discursului istoriografic de după comunism a tematicii istoriei religioase, a vieţii şi sensibilităţii religioase are valenţele unei adevărate redescoperiri a conştiinţei istorice colective, a profilului identitar şi patrimonial al comunităţilor şi naţiunilor. Ceea ce se remarcă de la prima lectură a cărţii este soliditatea şi rigoarea proiectului istoriografic pe cât de ambiţios asumat, pe atât de laborios împlinit. De la sursele documentare exhaustive, la articulaţiile tematice şi analitice, la relevanţa citatului documentar selectat în anexe, la gestionarea inteligentă a naraţiunii istoriografice între rigoarea de specialitate şi accesibilitatea largă, s-a elaborat o lucrare ce ilustrează un istoric matur şi deplin.

Prof. univ., dr. Doru Radosav

Cluj-Napoca

Ion Xenofontov. Complexul monahal Japca. Istorie și spiritualitate /Consultant științific: preot, dr. conf. univ. Octavian Moșin; redactor științific: dr. conf. univ. C. Manolache. Iași: Editura LUMEN. 2015, 487 p

Советско-афганский военный конфликт, продолжавшийся девять лет и семь недель (1979–1989 гг.), является самой длительной войной в истории Советского Союза. Значительные финансовые расходы на войну в Афганистане (всего затраты СССР составили 60 млрд. рублей) углубили кризис советской экономики, который, в свою очередь, ускорил распад Советского Союза.

Санитарные потери¹ Ограниченного контингента советских войск в Афганистане составили 469 685 человек (или почти 76% всего личного состава войск, находившихся на территории Демократической Республики Афганистан в период с 25 декабря 1979 г. по 15 февраля 1989 г.), из которых: раненых, контуженных и травмированных – 53 753 человек (11,44%), перенесших различные заболевания – 415 932 человек (88,56%)². По официальным данным, в Республике Молдова в ноябре 2001 г. было зарегистрировано 208 инвалидов афганской войны (по сравнению с 160 зарегистрированными на 12.07.1990)³. В настоящее время, согласно представленным Союзом ветеранов войны в Афганистане Республики Молдова данным, общее число молдавских инвалидов советско-афганской войны составляет 700 человек.

На афганском лексиконе советские тяжелораненые и искалеченные воины назывались цифробуквенными элементами кода – ГРУЗ-300 или 021⁴.

Articolul în întregime →