Monthly Archives: June 2021

ISTORIA ȘTIINȚEI

În cadrul „Săptămânii științei”, organizate în premieră la Academia de Științe a Moldovei, pe 12 iunie 2021, au fost lansate două volume consacrate istoriei științei din Republica Moldova.

202383734_776942703007642_6103831871746152593_n

Vezi. Făclia. Săptămânal de informație, opinie și cultură pedagogică. Vineri, nr. 24, 18 iunie 2021, pp. 1-2

https://asm.md/faclia-saptamana-istorica-ce-va-ramane-analele-academiei-de-stiinte-moldovei

DE ZIUA LUCRĂTORULUI MEDICAL ȘI AL FARMACISTULUI

„PROBLEMA NAŢIONALĂ” LA INSTITUTUL DE STAT DE MEDICINĂ DIN CHIȘINĂU

unnamed

Cel care s-a opus deschis și vehement politicilor de deznaţionalizare și de rusificare în Moldova sovietică a fost Nicolae Testemiţanu, ministrul Ocrotirii Sănătăţii al RSS Moldovenești în anii 1963-1968, anterior rector al Institutului de Stat de Medicină
din Chișinău(1959-1963). În exclusivitate pentru învăţământul superior din RSS Moldovenească, la Institutul de Stat de Medicină din Chișinăua promovat moldoveni în domeniul medicinei și a introdus predarea în limba română. În contextul unui regim totalitar, această încercare a eșuat. Cei care au susţinut tendinţa de a introduce în sistemul de învăţământ limba naţională a populaţiei majoritare au avut de suferit, au fost înlăturaţi din posturi, mulţi dintre aceștia au fost nevoiţi să părăsească instituţia. Au urmat presiuni, numeroase scrisori anonime ale subalternilor vorbitori de limbă rusă („toate scrisorile au un caracter binevoitor, nu conţin nimic regizat”), „atenţionări de pe teren” ale „unor comuniști”. Semnatarul unei plângeri constată revoltat că „naţionalismul a înflorit într-atât de mult, încât la Institutul de Medicină mai toate disciplinele sunt predate în limba moldovenească”.

Vezi

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/79-80_29.pdf

Sursă: Xenofontov, Ion Valer. „Problema naţională” la Institutul de Stat de Medicină din Chișinău, În: Sesiunea ştiinţifică a Departamentului Istoria Românilor, Universală şi Arheologie, ediţia a 7-a, 4 iunie 2021: dedicată aniversării a 10-a de la fondarea Centrului Studii interdisciplinare „Silviu Dragomir”, Chișinău-Oradea: Program. Rezumatele comunicărilor / Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Filosofie; editor: Aurel Zanoci; comitetul organizatoric: Aurel Zanoci [et al.]. – Chişinău: CEP USM, 2021, pp. 79-80. ISBN 978-9975-152-09-9.

DE SĂRBĂTOAREA PROFESIONALĂ „ZIUA ISTORICULUI”

CARTEA ZILEI

Anatol Petrencu, A fi profesor de istorie în Republica Moldova. Cu prilejul conferirii înaltului titlu de Doctor Honoris Causa de către Universitatea de Stat „Alecu Russo” din Bălți /Referenți științifici: Lidia Pădureac, Ion Valer Xenofontov, Chișinău, S.n., 2021, 216 p. ISBN 978-9975-66-714-2.

123168_n

Cartea este consacrată „prietenilor, colegilor, discipolilor mei, cu drag”. Or această dedicație vine în unison cu explicarea oferită de motto-ul pe care autorul îl utilizează în carte: „Unul din cele mai bune sfaturi care mi s-au dat: Nu accepta critica de la oamenii de la care nu ai cere niciodată sfatul”. (Morgan Freeman, actor, SUA).
În perioada 1998–2006, Anatol Petrencu a deținut funcția de președinte al Asociației Istoricilor din Republica Moldova, deși nu s-a considerat „în fruntea tuturor istoricilor”, ci a unei organizații „care (re)unește istoricii de bună credință […], istorici ce țin de Neam, la Adevăr” . În acest timp Asociația a fost antrenată într-un amplu proces de comunicare dintre istorici, societate și putere.
Referitor la condiția istoricului în Republica Moldova, profesorul universitar Anatol Petrencu susține că e „greu să fii istoric într-o republică condusă de oameni nu doar incompetenți, dar și rău porniți împotriva intelectualității naționale”.

Notă istorică: În baza Hotărârii nr. 427 din 10 iunie 2011 a Guvernului Republicii Moldova a fost instituită sărbătoarea profesională „Ziua Istoricului”, consemnată anual, în ziua de 18 iunie, „în scopul susţinerii şi promovării ştiinţelor istorice, consolidării culturii istorice şi educaţiei civice”.

PATRIMONIU

Pregătirea pentru călcatul lutului în vederea construirii unei case. S. Dezghingea, rn. Comrat, 1978.

000001479A0000136A - Copie

APARIȚIE EDITORIALĂ

Valeriu Capcela, Victor Capcelea, Grigore Capcelea, Comuna Izvoare (Florești): istorie și actualitate /Referenți științifici: Ion Valer Xenofontov, Nicolae Bulat, Chișinău, Prop-Mapix, 2021, 350 p. ISBN 978-9975-157-47-6

000654323_1470984286576505_4632391640163971408_n - Copie

LA IZVOARELE IZVOARELOR
(ÎNȚELEPCIUNII)

Pornind de la afirmațiile istoricului total Nicolae Iorga care spunea că nu putem avea o istorie complexă înscrisă în tabloul vertical și orizontal al istoriei spațiului românesc fără a cunoaște istoria fiecărei localități, monografia consacrată comunei Izvoare se înscrie armonios atât în dimensiunea ideaticii cognitive, cât și a celei simbolice.
Elaborată cu acribie profesională, dar și cu o ușoară trenă emoțională, lucru firesc în cazul autorilor-băștinași, cartea editată de triumviratul academic Capcelea: Valeriu (doctor habilitat în filosofie), Victor (doctor în științe geonomice) și Grigore (doctor în psihologie), este unică în felul său. Ne prezintă itinerarul unei istorii colective prin prismă individuală, or acest fapt conferă un pronunțat accent de originalitate.
Cartea se înscrie în spiritul școlii monografice fondate de sociologul român Dimitrie Gusti, care prevedea ca în baza unor investigații complexe să fie întocmite micromonografii ale localităților rurale . Totuși, la o lectură atentă vedem că volumul de față are o puternică marcă identitară, care o diferențiază net de cele cca 300 de monografii consacrate localităților din Republica Moldova. Narativul textual, unul esențialmente științific, deseori este completat/intercalat cu studii de caz, tablete literar-memoralistice, adevărate pastile artistice (elaborate cu har de Grigore Capcelea), care acționează nu doar asupra rațiunii, ci lasă o amprentă profundă și asupra spiritului. Or, această formă de transmitere a mesajului, sunt sigur, va lărgi, în mod considerabil, grupul-țintă de cititori din perspectiva vârstei, pregătirii intelectuale, a spațiului de coabitare.
Conținutul monografiei este axat pe cei trei piloni care oferă individualitate demersului: spațiu, oameni și istorie. Spațialitatea include cadrul geografic al comunei Izvoare (satele Izvoare, Bezeni și Scăieni), flora și fauna, rețeaua hidrografică, ecologia, evoluția organizării administrativ-teritoriale, schimbările de hotar/moșie, poli-administrativ etc. Ca un fir roșu pe parcursul întregii cărți sunt prezentați săteni, și cei „mici” și cei „mari”, și cei care au reușit să-și contureze biografia privată în cadrului Micii Patrii – a localității – dar și cei care au transgresat hotarele satului și au „purces” în lumea mare. Totuși, rădăcinile și firele increate ale localității sunt atât de puternice încât și sătenii renumiți, „împământeniți” peste mări și țări, la fel tind să revină cu orice ocazie acasă.
Structura lucrării include toate componentele vieții materiale (economie, infrastructură, meșteșugărit), administrative (structuri instituționale), sociale (spitalul, ambulatoriul și Centrul Medicilor de Familie, sportul), culturale (cămin cultural, ansambluri artistice, arta, artizanat) și spirituale (lăcașul de cult) a localități. Impresionează diversitatea de talente pe care l-a dat acest mic spațiu: medici, filosofi, istorici, savanți, profesori universitari, cântăreți, sportivi, jurnaliști, ecologiști, sculptori, filologi, miniștri, pedagogi, designeri ș.a. Cartea surprinde cu convicțiune impactul marilor perturbații militare, politico-ideologice asupra destinelor localnicilor: războaie, foamete, deportări, colectivizare, mobilități geografice. Din această perspectivă, liantul care face legătura dintre trecutul, prezentul și viitorul comunei Izvoare îl reprezintă istoria.
În edificarea discursului științific surprinde diversitatea surselor istorice utilizate de cei trei autori. S-a pus accentul pe sursa primară, pe izvorul istoric. Din acest perimetru prevalează documentul inedit (materialele din arhivele republicane, raionale și cele locale), mărturia (sursa orală), memoria provocată, notițele biografice, corespondența, datele statistice, mass-media etc. Osatura textului este susținută și pe documentul edit, ajustat la extragerea conținuturilor de esență locală. S-a utilizat literatura științifică de sorginte istorică, antropologică, sociologică, filosofică, economică, administrativă, ecologică etc. O valoare incontestabilă o reprezintă sursele iconografice (fotografiile), care vin să completeze din abundență narativul.
Deși conținutul textului este elaborat la un înalt nivel științific surprinde stilul sobru, considerent ce facilitează parcurgea lejeră a textului. Astăzi putem vorbi de lansarea unui nou stil științific și științifico-popular, stilul capcelean: unul ancorat în valorile perene ale spațiului nativ, cel care extrage seva eternității din baștină, dar care totodată o propulsează spre cele patru puncte cardinale ale universului. Este un concept bine ajustat la formula consacrată: gândim universal însă acționăm local. Sau, istoria comunei Izvoare este cel mai frumos dar pe care-l poate oferi fiii satului spațiului sacru, locului din care s-au alimentat cu nesaț în modelarea propriei personalități.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Complexul izvoarelor din comuna Izvoare, raionul Florești. Foto: IVX, 12 iunie 2021

199788811_336935634464655_6572306478808429511_n (1)

Notă istorică:
Despre calităţile miraculoase ale apei ştiau strămoşii noştri cei mai îndepărtaţi. Nu în zadar, în multe legende şi mituri populare se spune că „APA ESTE IZVORUL VIEŢII!”. Mai știau înaintașii noștri că sensul vieții unui om pe Pământ este de a crește un copil, de a zidi o casă, de a sădi un pom, dar și a săpa o fântână, un izvor la care să poată potoli setea unui drumeț. De aceea, băștinașii din s. Izvoare a construit de-a lungul anilor multe fântâni și izvoare. În această ordine de idei, sătenii noștri au acționat în spiritul marelui scriitor și aviator francez Antoine de Saint-Exupéry care scria că: „Apa este mai mult decât o condiţie a vieţii, ea este izvorul vieţii, este sângele albastru al Pământului. Apa este o bogăţie fără seamăn pe Pământ; cea mai curată, cea mai pură, sufletul Pământului”. În acest sens, se cuvine să menționăm numele gospodarilor (răzeșilor adevărați) care au săpat și zidit izvoarele satului, ce trebuie elogiați pentru munca depusă:
Vlas Ion Petru (1940-2013); Vlas Foca Gheorghe (1930-2000);
Onilov Ion Ștefan (1914-1993); Cemurtan Emil Mihail (1914-1959);
Galbur Ananii Andrei (1899-1974); Nicuță Pavel Profir (1905-1986);
Cemurtan Feodora Ion (1910-1983); Sîrbu Ștefan Ion (1903-1983);
Novac Trofim Petru (1932-2018); Galbur Danil Chiril (1920-1983).
Pașa Ion (1896-1978).

Ulterior, în anii 1970, datorită contribuției substanțiale a săteanului nostru, Grigore Ilarion Galbur, primul inginer-constructor din comuna Izvoare, a fost inițiată ideea de renovare a izvoarelor, care a contribuit și la elaborarea proiectului reconstrucției acestui monument natural. Materializarea proiectului s-a produs la răscrucea anilor 1970-1980 prin contribuția directă a Colhozului „Cotovschi” pe timpul președintelui Vladimir Antosi. În total, au fost reconstruite 11 izvoare la care au lucrat cei mai vestiți meșteri din localitate – Jonea Novac, Alexandru Movileanu, Tolea Lisa, iar în calitate de salahor Dumitru Vlas.
Mai târziu, peste câțiva ani, a fost construit și amenajat un alt izvor de către Capcelea Diomid Afanasie (1930-2009) și Arion Spînu. Pe acest izvor a fost instalată o placă cu o inscripție sugestivă – „Când bei apă gândește-te la Izvor!”.
La etapa finală a aranjării Izvoarelor, primăria din localitate a elaborat un proiect care a fost înaintat la Fondul Ecologic Național și a fost aprobat de Ministerul Mediului, fiind alocată suma necesară pentru a efectua lucrările de finalizare a acestui complex de izvoare. În prezent, 11 izvoare care au fost reconstruite sunt frumos amenajate.
În vara anului 2000 cu ocazia renovării acestor surse de apă cristalină a avut loc o sărbătoare a izvoarelor și sfințirea lor la care au participat mulți localnici, dar și ministrul Mediului Arcadie Capcelea, originar din Izvoare și prefectul județului Soroca Ana Bejan, ce provine din satul vecin Căinarii Vechi.

Sursă:
Valeriu Capcela, Victor Capcelea, Grigore Capcelea, Comuna Izvoare (Florești): istorie și actualitate /Referenți științifici: Ion Valer Xenofontov, Nicolae Bulat, Chișinău, Prop-Mapix, 2021, pp. 36-37.

APARIȚIE EDITORIALĂ

Demir Dragnev, Constantin Manolache, Ion Valer Xenofontov, Academia de Ştiințe a Moldovei: evoluție, instituționalizare, personalități (1946–1961–2021). Album enciclopedic /coordonator: Liliana Condraticova, Chişinău, Biblioteca Ştiințifică (Institut) „Andrei Lupan”, 2021, 148 p. ISBN 978-9975-3331-7-7.

196427501_115355027342154_1206151440860486329_n

În cadrul „Săptămânii științei”, dedicate împlinirii a 60 de ani de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și a 75 de ani de la crearea primelor instituții științifice de tip academic, dar și celei de-a 30-a aniversări de la proclamarea independenței Republicii Moldova, care s-a desfășurat în perioada 7–11 iunie 2021 la AȘM, a avut loc lansarea lucrării „Academia de Ştiințe a Moldovei: evoluție, instituționalizare, personalități (1946–1961–2021). Album enciclopedic”. Lucrarea a apărut sub egida Academiei de Ştiințe a Moldovei și a Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”. Ediția a prezentat istoria științei instituționalizate pe perioade distincte, cu o informație la zi a instituției academice, cu includerea unor noi documente și imagini istorice inedite selectate din arhivele Republicii Moldova (Arhiva Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei, Arhiva Organizațiilor Social-Politice, Arhiva Națională a Republicii Moldova), arhive private, muzee, mărturii ale contemporanilor. Din perspectivă cantitativă notăm faptul că lucrarea conține 148 de pagini. Este vorba de un text în volum total de 6,43 coli de autor, 16 documente inedite, 386 de fotografii, 10 materiale ilustrative ce reflectă simbolurile forumului științific suprem din Republica Moldova. Lucrarea are următoarea structură: prefață; urmează un argument al autorilor referitor la apariția editorială; simbolurile oficiale ale Academiei de Științe a Moldovei sunt reprezentate de stemă, emblemă, drapel, imn, uniformă, colanul președintelui AȘM. Într-un articol enciclopedic de sinteză se înscrie pagina „Academia de Științe a Moldovei. Date generale”. În capitolul „Premise istorice” este pus în evidență patrimoniul științific din perspectivă istorică. S-a scris despre centre și societăți științifice, personalități din domeniul științei de calibru universal, basarabeni fondatori și membri ai Academiei Române. În compartimentul „Baza Moldovenească de Cercetări Știinţifice a Academiei de Științe a URSS (1946–1949)” se vorbește despre ceea ce aniversăm astăzi, și anume 75 de ani de la fondarea primelor instituții științifice de tip academic în spațiul actual al Republicii Moldova. Autorii au abordat contextul istoric, influența politico-ideologică a statului sovietic asupra științei, dar și personalitățile care și-au adus aportul la instituționalizarea științei academice. Drept urmare a unor acțiuni de organizare formală caracteristică tuturor instituțiilor de profil din Uniunea Sovietică, în 1949, a fost modificat statutul Bazei, aceasta fiind reorganizată în Filiala Moldovenească a AŞ a URSS. Toate aceste schimbări și evoluții instituționale au fost prezentate în compartimentul „Filiala Moldovenească a Academiei de Științe a URSS (1949–1961)”. În a doua jumătate a anilor 1950, RSS Moldovenească era unica republică din Uniunea Sovietică care nu dispunea de o organizaţie științifică proprie de genul academiei de știinţe, fiind ultima republică în care o atare academie a fost înființată. În capitolul „Academia de Științe a RSS Moldovenești (1961–1991)” se prezintă contextul instituirii Academiei la 2 august 1961. Primii membri titulari (în total 11) și corespondenți (în total 13) ai AŞ a RSSM au fost numiți printr-o Hotărâre a Sovietului de Miniștri al RSS Moldovenești. Primul președinte al Academiei de Științe a fost academicianul Iachim Grosul, doctor habilitat în istorie, profesor universitar. La 3 august 1961 a avut loc prima sesiune științifică a Academiei. Treptat, s-a format și consolidat infrastructura și direcțiile cercetării. În compartimentul „Academia de Științe a Moldovei în perioada recentă (1991–2021)” se prezintă fazele de declin, dar și de ascensiune a forumului științific, problemele cu care s-a confruntat și se confruntă Academia, dar și realizările științifice în plan național și internațional. O deosebită atenție se acordă rolului oamenilor de știință în deșteptarea conștiinței naționale, în stabilirea și dezvoltarea relațiilor -bi și multilaterale internaționale, inclusiv încheierea unui tratat de colaborare cu Uniunea Europeană în cadrul programului Orizont–2020. Capitolul „Membrii Academiei de Științe a Moldovei (1961–2021)” poate fi considerat un dicționar enciclopedic biografic referitor la întreaga componență a membrilor titulari și membrilor corespondenți de la fondarea Academiei și până în prezent. Pentru a crea o vizibilitate mai mare lucrării, spre finalul cărții au fost incluse rezumate în limbile engleză și rusă. Albumul enciclopedic fixează atât trecutul și prezentul, cât și perspectivele dezvoltării științei academice în Republica Moldova.

Ion Valer XENOFONTOV

IMG_1522
Academician Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei, oferă în dar unul din primele exemplare ale Albumului enciclopedic maestrului Nicolae Botgros, doctor honoris causa al Academiei de Științe a Moldovei. Foto: Eugenia Tofan, 7 iunie 2021.

HRISTOS S-A ÎNĂLȚAT!

Biserica de vară cu hramul Înălțarea Domnului a Mănăstirii Japca într-o noapte înstelată. Secvență din filmul documentar „Acasă la Japca”. Regizor Olga Pascari, „Moldova-Film”, 2019.
Sursă: Arhiva curentă a Mănăstirii Japca

japca noaptea 1

9 iunie – Ziua internațională a arhivelor

DIN ISTORIA FONDĂRII ARHIVEI ŞTIINŢIFICE CENTRALE A ACADEMIEI DE ŞTIINŢE A MOLDOVEI

Bazele Arhivei Ştiinţifice Centrale a Academiei de Ştiinţe a Moldovei [aflată astăzi în subordinea Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan” a Ministerului Educației, Culturii și Cercetării] au fost puse în decursul anilor 1950, drept urmare a Deciziei „Despre măsurile pentru îmbunătăţirea stării şi păstrării arhivelor în ministerele, instituţiile, întreprinderile şi organizaţiile republicii” a Sovietului de Miniștri al RSSM din 4 ianuarie 1950.
Pe parcursul activității Bazei Moldovenești de Cercetări Ştiinţifice a Academiei de Științe a URSS formată în anul 1946 , la câțiva ani reorganizată în Filiala Moldovenească a Academiei de Științe a URSS , și devenită, ulterior, din 1961, Academia de Ştiinţe a RSSM , au fost acumulate cantități importante de materiale documentare care necesitau o selecție și o ordonare riguroasă în vederea păstrării și valorificării ulterioare a acestora prin studiere și publicare.
În acest sens, la şedinţa din 21 aprilie 1953 a Prezidiului Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a URSS s-a pus în discuţie problema organizării în cadrul Filialei a Arhivei acestea. S-a decis de a organiza subdiviziunea sub egida Prezidiului Filialei Moldoveneşti a Academiei de Ştiinţe a URSS, în care să fie concentrate documentele tuturor organizaţiilor Filialei (materialele ştiinţifice prelucrate: manuscrisele lucrărilor ştiinţifice, literare şi altora, revistelor, zilnice, lucrări de disertaţie, materiale de expediţii, de proiectare, de cercetări ştiinţifice ajutătoare, fotografii, cartoteci, extrase din ziare, scheme, planuri, procese-verbale de la şedinţele Prezidiului, consiliilor știinţifice şi şedinţelor secţiilor, planuri şi dări de seamă a lucrărilor ştiinţifice ş.a.; materialele cancelariilor, contabilităţii, secţiei de cadre şi ale altor subdiviziuni structurale; materiale ştiinţifice, manuscrise ale diferitor savanţi transmise în dar Filialei. Totodată, s-a hotărât ca Arhivei să-i fie transmise încăperi uscate, în afara pericolelor de incendiu și de inundație, dotate cu dulapuri sau rafturi, stingătoare, iar uşile şi ferestrele să fie cu zebrele din fier. O altă decizie ținea de folosirea materialelor de arhivă, care urmau să fie studiate și consultate „doar cu învoirea în scris” din partea conducerii Filialei, în baza unor reguli prestabilite. În privința personalului care urma să activeze în cadrul Arhivei, s-a luat decizia de-a solicita Prezidiului AŞ a URSS şi Sovietului Miniştrilor a RSSM să admită includerea în statele de personal a unei „unități de şef de arhivă” .
Deja la 1 iulie 1953 în noua structură a Filialei figura şi Arhiva ca subdiviziune aparte , iar responsabil pentru păstrarea fondului de negative adunat la Laboratorul foto al Filialei a fost numit P.A. Camin . Primul angajat al Arhivei a fost bibliograful Institutului de Istorie, Limbă şi Literatură Panteleimon Hariton Savca, care din 16 mai 1954 era transferat „în funcţia de arhivist superior cu punerea în sarcina sa a obligaţiilor de şef al fondului special” .
La doar trei ani de activitate, în mai 1956 Arhiva includea „240 de unităţi de păstrare (u.p.).”, începând să se extindă, în mod special din contul materialelor neprelucrate, care în mare parte se păstrau în institutele şi secţiile Filialei”. În mai 1958, arhiva număra deja „4 500 de u.p., fiind înregistrată la Direcţia Centrală de Statistică a URSS”, iar „la 15 decembrie 1958 avea în dotare 6 500 de u.p., dintre care 4 926 u.p. cu termen de păstrare permanentă” .

Dr. Lidia PRISAC

198226971_148766953863756_2608948195018607436_n
198338509_940094936831407_600627746535656620_n

BIOGRAFII

00234
Academician A. Ablov, directorul Institutului de Chimie, anii 1970

Antonie Ablov era sever și „iute la mânie”. Academicianul I. Lealikov, cu prilejul aniversării a 60-a a lui Antonie Ablov, avea să specifice: „Printre asistenții lui Antonie Vasilievici circulă o regulă de aur: ceea ce trebuie să explodeze pe masă în timpul lecțiilor, trebuie neapărat să explodeze, de nu, „explodează” însuși Antonie Vasilievici”. Ținuta sa vestimentară impecabilă era una proverbială și transmisă ca exemplu de acuratețe și eleganță din generație în generație.

Fragment din articolul:
Lupașcu, Tudor; Malcoci, Iulia; Xenofontov, Ion Valer, Academicianul Antonie Ablov (1905–1978) între viața privată și activitatea științifică, În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 1 (60), 2021, pp. 83-90.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/83-90_3.pdf

EVENIMENT

SECȚIA NORD A ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A MOLODOVEI
BIBLIOTECA ȘTIINȚIFICĂ (INSTITUT) „A. LUPAN”
UNIVERSITATEA DE STAT „ALECU RUSSO” DIN BĂLȚI
STIMAȚI CONCITADINI!

Vă invităm să ne onorați cu prezența la lansarea monografiei „Comuna Izvoare (raionul Florești): istorie și actualitate”, recomandată spre publicare de Biblioteca Științifică (Institut) „A. Lupan” care va avea la 12 iunie 2021 în satul Izvoare, raionul Florești în Casa de Cultură la orele 16.00.
La eveniment vor participa: Excelența Sa Domnul Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Polone în Republica Moldova, doctorul habilitat în științe politice Bartlomiej Zdaniuk, Consulul General al României la Bălți Petrișor Dumitrescu, doctor în științe sociale, Lidia Pădureac, prim-prorector al Universității de Stat „Alecu Russo” din Bălți, doctor în științe istorice, Ion Valer Xenofontov, Biblioteca Științifică (Institut) „A. Lupan”, doctor în științe istorice, Nicolae Bulat, directorul Muzeului de Istorie și Etnografie din Soroca, Victor Cobăsneanu de la publicația Observatorul de Nord din Soroca, oameni de știință și cultură de la AȘM, USARB, din raioanele Florești și Soroca, personalități notorii care își trag rădăcinile din comuna Izvoare.

Parteneri media: TVR MOLDOVA, TV. NORD NEWUS, Radio Moldova 1. Observatorul de Nord.
Cu deosebită stimă și respect, autorii lucrării „Comuna Izvoare (raionul Florești): istorie și actualitate”, Valeriu Capcelea, Victor Capcelea, Grigore Capcelea.

BIOGRAFII

NAUM A. NARŢOV – PRIMUL PROFESOR UNIVERSITAR ȘI DOCTOR (HABILITAT)
ÎN DOMENIUL ISTORIEI DIN MOLDOVA SOVIETICĂ

Nartov

Naum Arianovici Narţov urma să fie un reprezentant de vază al istoriografiei sovietice din RSS Moldovenească. Cu un trecut „călit” în travaliul știinţei sovietice, lustruit în cel de-al Doilea Război Mondial, în anul 1946, era unicul profesor universitar și doctor (habilitat) în domeniul istoriei din Moldova sovietică. Totuși, cariera acestuia avea să fie rapid mușamalizată și compromisă, în mare parte reieșind de campaniile ideologice staliniste de epocă și a „descoperirii” faptului că „regele este gol”, însă nici factorul subiectiv n-a eclipsat din scenariul acestui aventurier de epocă.
N.A. Narţov s-a născut la 16 octombrie 1894 în satul Berezovka, judeţul Balta, Podolia, „într-o famile săracă de evrei”. În orașul Balta a absolvit studiile medii și cele învăţătorești. A participat la „războiul imperialist”, iar în timpul Războiului civil din Rusia a fost organizator și comandant al grupurilor de propagandiști împotriva rușilor albi. Între 1918 și 1934 a fost inclus și exclus din rândurile Partidului Comunist de trei ori. Spiritul timpului și a spaţiului aventurier – de genul „Mișa Iaponcik”, Ostap Bender din „12 scaune” de Ilf și Petrov, „falsul lui Filchinson”, se pare, a devenit o marcă identitară, care a penetrat și zona „elitist intelectuală” de sorginte sovietică. Până în anul 1930, a desfășurat o „activitate pedagogică și știinţifică” la Balta și Ananiev. În anii 1936-1940, a absolvit cu menţiune Institutul Pedagogic de Stat „T. Șevcenko”, specialitatea Istorie, la Secţia cu frecvenţă redusă, a activat în cadrul acestei instituţii și la Institutul de Cercetări Știinţifice în domeniul Istoriei, Economiei, Limbii și Literaturii, sub egida Sovietului Comisarilor Norodnici din RASS Moldovenească. În 1937, Naum A. Narţov a încercat să convingă Academia de Știinţe a URSS despre necesitatea elaborării unei istorii a Moldovei. Epurările staliniste au întrerupt realizarea acestui proiect, însuși N. Narţov era cât pe ce să fie considerat „naţionalist” și „spion străin”. Institutul de Cercetări Știinţifice în domeniul Istoriei, Economiei, Limbii și Literaturii a fost evacuat, în 1941, în or. Buguruslan, regiunea Orenburg (RFSS Rusă), iar în octombrie 1944 a revenit la Chișinău. În anii 1941- 1945, N.A. Narţov a activat în evacuare, în orașul Tașkent. În 1944, a susţinut teza de doctor (habilitat) în istorie, cu titlul „Destinele istorice ale Basarabiei și Moldovei”, în cadrul Universităţii de Stat a Asiei Centrale, iar peste un an i s-a acordat titlul de profesor.
Era o performanţă unică pentru un fost student de la secţia cu frecvenţă redusă a Institutului Pedagogic Moldovenesc din Tiraspol, ca doar după patru ani de zile de la absolvire, în condiţiile acerbe ale celui de-al Doilea Război Mondial, să devină doctor (habilitat) în știinţe, fără a parcurge calea de candidat în știinţe, și să devină profesor universitar, fără să fi trecut prin treapta de conferenţiar (docent). Abilităţile personale de a convinge, de a se impune și de a demonstra tuturor că este „cel mai bun dintre toţi” se pare că i-ar fi asigurat un „viitor luminos” în statul sovietic.

Sursă:
Demir Dragnev, Xenofontov Ion Valer. Naum A. Narţov – primul profesor universitar și doctor (habilitat) în domeniul istoriei din Moldova sovietică, În: Sesiunea ştiinţifică a Departamentului Istoria Românilor, Universală şi Arheologie, ediţia a 7-a, 4 iunie 2021: dedicată aniversării a 10-a de la fondarea Centrului Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”, Chișinău-Oradea: Program. Rezumatele comunicărilor / Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Filosofie; editor: Aurel Zanoci; comitetul organizatoric: Aurel Zanoci [et al.]. – Chişinău: CEP USM, 2021, pp. 77-78. ISBN 978-9975-152-09-9.