Stimate Domnule Academician Demir Dragnev,

Prezidiul Academiei de Științe a Moldovei și membrii Secției Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a Academiei de Științe a Moldovei Vă adresează cele mai sincere felicitări și urări de sănătate cu prilejul împlinirii venerabilei vârste de 90 de ani.

Născut la 27 iulie 1936, în satul Cureșnița, astăzi raionul Soroca, acad. Demir Dragnev a absolvit, în anul 1957, Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Chișinău. În prezent, activează în cadrul Institutului de Istorie, în calitate de cercetător științific principal.

A susținut teza de doctor în științe istorice în anul 1975 și teza de doctor habilitat în științe istorice în anul 1992, la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei. În anul 1995 i-a fost conferit titlul de profesor universitar și, în același an, a fost ales membru corespondent al AȘM. În anul 2025 a fost ales membru titular al Academiei de Științe a Moldovei, la profilul „Istorie”.

Activitatea de cercetare a acad. Demir Dragnev acoperă un spectru larg de probleme privind istoria medievală a Principatelor Române și a Europei de Sud-Est. Domnia sa a contribuit în mod esențial la valorificarea istoriei economice, sociale, politice, culturale și militare a Țării Moldovei și a Țării Românești în Evul Mediu și în perioada de tranziție spre Epoca Modernă.

Printre contribuțiile sale științifice se numără editarea și interpretarea izvoarelor istorice medievale slavo-române, fundamentarea teoretică a procesului de tranziție de la medieval la modern în spațiul românesc, precum și periodizarea evoluției economice a Moldovei medievale.

Acad. Demir Dragnev realizează, de asemenea, cercetări fundamentale și aplicative în domeniul istoriei științei și al biografiilor științifice, caracterizate prin recuperarea memoriei instituționale, valorificarea riguroasă a documentelor și analiza critică a modului în care elitele intelectuale au evoluat în perioadele sovietică și postsovietică. Domnia sa a documentat etapele de formare, consolidare și reformare a Academiei de Științe a Moldovei, fiind considerat unul dintre principalii cronicari ai instituției academice.

A elaborat valoroase culegeri de izvoare istorice, între care cele patru volume colective „Istoria științei în RSS Moldovenească: documente și materiale”, care au introdus în circuitul științific informații importante despre organizarea cercetării în perioada postbelică.

De asemenea, a contribuit la realizarea a două albume enciclopedice consacrate parcursului istoric al Academiei de Științe a Moldovei: primul, editat în anul 2021, cu prilejul împlinirii a 60 de ani de la fondarea instituției, iar cel de-al doilea, în anul 2026, cu ocazia aniversării a 65 de ani de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și a 80 de ani de la constituirea primelor institute de cercetare de tip academic.

Acad. Demir Dragnev a analizat raportul dintre activitatea științifică, presiunile ideologice și contextul politic în care au activat cercetătorii din Moldova sovietică, între care istoricii Iachim Grosul, Eugen Russev, Artiom Lazarev, Pavel Sovetov, Elena Podgradskaia, Alexandru Moșanu și alții.

Acad. Demir Dragnev este autorul a peste 550 de lucrări științifice și didactice, inclusiv 84 de monografii și culegeri de documente, 66 de manuale și materiale didactice, precum și 210 articole științifice publicate în reviste naționale și internaționale.

Domnia sa este cercetător în cadrul subprogramului „Coordonatele modernizării social-economice, politice, administrative și culturale în Moldova, Basarabia, RASSM, RSSM și Republica Moldova în context regional și european: studii, documente, sinteze”.

Din anul 2023, acad. Demir Dragnev este coordonator al Comisiei de experți a AȘM „Istoria științei”.

Acad. Demir Dragnev a format o impresionantă școală de istorici, fiind conducător și consultant științific al 18 teze de doctor în științe și al șase teze de doctor habilitat.

Realizările sale științifice în domeniul istoriei au fost înalt apreciate. Domnia sa este laureat al Premiului de Stat al RSS Moldovenești, conferit în anul 1984, și al Premiului Academiei de Științe a Moldovei, acordat în anii 1993, 1996 și 2012. A fost decorat cu Ordinul „Gloria Muncii” în anul 1996 și distins cu Medalia AȘM „Dimitrie Cantemir” în anul 2001 și cu Medalia AȘM „Nicolae Milescu Spătarul” în anul 2021.

La acest frumos popas aniversar, Vă dorim din tot sufletul multă sănătate, pace, energie creatoare, bucurii și noi împliniri, alături de cei dragi și de întreaga comunitate academică, pe care o onorați prin activitatea Dumneavoastră.

La mulți ani binecuvântați, stimate Domnule Academician Demir Dragnev!

Sursă: https://asm.md/academicianul-istoric-demir-dragnev-nonagenar

Vezi din lucăriile științifice elaborate de academicianul Demir DRAGNEV

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/124-136_2.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/6-13_34.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/135-144_9.pdf

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/135-144_9.pdf

Mânăstirea Curchi, jud. Orhei, 1933.

Poliția din Chișinău în noua uniformă.
D. Muscalu, chestorul poliției, în mijlocul polițiștilor din Chișinău, 1933.

Creșa Fabricii de Tutun din Chișinău, 1933.

Andrei NEGURĂ
1956

Xenofontov Ion Valer. Andrei Negură. În: Calendar Național 2026 / Instituţia Publică Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coordonator: Veronica Borș ; autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Tatiana Gruşco [et al] ; colegiul de redacție: Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip… Ion Valer Xenofontov [et al.] ; Colaborare: acad. Andrei Eșanu, dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Maxim Melinti [et al.]. Redactor: Elena Varzari ; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2025 (Primex-Com), pp. 317-319. ISSN 1857-1557.

Vezi: https://www.bnrm.md/wp-content/uploads/2019/12/CN%202026%20(web).pdf

O CARTE CA OMUL, UN OM CA O CARTE

Culegerea de studii și articole științifice consacrate distinsului istoric-enciclopedist Demir Dragnev, membru corespondent (1995) al Academiei de Științe a Moldovei, profesor universitar, constituie o noutate editorială de excepție. Lucrarea Societatea medievală și modernă a românilor: în onoarea lui Demir Dragnev la 85 de ani a apărut în prestigioasa colecție „Basarabica”, fiind a 21-a la număr din cadrul colecției respective. Precizăm că „Basarabica” este inițiată de Academia Română, și coordonată de membrul titular (2015), vicepreședinte al Academiei Române (din 2015), membrul de onoare al Academiei de Științe a Moldovei (2018) Victor Spinei, basarabean născut într-o familie cu tradiții cărturărești, și de membrul corespondent (2016) al Academiei Române Ionel Cândea. Volumul a fost coordonat de doctorii habilitați Gheorghe Cojocaru (director) și Igor Cereteu (șef de secție), iar referenți științifici sunt dr. hab. Ion Șișcanu și dr. Silvia Corlăteanu-Granciuc. Editorii cărții sunt titulari la Institutul de Istorie al Ministerului Educației și Cercetării a Republici Moldova, locul de activitate și al protagonistului lucrării din anul 1957 până în prezent.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/137-138_23.pdf

Secvențe de la concertul Lupilor la Mereni. Foto: IVX, 4 iulie 2026

Casa de sub cruce. Foto: IVX, 4 iulie 2026

Mihai Mungiu, Peisaj la Grădina Botanică, 50 cm x 55 cm, 2002.

Mihai Mungiu, Peisaj la Goieni, 55 cm x 65 cm, 2007.

Mihai Mungiu, Peisaj din Maramureș, 50 cm x 60 cm, 2023.

LĂCAȘURILE MONAHALE – DIMENSIUNE A PATRIMONIULUI CULTURAL MATERIAL AL REPUBLICII MOLDOVA

Protejarea patrimoniului cultural material este elementul identitar colectiv care reprezintă statul în dimensiune socio-identitară și de poziționare culturală în spațiu regional, european și mondial.
În ultimul timp se constată o valoroasă cercetare în mediu academic a mănăstirilor și schiturilor din Republica Moldova. Totodată, se consemnează o vizibilitate redusă în plan național și internațional din perspectiva atât a valorificării ariei culturale, cât și a legislației în vigoare.
Din această perspectivă, investigațiile științifice, din punct de vedere inter/trans/ multidisciplinaritate configurează argumente pentru a constata așezămintele monahale cu cele mai reale șanse de a fi incluse în topul celor mai frumoase spații istorice, spirituale și naturale din Republica Moldova. În acest sens se apelează la cercetare, evidență, conservare, restaurare, punere în valoare a mănăstirilor și schiturilor care formează cadru de protejare a patrimoniului cultural.
Legislația în domeniu stabilește că protejarea patrimoniului cultural material este parte componentă a strategiilor de dezvoltare durabilă economico-socială, turistică (inclusiv pentru agenții economici), urbanistică și de amenajare a teritoriului la nivel național și local.

Sursă: XENOFONTOV, Ion, PRISAC, Lidia. Lăcașurile monahale – dimensiune a patrimoniului cultural material al Republicii Moldova. In: Studii culturale: . Zilele europene ale patrimoniului cultural, Ed. 1, 26 septembrie 2019, Chişinău. Chișinău, Republica Moldova: Tipografia “Primex-Com”, 2019, Ediția 1, pp. 52-53. ISBN 978-9975-3358-0-5.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Simpozion_national_de_studii_culturale_2019_pp52-53.pdf

Mihai Mungiu, Peisaj la Codreanca, 55 cm x 65 cm, 2004.

Mihai Mungiu, Natură statică, 60 cm x 50 cm, 2015.

Mihai Mungiu, Mănăstirea Sfântul Gheorghe din Suruceni, 55 cm x 65 cm, 2008.

DE LA MORMINTELE STRĂBUNILOR LA TEMPLUL ISTORIEI

Săptămâna aceasta a avut pentru mine o încărcătură sufletească aparte. M-am întors la casa părintească din Vărăncău, unde astăzi nu mă mai așteaptă nimeni. Ca de fiecare dată, am mers la cimitir și am făcut curat la cele treisprezece morminte ale celor dragi. Am aprins lumânări, am așezat flori și am rămas câteva clipe în tăcere, cu gândul la părinți, la bunici și la toți cei care mi-au dăruit rădăcini și identitate. În suflet purtam multe gânduri și multe emoții adunate de-a lungul timpului.
Cu această încărcătură sufletească am revenit la Chișinău și, aproape imediat, am primit prima invitație.
– În sala „Alexandru Moșanu” a Facultății de Istorie și Filosofie din cadrul Universității de Stat din Moldova va avea loc un eveniment deosebit, m-a anunțat la telefon domnul profesor universitar Anatol Petrencu, personalitate marcantă a spațiului românesc. Vă invit să veniți.
Nu am pus prea multe întrebări. Eram invitată de profesorul care m-a format, care mi-a fost conducător științific atât la teza de licență, cât și la cea de master în Istorie. Am venit, așa cum am promis, fără să cunosc prea multe detalii despre eveniment.
Sala „Alexandru Moșanu” era pregătită să-și primească oaspeții. Se aflau aici istorici, cercetători științifici, scriitori, studenți și numeroși invitați veniți din Constanța, România. Oaspeții făceau parte din Fundația Culturală „Metafora”, iar întreaga întâlnire s-a desfășurat într-o atmosferă de înaltă ținută academică și spirituală, confirmând încă o dată că istoria și cultura sunt punți trainice între românii de pe ambele maluri ale Prutului.
Evenimentul a fost moderat de doctorul Igor Bercu, decanul Facultății de Istorie și Filosofie, și de poeta Garofita Jianu, președinta Fundației Culturale „Metafora”.
Cu alocuțiuni au venit în fața publicului Cornel Pulbere, Leonard Jianu, Lavinia Dumitrașcu, Liliana Vasiliev, Paula Dina, Tiberiu Duțu și alți distinși oaspeți din Constanța, fiecare aducând un mesaj de prietenie, cultură și unitate spirituală.
Un moment care m-a emoționat în mod deosebit a fost cel în care domnul profesor universitar Anatol Petrencu le-a oferit oaspeților un frumos dar de carte, printre volume aflându-se și „Siberia – cronica unui coșmar”, carte al cărei autor sunt. Am simțit atunci că, odată cu acest volum, pornesc spre Constanța și pagini din istoria dureroasă a Basarabiei, mărturii care nu trebuie uitate niciodată.

O apreciere deosebită din partea colegilor constănțeni s-a bucurat istoricul Ion Negrei. La rândul său, poeta Lidia Gonța-Grosu a recitat câteva poezii și i-a felicitat cu multă căldură pe oaspeți pentru prezența lor în capitala Republicii Moldova.

Am avut și eu bucuria de a recita trei poezii patriotice: una dedicată anului 1918, alta Cetății Soroca și cea de-a treia dorului de țară. Prin aceste versuri am încercat să exprim dragostea basarabenilor pentru neam, pentru valorile strămoșești și pentru idealul unității românești, un ideal care a însoțit generații întregi și care continuă să trăiască în inimile noastre.
M-am bucurat nespus să reîntâlnesc oameni pe care îi cunosc de mulți ani, oameni de o aleasă ținută morală și profesională, dedicați culturii, istoriei și adevărului. Le-am strâns mâna cu drag și le-am spus din toată inima: Bine ați venit în Republica Moldova! Să aveți o ședere frumoasă și binecuvântată!

Am plecat din sala „Alexandru Moșanu” cu sufletul mai ușor decât venisem. Dimineața mă aflasem printre mormintele celor care mi-au dat viață și mi-au lăsat moștenire dragostea de neam, iar spre seară mă aflam într-un loc în care istoria, cultura și poezia păstrau vie memoria aceluiași neam. Nu am simțit că sunt două lumi diferite, ci una singură, legată prin rădăcini, credință și iubire de țară.
Astfel de întâlniri ne reamintesc că memoria nu trăiește doar în cărți sau în arhive. Ea trăiește în sufletele oamenilor, în respectul față de înaintași și în datoria noastră de a transmite mai departe adevărul, cultura și identitatea românească.

Veronica Pîrlea-Conovali , scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Drumul spre cătunul Bâc, comuna Mereni, județul Lăpușna, 1939.

TATAR BUNAR 1924 ÎN 378 DE DOCUMENTE

Culegerea de documente Tatar Bunar 1924 a fost elaborată în contextul consemnării centenarului de la producerea acestui eveniment explozibil. Cele 378 de surse istorice primare
au fost identificate în fondurile Depozitului Central de Arhivă „General Grigore Costandache” din Piteşti din cadrul Arhivelor Militare Naţionale Române de către colonelul (rtr.) prof.
univ., dr. Ion Giurcă, colonelul dr. Liviu Corciu şi drd. Cosmina Lăzărescu. Scanarea şi tehnoredactarea documentelor a fost relizată de Oana-Mihaela Burghelea. Cartea a apărut la
prestigioasa Editură Militară din Bucureşti.
Documentele puse în circuitul ştiinţific redau o istorie conspirativă, o tentativă directă de rupere a României întregite. A fost un exerciţiu de forţă la care bolşevicii vor reveni cu amploare în vara anului 1940, atunci când vor reuşi în mare parte să restabilească hotarele Imperiului Rus.

Sursă: XENOFONTOV, Ion. Tatar Bunar 1924 în 378 de documente Tatar Bunar 1924. Documente. Ediţie de Ion Giurcă, Liviu Corciu. Bucureşti, Editura Militară, 2024, 320 p. ISBN 973-32-1342-0. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Umanistice), 2026, nr. 4(204), pp. 184-185. ISSN 1811-2668.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/184-185_19.pdf

INDUSTRIA ÎN CHIȘINĂUL INTERBELIC

Viața economică a Chișinăului interbelic a fost contextualizată cu cea a bunăstării generale a Basarabiei. Contemporanii sesizau faptul că dacă se vor face investiții în domeniul economic denumirea Chișinăului, de al doilea oraș al țării, „nu va mai fi un titlu nejustificat, ci o realitate”. Perspectivele economice au fost sesizate din profilul social al citadinului, dar și al contextul politic internațional, al aflării Basarabiei la periferia atât a României întregite, cât și a Uniunii Sovietice. La 27 septembrie 1934, Inspectoratul Regional de Poliție Basarabia informa directorul general al Poliției și Siguranței Chișinău că „făcându-se investigații în regiunea noastră cu privire la zvonurile ce circulă în legătură cu reluarea raporturilor dintre noi și Rusia sovietică, s-au constatat următoarele:
Într-adevăr versiunile sunt variate, depinzând de sentimentele și interesele diferitelor categorii de cetățeni. Comercianții speră într-o înviorare a raporturilor economice și comerciale, monarhiștii ruși privesc reluarea raporturilor ca un nou obstacol pentru realizarea unei monarhii ruse după modelul celei de dinainte de război, iar refugiații ruși sunt îngrijorați că vor fi re-trecuți în Rusia, unde vor fi pedepsiți”. Această radiografie succintă redă starea de spirit a populației referitoarea la coordonatele economice de epocă.

Planul Fabricii de Textile, proprietatea fraților Nuhim Șor și Smuli, 1928. Sursă: ANR. F. Ministerul Industriei și Comerțului, 1927–1929, d. 43/1928, f. 5.

Sursă: Ion Valer Xenofontov, Industria în Chişinăul interbelic, În: Revista română de istorie economică /Romanian Journal of Economic History /Institutul de Istorie „George Bariţiu” Cluj-Napoca; Institutul de Cercetări Socio-Umane Sibiu, Volumul IV, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană, 2025, pp. 57-81. Online ISSN: 2971–9755, ISSN-L 2821–7578. Print ISSN: 2821–7578.

Vezi: Xenofontov (1)

ISTORIA PRIMULULUI PARTID UNIC DIN ISTORIA ROMÂNIEI ÎNTR-UN DEMERS ŞTIINŢIFIC

Florin Grecu, Arhitectura politică a primului partid unic din istoria României. Frontul Renaşterii Naţionale / Prefaţă de Ioan Stanomir; postfaţă de Sabin Drăgulin. Bucureşti, Eikon, 2023, 541 p. ISBN 978-606-49-0937-4.

Monografia elaborată de Florin Grecu şi apărută la Editura Eikon (director Valentin Ajder) are la bază o tezăb de doctorat în ştiinţe politice susţinută în anul 2011 la Facultatea de Ştiinţe Politice a Universităţii din Bucureşti. Teza a fost coordonată ştiinţific de profesorul universitar Ioan Stanomir. Prima ediţie a lucrării a apărut în 2012 la Editura Enciclopedică.
Cartea este deopotrivă una cu metode de cercetare specifice domeniului ştiinţelor politice, cât şi a celor din domeniul istoriei, dreptului, stasiologiei. În vederea elaborării demersului ştiinţific autorul s-a documentat riguros. În acest sens au fost utilizate surse primare (documente de arhivă, texte legislative, presa epocii internă şi externă, reviste de specialitate şi monitoare oficiale), surse secundare (lucrări de doctrină ale epocii şi lucrări contemporane).

Sursă: XENOFONTOV, Ion. Istoria primulului partid unic din istoria României într-un demers ştiinţific / Florin Grecu, Arhitectura politică a primului partid unic din istoria României. Frontul Renaşterii Naţionale / Prefaţă de Ioan Stanomir; postfaţă de Sabin Drăgulin. Bucureşti, Eikon, 2023, 541 p. ISBN 978-606-49-0937-4. In: Studia Universitatis Moldaviae (Seria Ştiinţe Umanistice), 2026, nr. 4(204), pp. 186-187. ISSN 1811-2668.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/186-187_22.pdf

LANSARE DE CARTE PE MAIDAN

La 5 iunie 2026, în profilul unor ieșiri intelectuale în popor, doctorii în istorie Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Nadea Cristea, doctorul în psihologia sportului Boris Boguș au participat la o lansare de carte excepțională – Istorii scrise despre școala din Bravicea, raionul Călărași (Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2026, 399 p.) elaborată de doamna Asea M. Timuș, doctor în agricultură, conferențiar universitar, doctorandă la Şcoala Doctorală de Ştiinţe Umanistice şi ale Educaţiei, USM.
Lansarea de carte a avut loc într-un loc mai puțin obișnuit, și anume pe maidanul din centrul satului Bravicea, locul unde autoarea monografiei și-a petrecut copilăria, a îndrăgit Natura și a adunat multe povești despre viața consătenilor ei dragi. Alegerea spațiului de lansare a oferit evenimentului o puternică încărcătură simbolică, transformând actul academic într-o sărbătoare a întregii comunități.
La eveniment au participat cadre didactice, oameni de cultură, elevi, prietenii autoarei monografiei.
Vorbitorii au scos în evidență importanța lucării pentru știință, educație, comunitate.
Volumul elaborat de doamna Asea M. Timuș se înscrie în categoria valoroasă a istoriilor locale (microistorie), aducând la lumină evoluția educației și a comunității din raionul Călărași.
Donația de carte făcută de autoare Facultății de Istorie și Filosofie a USM asigură integrarea acestui studiu în circuitul academic, fiind un instrument util pentru studenții și cercetătorii interesați de istoria învățământului și a istoriei locale.

Vedere generală a orașului Chișinău, 1860. Colecția foto IVX.

OAMENI CARE DISPAR

Scenariul și regia spectacolului-document: Luminița Țâcu

În rolul Annei Politkovskaia: Olga Guțu

Scenografie: Irina Gurin

Sala ”Valeriu Cupcea”, Teatrul Național „Mihai Eminescu”.

Foto: Lidia Prisac: 24 iunie 2026

Sursa: TNME.md – https://tnme.md/stiri/premiera-un-spectacol-despre-pretul-libertatii-anna-politkovskaia-oameni-care-dispar/

CONGRESUL NAȚIONAL AL MEMORIEI – UN LEGĂMÂNT CU ISTORIA

Astăzi, 28 iunie 2026, am avut onoarea de a participa la un eveniment de o importanță deosebită pentru istoria Republicii Moldova. La Palatul Republicii s-a desfășurat cea de-a II-a ediție a Congresului Național al Memoriei, consacrată comemorării a două dintre cele mai tragice pagini din trecutul nostru: împlinirea a 80 de ani de la foametea organizată din anii 1946–1947 și a 85 de ani de la prima operațiune de deportări sovietice din 1941.
Sala Palatului Republicii a reunit un public numeros: istorici, savanți, scriitori, profesori, cercetători, reprezentanți ai instituțiilor statului, membri ai familiilor deportaților și ai foștilor deținuți politici, precum și numeroși oameni preocupați de păstrarea memoriei naționale. Atmosfera a fost una de profund respect și reculegere. Fiecare discurs era ascultat cu atenție, iar în multe momente emoția se citea pe chipurile celor prezenți. Nu a fost doar un congres științific, ci o adevărată întâlnire a memoriei cu conștiința unui popor.
Evenimentul a fost deschis prin mesaje de înaltă ținută spirituală și istorică, adresate de președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, ministrul Culturii, Cristian Jordan, ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Polone în Republica Moldova, E.S. Tomasz Kobzdej, precum și de Alexandru Postică, președintele Asociației Foștilor Deportați Politici din Republica Moldova.
A urmat o amplă sesiune în plen, la care au susținut comunicări personalități marcante din domeniul istoriei, culturii și vieții publice: primarul municipiului Comrat, Serghei Anastasov, profesorul universitar, doctor habilitat Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, Peter Keup, doctor și președinte Inter ASSO din Berlin, Ion Andrei Gherasim, președintele Fundației Corneliu Coposu din România, Virgiliu Pîslariuc, conferențiar universitar, doctor și deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Marcela Cebotaru și Nicolae Uncuța, supraviețuitori ai represiunilor comuniste, preotul Viorel Cojocaru, consilier cultural al Arhiepiscopiei Chișinăului, Mitropolia Basarabiei, precum și istoricul Octavian Țîcu.
Fiecare intervenție a abordat un alt aspect al tragediilor provocate de regimul totalitar sovietic, însă toate au alcătuit un mesaj comun: adevărul istoric trebuie cunoscut, asumat și transmis generațiilor viitoare. S-a vorbit despre arestări, deportări, execuții fără judecată, dosare fabricate, foamete organizată și despre suferințele îndurate de Basarabia și de alte popoare aflate sub dominația sovietică. Vorbitorii au subliniat că astăzi, în secolul XXI, avem posibilitatea de a cerceta arhivele, de a descoperi adevărul ascuns cândva sub șapte lacăte și de a păstra vie memoria colectivă. Un popor care își uită istoria riscă să-și piardă identitatea și viitorul.
Ascultând aceste mărturii, gândul m-a purtat spre propria mea familie. Mi-am amintit de tot ceea ce îmi povestea tata despre foametea din anii 1946–1947. Atunci, la numai 40 de ani, a murit bunicul meu, iar fratele cel mai mic al tatălui meu a fost și el răpus de foamete. Oamenii erau atât de slăbiți încât nu mai avea cine să sape gropile. Nu existau sicrie, iar morții erau transportați în căruțe, unul peste altul. Peste această tragedie s-a abătut apoi și tifosul. Mi-am amintit și de suferințele provocate de deportări, de lacrimile mamelor, de destinele frânte și de nedreptățile care nu ar fi trebuit niciodată să se întâmple.
Pentru mine, participarea la acest congres a avut o semnificație aparte. De peste trei decenii cercetez drama deportărilor și a represiunilor comuniste, adun mărturii, documente și destine care nu trebuie lăsate pradă uitării. Fiecare întâlnire cu supraviețuitorii și cu urmașii lor îmi întărește convingerea că această muncă trebuie continuată. Fiecare pagină scrisă, fiecare mărturie salvată și fiecare adevăr readus la lumină reprezintă o victorie împotriva uitării.
Congresul de astăzi a avut un obiectiv nobil: consolidarea culturii memoriei în Republica Moldova, promovarea adevărului istoric, apropierea de valorile europene și afirmarea demnității umane și a democrației ca valori fundamentale.
La acest congres nu am venit singură. Am invitat familii ale deportaților și urmașii acestora, ale căror mărturii se regăsesc în cărțile mele „Destăinuiri de pe lumea cealaltă”, apărută în anul 2013, și „Siberia – cronica unui coșmar”, publicată recent la Editura Lexon Prim. Am considerat că prezența lor este cea mai vie dovadă că memoria nu poate fi păstrată doar în arhive și în cărți, ci și în inimile oamenilor care au trăit sau au moștenit aceste suferințe.
Le mulțumesc din suflet organizatorilor pentru invitație și pentru efortul depus în organizarea unui eveniment de o asemenea valoare morală, istorică și educativă. Astfel de congrese contribuie la vindecarea memoriei colective și la consolidarea unei societăți întemeiate pe adevăr, demnitate și respect pentru trecut.
Voi continua, prin cărțile și activitatea mea, să susțin cunoașterea istoriei noastre, să promovez adevărul istoric și să păstrez vie memoria celor care au suferit în timpul regimului totalitar. Consider că aceasta este nu doar o datorie de onoare față de înaintași, ci și o responsabilitate față de copiii și nepoții noștri.
Memoria nu este doar o lecție despre trecut. Ea este o responsabilitate față de prezent și un legământ pentru viitor. Numai cunoscând adevărul și păstrând vie amintirea celor care au suferit vom putea construi o societate liberă, demnă și întemeiată pe valorile adevărului, dreptății și libertății.

Veronica PIRLEA-CONOVALI, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

CARTEA CARE DĂ GLAS MEMORIEI

Există cărți care se citesc și există cărți care se trăiesc. Există cărți care informează și există cărți care păstrează vie memoria unui popor. Volumul „Siberia – cronica unui coșmar” face parte din această din urmă categorie. El readuce în atenția cititorilor una dintre cele mai dramatice pagini din istoria Basarabiei – deportările organizate de regimul totalitar sovietic –, prin mărturii autentice, culese cu răbdare, responsabilitate și profund respect față de adevărul istoric.
Lansarea cărții a avut loc la Muzeul Orașului Chișinău – Turnul de Apă, instituție condusă de doamna Valeria Suruceanu. În sala de conferințe de la etajul al șaptelea, de unde panorama capitalei se deschide asemenea unei pagini de istorie, s-au adunat istorici, academicieni, profesori universitari, cercetători, jurnaliști, scriitori, foști deportați, elevi, studenți și numeroși iubitori de carte. Sala arhiplină a demonstrat că memoria trecutului continuă să fie o preocupare vie pentru societatea noastră.
Despre importanța volumului și despre necesitatea păstrării memoriei deportărilor au vorbit personalități marcante ale vieții științifice și culturale: Valeria Suruceanu, Ion Negrei, Anatol Petrencu, Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Vasile Bumacov, Gheorghe Marzencu, Ștefan Sofronovici, Vladimir Guțu, Larisa Guțu, Vasile Andreuță ,Andrei Viziru, Elvira Țîgănaș-Pintea, Maria Șepteleci, Maria Tentiuc- Blănaru, Areta Guțu, Alina Cujbă, Viorica Gajim și alți invitați. Fiecare intervenție a adus noi argumente despre valoarea documentară și umană a cărții, iar împreună au alcătuit o adevărată lecție de istorie, responsabilitate și demnitate.
Volumul este rodul unei îndelungate munci de documentare și cercetare. În paginile sale sunt adunate mărturiile unor familii deportate din raioanele Edineț, Soroca, Hîncești și Ștefan Vodă, precum și din localitățile Bălceana, Vărăncău, Rublenița, Șepteleci, Brătușenii Vechi, Olănești, Ruseni, Cupcini, Parcova, Fântâna Albă, Rîcipeni și din multe alte sate ale Republicii Moldova.

Cartea readuce la lumină destinele familiilor Tentiuc, Pîrlii, Tatarciuc-Ursu, Bărbuță, Coca, Mogureanu, Gogu, Babin, Curoș, Gâscă, Ciolac, Crăciun, Moraru, Iachim, Bologa, Putină, Frecauțan, Mihăiescu și ale multor altor oameni care au fost smulși din sânul familiilor lor și condamnați la ani grei de exil. Dincolo de nume și statistici, cititorul descoperă vieți frânte, copilării pierdute, familii despărțite și o suferință care nu poate fi înțeleasă decât ascultând glasul celor care au trăit-o.
Evenimentul s-a desfășurat pe parcursul mai multor ore într-o atmosferă de profundă emoție. Deosebit de impresionați au fost elevii și studenții prezenți în sală, care au avut privilegiul de a asculta mărturii directe și reflecțiile unor istorici și cercetători preocupați de recuperarea adevărului istoric. Pentru mulți dintre ei, această întâlnire a fost o lecție de istorie vie, imposibil de regăsit între coperțile unui manual.
La lansare a participat și editorul volumului, Eduard Poting, care a vorbit despre procesul de editare și despre responsabilitatea publicării unei asemenea lucrări. Cartea a apărut la Editura Lexon-Prim, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii, în conformitate cu decizia Comisiei de selecție pentru editarea cărții naționale.
Ediția a fost coordonată științific de doctorul, conferențiarul universitar Ion Valer Xenofontov și de cercetătoarea științifică, doctor Lidia Prisac. Coperta și tehnoredactarea sunt semnate de Angelina Lavric, iar prefața volumului aparține lui Ion Valer Xenofontov și Lidiei Prisac.
„Siberia – cronica unui coșmar” nu este doar o carte despre trecut. Este o punte între generații, un act de recuperare a adevărului și un omagiu adus miilor de oameni care au avut de suferit în urma deportărilor. Fiecare mărturie salvată în paginile acestui volum înseamnă o victorie împotriva uitării.
Poate că timpul estompează durerea, dar nu are dreptul să șteargă memoria. Atât timp cât asemenea cărți vor fi scrise, citite și discutate, victimele deportărilor vor continua să vorbească prin glasul documentelor și al mărturiilor lor. Aceasta este adevărata menire a volumului „Siberia – cronica unui coșmar”: să păstreze vie memoria, să apere adevărul și să ofere generațiilor de astăzi și de mâine o lecție despre demnitate, curaj și iubire de neam.
„Un popor care își păstrează memoria își păstrează și demnitatea. Iar adevărul, odată așternut în carte, devine lumină pentru generațiile care vin.”

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

O LECȚIE DE IUBIRE PENTRU CHIȘINĂU ȘI PENTRU RĂDĂCINILE NOASTRE

La 26 iunie 2026, am avut deosebita bucurie de a participa, la invitația Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”, la Programul estival „Provocarea verii”, ediția a VII-a, desfășurat sub genericul „Explorăm Chișinăul”.
Invitația a venit din partea colaboratorilor Centrului, domnul Ștefan Sofronovici, poet și cercetător științific, și doamna Natalia Dabija Corghencea, șef serviciu, cărora le adresez sincere mulțumiri pentru încredere, ospitalitate și pentru efortul pe care îl depun în cultivarea dragostei copiilor pentru cultură, istorie și valorile naționale.
Deși arșița acestei zile a fost copleșitoare, am ajuns la timp. În sală mă așteptau copii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, cu ochii plini de curiozitate și cu inimile deschise spre o nouă călătorie prin istoria capitalei noastre.
Îmi sunt foarte dragi copiii. Ori de câte ori mă aflu în fața lor, simt că nu trebuie doar să le ofer informații, ci și să le transmit valori, să-i îndemn să citească, să-și iubească neamul, limba și istoria, să-i învăț să deosebească binele de rău și, pe cât este posibil, să-i feresc de capcanele vieții. De aceea, întâlnirea noastră s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, luminoasă și sinceră, spre bucuria lor și a mea.
Le-am vorbit despre Chișinău – orașul așezat pe șapte coline –, despre râul Bâc și despre viața care pulsa odinioară pe malurile lui. Am evocat istoria Catedralei Mitropolitane, a Clopotniței, a Arcului de Triumf, a Primăriei municipiului Chișinău, a Sălii cu Orgă și a Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Am discutat despre războaie și cutremure, despre distrugeri și renaștere, despre ruine și reconstrucții, dar și despre personalitățile care și-au pus amprenta asupra dezvoltării orașului: mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, Alexandru Bernardazzi, Alexandru Plămădeală, Ivan Bodiul (personaj controversat) și multe alte nume de seamă.
Le-am povestit și despre Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”, despre lei, felinare, scrânciubele de odinioară și monumentul marelui voievod. În acel moment, întâlnirea s-a transformat într-un dialog sincer, care m-a surprins profund. Aproape toți copiii mi-au spus că nu știau unde se află monumentul lui Ștefan cel Mare, Grădina Publică, Primăria municipiului Chișinău sau Catedrala Mitropolitană.
Pentru câteva clipe am rămas fără cuvinte. La început am crezut că sunt doar emoționați sau neatenți, însă am înțeles că aceasta era realitatea. Atunci m-am gândit cât de importante sunt școala, taberele de creație și instituții de cultură, precum Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, unde copiii au posibilitatea să descopere ceea ce, din păcate, uneori nu mai află nici în familie.
Noi, copiii de altădată, creșteam ascultând poveștile părinților și ale bunicilor. Cunoșteam istoria vetrei natale, tradițiile și obiceiurile, legendele și întâmplările transmise din generație în generație. Astăzi, această punte dintre trecut și prezent pare tot mai fragilă. Tocmai de aceea, avem datoria morală de a le oferi copiilor rădăcini puternice, pentru ca mai târziu să poată avea aripi.
Pentru ca întâlnirea să rămână vie în sufletele lor, le-am vorbit despre Eugen Doga și Gheorghe Vodă, două personalități care au dăruit Chișinăului nemuritorul său imn. Le-am recitat poezii scrise de mine și dedicate capitalei, iar copiii au recitat și ei. Apoi am cântat împreună câteva cântece din copilăria mea. Două dintre ele au fost bisate la cererea copiilor, iar bucuria mea a fost cu atât mai mare când au dorit să le învețe și ei. Atunci am înțeles încă o dată că poezia și cântecul adevărat nu îmbătrânesc niciodată și că ele au puterea de a uni generațiile.
La final am făcut fotografii, ne-am îmbrățișat și ne-am urat tot binele din lume. Am plecat cu sufletul plin de lumină și cu credința că fiecare cuvânt rostit cu dragoste rodește cândva.
Plecând de la această întâlnire, am simțit încă o dată cât de necesare sunt instituțiile de cultură care își deschid porțile pentru copii. Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, demonstrează, prin asemenea proiecte, că educația, cultura și dragostea pentru valorile naționale pot fi cultivate cu răbdare, dăruire și profesionalism. Le adresez sincere mulțumiri organizatorilor și tuturor celor care fac posibilă desfășurarea unor asemenea activități, deoarece fiecare copil care pleacă de aici mai bogat sufletește reprezintă o speranță pentru viitorul nostru.
Dacă măcar un singur copil va merge de acum înainte să descopere Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”, dacă va privi cu alți ochi Arcul de Triumf, Catedrala, Primăria sau monumentul marelui voievod, atunci întâlnirea noastră și-a atins cu adevărat scopul.
În ochii acestor copii am văzut viitorul Chișinăului. Iar viitorul începe întotdeauna cu un copil care învață să-și iubească orașul, istoria și neamul.
Copiii sunt viitorul acestui neam, iar datoria noastră este să le oferim nu doar cunoștințe, ci și rădăcini, modele și repere adevărate. Numai un copil care își cunoaște istoria, își respectă valorile și își iubește locurile natale va deveni un adult care își va iubi țara și va ști să o slujească cu demnitate.
Astăzi am încercat să sădesc în inimile lor o sămânță de iubire pentru Chișinău, pentru istoria lui și pentru oamenii care l-au zidit prin muncă, talent și sacrificiu. Am încrederea că această sămânță va încolți, va înflori și va rodi peste ani, în sufletele acestor copii. Pentru că adevărata educație începe acolo unde se naște dragostea față de rădăcini, iar un popor care își cunoaște trecutul va avea întotdeauna un viitor.

Veronica PÎRLEA-CONOVALI, scriitoare
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România