Laboratorul pentru Analiza Conflictului Transnistrean semnalează și salută apariția la Chișinău a unui volum /instrument de lucru important în efortul de a întelege și analiza dinamica evoluției reglementării transnistrene.

Cercetătorii și experții Agenției pentru Știință și Memorie Militară alături de Biblioteca Științifică (Institutul) „Andrei Lupan” a Ministerului Educației și Cercetării, au editat volumul „Conflictul armat de la Nistru: Bibliografie”, care constituie o ediție bibliografică ce are în vizor materialele publicate până în prezent privind geneza, evoluția și perspectivele conflictului militar de la Nistru.

Echipa de lucru a volumului a fost formată din : editor – Constantin Manolache; redactor științific – Vitalie Ciobanu; coordonator – Ion Valer Xenofontov; responsabil de ediție – Lidia Prisac; bibliografie – Janna Nicolaeva și Lidia Zasavițchi.

Lucrarea include o serie de titluri ale monografiilor, articolelor științifice, teze de master și doctorat care fac referință la studiul conflictului armat de pe Nistru. De asemenea, volumul oferă o serie de titluri ale actelor normative oficiale și o listă de lucrări care cuprind culegeri de documente pe subiectul conflictului armat de pe Nistru.

La o distanță de trei decenii în volum au fost remarcate sub titlurile lucrărilor prezentate faptele și evenimentele derulate într-un context istoric tensionat: destrămarea Uniunii Sovietice, proclamarea suveranității și independenței Republicii Moldova, escaladarea conflictului armat de pe Nistru etc.

Volumul reprezintă un instrument util de lucru pentru cercetătorii științifici, profesori universitari, doctoranzi, studenți, diplomați, jurnaliști, precum și toți cei preocupați de subiectul conflictului transnistrean.

Bibliografia include lucrări în limbile română, rusă, ucraineană, engleză, franceză și altele.

În contextul editării volumului sub egida Academiei de Științe a Moldovei, redacția LACT menționează că în cadrul bibliografiei sunt incluse monografiile și lucrările științifice editate de către membrii LACT pe parcursul activității de cercetare a Laboratorului. În introducerea volumului este remarcată lucrarea reușită de a prezenta conflictul armat de la Nistru prin prisma unei bibliografii realizată de prof. univ. dr. Eugen Străuțiu în 2019.[1] De asemenea, volumul include monografiile cercetătorilor LACT precum:

Eugen Străuțiu, Vasile Tabără, A comparative analysis of the development on the two banks of the Dniestr: implemented policies, desirable policies, Techno Media, Sibiu, 2015;
Eugen Străuțiu, Nicoleta Munteanu, Marius Șpechea, Opțiunile partidelor politice din Republica Moldova în problema transnistreană, Mega, Cluj-Napoca, 2017;
Eugen Străuțiu, The Transnistrian conflict files, Techno Media, Sibiu, 2017;
Mihai Melintei, Cronologia conflictului transnistrean adnotată bibliografic (cu versiune în limba rusă), Armanis, Sibiu, 2018.
În cadrul volumului sunt incluse o serie de articole științifice și instrumente de lucru publicate de cercetătorii LACT (Eugen Străuțiu, Nicoleta Munteanu, Marius Șpechea, Mihai Melintei), precum și a experților cu care LACT colaborează în cadrul Anuarului Laboratorului pentru Analiza Conflictului Transnistrean și în decursul evenimentelor științifice pe care le organizează Laboratorul.

[1] Eugen Străuțiu, Transnistrian Bibliography, Editura: Techno Media, Sibiu, 2019

Sursă:

https://lact.ro/semnal-editorial-aparitia-la-chisinau-a-volumului-conflictul-armat-de-la-nistru-bibliografie/

O incursiune în istoria romilor, dar și o călătorie în lumea fastului și a contrastelor din Dealul Țiganilor, una dintre cele mai captivante atracții turistice din orașul Soroca.

Nicolae Bulat, Vadim Șterbate, De la șatră la palat, Chișinău, Editura Arc, 2018, 128 p. ISBN 978-9975-0-0130-4

Catedrala orașului Tighina. Centinarul lăcașului sfânt a fost sărbătorit la 1 decembrie 1934

Sfântul Constantin. Catedrala din Tighina. Pictură de Alexandru Plămădeală (1934)

Sfânta Elena. Catedrala din Tighina. Pictură de Alexandru Plămădeală (1934)

Verde de Japca. Mănăstirea cu hramul „Înălțarea Domnului” Japca. Foto: IVX, 11 mai 2012.

A se vedea.

http://akademos.asm.md/files/155-156.pdf

Eugenia Tofan, Academia de Științe a Moldovei (2009–2021): sinteză cronologică ilustrată /Coord.: Ion Tighineanu, cons. șt.: Mihai Cimpoi; referenți șt.: Mircea Bologa, Teodor Furdui; redactor șt.: Ion Valer Xenofontov, București, Editura Academiei Române, 2022, 664 p. ISBN 978-973-27-3429-2.

SFÂNTUL IERARH NICOLAE ȘI LENIN

Sfântul Ierarh Nicolae distrugând idolii, printre aceștia se află și Lenin. Secvență din programul iconografic al Bisericii Sfântul Ierarh Nicolae de la Mănăstirea Curchi. Foto: IVX, 26 mai 2022

Biserica Sfântul Ierarh Nicolae. Foto: IVX, 31 mai 2022

Biserica, monument de arhitectură de însemnătate naţională, a fost edificată sub egida Spitalului Gubernial de Zemstvă. Pentru construcţia lăcașului sfânt a fost acordat un teren liber de pe str. Aleksandrovskaia (actualmente, Bd. Ştefan cel Mare şi Sfânt, 188), situat între corpul cu un nivel şi jumătate al spitalului şi locul farmaciei.
Pe fundalul propagandei ateismului militant promovat intens în spațiul sovietic, Biserica Sfântul Ierarh Nicolae a fost închisă și transformată în 1945 în Casă de Cultură a Institutului de Stat de Medicină din Chișinău (ISMC). „Clubarul” era Vanea Iudin. La Clubul ISMC se organizau întruniri ale comitetului comsomolist, se organizau ședințe ale corpului profesoral-științific cu studenții.

Vezi

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/138-150.pdf

http://dspace.usm.md:8080/xmlui/bitstream/handle/123456789/3379/196-214.pdf?sequence=1&isAllowed=y

Biserică din lemn (datată cu a doua jumătate a secolului al XIX-lea) din s. Costești, rn. Cotovschi (actualmente, rn. Hâncești). Foto: 1972

Scara cascadelor. Valea Morilor. Chișinău. Foto: IVX, 27 mai 2022

„DRAGĂ IOSIF VISSARIONOVICI!”: DIN CORESPONDENȚA INSTITUTULUI DE STAT DE MEDICINĂ DIN CHIȘINĂU (1950)

La examenele de stat, 1951.

În contextul politicii de stalinizare a societății sovietice s-a creat un tip aparte de comunicare dintre centru și periferie. Materialele de arhivă ne-au permis să constatăm faptul că, din perspectiva temporalității, corespondența intelectualității medicale de la Chișinău la adresa lui Stalin constituie o imagine de oglindă ce reflectă realități distorsionate. În contextul campaniilor ideologice staliniste promovate la adresa mediului științific, educațional, medical sovietic, acțiuni amplificate și de „biografia” exilului Institutului de Medicină de la Kislovosdk la Chișinău, aceste scrisori urmau să constituie un puternic suport menit să consolideze sistemul de loialitate, de aceea mesajul poate fi decriptat ca unul de sorginte religioasă (de căință), în care rolul divinității a fost înlocuit de „tata nostru Stalin”.

Sursă: Ion Valer Xenofontov, „Dragă Iosif Vissarionovici!”: din corespondența Institutului de Stat de Medicină din Chișinău (1950). În: Studia Universitatis Moldaviae. Seria „Științe umanistice”, nr. 4 (154), 2022, pp. 20-28. ISSN 1811-2668. ISSN online 2345-1009.

Lucrarea poate fi accesată (open access) la următorul link:

https://humanities.studiamsu.md/wp-content/uploads/2022/01/4.-p.-20-28.pdf

4.-p.-20-28

Ochiul stâncii. Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 26 mai 2022

Reflecții nocturne. Complexul monahal Curchi. Foto: IVX, 26 mai 2022

MONUMENT AL MEMORIEI ISTORICE ȘI AL DEMNITĂȚII UMANE

Gheorghe TULGARA. MONOGRAFIA MOȘIEI SĂRĂTENI, ȚINUTUL ISTORIC ORHEI (1554-1944).
Cu un cuvânt-înainte de dr. hab. Igor Cereteu / Colecția „Satele basarabene”.
Chișinău: Cartea Militară, 2021. 407 p.

Monografia elaborată de domnul Gheorghe Tulgara este una cu mult har spiritual, livresc și emoțional. Este o carte despre demnitate, personalități, despre o epocă nostalgică, radiată de turbulențele secolului extremelor. Este un volum testimoniu al unei moșii pierdute în vâltoarea evenimentelor perturbatoare de la mijlocul veacului al XX-lea.
Lucrarea este un monument al memoriei istorice și al demnității umane ancorate în spațiul nativ, implicit cel al sacralității. Este o formă de a reînvia trecutul și de a-l perpetua pentru alte generații.

Sursă
Xenofontov Ion Valer. Monument al memoriei istorice și al demnității umane. În: Studia Universitatis Moldaviae. Seria „Științe umanistice”, nr. 4 (154), 2022, pp. 80-81. ISSN 1811-2668. ISSN online 2345-1009.

Vezi 14.p.-80-81-recenzie

Secvență de la lansarea volumului „Cartea poveștilor abandonate”. Foto: IVX, 28 mai 2022

Cartea reunește povești și povestiri de: Pavel Boțu (1933-1987) – „Duelul”, „Pe aripi de vânt”, „Linuț”, de Victor Prohin (n.1942) – „Povestea păpușii cu inimă de piatră”, de Sanda Lesnea (1922-2008) – „Cheia timpului”, de Aurel Scobioală (1941-2007) – „Stelele”, de Ariadna Șalari (1923-2016) – „Gigantul de hârtie” și „Povestea grâului”, de Gheorghe Gheorghiu (1922-2009) – „Cântec de leagăn” și de Ana Lupan (1922-1998) – „Mărul de zăpadă”.

Volumul constituite un proiect al Asociației Arbor realizat în parteneriat cu Biblioteca Națională pentru Copii „Ion Creangă” din Chișinău.

Lucrarea poate fi accesată (open access) la următorul link:

https://www.arborinstitute.eu/povesti-abandonate/

La scăldat (în proximitatea fostei băi tătărești, sec. XIV). Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 26 mai 2022

Ruinele băii tătărești, sec. XIV. Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 26 mai 2022

Serenadă. Complexul monahal Curchi. Foto: IVX, 26 mai 2022

Altarul credinței. Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 26 mai 2022

Au înnebunit salcâmii. Foto: IVX, 24 mai 2022

Ion Valer Xenofontov, Istoriografie românească : (Istoria Românilor în Epoca Contemporană) : Ciclul 1, Licenţă : Pentru studenţii anului III, cu frecvenţă la zi : Suport de curs / Ion Valer Xenofontov ; referenţi ştiinţifici: Liliana Rotaru, Valentin Burlacu ; responsabil de ediţie: Lidia Prisac ; Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Filosofie, Departamentul Istoria Românilor, Universală şi Arheologie. – Chişinău : CEP USM, 2021, – 82 p. ISBN 978-9975-158-59-6.

Istoricii sunt solicitați la maximum în perioadele în care se formează statul sau atunci când statul este într-o criză de identitate, aflat într-un pericol de existență. Or, legitimitatea istorică este pilonul de bază în actul de fondare, evoluție și consolidare a statului (p. 65).

Lucrarea poate fi accesată (open access) la următorul link:
Suport de curs. Istoriografie_Xenofontov 22.11.2021

Eternitate. Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 14 mai 2022

La cireșe. Trușeni. Foto: IVX, 22 mai 2022

Toată Rusia mânca cireșe suslene din Trușeni, după cum azi mai toată România și Polonia mănâncă cireșe suslene mai mult din Trușeni. (Gheorghe V. Madan, 1938)

Sursă: Gheorghe V. Madan, Scrieri. Volumul 1 (Proză. Traduceri, Publicistică. Corespondență)/ Studiu introductiv de Iordan Datcu; text ales și îngrijit de Mihai Papuc, Tamara Apostol-Macovei și Grigore Botezatu; repere cronologice, note, comentarii și referințe critice de Mihai Papuc, Chișinău, Editura Știința, 2011, p. 149.

Piesa fără nume. Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 14 mai 2022

Sacralitate. Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 14 mai 2022

Sculptură arhitecturală la Conacul Carabet Balioz. S. Ivancea, rn. Orhei. Foto: IVX, 14 mai 2022

Conacul Carabet Balioz. S. Ivancea, rn. Orhei. Foto: IVX, 14 mai 2022

ACADEMICIANUL BORIS LAZARENKO (1910–1979), UNUL DINTRE FONDATORII ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A RSS MOLDOVENEȘTI

Boris Lazarenko, în biroul vicepreședintelui AȘ a URSS, A. V. Topciev (1907–1962), a avut o discuție cu Iachim S. Grosul (1912–1976), președintele Prezidiului Filialei Moldovenești a AȘ a URSS. I.S. Grosul l-a informat despre intenția de a înființa oficial la 2 august 1961 a AȘ a RSS Moldovenești cu perspectiva ca în cadrul acesteia să fie deschis și un institut de cercetări științifice în domeniul energeticii și automatizării, propunându-i să preia conducerea unui atare institut.

Malcoci Iulia, Xenofontov Ion Valer, Academicianul Boris Lazarenko (1910–1979), unul din fondatorii Academiei de Științe a RSS Moldovenești. În: Cygnus. Revista de fizică și matematică aplicată, nr. 1(35), 2022, pp. 27-34. ISSN1584-403x.

Vezi:

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/27-34_16.pdf

27-34_16

Pe lângă plopii fără soț. Foto: IVX, 16 mai 2022

Turnul de veghe de la conacul Carabet Balioz. S. Ivancea, rn. Orhei. Foto: IVX, 14 mai 2022

Interiorul cupolei Bisericii „Zămislirea Sfântului Proroc Ioan Botezătorul”. S. Echimăuți, rn. Rezina. Foto: IVX, 1 mai 2022

La fântâna cu povești. Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 14 mai 2022

Epoca de Piatră. S. Brănești, rn. Orhei. Foto: IVX, 14 mai 2022

Aleea celor 15 castani de la conacul Carabet Balioz. Foto: IVX, 14 mai 2022

Cicliști pe stânci. Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”. Foto: IVX, 14 mai 2022

BUTUCENI ÎNTR-O MONOGRAFIE DIN TRECUT

Isachie Bejan, Butuceni. Monografia satului / Rezervația Cultural-Naturală „Orheiul Vechi”/ Monografie valorificată, editată și îngrijită de Alexandru Furtună / Recenzent și redactor: Angela Simalcsik, Chișinău, Bons Offices, 2022, 69 p.

Sub egida Rezervației Cultural-Naturale „Orheiul Vechi” a văzut lumina tiparului monografia legendarului sat Butuceni, marcă identitară a spațiului configurat în tripla arteră hidrografică și istorică Pruto-Răut-Nistru. Lucrarea a fost descoperită, cercetată și valorificată editorial de doctorul în istorie Alexandru Furtună (pp. 5-9).
Cercetarea elaborată în anul 1944 de învățătorul Isachie Bejan, în profilul școlii sociologului D. Gusti, vizează următoarele dimensiuni: cosmologie, biologie, istorie, psihologie, economie, spiritualitate, etice, juridice, politice, administrative, relaţii și procese sociale etc.
Butuceni, satul celor 235 de locuitori (potrivit datelor din anul 2020) este, astfel, conectat la dimensiunile sale tradiționale, beneficiind de o autentică radiografie din trecut. Cartea scrisă în perioada în care satul avea un dublu numeric de populație (512 suflete în 1944), reflectă și spiritul unui epocii, a celei de-a doua conflagrații mondiale, făcând referință la „lăcomia oamenilor, care numai distrug, dar nimic nu răsădesc” (p. 12).
Din perspectivă teritorial-administrativă, Butuceni din plasa Orhei, este situat la marginea regiunii Maşcăuţi, la o distanţă de 4 km de centru (pp. 11-13). La Orhei se ajungea pe jos în trei ore, iar cu căruţa în două (p. 17).
Spațiul de habitare este descris ca unul arid, bântuit de secete însă din gama cataclismelor naturale nu au fost eclipsate nici secetele. Depărtarea de localități este configurată și de infrastructura precară: „În cuprinsul regiunii nu avem șosele, decât drumuri care duc spre Criuleni, Malovata, Susleni, Orhei, Perisecina și Criuleni” (p. 13). Satul celor 14 fântâni miza pe bogățiile Răutului, considerat pentru săteni un fel de „Nil”. Râul era bogat în crapi, somn, mreane, știucă, baboi, cuiu, haut, plătică, sabia, podușca, clean, șuvoaică, svârlugă, broaște și șerpi. La fel, apa din Răut era utilizată la udatul răsadurilor de tutun și zarzavat, pentru moara de apă a satului. Tot aici se topea cânepa și inul.
Cel mai numeros în sat era neamul Babenco (13 familii). Porecla nu se prea întrebuința.
Vârsta de căsătorie la băieţi era între 18 și 25 ani; iar la fete de 16–22 ani. Căsătoriile aveau loc reieșind din „chestiuni economice, de ordin sufletesc și în al treilea rând de ordin biologic” (p. 21). Se credea că dacă plouă în ziua nunţii, mirii au mâncat din horn (p. 42).
Este un sat ancorat în munci de lucrare a pământului: „La deal merg toţii. Cei de șapte la zece ani pasc vacile, viţeii, oile, strâng buruieni pentru vite. De la 12 ani în sus tata le pune sapa în mână și-i învaţă la prășit. După prașă un copil păzește bostănăria, via sau livada, însoţit de un câine. La colibă au și o cloșcă cu pui. Argaţi nu au” (p. 26). Atunci când stau la masă, sătenii mănâncă dintr-o strachină comună așezaţi în jurul unei mese mici cu trei picioare (p. 28). În casele făcute din piatră la loc de cinste e cuptorul, care e un loc călduros, dar și o adevărată pepinieră de… păduchi (pp. 30-31).
Satul este ancorat în tradițiile medicinii populare. Țăranii apelează mai degrabă la babe, decât la medic. „Moșitul se face în sat de două babe autorizate de moașa oficială. În caz de scrântituri în sat sunt doi oameni care le dau bine la loc. Dar și aceștia au practică făcută pe lângă doctori în armată” (p. 32). De altfel, sătenii nu se uitau bine la oamenii cărturari, „deși le place. Îi invidiază” (p. 47).
Contextualizarea sarcinii este prezentată în perimetrul spațiului ritualic. Astfel, la întrebarea referitoare la conceperea copilului, Mătușa Zenovia de 75 ani, a afirmat: ,,Nevasta cât și bărbatul au ei legături multe, dar atunci e mai cu foc când vin de la o cumetrie sau nuntă, unde au petrecut bine mai mult timp, cel puţin o zi și o noapte. După aceste cumetrii, peste nouă luni jucăm la ei bată-i norocul” (p. 35). Pentru a da naștere unui copil sănătos, femeia însărcinată trebuie să urmeze o serie de restricții: „mai ales să nu strângă frânghie în aiastă vreme, pentru că se dau maţele împrejurul gâtului copilului” (p. 35).
Copiii născuți la zile însemnate se considerau că vor ajunge oameni mari, iar dacă plouă la naștere cresc înalți și frumoși, iar pe timp de „secetă, mic și pipernicit” (p. 36).
Referitor la fizica pământului, sătenii considerau că „Pământul ar fi plan și stă pe apă […]. În pământ ar exista multe comori, care în special ar fi fost îngropate de Turci […] Fulgerul ar fi produsul focurilor trase de Sf. Ilie și în consecinţă tunetul, detunătura acelei arme. Când plouă tare ţin ușile închise, pentru a nu pătrunde săgeata ce urmărește diavolul” (p. 46).
În carte se face referință la instituțiile de cultură din localitate (cele două biserici, școală) (pp. 48-53). Viața artistică a satului este animată de țesături, îmbrăcăminte, broderii, împodobirea casei (pp. 54-57). Se prezintă dimensiuni ale gospodăriei satului (pp. 58-59).
Sătenii sunt prezentați a fi ospitalieri, mândri, politicoși, conservatori (p. 60).
Anexa include o închinăciune, o colindă și șapte descântece auzite de la săteni (pp. 62-68).
Monografia Butuceni reprezintă o autentică „mașină a timpului” în care dorim să ne urcăm pentru a savura din trecut, tradiție, filosofie, autenticitate. Este o privire asupra mentalității rustice basarabene.

Dr., conf. univ. Ion V. XENOFONTOV

Căteva specii de stânjenei (irises) din cele 210 existente. Foto: IVX, 12 mai 2022

În anul 1921 cel mai bătrân învățător din Basarabia era considerat Voronov, din comuna Ciuciuleni, județul Chișinău (azi rn. Hânceşti), care avea 49 de ani dedicați învățământului primar din Basarabia.

Sursă: Şcoala. Organul Asociației Corpului Didactic din Basarabia, 1921, nr. 1, pp. 94-95.

Agenția Națională de Asigurare a Calității în Educație și Cercetare (Chișinău, Șoseaua Hâncești, 38A). Foto: IVX, 11 mai 2022

Biserica Întâmpinarea Domnului, Universitatea de Stat din Moldova. Foto: IVX, 3 mai 2022

La portița cu luminiță sau portița cu suflet. Foto: IVX, 24 aprilie 2022

„Omul înţelept nu spune tot ce gândeşte, dar ce spune, gândeşte”.
(Aristotel)