ZECE CURIOZITĂȚI DIN BIOGRAFIA ACADEMICIANULUI ION TODERAȘ

(Per aspera ad astra)

Motto: „Viaţa însăşi este magie, iar dacă nu crezi asta,

măcar încearcă să o trăieşti ca pe ceva magic”.

Albert Einstein (1879–1955), fizician, laureat al Premiului Nobel pentru Fizică (1921)

„Viața este o ciudataă comedie care amestecă împreună și dureri

și bucurii, punând lacrimi lângă zâmbet, punând zâmbet lângă plâns”.

 Alexandru Macedonski (1854–1920), poetul rondelurilor,

membru post-mortem al Academiei Române (2006)

 

Academicianul Ion Toderaș este fondatorul şcolii Biogeochimia ecofiziologică a animalelor, care a deschis noi frontiere vizând fundamentarea unor principii necunoscute antecedent în cuantificarea funcţionării populaţiilor de animale în ecosistemele acvatice şi cele terestre. A pregătit 10 doctori habilitaţi şi 30 doctori în ştiinţe. Este autor a circa 600 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 25 de monografii publicate în ţară şi peste hotare, coautor a 46 de brevete de invenție.

Cercetători științifici de la Institutul de Zoologie al AȘM în discuții referitoare la „Cartea Roșie a Republicii Moldova”, ediția a doua, 2001. De la stânga: profesorul universitar Andrei Munteanu, membru corespondent Ion Toderaș, doctorul Mircea Vicol, doctorul habilitat Anatol David, doctorul habilitat Dumitru Erhan, doctorul habilitat Valeriu Derjanschi. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00053

Savantul Ion Toderaș este cunoscut în mediul științific drept o personalitate sobră, echilibrată, întotdeauna cu o poziție fermă, argumentată și bine conturată în problemele cardinale ale managementului academic. În mediul privat, într-o atmosferă distinsă, cu rudele și prietenii se prezintă ca un om bine dispus, plin de vorbe înaripate, uneori pus pe glume… Din amintirile celor trei surori (lelea Elena, Dora, mezina Veruța) și ale fratelui mai mic Dumitru, desprindem crâmpeie inedite din biografia privată a notoriului zoolog. Omul de știință își amintește cu mult drag de copilărie și de micile șotii, pe care le comentează cu o vorbă din bătrâni: „copil cuminte și babă frumoasă nu există”.

 Ion Toderaș analizând strategic programul de activitate pentru anii 2014–2018 în calitate de candidat la postul de director al Institutului de Zoologie al AȘM, 2014. Foto: Eugenia Tofan

1. Tata academicianului Ion Toderaș, Chirică Ion Toderaș (20.10.1921–05.02.2005), era un „om vesel și isteț”, sufletul petrecerilor, nu-i plăceau oamenii ursuzi și bârfitori. Avea „patru clase românești” și nu-l întrecea nimeni la capitolul cultură generală și vorbe de duh. Găsea replici spirituale la orice expresie. Învățătorii din școala medie din Logănești îl ocoleau „pentru a evita încurcătura cu înțeleptul satului”. Odată a intrat chiar în polemici socratice cu poetul Iulian Filip, oaspete de onoare la Logănești. Chirică Ion Toderaș avea un bagaj bogat de exemple de înțelepciunea populară încât sătenii îl numeau „Ion Creangă de Logănești”. Făcea zilnic naveta, pe jos, la serviciu, aflat la o depărtare de 4-5 km de casă. Consuma o mâncare modestă și practic nu a fost bolnav. Nu avea încredere în nimeni ca să-i lucreze ogorul privat.

Chirică Toderaș (tatăl acad. Ion Toderaș), Mihai Toderaș (fratele tatei) și Alexandru (?) în armata română. Arhiva privată Ion Toderaș

2. Mama, Maria Mihail Toderaș (15.01.1924–18.01.1995) nu avea școală, însă avea o înțelepciune nativă, își iubea familia și avea grijă să nu le lipsească nimic copiilor. Vorba mamei despre sănătate și pace în țară și acuma este laitmotivul vieții copiilor. Academicianul Ion Toderaș a împrumutat armonios aceste calități native de la părinți.

Ion Toderaș cu feciorul Alexandru la Baza de Odihnă „Știința” a Academiei de Științe a RSS Moldovenești. Satul Nikolaevka (Balabanovka), raionul Belgorod-Dnestrovsk, regiunea Odesa (Basarabia de altădată), 1980. Arhiva privată Ion Toderaș

3. Viitorul academician a trecut prin mari greutăți pentru a ajunge la realizările arhicunoscute de toată lumea. Mama vindea câte o desagă de varză pentru a întreține cheltuielile studentului, iar tata muncea câte o vară întreagă ca să aducă o mașină de lemne pentru a crea condiții elementare tinerei familii Toderaș, care sta în gazdă la Chișinău.

Portretul acad. Ion Toderaș la 50 de ani, executat de nepotul Nicolae Catan. Arhiva privată Ion Toderaș

4. Cunoscuții îl descriu pe academicianul Ion Toderaș ca pe un om dependent de muncă („workaholism”). Veruța, sora mai mică a savantului, își amintește: „Numai la lucru stătea, venea acasă, ca să plece… Mama zicea că trebuie să se mai oprească din munci. Deseori era lipsă de la evenimentele de familie: nunți, cumetrii, botezuri…”

5. În copilărie, frații Ion și Dumitru Toderaș deseori improvizau în gospodărie. Odată au încercat să pregătească, după exemplul mamei, niște plăcinte. Lucrul la bucătărie le-a fost însă încurcat de o pisică șireată, care a răsturnat vasul cu amestecul de făină și apă și a reușit să „picteze” cu aluat toată casa… și perdelele, și așternutul de pe jos, și păretarele… Sărmana mama… abia a putut salva băieții de furia justițiară a tatei.

6. O tradiție de familie, în ziua de Crăciun, a fraților Ion și Dumitru era vânătoarea de vrăbii. Acestea erau fripte la foc și constituiau un deliciu la masa de sărbătoare a întregii familii…

7. Pentru oamenii apropiați, academicianul Ion Toderaș este considerat un exemplu de disciplină. Surorile consideră că ordinea spartană creată de fratele lor renumit pot fi considerate „elemente extrase din perimetrul vieții cazone”. Abia sosit acasă, Ion Toderaș își anunța cu grijă familia că trebuie să plece, deoarece îl așteptau noile experimente de laborator…

8. Pe când frații Toderaș învățau la „școala veche”, încercau să trișeze drumul peste podul de peste Cogâlnic. Îl treceau direct. Odată însă s-a întâmplat un mic necaz. Frații n-au reușit să treacă râul, umplându-și cizmele cu apă. În așa stare era dificil să ajungi acasă și să nu fii pedepsit de mama. Colacul de salvare a fost bunica Vera, care a trecut nepoții direct pe cuptor, la cald. Cizmele le-a umplut cu cenușă pentru a se usca, deoarece a doua zi copiii trebuiau să plece la școală. Astfel, bunica și-a salvat nepoții fără a spune despre mica ispravă nimănui.

9. Odată frații Toderaș împreună cu un băiat mai mare pășteau vacile în zona Bucium a satului Logănești. Spre seară au trecut prin pădurea din apropiere. Deodată băiatul a început a țipa ca din gură de șarpe și să arate într-o direcție. Copiii și-au îndreptat ochii spre locul respectiv și li s-a ridicat părul în cap… au văzut un lup… care se orienta spre ei. Copiii s-au ascuns în mijlocul vitelor timorate… însă lupul avea calea lui… spre turma de oi. Drept urmare a acestei situații, s-a decis ca cireada de vite să fie adusă mai devreme acasă.

10. Într-o toamnă elevul Ion Toderaș, aflat la lucrări agricole, și-a fracturat mâna. A stat vreo două luni cu mâna bandajată în ghips. După ce i-a fost extras ghipsul, era necesară o perioadă de recuperare. De masare se ocupa o doamnă în vârstă. Tata a venit cu o idee ingenioasă. A cumpărat un acordeon rusesc (garmoșkă). Ținta a fost atinsă: s-a asigurat un exercițiu benefic al mâinii și, totodată, pacientul s-a învățat a cânta bine. Mai mult ca atât, dexteritățile de muzicant au fost testate cu mare succes, într-o toamnă tardivă și friguroasă, la o nuntă în sat. Munca i-a fost răsplătită pe măsură, căci nuntașii i-au majorat la maximum plata – 10 ruble. Ulterior, cu mare inspirație și talent interpreta melodii la nunți la „dezbrăcatul miresei” și la petrecerile flăcăilor din sat „la armată”. Această situație l-a făcut și pe fratele Dumitru să învețe a cânta la instrumente muzicale… n-a reușit însă să-l întreacă niciodată pe fratele său mai mare, care între timp s-a învățat să interpreteze bine și la chitară.

Ion Valer Xenofontov,

doctor în istorie

 

Sursă: http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-din-biografia-academicianului-ion-toderas-per-aspera-ad-astra_25097