PE URMELE LUI BRÂNCUȘI – O PUNTE DE LUMINĂ ÎNTRE GENERAȚII ȘI ÎNTRE MALURILE PRUTULUI

Există întâlniri care ne îmbogățesc sufletul, călătorii care ne apropie de istorie și oameni care reușesc să transforme un simplu proiect educațional într-o adevărată lecție de viață. O asemenea experiență am trăit recent la București și în inima Olteniei, participând la festivitatea de premiere a concursului interdisciplinar „Constantin Brâncuși – Poetul Glasului Lemnului Etern”, organizat de Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” din București.
De când mă știu, am crezut în puterea prieteniei, a colaborării, a dialogului și a schimbului de experiență. De-a lungul anilor, aceste valori m-au determinat să contribui la consolidarea relațiilor dintre mai multe instituții de învățământ din Republica Moldova și România. Din aceste legături s-au născut proiecte frumoase, prietenii durabile și experiențe care demonstrează că educația nu cunoaște granițe.
Una dintre cele mai valoroase colaborări este cea cu Liceul Tehnologic „Constantin Brâncuși” din București, instituție condusă de doamna Gabriela Alef Machidon, matematician, poetă și promotor neobosit al valorilor culturale românești. Cu patru ani în urmă, domnia sa a inițiat concursul interdisciplinar „Constantin Brâncuși – Poetul Glasului Lemnului Etern”, proiect care a crescut de la an la an, devenind un adevărat spațiu de întâlnire pentru elevii și profesorii din întreg arealul românesc.
În anul de studii 2025–2026, concursul a fost dedicat împlinirii a 150 de ani de la nașterea marelui sculptor Constantin Brâncuși, personalitate care a dus numele României pe cele mai înalte culmi ale artei universale. La această ediție au participat peste 600 de elevi din spațiul românesc, de la Nistru până la Tisa, de la Dunăre până la Marea Neagră.
Scopul concursului a fost identificarea, stimularea și valorificarea potențialului creativ al elevilor prin realizarea unor lucrări literar-artistice originale și prin promovarea unei gândiri integrative asupra ființei umane, culturii și valorilor spirituale. Secțiunile concursului au cuprins creație literară, muzică, arte plastice, „Mâini dibace” și alte domenii artistice care au oferit participanților posibilitatea de a-și exprima talentul și sensibilitatea.
Republica Moldova a fost reprezentată cu cinste de mai multe instituții de învățământ. Au participat elevii Colegiului Național de Coregrafie din Chișinău, instituție condusă de doamna director Alina Filipciuc, îndrumați de profesoarele Veronica Pîrlea-Conovali și Raisa Sturza. Alături de ei s-au aflat elevii de la Centrul de Excelență în Medicină și Farmacie „Raisa Pacalo” și de la Colegiul Internațional de Administrare și Business din Chișinău, coordonați de profesoara Ludmila Malai.
O participare numeroasă și valoroasă a avut și Colegiul Pedagogic „Alexe Mateevici” din Chișinău, prin implicarea profesoarei Olga Trudov-Mațarin, precum și Gimnaziul „Gheorghe Malarciuc” din Vatra, reprezentat de elevii coordonați de profesoara Silvia Strătilă.
Consider necesar să evidențiez contribuția acestor dascăli, deoarece în spatele fiecărei diplome se află multe ore de muncă, îndrumare, răbdare și încurajare. Profesorii sunt cei care descoperă și cultivă talentul, insuflă încredere și îi învață pe elevi să creadă în propriile forțe. De cele mai multe ori, munca lor rămâne nevăzută, însă rezultatele obținute de elevi vorbesc despre profesionalismul și dăruirea lor.
Dintre cei peste 600 de participanți, foarte mulți au obținut premii I, II, III și mențiuni. De la Colegiul Național de Coregrafie din Chișinău, elevii Cezara Maneachin și Marcel Chetrean au fost distinși cu diplome de gradul I, confirmând încă o dată valoarea școlii și a profesorilor care i-au îndrumat.
Festivitatea de premiere a avut loc la București, în sala de festivități a Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuși”. Din Republica Moldova am participat un grup de elevi și profesori, iar evenimentul s-a desfășurat într-o atmosferă de sărbătoare și emoție.
Sala a fost arhiplină, iar printre invitați s-au aflat personalități marcante ale vieții culturale și educaționale: scriitorul, eseistul, dramaturgul și editorul Ion Machidon, scriitoarea și eseista Octavia Crăciun, inspectorul școlar pentru management instituțional Corina Ceamă și alți distinși invitați.
În centrul acestei frumoase inițiative s-a aflat doamna Gabriela Alef Machidon. Dincolo de funcția de director, domnia sa este sufletul acestui proiect, omul care, prin viziune, perseverență și dragoste pentru educație și cultură, a reușit să construiască o adevărată punte între elevii și profesorii din întreg spațiul românesc. Puțini cunosc câtă muncă, responsabilitate și dăruire se ascund în spatele organizării unui asemenea eveniment, însă rezultatele demonstrează că pasiunea și profesionalismul pot transforma un vis într-o realitate durabilă.
Elevii au recitat, au cântat, au prezentat lucrări artistice și au dialogat despre rolul educației și al culturii în formarea caracterului. Programul prezentat de participanți a impresionat prin diversitate și autenticitate, iar lucrările expuse au demonstrat talentul și creativitatea noii generații.
Însă surprizele nu s-au încheiat odată cu festivitatea de premiere. Organizatorii ne-au oferit și posibilitatea unei excursii culturale în județul Gorj, pe urmele marelui Constantin Brâncuși.
Organizatorii ne-au oferit și posibilitatea unei excursii prin locuri încărcate de istorie, cultură și spiritualitate, o continuare firească a concursului dedicat marelui Constantin Brâncuși. Astfel, experiența noastră nu s-a încheiat odată cu festivitatea de premiere, ci a continuat printr-o călătorie care ne-a purtat pe urmele marelui sculptor și prin unele dintre cele mai frumoase locuri ale Olteniei.
Primul popas a fost la Târgu Jiu, important centru cultural al regiunii, oraș în care personalitatea lui Constantin Brâncuși este prezentă la fiecare pas. Aici am admirat celebrul Ansamblu Monumental dedicat eroilor căzuți în Primul Război Mondial, format din Masa Tăcerii, Poarta Sărutului și Coloana Fără Sfârșit. Deși le cunoșteam din fotografii, albume și documentare, întâlnirea directă cu aceste opere a avut o cu totul altă încărcătură emoțională. În fața lor, simți parcă vibrația spiritului creator al artistului care a dus numele României pe toate meridianele lumii.
La fel de emoționantă a fost și vizita la Casa Memorială „Constantin Brâncuși” din satul Hobița, județul Gorj. Aici ne-a întâmpinat ghidul muzeului care, la umbra unor duzi seculari, vechi de peste două sute de ani, ne-a povestit cu pasiune despre copilăria, familia și drumul spre consacrare al marelui sculptor. Ascultând aceste istorii, am simțit dragostea profundă pe care Brâncuși a purtat-o locurilor natale și am înțeles încă o dată cât de important este să ne cunoaștem și să ne prețuim rădăcinile.
Pe parcursul excursiei am vizitat și două obiective inedite, Muzeul de Nicăieri și Muzeul Satul Răsturnat, locuri care ne-au oferit clipe de surpriză, curiozitate și bună dispoziție.
Un alt popas de suflet a fost Mănăstirea Horezu, ctitorită de domnitorul martir Constantin Brâncoveanu. Mai fusesem aici în timpul iernii, însă acum am avut ocazia să o admir în toată splendoarea ei. Verdeața, florile, munții împăduriți și zidurile groase de piatră creează imaginea unei adevărate cetăți a credinței și culturii românești. Am făcut numeroase fotografii, încercând să surprind frumusețea acestui loc binecuvântat de la poalele Munților Căpățânii. Sunt locuri care nu pot fi descrise pe deplin în câteva rânduri și la care sper să revin cândva cu un material mai amplu.
Deosebit de mult m-a impresionat și vizita la Mănăstirea Polovragi, așezată la poalele muntelui Piatra Polovragilor, în apropierea spectaculoaselor Chei ale Oltețului. Cu o istorie de peste cinci secole, acest sfânt lăcaș păstrează vie credința și spiritualitatea locului. Aici am avut impresia că Dumnezeu coboară mai aproape de oameni și le rânduiește pe toate cu înțelepciune și liniște.
Experiența a continuat cu vizitarea Peșterii Polovragi, loc încărcat de mister și legendă. Am aflat că localnicii păstrează și astăzi vii numeroase credințe legate de Zamolxis, considerat liderul spiritual al strămoșilor noștri geto-daci. Chiar și denumirea localității, a mănăstirii și a peșterii este considerată de unii cercetători ca având origini foarte vechi. Galeriile impresionante, încăpere după încăpere, te poartă printr-o lume fascinantă, în care fiecare metru pătrat pare să respire istorie. Împreună, peștera, mănăstirea și localitatea Polovragi formează o adevărată bijuterie a patrimoniului românesc, un loc în care îți dorești să mai rămâi, să mai revii, să vezi, să simți și să scrii.
Uneori, cea mai mare răsplată a unei călătorii nu constă în numărul locurilor vizitate, ci în emoțiile și gândurile pe care le aduci acasă. Fiecare obiectiv pe care l-am descoperit în această excursie a avut propria sa poveste, însă împreună au alcătuit o imagine complexă a istoriei, culturii și spiritualității românești.
De la operele nemuritoare ale lui Constantin Brâncuși din Târgu Jiu și până la liniștea mănăstirilor Horezu și Polovragi, am avut sentimentul că fiecare loc vorbește despre rădăcini, continuitate și credință. Sunt valori care au trecut proba timpului și care continuă să definească identitatea acestui neam.
La Hobița am descoperit universul copilăriei celui care avea să revoluționeze sculptura mondială. La Horezu am admirat frumusețea unei ctitorii domnești care păstrează vie memoria lui Constantin Brâncoveanu. La Polovragi am simțit liniștea și puterea credinței, iar în peștera cu același nume am avut impresia că pășesc printre file de istorie nescrisă.
Poate că fiecare dintre noi a privit aceste locuri în felul său. Eu însă am plecat cu convingerea că patrimoniul nostru cultural și spiritual este o comoară pe care avem datoria să o cunoaștem, să o prețuim și să o transmitem generațiilor viitoare.
Important este să menționez că, pe lângă această excursie minunată, fiecare participant premiat a primit câte o antologie a concursului la care a participat, realizată cu sprijinul Fundației Globalworth și tipărită la Editura Amurg Sentimental, condusă de scriitorul Ion Machidon.
Recunosc că această excursie m-a făcut să privesc cu alți ochi multe dintre locurile despre care citisem sau auzisem de-a lungul timpului. Uneori, o fotografie sau o lecție de istorie nu pot transmite emoția pe care o simți atunci când te afli chiar acolo, când atingi zidurile unei mănăstiri vechi de secole sau când privești operele unui geniu care a lăsat o amprentă de neșters asupra culturii universale.
Mulțumirile mele se îndreaptă către toți cei care au contribuit la organizarea acestei frumoase experiențe și, în mod special, către doamna Gabriela Alef Machidon, director al Liceului Tehnologic „Constantin Brâncuși” din București și inițiatoarea acestui proiect de suflet. Prin muncă, perseverență și dragoste față de educație și cultură, domnia sa a reușit să adune laolaltă sute de elevi și profesori din întreg spațiul românesc și să transforme un concurs într-o adevărată lecție de cultură, istorie și identitate.
M-am întors acasă cu multe fotografii și amintiri frumoase, dar mai ales cu sufletul mai bogat. Sunt convinsă că peste ani îmi voi aminti nu doar locurile vizitate, ci și oamenii alături de care am trăit aceste clipe. Iar dacă frumusețea unui drum se măsoară prin ceea ce lași în urmă și prin ceea ce iei cu tine, atunci această călătorie a fost, fără îndoială, una dintre cele mai prețioase. Mulțumesc!

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor bună din România