Author Archives: admin

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Denis Roșca susține o prelegere în fața studenților de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova. Foto: IVX, 15 februarie 2018

 Notă: Lucrarea semnată de Denis Roșca „Cartea de aur a Basarabiei și a Republicii Moldova” (în opinia noastră, era mai bine: „Cartea de aur a personalităților. De la Basarabia la Republica Moldova”), apărută la Editura „Pontos” (2016, 653 p.; dimensiuni: 24,5 cm x 32,5 cm; greutate: 2,645 kg; hârtie cretată; ediție de lux; imagini alb-negru și color) a revoluționat perimetrul biografiilor personalităților din spațiul actual al Republicii Moldova. Unele biografii scoase din anonimat, altele evocate, altele arhicunoscute vin să completeze un vid informațional, dar și să înlăture o suprasaturație de efemerul cotidian, marcat de penurie și criza de valori din societate. După o muncă titanică desfășurată pe parcursul a patru ani, autorul a identificat peste 1800 de biografii de marcă din spațiul de la est de Prut. Este curios faptul că cinci Premii Nobel și patru Premii Oscar aparțin personalităților originare din spațiul actual al Republicii Moldova.

Publicul prezent a consumat multă informație interesantă.

Totodată, în cadrul prelegerii din 15 februarie 2018 de la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova și Denis Roșca a aflat multe lucruri interesante. De exemplu, numele „călugărului excentric” de 115 ani din Basarabia, cine a fost cel mai mare mistic din spațiul românesc, numele basarabeanului care a fost gardă de corp al liderului bolșevic V.I. Lenin (1870-1924), iar mai târziu unul dintre primii președinți de colhoz din Uniunea Sovietică ș.a. IVX

IMG_6164

 

Motto-ul zilei:

„O minte clară şi o inimă dreaptă plătesc în viaţa unui popor mai mult decât o mie din frazele oratorice…”.

Mihai Eminescu

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Campionul Olimpic Tudor Casapu într-o sesiune inedită de autografe. Foto: Ion Valer Xenofontov, 10 februarie 2018

Notă: După prelegerea „Biografii olimpice (I) în Republica Moldova”, desfășurată la 10 februarie 2018 în cadrul Universității Elevilor a Facultății de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova, Campionul Olimpic Tudor Casapu a oferit participanților (profesorilor, elevilor din liceele municipiului Chișinău) un cadou de o valoare inestimabilă, monografia Tudor Casapu, eternul campion, Chișinău, Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut), 2015, 288 p. O parte din participanții la eveniment l-au însoțit pe protagonist până la mașină unde eternul campion a continuat ședința de autografe.

Tudor Casapu este făuritor de istorie recentă, eroul grație căruia, pentru prima oară, Drapelul de Stat și Imnul de Stat al Republicii Moldova au fost, respectiv, arborat și intonat pe cea mai înaltă culme sportivă (Barcelona, 30 iulie 1992).

IMG_6105

IMG_6134

BESTSELLER

ZECE CURIOZITĂȚI DIN ROMANUL „CARTEA ȘOAPTELOR” DE VARUJAN VOSGANIAN

 Motto: „Numai ceea ce e ascuns merită cu adevărat să se vadă”.

Varujan Vosganian

     Scris de politicianul român de origine armeană Varujan Vosganian (născut la 25 iulie 1958, la Craiova), romanul „Cartea șoaptelor” a devenit la scurt timp după apariție (2009) un adevărat bestseller, fiind tradus în 12 limbi și distins cu numeroase premii. Este o lucrare ce îmbină armonios biografia autorului cu cea a destinului comunității armene din România. Din anul 1990, Varujan Vosganian este președintele Uniunii Armenilor din Romania. Este doctor în economie (1998). A fost ministrul economiei și comerțului (2006–2007) și ministrul economiei și finanțelor (2007–2008) al României. Actualmente este membru al Camerei Deputaților în Parlamentul României. Devenind un scriitor de succes, acesta exercită inclusiv funcția de prim-vicepreședinte al Uniunii Scriitorilor din România (din 2005).

     Din această triadă – om de stat, scriitor și reprezentat de seamă al comunității armene –, Varujan Vosganian desprinde în narațiunea sa povești în povești, strategii de supraviețuire în urma genocidului din 1915, șoapte trăite și narate, o istorie a culorii și mirosului, descrie universul gastronomiei armene. Este o carte a revoltelor sau a ceea ce nu s-a permis să se spună în circumstanțele traumatizante ale genocidului, o analiză a firii umane în general și a comunității armene, în mod special.

4

Scriitorul și politicianul Varujan Vosganian împreună cu academicianul Mihai Cimpoi. Arhiva privată Mihai Cimpoi. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00438d.

     Lucrarea-document – „Cartea șoaptelor” –, cu o abordare dihotomică, se înscrie în perimetrul paraliteraturii și developează mai multe linii de subiect, întâietatea deținând-o cea a dezvăluirii evenimentelor macabre care au avut loc în Anatolia cu un secol în urmă. Este o istorie ce ține de cotidianul public și privat al armenilor din România, a mentalității și fricii unei minorități naționale, a instituției de loialitate, dar și de colaborare, a figurilor individuale și colective, a eroilor și antieroilor, a victimelor, dar și a torționarilor, despre morți și vii, despre copii și părinți, nepoți și bunici etc. Academicianul Mihai Cimpoi își amintește că l-a invitat odată pe scriitorul Varujan Vosganian la Uniunea Scriitorilor din Moldova. Acesta a promis că vine, dar s-a dus la consângenii săi din Chișinău, adică la Comunitatea Armenilor din Moldova. Ulterior, pe 11 iunie 2017, un exemplar al lucrării „Cartea șoaptelor”, cu autograful autorului, l-am depistat la Biserica Apostolică Armeană „Adormirea Maicii Domnului” din Chișinău.

1.

2

Varujan Vosganian și fiica Armine prezintă fragmente din „Cartea șoaptelor” la Academia Europeană din Berlin. Pe fundal: imagini din albumul familiei Vosganian. Foto: Lidia Prisac, 16 septembrie 2017.

1. Firul roșu al lucrării, compartimentată în 12 părți, este istoria armenilor de la începutul secolului XX, o istorie a genocidului din 1915 culminată cu surghiunul prin cele Șapte Cercuri ale Morții: Mamura, Islahiye, Bab, Meskene, Dipsi, Rakka și Deir-ez-Zor, în care populația armeană a fost decimată în proporție de 1,5 milioane

2. Abecedarul cunoașterii comunității armene pornește de la povestea negustoriei, în care armenii au fost implicați din cele mai vechi timpuri. Ei erau emisarii aromelor și a mirodeniilor, inventând transportarea boabelor de cafea sau de năut peste ocean prin amestecul acestora cu orezul, care le proteja de umiditatea aerului. Autorul descrie ritualul de a găti cafeaua, prin prăjirea și măcinarea boabelor vreme îndelungată, după care urma fiertul într-un ibric tronconic cu gura strâmtă, în care aburii se înghesuiau șuierând. Sau prepararea meticuloasă a baclavalei de către femeile armene, presărată cu miez pisat de nucă și stropită cu sirop cald. Covoarele armenilor, despre care se spune că ar fi ca Biblia, deoarece poți găsi totul în ele, începutul și sfârșitul. Felul armenilor-negustori de a se așeza într-o localitate neexplorată – coborau în porturi/orașe, după care se punea primul altar, în jurul bisericii apăreau dughenele, care prelungeau drumul și dădeau numele străzii în special armenească. „Ian” este partea terminală a majorității numelor de familie armenești, care indică descendența pe filieră paternă – de exemplu, Kevorkian, din limba armeană s-ar traduce drept Gheorghe și ar însemna a lui Kevork/a lui Gheorghe.

3. Romanul pomenește de vânzătorii de timp. „Neguțătorii de timp nu aveau rafturi, vitrinele lor erau neprimitoare, pe jumătate acoperite cu obloane, locul era întunecat și tejghelele înguste”. Timpul comercializat se numea „dobândă”, iar negustorii lui – cămătari. Cu această îndeletnicire se ocupau, în mod special, evreii. Banii sunt utilizați în scopul depistării persoanelor desprinse de comunitate. De exemplu, cazul Satenig, al surorii mai mici a bunicului Garabet Vosganian, element desprins din cercul „bătrânilor armeni ai copilăriei” autorului. Tot despre bunic, autorul vorbește că era indiferent de „partea lucrurilor lumești, care se putea măsura în bani”. Viața umană, în timpuri dificile, este insignifiantă, fiind estimată, ca și în cazul băiatului prețuit de beduin, la un săculeț de făină. Dacă în timpuri favorabile armenii investeau banii în marfă, atunci în timpuri de restriște îi preschimbau în aur și nestemate. După aceea, cei mai bogați armeni din România s-au retras în zone mai liniștite, prin Liban, au ajuns în America. Actul de retragere era unul misterios, fără panică, fără a fi anunțată comunitatea. Mai mult ca atât, „lăsau în urmă vorbe inutile, dar liniștitoare, mâine ne vedem la cafea sau la șerbet, dădeau bani cu împrumut sau făceau comandă de marfă și plăteau dinainte, ca nimeni să nu-i bănuiască. Apoi își îndesau nestematele în săculeții din fundul cuferelor și în zorii zilei porneau”. Autorul consemnează faptul că în România forma cea mai sigură de îmbogățire erau afacerile cu administrația. Iar pentru a face economii de timp și comisioane era necesară avansarea proprie în sistemul administrativ.

3

La 22 decembrie 1989, ora 12.30, la Catedrala Armeană „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”, pentru prima dată într-un lăcaș sfânt din București, arhimandritul Zareh Baronian a tras clopotele după fuga cuplului Ceaușescu. Foto Ara Ghemigian. Din colecția foto a arhimandritului Zareh Baronian.

4. Lucrarea consemnează și fapte din zona misticului, a secretizărilor maxime. Astfel, este emisă versiunea că masonii din România, conduși de Micael Noradunghian, au elaborat un plan potrivit căruia România avea să fie un nou membru al SUA. România avea să accepte Constituția americană și „dolarul drept monedă națională, puternică nu doar prin forța de tranziție, ci și prin simbolurile masonice de pe monedă”.

5. În perimetrul gestionării resurselor financiare și materiale, chiar și în condiții de marginalizare socială, armenii au putut face față și vremurilor tensionate. Concludent, în acest sens, este cazul armeanului Levon Harutiunovici Harutiunian, născut în 1913, deportat în Siberia între 1945 și 1955, utilizat la diverse lucrări, inclusiv în calitate de economist-șef într-un sector de prelucrare a lemnului. Se pare că acest exemplu vine să sfideze, într-o oarecare măsură, elementul autoidentității armenilor, și anume „drac mort și armean la pușcărie n-o să vedeți”. Se developează o serie de forme de dosire a banilor. Cei mai bogați armeni din România au emigrat în America înainte de instaurarea comuniștilor la putere și adoptarea Legii naționalizărilor din 11 iunie 1948. Iar armenii înstăriți rămași tindeau să-și protejeze averea ascunzând „printre cahle ori în cenușa sobei niscaiva monede de aur”, așa-numiții „cocoșei”. Bunicul autorului „Cărții șoaptelor” și-a îngropat averea sub cușca câinelui Fidel. Ulterior urmașii săpau cu multă râvnă locul unde ar fi putut fi îngropată comoara.

6. Armenii repatriați în Armenia sovietică, care în 1922 a devenit parte componentă a Republicii Sovietice Transcaucaziene, îndemnați de propagandă cu referire la ajutorul financiar și scutirea de impozite din partea statului, și-au semnalat semenii din România prin intermediul „domnului Staipelochian”, adica să stea pe loc, căci soarta celor din Armenia era anevoioasă și incertă.

5

Coperta nr. 1 a romanului „Cartea șoaptelor”, ediția a II-a, Iași, Polirom, 2012, 492 p. Foto copertă: Barcă pe Dunăre, Garabet Vosganian (bunicul autorului, în centrul imaginii) și familia sa, 1926.

7. Apogeul valorilor materiale, implicit al resurselor financiare, este înscris și în povestea de viață a lui Hartin Fringhian, credincios educației obținute în Anatolia, potrivit căreia „adevăratele averi se numără în aur și în nestemate, singurele ferite de toceala vremurilor”. De aici autorul concluzionează că „mai toți armenii veniți din acele ținuturi sărace, în care chiar și banii, puțini, câți se aflau, erau mai prețioși atunci când se numărau în galbeni”. Din această perspectivă, atunci când URSS a invadat România, nu le-a fost deloc dificil ca să strângă bijuteriile în boccele și să se retragă. H. Fringhian, supranumit „regele zahărului”, și-a depozitat bijuteriile în seiful nr. 78 al Băncii Comerciale Române. Averea lui constituită din aur și nestemate era estimată la un miliard de lei. H. Fringhian își făcea calcule într-un registru segmentat în „câștiguri” și „pierderi”. Actul de moștenire al „regelui” prevedea bani pentru construirea și întreținerea la București a unui spital cu minimum 80 de paturi, construirea unui cămin pentru elevii români ortodocși săraci, copii de plugari: Academiei Române i-au fost lăsate prin testament 15 milioane de lei pentru procurarea de imobile de raport, Uniunii Generale Armene de Binefacere din Paris – 50 milioane de lei; au fost lăsați bani bisericilor, universităților, salariaților etc.

8. Armenii obțineau tradițional banii în urma negoțului și meseriilor. Autorul accentuează că, după venirea comuniștilor, afacerile private ale armenilor din România s-au mutat la domiciliu, unde lucrau seara. În timpul zilei însă aceștia erau loiali sistemului, fiind gestionari și cooperatori, „primeau să vândă pe puncte, pe cartelă sau la prețuri publicate în ziar și afișate pe perete”. Sunt evocate și elemente ilariante. Astfel, la 1 mai și 23 august prețurile în Romȃnia se micșorau cu cinci bani la produse, care oricum nu se găseau în comerț.

9. Despre bombardamentele din al Doilea Război Mondial autorul spune că, atunci când bombardau avioanele americane, românii erau liniștiți, deoarece acestea ținteau cu o mare precizie cazărmile nemțești de șosea, „încât le făceau una cu pământul, dar șoseaua rămânea neatinsă”.

10. Cartea este plină de cugetări, idei, constatări și poate lesne fi împărțită pe citate memorabile: „Un copil fără părinți e precum o casă fără acoperiș”, „Pușcăria e acolo unde lumea celorlalți e cât se poate de largă și lumea ta cât mai mică cu putință”, „Gropile comune sunt partea cea mai vinovată a istoriei”, „Cei care fac istoria cu adevărat nu sunt generalii, ci poeții”, „Amintirile mor mai târziu decât oamenii”, „Mormântul e un fel de amintire, un fel de a muri înăuntru, lăsând numele pe afară” etc. La armeni, spațiile de aprins lumânări pentru vii și morți sunt identice. „Fiecare, mort sau viu, își ia cât are nevoie”.

Lidia PRISAC,

Ion Valer XENOFONTOV,

Doctori în istorie

 

Ion Xenofontov - Copie_001

Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov după discuțiile socratice cu scriitorul și omul de stat Varujan Vosganian, autorul bestseller-ului „Cartea șoaptelor”, 16 septembrie 2017. Arhivă privată

PRESA SOVIETICĂ

„Vom ajunge SUA în ce privește producția de carne, lapte și unt la cap de locuitor”.

Colhoznicul Moldovei, nr. 174 (1928), 6 septembrie 1957

IMG_5888

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Iulian Filip, cercetător științific la Institutul de Filologie al Academiei de Științe a RSS Moldovenești, 1975. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00493

00493

Notă:

ONOAREA DE A FI IULIAN

O fotografie rară cu care sperăm să-l surprindem plăcut pe domnul Iulian Filip la cei 70 de ani împliniţi. Îi apreciez personalitatea şi mă simt onorat că am fost botezaţi cu acelaşi nume, nume a unor persoanlităţi de succes:

Iulian Filip – poet, dramaturg, eseist, prozator

Iulian Fruntaşu – ex-ambasador

Iulian Chifu – ex-consilier prezidenţial

Iulian Groza – ex-viceministru de externe

Iulian Scorpan – director Air-Moldova, pilot

Iulian Ciobanu – un tânăr din Moldova, care a devenit de patru ori campion al Portugaliei la acordeon.

Iulian Filip – … fiul actualului prim-ministru, (coincidenţă de nume şi prenume)

Şi umila mea persoană, Iulian Salagor, m-aşi caracteriza drept un om cu atitudine pozitivă faţă de toţi, foarte deschis comunicării, nu sunt nici introvertit, nici extrovertit, ca să parafrazăm pe cineva, nici mai bun nici mai rău, cu virtuţiile pe care mi le-a dat Cel de Sus, în rest aşa este sistemul, mă conformez cu ceea ce este…

Efectuînd o simplă căutare în www.dexonline, sesizăm şi istoria acestui nume:

Iulian a. relativ la Iuliu Cezar: calendar iulian.

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)  adăugată de blaurb.

IULIÁN ~ă (~i, ~e): Calendar ~ calendar stabilit (în anul 46 î.e.n.) din ordinal lui Iulius Cezar. [Sil. -li-an] /<lat. julianus

sursa: NODEX (2002)  adăugată de siveco.

Iulian (Ștefan) eminent actor comic român (1853–1892).

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)  adăugată de blaurb. 

Iulian (Apostatul) m. împărat roman, născut creștin, se făcu păgân și persecută pe creștini (361–363).

sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)  adăugată de blaurb. 

*ĭulián, -ă adj. (de la numelelu Iuliu Cezar, care a reformat calendarul). Calendarul iulian, éra iuliană, care datează de la reforma lui Iuliu Cezar. V. calendar.

sursa: Scriban (1939)  adăugată de LauraGellner .

Dar să revin la omagiat. Felicitări cu ocazia zilei de naştere! Vă doresc putere, puterea de a risca în continuare,  curaj şi perseverenţă în tot ceea ce faceţi! Sănătate, iubire, stimă şi respect din partea celor dragi! Vă urez să fiţi încrezut în sine şi pe toate care le începeţi să aibă şi un bun sfârşit.

LA MULŢI ANI, Iulian Filip!

 Cu deosebită prețuire,

 Iulian Salagor

PRESA SOVIETICĂ

„Despre darea Premiilor Staliniste pentru născociri deosăbite și desăvârșiri strălucite ale metodelor lucrului de producere în anul 1946”.

IMG_5942 - Copie

CARTEA LUNII FEBRUARIE 2018

O NOUĂ ABORDARE PRIVIND COLONIILE BULGARILOR DIN BASARABIA (1774–1856)

            Apărută de sub tipar în anul 2017, lucrarea Coloniile bulgarilor în Basarabia (1774–1856) în volum de 384 p., elaborată de sârguinciosul și distinsul cercetător Ivan Duminica (n. 1988), devine una de referință în palmaresul studiilor consacrate istoriei comunităților bulgare stabilite cu traiul în spațiul dintre Prut și Nistru în perioada ascensiunii teritoriale a Imperiului Rus.

În contextul de interes general față de diaspora bulgară coagulată în țările riverane ale Mării Negre, actualmente Republica Moldova și Ucraina, lucrarea este cu adevărat novatoare și aduce un plus de informație referitor la premisele colonizării bulgare, direcțiile și etapele principale ale emigrării, strategiile politice inițiate de autoritățile țariste față de coloniștii bulgari precum și eforturile ultimilor de a-și prezerva valorile culturale (limba, tradițiile și obiceiurile).

Autorul și co-autorul a câtorva lucrări științifice, dr. Ivan Duminica, cunoscut pentru solida pregătire în cadrul a două doctorate (2014/2015), unul la Veliko Târnovo (Bulgaria) sub conducerea științifică a dr. Kalcio K. Kalcev și altul la Chișinău (Republica Moldova) sub îndrumarea științifică a dr. hab. Ion Gumenâi, a scos în valoare mai multe problematici eclipsate în cercetările din domeniul istoriei.

Preocupat încă din anii studenției de chintesența strămutării popoarelor balcanice în sudul Basarabiei, din perspectiva narațiunilor istorice (ruse, române și bulgare), dar și influențat de discursul istoriografic, autorul reevaluează scrierile istorice (în special cele sovietice), le completează cu mai multe lucrări apărute în România și Bulgaria perioadei interbelice care din considerente ideologice au fost catalogate drept „burgheze” și date „uitării”. Ceea ce cu adevărat este valoros și important este faptul că autorul introduce pentru prima dată în circuitul științific un vast și bogat material documentar depistat în arhivele din Republica Moldova, Federaţia Rusă, Ucraina, Turcia, Bulgaria și România. Anume din acest punct de vedere (al punerii în circuitul științific a datelor inedite de arhivă) putem atribui lucrării un caracter cu adevărat inedit.

  Atent la lacunele istoriografiei, Ivan Duminica se angajează inclusiv să creioneze viața spirituală a bulgarilor, apariția elitei nobiliare din rândul coloniștilor bulgari și nu în ultimul rând relațiile dintre aceștia și vecinii lor moldoveni și nemți.

În ceea ce privesc limitele cronologice – 1774–1856, trebuie să precizăm că în alegerea lor autorul a fost ghidat de schimbările survenite în urma semnării tratatelor de pace de la Kuciuk-Kainargi și Paris. Primul îngăduia (prin oferirea de către otomani a teritoriului dintre Nistru și Bugul de Sud) ieșirea Imperiul Rus la Marea Neagră, ceea ce facilita imigrarea populației transdanubiene în zona coastei de nord a Pontului Euxin. Al doilea, prin retrocedarea celor trei județe (Cahul, Bolgrad și Izmail) ale Basarabiei, stabilea separarea coloniilor bulgare între Imperiul Rus și Principatul Moldovei.

Structurată în patru capitole și subcapitole corespunzătoare, monografia vine cu expunerea evenimențială și analiza secvențială a istoriei coloniilor bulgare amplasate în sudul Basarabiei. Primul capitol (pp. 16-52) este dedicat prezentării istoriografiei problemei și surselor istorice. Destul de tehnic, acesta este necesar pentru familiarizarea cititorului cu laboratorul de lucru a istoricului și cu principalele concepte operaționale care se vor regăsi pe parcursul întregii lucrări.

Analiza propriu zisă începe cu al doilea capitol (pp. 53-121), cel mai consistent de altfel, care se concentrează pe explicarea premiselor și etapelor emigrării bulgarilor la nord de Dunăre în principatele Române și în sudul Imperiul Rus. Autorul subliniază că exodul a fost generat în special de politica de asuprire adoptată de autoritățile otomane față de supușii săi creștini și se intensifică îndeosebi în contextul războaielor ruso-turce din 1806–1812 și 1828–1829, cote maxime fiind înscrise mai ales în timpul și după ultimul război enunțat în lucrare. Din punct de vedere al etapelor emigrării, autorul identifică patru la număr (sfârșitul sec. XVIII – începutul sec. XIX; 1806–1812; 1812–1828; 1828–1829/1845). Potrivit estimărilor, în total, în Basarabia s-ar fi așezat cu traiul în jur de 36 530 de coloniști, care au întemeiat în Bugeac 83 de colonii. Un alt aspect important ține de identificarea regiunilor din care au emigrat etnicii bulgari în Basarabia. Astfel, autorul conchide că aceștia au venit din regiunile de sud, de nord-est și de vest ale Bulgariei. Emigrarea a avut atât un caracter sporadic (neorganizat), cât și de masă. Din punctul de vedere al îndeletnicirilor majoritatea coloniștilor emigrați din orașele bulgare erau negustori, iar cei emigrați din sate erau țărani și meșteșugari. Zona în care s-au așezat cu traiul a fost cea a Bugeacului. Se atestă, totodată, și o emigrare internă a coloniștilor bulgari, adică în interiorul Basarabiei din considerentul exploatării pământurilor libere, intrate în posesia statului.

Al treilea capitol (pp. 122-181) include analiza principalelor îndeletniciri ale coloniștilor bulgari. Provenind în majoritate din țărani, autorul surprinde că tocmai acest fapt i-a determinat să se ocupe de agricultură, creșterea animalelor (în special a ovinelor) și de cultivarea viței-de-vie. O altă îndeletnicire, care era în strânsă corelație cu cea prestată de țăranii coloniști, era comerțul. Acesta a implicat o categorie importantă de negustori bulgari care facilitau tranzacțiile comerciale și economice dintre cele două imperii: rus și otoman. În continuare, autorul aduce în atenția cititorului faptul că guvernul țarist a încurajat pe toate căile implicarea coloniștilor bulgari în tranzacțiile comerciale, ceea ce a dus la apariția unor însemnați negustori bulgari care dețineau importante capitaluri comerciale. Același lucru a generat și apariția unor importanți proprietari de pământ.

Ultimul capitol (pp. 182-223) se focusează pe analiza vieții spirituale a coloniștilor bulgari din Basarabia. În acest context, autorul demonstrează că etnicii bulgari s-au bucurat de libertatea religioasă, acordată în mare măsură de autoritățile țariste printr-un statut special al coloniștilor. În acest sens în regiunile colonizate de bulgari au fost construite un șir de case de rugăciuni și biserici. Deja în primul sfert al sec. XIX, în 33 din cele 60 de colonii bulgare funcţionau lăcașuri de cult, iar din rândul clericilor se evidențiau preoți care propagau ideea renașterii naționale. În ceea ce privesc înființarea instituțiilor de învățământ, acestea apar destul de târziu (primele școli fiind instituite în anii 1830–1840) și erau concentrate în jurul parohiilor. Ulterior, își fac apariția școlile lancasteriene. În 1847, numărul şcolilor în mediul coloniștilor bulgari ajunge la 90, iar peste un deceniu, în 1858, este fondată prima instituţie bulgară de învăţământ mediu din Basarabia – Şcoala Centrală din Bolgrad.

În concluzii, autorul remarcă faptul că imigrarea în masă a coloniștilor bulgari a avut doar un impact pozitiv asupra situației economice din Basarabia. În primul rând, aceștia au început să lucreze pământurile înțelenite din stepa Bugeacului. Totodată, aceștia s-au încadrat rapid în relaţiile economice şi comerciale din regiune, având o contribuție însemnată în dezvoltarea relaţiilor comerciale cu Balcanii. În ceea ce privește coabitarea bulgarilor cu moldovenii și nemții, aici autorul specifică faptul că primii au asimilat activ metodele şi tehnicile agricole pe care le posedau atât moldovenii autohtoni cât și germanii din coloniile învecinate.

Ceea ce mai trebuie să specificăm este faptul că componenta științifică a lucrării este susținută de o vastă bibliografie, în total fiind constituită din 450 de titluri (pp. 227-253), iar lectura studiului academic include un amplu material ilustrativ, tabele, documente, hărți etc. Fotografiile de epocă, precum și hărțile elaborate pe criteriul etnic în colaborare cu dr. Dorin Lozovan și Călin Pantea reprezintă adevărate bijuterii, mai ales că sunt publicate în premieră.

Așadar, atât prin actualitatea subiectului pe care îl aduce în discuție, prin informațiile inedite pe care le oferă și sursele puse în valoare, dar și prin eleganța cu care autorul o transferă mai multor categorii de public, putem considera lucrarea, fără să greșim, o adevărată contribuție în aprofundarea cunoștințelor cu privire la comunitatea bulgară din Basarabia de altădată. În această ordine de idei, vrem să adresăm felicitările noastre autorului cu ocazia acestei apariții editoriale valoroase.

Dr. cercet., Lidia PRISAC,

Institutul Patrimoniului Cultural al AȘM

Duminica. Coperta

 

 

ÎN ONOAREA

Iulian Filip în scene interferente : Valori, paradigme, personalităţi, interconexiuni culturale / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Inst. de Filologie, Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan” ; ed.: Constantin Manolache ; coord.: Mariana Cocieru ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov ; col. red.: Mihai Cimpoi [et al.]. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2018 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 464 p. : fot. tab.

Editor: dr. hab. Constantin Manolache

Coordonator: dr. Mariana Cocieru

Responsabil de ediție: dr. Ion Valer Xenofontov

Colegiul de redacție: acad. Mihai Cimpoi dr. hab. Vasile Bahnaru dr. hab. Alexandru Burlacu dr. Ludmila Șimanschi dr. Mariana Cocieru dr. Tudor Colac

Lectori: Mariana Cocieru, Elena Varzari

Coperta: Vitaliu Pogolșa

Culegere: Maria Rusu, Galina Prodan

Machetare și prepress: Valeriu Oprea

Surse fotografice: Iulian Filip, Mihai Potârniche, Mariana Cocieru, Ștefan Sofronovici

_Fiilipp_2018

Iulian_Filip_70_Internet

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Secvență de la Conferința științifică omagială „Aurelian Dănilă – cercetător și promotor al culturii muzicale naționale (70 de ani de la naștere)”.  Sala Mică a Academiei de Științe a Moldovei.  În prim-plan: acad. Eugen Doga.  În prezidiu (de la stânga la dreapta): acad. Vladimir Hotineanu, președintele Comisiei parlamentare pentru cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media;
Monica Babuc, ministrul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova; dr. hab. Aurelian Dănilă; dr. hab. Victor Ghilaș, directorul Institutului Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei. Pe masa de prezidiu se află recenta apariție editorială „Membru al Academiei Europene de Științe și Arte Aurelian Dănilă : Biobibliografie” / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. (Inst.) „Andrei Lupan”, Inst. Patrimoniului Cultural ; ed.: Constantin Manolache ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov ; coord.: Victor Ghilaș  ; bibliogr.: Parascovia Calieva, Chişinău: Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan”, (Tipogr. „Bons-Offices”), 2018, 264 p. La tribună: acad. Ion Tighineanu, prim-vicepreședinte al Academiei de Științe a Moldovei. Foto: Ion V. Xenofontov, 23 ianuarie 2018. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00487

00487

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Gheorghe Mustea oferă un interviu (jurnalistă Silvia Hodorogea) postului de televiziune Moldova 1 despre activitatea în domeniul științei și a muzicologiei a dr. hab. Aurelian Dănilă. Pe fundal, expoziția de carte  „Aurelian Dănilă – 70 de ani”, organizată de Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan” a Academiei de Științe a Moldovei. Foto: Ion V. Xenofontov, 23 ianuarie 2018. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00486

00486

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

La Festivalul „Crizantema de Aur”, Târgoviște, 2017. De la stânga la dreapta: ambasadorul Republicii Moldova la București, M. Gribincea, compozitorul E. Doga, managerul Festivalului, A. Vasiliu, membrul juriului A. Dănilă, ministru-consilier V. Turea. Arhiva privată A. Dănilă. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00484

00484

Dr. hab.  A. Dănilă cu scriitorul A. Strâmbeanu, criticul literar, acad. M. Cimpoi, compozitorul, acad. E. Doga, consulul onorific S. Zawahra, compozitorul, prof. univ. C. Rusnac. Arhiva privată A. Dănilă. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00483

00483

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Lansarea la Ambasada Republicii Moldova la Moscova a volumului semnat de A. Dănilă „Lilia Amarfii – regina operetei”. În imagine: soprana L. Amarfii, ambasadorul E. Teajelnikov, regizorul E. Loteanu, 2002. Arhiva privată A. Dănilă. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00468

00468

MOTTO-UL ZILEI

Гордость лишена лучшего качества пороков — она не способна скрываться.

Фрэнсис Бэкон (1561-1626)

NPG 6761; Francis Bacon, Viscount St Alban by Nicholas Hilliard

Ф. Бэкон в 18 лет