CHIȘINĂUL ÎN RĂZBOI: ASIGURAREA CU ALIMENTE

Politicile de aprovizionare implementate de administrația românească în Chișinăul anilor 1941-1942 reflectă tensiunea constantă dintre prioritățile militare și nevoile populației civile. Într-un context marcat de penurie, supraveghere și redistribuire centralizată a resurselor, autoritățile au încercat să mențină un echilibru precar între susținerea armatei și gestionarea cererii interne. Deși mecanismele de control au reușit, în linii mari, să asigure o minimă funcționalitate economică, acestea au generat totodată dependență, inegalități și tensiuni sociale care reies clar din documentele epocii.
Soții Afanasie și Xenia Bunu, domiciliați în Chișinău, str. Universității, nr. 53, autorizați să practice comerțul ambulant, îl informau la 19 aprilie 1942 pe primarul Chișinăului că din piețele comunale lipsea cu desăvârșire uleiul vegetal și solicitau eliberarea unei cantități de 90 kilograme de ulei de floarea-soarelui, necesar pentru pregătirea produselor de patiserie.

Foto: Piaţa nouă din Chişinău, vara-toamna anului 1941. Colecţia foto: Iurie Şveţ.

Sursă: Ion Valer XENOFONTOV, Chișinăul în război: asigurarea cu alimente (1941–1942). În: Cohorta. Revistă de istorie militară, nr. 2, 2024, pp. 60-72. ISSN 2953-6847.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/60-72_4.pdf