SUFLETUL VIORII – NICOLAE BOTGROS, de Veta Ghimpu Munteanu
Astăzi de ziua sa de naștere, când Maestrul Nicolae Botgros împlinește 73 de ani, vreau să spun câteva cuvinte despre cartea dedicată lui. O carte (cu autograf) despre un mare cahulean, despre Maestrul Nicolae Botgros, “un soț, un tată și un bunic extraordinar”(cum spunea Lidia Bejenaru, p.212), scrisă de dna Veta Ghimpu Munteanu, practic tot cahuleancă (s.Paicu), pe care o apreciem mult. Și titlul cărții nu putea fi mai reușit, or cred că vioara este sufletul lui și el sufletul viorii. N.Botgros, așa cum bine subliniază în prefață Mihai Cimpoi, “ilustrează cu vârf și îndesat lautărismul adevărat”. Este o carte, care a apărut într-un context jubiliar la 65 de ani ai Maestrului, plecând de la date biografice, și adunate multiple articole din presă sau interviuri ale diferitor personalități, dedicate lui Nicolae Botgros.
Deși știam multe despre viața și activitatea sa, acest volum (evident îl am cu autograf) al dnei Veta Ghimpu Munteanu despre N.Botgros, a reușit să cuprindă multiple aspecte ale biografiei (soție, copil, nepot) și activității sale cultural-artistice, creându-mi un tablou și mai amplu asupra personalității sale. Și-a dedicat viața pentru “aceasta neasemuită comoară – muzica populară”(p.15) și nu a avut alți profesori decât tatăl său Dumitru (lumea îl știa ca Mitișor și activa și în cadrul tarafului Casei de cultură din Cahul) de la Badicul Moldovenesc (p.24), tatăl său fiind într-adevăr “lăutar vestit în părțile Cahulului”(p.26), “un muzician de elită, unul care ar fi putut să fie cu nimic mai prejos decât Grigoraș Dinicu”(p.255).
Cartea cuprinde în peste 500 de pagini, articole, interviuri din presa vremii, cu și despre Nicolae Botgros, de la 1980 încoace și poze din arhiva familiei de când avea 6-7 ani (de atunci avea vioara tatălui, fiind pentru el “cea mai mare bogăție”(p.277), bătea toba de la 4 ani )(p.45), și mai multe poze până la jubileul de 65 de ani.
După ce s-a întors din SUA în 1981 într-un interviu legat de impresiile sale, pentru Literatura și arta, a spus că SUA “e țara cu oameni care vor pace”(p.25). Constantin Olteanu spunea că lui Botgros “i-a trecut Dumnezeu cu palma peste frunte”(p.54), Larisa Tălămbuță că este “mândria întregului neam”(p.66), iar Sofia Vicoveanca menționează că Botgros “întruchipează o inteligență artistică de invidiat”(p.75).
În 1993 i se conferă Ordinul Republicii, de președintele Mircea Snegur, despre care N.Botgros spunea că “ne va deschide drumul spre Europa”(p.87). În acele multiple articole în presă și în contextul diferitor concerte sau jubilee, se redă și realitatea politică sau a culturii în timpul respectiv. Exemplu un Ministru al Culturii la el în birou necunoscându-l pe Maestru, l-a întrebat pe Botgros unde lucrează, sau un secretar de partid din Drochia în 1979 l-a anunțat pe scenă “Botlung”(p.107).
Nu am știut de gestul frumos prin care echipa “Lăutarilor” a instalat mai mult de 10 monumente la mormintele unor foști lăutari (p.237).
L-a preocupat costumul popular, spunând într-un interviu că “până azi, nu știu care este costumul de Basarabia”(p.169) și că “ne lipsește un manual despre cei mai buni lăutari” (p.244). Din 1978 conduce orchestra “Lăutarii” inițiată de Sulac, fiind “sever și blajin”(p.267), unde “a impus o disciplină și o rigoare extraordinară”.(p.296)
“Cred că pe ambele maluri ale Prutului, lumea ar trebui să-și selecteze cadre de conducere care să gestioneze corect procesul cultural… Folclorul nostru veritabil are șanse mari să reziste în context european”(p.204), “muzica populară nu se modernizează”(p.362) N.Botgros.
“Nu există nici o îndoială că, în teritoriul dintre Prut și Nistru, noțiunea de muzică populară românească se asociază, în mod automat, cu inimoasa orchestră de muzică populară “Lăutarii” și nu în ultima instanță, cu dirijorul acesteia Nicolae Botgros.”(p.115)
Nicolae Sulac – “Nicolae Botgros are nu știu ce, ceva care nu poate fi explicat”(p.213)
Mioara Velicu – “unicat în tot ceea ce face”(p.449)
Ionuț Dolănescu – “irepetabilul Botgros”(p.452)
Constantin Rusnac – N.Botgros are un “simț artistic deosebit, de parcă s-a născut în scenă”(p.444)
Gheorghe Mustea – “Maestrul Botgros este un mare muzician al timpurilor noastre”.
“Lăutar am fost și sunt, cât oi fi pe acest pământ
Și oriunde aș cânta, eu mă ntorc în țara mea,
Lângă spectatorii mei, ca mi-e dor și drag de ei,
Și cu sufletul pe strună, cânt cu neamul împreună
Cântec din străbuni lăsat, cum și tata a cântat.” (Nicolae Botgros) (p.209)
LA MULȚI ANI SĂNĂTOȘI MAESTRE!
Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul