CONGRESUL NAȚIONAL AL MEMORIEI – UN LEGĂMÂNT CU ISTORIA

Astăzi, 28 iunie 2026, am avut onoarea de a participa la un eveniment de o importanță deosebită pentru istoria Republicii Moldova. La Palatul Republicii s-a desfășurat cea de-a II-a ediție a Congresului Național al Memoriei, consacrată comemorării a două dintre cele mai tragice pagini din trecutul nostru: împlinirea a 80 de ani de la foametea organizată din anii 1946–1947 și a 85 de ani de la prima operațiune de deportări sovietice din 1941.
Sala Palatului Republicii a reunit un public numeros: istorici, savanți, scriitori, profesori, cercetători, reprezentanți ai instituțiilor statului, membri ai familiilor deportaților și ai foștilor deținuți politici, precum și numeroși oameni preocupați de păstrarea memoriei naționale. Atmosfera a fost una de profund respect și reculegere. Fiecare discurs era ascultat cu atenție, iar în multe momente emoția se citea pe chipurile celor prezenți. Nu a fost doar un congres științific, ci o adevărată întâlnire a memoriei cu conștiința unui popor.
Evenimentul a fost deschis prin mesaje de înaltă ținută spirituală și istorică, adresate de președintele Parlamentului Republicii Moldova, Igor Grosu, ministrul Culturii, Cristian Jordan, ministrul Educației și Cercetării, Dan Perciun, ambasadorul extraordinar și plenipotențiar al Republicii Polone în Republica Moldova, E.S. Tomasz Kobzdej, precum și de Alexandru Postică, președintele Asociației Foștilor Deportați Politici din Republica Moldova.
A urmat o amplă sesiune în plen, la care au susținut comunicări personalități marcante din domeniul istoriei, culturii și vieții publice: primarul municipiului Comrat, Serghei Anastasov, profesorul universitar, doctor habilitat Anatol Petrencu, președintele Asociației Istoricilor din Republica Moldova „Alexandru Moșanu”, Peter Keup, doctor și președinte Inter ASSO din Berlin, Ion Andrei Gherasim, președintele Fundației Corneliu Coposu din România, Virgiliu Pîslariuc, conferențiar universitar, doctor și deputat în Parlamentul Republicii Moldova, Marcela Cebotaru și Nicolae Uncuța, supraviețuitori ai represiunilor comuniste, preotul Viorel Cojocaru, consilier cultural al Arhiepiscopiei Chișinăului, Mitropolia Basarabiei, precum și istoricul Octavian Țîcu.
Fiecare intervenție a abordat un alt aspect al tragediilor provocate de regimul totalitar sovietic, însă toate au alcătuit un mesaj comun: adevărul istoric trebuie cunoscut, asumat și transmis generațiilor viitoare. S-a vorbit despre arestări, deportări, execuții fără judecată, dosare fabricate, foamete organizată și despre suferințele îndurate de Basarabia și de alte popoare aflate sub dominația sovietică. Vorbitorii au subliniat că astăzi, în secolul XXI, avem posibilitatea de a cerceta arhivele, de a descoperi adevărul ascuns cândva sub șapte lacăte și de a păstra vie memoria colectivă. Un popor care își uită istoria riscă să-și piardă identitatea și viitorul.
Ascultând aceste mărturii, gândul m-a purtat spre propria mea familie. Mi-am amintit de tot ceea ce îmi povestea tata despre foametea din anii 1946–1947. Atunci, la numai 40 de ani, a murit bunicul meu, iar fratele cel mai mic al tatălui meu a fost și el răpus de foamete. Oamenii erau atât de slăbiți încât nu mai avea cine să sape gropile. Nu existau sicrie, iar morții erau transportați în căruțe, unul peste altul. Peste această tragedie s-a abătut apoi și tifosul. Mi-am amintit și de suferințele provocate de deportări, de lacrimile mamelor, de destinele frânte și de nedreptățile care nu ar fi trebuit niciodată să se întâmple.
Pentru mine, participarea la acest congres a avut o semnificație aparte. De peste trei decenii cercetez drama deportărilor și a represiunilor comuniste, adun mărturii, documente și destine care nu trebuie lăsate pradă uitării. Fiecare întâlnire cu supraviețuitorii și cu urmașii lor îmi întărește convingerea că această muncă trebuie continuată. Fiecare pagină scrisă, fiecare mărturie salvată și fiecare adevăr readus la lumină reprezintă o victorie împotriva uitării.
Congresul de astăzi a avut un obiectiv nobil: consolidarea culturii memoriei în Republica Moldova, promovarea adevărului istoric, apropierea de valorile europene și afirmarea demnității umane și a democrației ca valori fundamentale.
La acest congres nu am venit singură. Am invitat familii ale deportaților și urmașii acestora, ale căror mărturii se regăsesc în cărțile mele „Destăinuiri de pe lumea cealaltă”, apărută în anul 2013, și „Siberia – cronica unui coșmar”, publicată recent la Editura Lexon Prim. Am considerat că prezența lor este cea mai vie dovadă că memoria nu poate fi păstrată doar în arhive și în cărți, ci și în inimile oamenilor care au trăit sau au moștenit aceste suferințe.
Le mulțumesc din suflet organizatorilor pentru invitație și pentru efortul depus în organizarea unui eveniment de o asemenea valoare morală, istorică și educativă. Astfel de congrese contribuie la vindecarea memoriei colective și la consolidarea unei societăți întemeiate pe adevăr, demnitate și respect pentru trecut.
Voi continua, prin cărțile și activitatea mea, să susțin cunoașterea istoriei noastre, să promovez adevărul istoric și să păstrez vie memoria celor care au suferit în timpul regimului totalitar. Consider că aceasta este nu doar o datorie de onoare față de înaintași, ci și o responsabilitate față de copiii și nepoții noștri.
Memoria nu este doar o lecție despre trecut. Ea este o responsabilitate față de prezent și un legământ pentru viitor. Numai cunoscând adevărul și păstrând vie amintirea celor care au suferit vom putea construi o societate liberă, demnă și întemeiată pe valorile adevărului, dreptății și libertății.

Veronica PIRLEA-CONOVALI, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

CARTEA CARE DĂ GLAS MEMORIEI

Există cărți care se citesc și există cărți care se trăiesc. Există cărți care informează și există cărți care păstrează vie memoria unui popor. Volumul „Siberia – cronica unui coșmar” face parte din această din urmă categorie. El readuce în atenția cititorilor una dintre cele mai dramatice pagini din istoria Basarabiei – deportările organizate de regimul totalitar sovietic –, prin mărturii autentice, culese cu răbdare, responsabilitate și profund respect față de adevărul istoric.
Lansarea cărții a avut loc la Muzeul Orașului Chișinău – Turnul de Apă, instituție condusă de doamna Valeria Suruceanu. În sala de conferințe de la etajul al șaptelea, de unde panorama capitalei se deschide asemenea unei pagini de istorie, s-au adunat istorici, academicieni, profesori universitari, cercetători, jurnaliști, scriitori, foști deportați, elevi, studenți și numeroși iubitori de carte. Sala arhiplină a demonstrat că memoria trecutului continuă să fie o preocupare vie pentru societatea noastră.
Despre importanța volumului și despre necesitatea păstrării memoriei deportărilor au vorbit personalități marcante ale vieții științifice și culturale: Valeria Suruceanu, Ion Negrei, Anatol Petrencu, Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Vasile Bumacov, Gheorghe Marzencu, Ștefan Sofronovici, Vladimir Guțu, Larisa Guțu, Vasile Andreuță ,Andrei Viziru, Elvira Țîgănaș-Pintea, Maria Șepteleci, Maria Tentiuc- Blănaru, Areta Guțu, Alina Cujbă, Viorica Gajim și alți invitați. Fiecare intervenție a adus noi argumente despre valoarea documentară și umană a cărții, iar împreună au alcătuit o adevărată lecție de istorie, responsabilitate și demnitate.
Volumul este rodul unei îndelungate munci de documentare și cercetare. În paginile sale sunt adunate mărturiile unor familii deportate din raioanele Edineț, Soroca, Hîncești și Ștefan Vodă, precum și din localitățile Bălceana, Vărăncău, Rublenița, Șepteleci, Brătușenii Vechi, Olănești, Ruseni, Cupcini, Parcova, Fântâna Albă, Rîcipeni și din multe alte sate ale Republicii Moldova.
Cartea readuce la lumină destinele familiilor Tentiuc, Pîrlii, Tatarciuc-Ursu, Bărbuță, Coca, Mogureanu, Gogu, Babin, Curoș, Gâscă, Ciolac, Crăciun, Moraru, Iachim, Bologa, Putină, Frecauțan, Mihăiescu și ale multor altor oameni care au fost smulși din sânul familiilor lor și condamnați la ani grei de exil. Dincolo de nume și statistici, cititorul descoperă vieți frânte, copilării pierdute, familii despărțite și o suferință care nu poate fi înțeleasă decât ascultând glasul celor care au trăit-o.
Evenimentul s-a desfășurat pe parcursul mai multor ore într-o atmosferă de profundă emoție. Deosebit de impresionați au fost elevii și studenții prezenți în sală, care au avut privilegiul de a asculta mărturii directe și reflecțiile unor istorici și cercetători preocupați de recuperarea adevărului istoric. Pentru mulți dintre ei, această întâlnire a fost o lecție de istorie vie, imposibil de regăsit între coperțile unui manual.
La lansare a participat și editorul volumului, Eduard Poting, care a vorbit despre procesul de editare și despre responsabilitatea publicării unei asemenea lucrări. Cartea a apărut la Editura Lexon-Prim, cu sprijinul financiar al Ministerului Culturii, în conformitate cu decizia Comisiei de selecție pentru editarea cărții naționale.
Ediția a fost coordonată științific de doctorul, conferențiarul universitar Ion Valer Xenofontov și de cercetătoarea științifică, doctor Lidia Prisac. Coperta și tehnoredactarea sunt semnate de Angelina Lavric, iar prefața volumului aparține lui Ion Valer Xenofontov și Lidiei Prisac.
„Siberia – cronica unui coșmar” nu este doar o carte despre trecut. Este o punte între generații, un act de recuperare a adevărului și un omagiu adus miilor de oameni care au avut de suferit în urma deportărilor. Fiecare mărturie salvată în paginile acestui volum înseamnă o victorie împotriva uitării.
Poate că timpul estompează durerea, dar nu are dreptul să șteargă memoria. Atât timp cât asemenea cărți vor fi scrise, citite și discutate, victimele deportărilor vor continua să vorbească prin glasul documentelor și al mărturiilor lor. Aceasta este adevărata menire a volumului „Siberia – cronica unui coșmar”: să păstreze vie memoria, să apere adevărul și să ofere generațiilor de astăzi și de mâine o lecție despre demnitate, curaj și iubire de neam.
„Un popor care își păstrează memoria își păstrează și demnitatea. Iar adevărul, odată așternut în carte, devine lumină pentru generațiile care vin.”

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România