O LECȚIE DE IUBIRE PENTRU CHIȘINĂU ȘI PENTRU RĂDĂCINILE NOASTRE

La 26 iunie 2026, am avut deosebita bucurie de a participa, la invitația Centrului Academic Internațional „Mihai Eminescu”, la Programul estival „Provocarea verii”, ediția a VII-a, desfășurat sub genericul „Explorăm Chișinăul”.
Invitația a venit din partea colaboratorilor Centrului, domnul Ștefan Sofronovici, poet și cercetător științific, și doamna Natalia Dabija Corghencea, șef serviciu, cărora le adresez sincere mulțumiri pentru încredere, ospitalitate și pentru efortul pe care îl depun în cultivarea dragostei copiilor pentru cultură, istorie și valorile naționale.
Deși arșița acestei zile a fost copleșitoare, am ajuns la timp. În sală mă așteptau copii cu vârste cuprinse între 7 și 12 ani, cu ochii plini de curiozitate și cu inimile deschise spre o nouă călătorie prin istoria capitalei noastre.
Îmi sunt foarte dragi copiii. Ori de câte ori mă aflu în fața lor, simt că nu trebuie doar să le ofer informații, ci și să le transmit valori, să-i îndemn să citească, să-și iubească neamul, limba și istoria, să-i învăț să deosebească binele de rău și, pe cât este posibil, să-i feresc de capcanele vieții. De aceea, întâlnirea noastră s-a desfășurat într-o atmosferă caldă, luminoasă și sinceră, spre bucuria lor și a mea.
Le-am vorbit despre Chișinău – orașul așezat pe șapte coline –, despre râul Bâc și despre viața care pulsa odinioară pe malurile lui. Am evocat istoria Catedralei Mitropolitane, a Clopotniței, a Arcului de Triumf, a Primăriei municipiului Chișinău, a Sălii cu Orgă și a Teatrului Național „Mihai Eminescu”. Am discutat despre războaie și cutremure, despre distrugeri și renaștere, despre ruine și reconstrucții, dar și despre personalitățile care și-au pus amprenta asupra dezvoltării orașului: mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, Alexandru Bernardazzi, Alexandru Plămădeală, Ivan Bodiul (personaj controversat) și multe alte nume de seamă.
Le-am povestit și despre Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”, despre lei, felinare, scrânciubele de odinioară și monumentul marelui voievod. În acel moment, întâlnirea s-a transformat într-un dialog sincer, care m-a surprins profund. Aproape toți copiii mi-au spus că nu știau unde se află monumentul lui Ștefan cel Mare, Grădina Publică, Primăria municipiului Chișinău sau Catedrala Mitropolitană.
Pentru câteva clipe am rămas fără cuvinte. La început am crezut că sunt doar emoționați sau neatenți, însă am înțeles că aceasta era realitatea. Atunci m-am gândit cât de importante sunt școala, taberele de creație și instituții de cultură, precum Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, unde copiii au posibilitatea să descopere ceea ce, din păcate, uneori nu mai află nici în familie.
Noi, copiii de altădată, creșteam ascultând poveștile părinților și ale bunicilor. Cunoșteam istoria vetrei natale, tradițiile și obiceiurile, legendele și întâmplările transmise din generație în generație. Astăzi, această punte dintre trecut și prezent pare tot mai fragilă. Tocmai de aceea, avem datoria morală de a le oferi copiilor rădăcini puternice, pentru ca mai târziu să poată avea aripi.
Pentru ca întâlnirea să rămână vie în sufletele lor, le-am vorbit despre Eugen Doga și Gheorghe Vodă, două personalități care au dăruit Chișinăului nemuritorul său imn. Le-am recitat poezii scrise de mine și dedicate capitalei, iar copiii au recitat și ei. Apoi am cântat împreună câteva cântece din copilăria mea. Două dintre ele au fost bisate la cererea copiilor, iar bucuria mea a fost cu atât mai mare când au dorit să le învețe și ei. Atunci am înțeles încă o dată că poezia și cântecul adevărat nu îmbătrânesc niciodată și că ele au puterea de a uni generațiile.
La final am făcut fotografii, ne-am îmbrățișat și ne-am urat tot binele din lume. Am plecat cu sufletul plin de lumină și cu credința că fiecare cuvânt rostit cu dragoste rodește cândva.
Plecând de la această întâlnire, am simțit încă o dată cât de necesare sunt instituțiile de cultură care își deschid porțile pentru copii. Centrul Academic Internațional „Mihai Eminescu”, demonstrează, prin asemenea proiecte, că educația, cultura și dragostea pentru valorile naționale pot fi cultivate cu răbdare, dăruire și profesionalism. Le adresez sincere mulțumiri organizatorilor și tuturor celor care fac posibilă desfășurarea unor asemenea activități, deoarece fiecare copil care pleacă de aici mai bogat sufletește reprezintă o speranță pentru viitorul nostru.
Dacă măcar un singur copil va merge de acum înainte să descopere Grădina Publică „Ștefan cel Mare și Sfânt”, dacă va privi cu alți ochi Arcul de Triumf, Catedrala, Primăria sau monumentul marelui voievod, atunci întâlnirea noastră și-a atins cu adevărat scopul.
În ochii acestor copii am văzut viitorul Chișinăului. Iar viitorul începe întotdeauna cu un copil care învață să-și iubească orașul, istoria și neamul.
Copiii sunt viitorul acestui neam, iar datoria noastră este să le oferim nu doar cunoștințe, ci și rădăcini, modele și repere adevărate. Numai un copil care își cunoaște istoria, își respectă valorile și își iubește locurile natale va deveni un adult care își va iubi țara și va ști să o slujească cu demnitate.
Astăzi am încercat să sădesc în inimile lor o sămânță de iubire pentru Chișinău, pentru istoria lui și pentru oamenii care l-au zidit prin muncă, talent și sacrificiu. Am încrederea că această sămânță va încolți, va înflori și va rodi peste ani, în sufletele acestor copii. Pentru că adevărata educație începe acolo unde se naște dragostea față de rădăcini, iar un popor care își cunoaște trecutul va avea întotdeauna un viitor.

Veronica PÎRLEA-CONOVALI, scriitoare
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România