101 PILDE. A fost odată un om… și Părinte, dă-mi o povață… Culegeri de pilde și povestiri creștine.
Sunt două broșuri mici cu cca 100 pagini fiecare, cu diferite pilde (“povestire scurtă, alegorică și moralizatoare”), învățături, întâmplări din viața unor creștini. În prima se vorbește despre: ispită, prietenie, adevăr, păcat, răbdare, invidie, milostenie, iubire, bunătate, etc. A doua se focusează pe: smerenie, mândrie, înțelepciune, credință, rugăciune.
“Inima omului trebuie să stea departe de patimi, de atașamentul față de lucruri, și de judecarea faptelor altora.”(p.83)
“A fi trist înseamnă să te gândești tot timpul la tine însuți.”(p.63)
“Nu este un lucru ușor să călăuzești oamenii cu înțelepciune.”(p.39)
“Viața fără cuvânt aduce mai mult folos decât cuvântul fără viață”.(p.30)
“Pînă când un cuvânt nu este rostit, el este prizonierul aceluia care era pornit să-l spună. Or, atunci când cuvântul este spus, prizonierul lui este cel ce l-a rostit.” (p.23)
“Un pictor iscusit a creat un tablou și l-a expus în fața publicului ca oamenii să-l admire. Mulți i-au lăudat noua operă, însă doar cizmarul observase un cusur la sandalele din pictură.
Ascultându-i observațiile, pictorul și-a corectat imediat tabloul. După asta, cizmarul s-a umplut de părere de sine și i-a spus pictorului că și fluierul piciorului este nereușit, și genunchiul, ba chiar tot piciorul este pictat incorect…
Atunci pictorul i-a zis:
– Să nu judece cizmarul mai sus de încălțăminte!
Același lucru se poate spune fiecăruia dintre noi atunci când ne apucăm să judecăm lucruri la care ne pricepem prea puțin.”(p.107)

Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul

DE CE EȘUEAZĂ NAȚIUNILE. Originile puterii, ale prosperității și ale sărăciei, de Daron Acemoglu și Janes A.Robinson.

Autorii, cu Premiu Nobel pentru economie în 2024, fac în această carte o combinație între istoria economiei și economia istoriei pentru că, realitățile sunt dictate de contexte, oameni, interese. Modelarea hărții lumii și statelor au avut la bază în cea mai mare parte interesele economice, de îmbogățire, exploatare etc.
Autorii relatează evenimente și decizii luate de diferite țări, în diferite perioade istorice, care au impactat economia, fie au stimulat creșterea economică și progresul, fie au blocat acest proces. Ideea de bază stă în relația dintre instituțiile economice și cele politice. Autorii explică că “nici cultura, nici geografia, nici ignoranța nu explică traiectoriile diferite ale celor două state (ex.Coreea de Nord și de Sud)…. țările diferă în ceea ce privește succesul economic din cauza instituțiilor diferite, a regulilor care influențează modul de funcționare al economiei și a stimulentelor care îi influențează pe oameni.”(p.88) Instituțiile economice despre care vorbesc autorii, care sunt esențiale, “trebuie să pună pe primul plan proprietatea privată garantată, un sistem juridic imparțial, și furnizarea de servicii publice care să asigure un cadru instituțional corect.”(p.89) Autorii descriu procese de natură economică care au avut loc în Franța, Marea Britanie, Japonia, SUA, China, URSS, Africa, state din America de Sud, Imperiul Otoman etc, statele având istorii, obiceiuri, culturi diferite etc. Cum au influențat decizia politică invențiile (p.231), schimbarea spre bine sau rău, despre evoluția și rolul tiparului, monopoluri (p.219), industrie (p.251), stabilitatea politică și comerțul internațional (p.264), revoluția industrială (p.334), trusturi (p.355), sclavagism etc. “Națiunile sunt bogate pentru că au reușit să creeze instituții incluzive”(p.405) și eșuează “când nu creează stimulente de care au nevoie oamenii”.(p.414) Aceste instituții nu apar de la sine ci deseori ca urmare la o confruntare între elite în timpuri critice.(p.370)
“Revoluțiile, exproprierile și instabilitatea politică au venit la pachet cu guverne militare și diverse tipuri de dictaturi.”(p.48)
“Procesul politic este cel care determină sub ce instituții economice trăiesc oamenii și instituțiile politice sunt cele care decid cum funcționează acest proces.”(p.54)
“Instituțiile economice sunt indispensabile pentru a face fara o tara sa fie săracă sau prosperă, politica și instituțiile politice sunt cele care decid ce instituții economice deține o țară.”(p.55)
“Țările bogate sunt bogate pentru că au descoperit politici mai bune și au eliminat cu succes eșecurile pieței.”(p.78)
“Țările sărace sunt sărace întrucât cei care dețin puterea fac alegeri care generează sărăcie.”(p.83)
“Soluția in fata eșecului politic și economic al națiunilor de astăzi este ca instituțiile lor extractive să se transforme treptat în unele incluzive.”(p.447)
“Creșterea economică de durată necesită inovație, iar inovația nu poate fi separată de distrugerea creatoare (înlocuiește vechiul cu noul)”(p.476)
“Țările au nevoie de instituții economice și politice incluzive ca să scape de cercul vicios al sărăciei.”(p.504)
In concluzie, în peste 500 de pagini, se argumentează că, cu cât societățile sunt mai democratice, există alegeri libere, presă obiectivă, au instituții incluzive, drepturi și libertăți asigurate, cu atît statele sunt mai bogate. Iar acolo unde sunt regimuri autoritare, ignorarea drepturilor și a proprietății, statele sunt mai sărace. Deci liderii și deciziile politice sunt explicația.

Nicolae Dandiş,
Primar de Cahul

Nina Shibaev, Portret de bărbat, 2025. Hârtie, creion color, 100 x 70 cm.

Mher Chatinyan, Vioristul, 2026. Ulei pe pânză, 70 cm х 60 см.