„Pământul zâmbește prin flori, iar florile mulțumesc soarelui pentru culori”.
(R. W. Emersen).

SFATURI DUHOVNICEȘTI DE LA PĂRINTELE SOFIAN BOGHIU (1912-2002)*

„Dă cât poţi, dar dă! Că milostenia e mare înaintea lui Dumnezeu, şterge multe păcate!”.

„Măi omule, milostenia te ridică la cer şi Dumnezeu îţi ascultă rugăciunea.”.

„Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta. Şi lui Dumnezeu nu-I plac îndoielile. Dumnezeu e drept şi bun şi vrea să fim şi noi la fel.”.

„În post contează foarte mult să vă iertaţi unul pe altul. Poţi să mori de foame, nu are niciun rost postul tău, până nu te împaci cu celălalt. Unii nu-şi vorbesc cu anii. Dar postesc fiecare post. Vai de postul lor!…”

* Arhimandrit Sofian Boghiu, stareţ al mănăstirilor Antim şi Plumbuita din Bucureşti, s-a născut la 7 octombrie 1912 în comuna Cuconeştii Vechi, judeţul Bălţi, Basarabia, din părinţii Ioan şi Alexandra Boghiu. Era al treilea dintre cei şase fraţi, iar la botez a primit numele de Serghei.

Sursă: Un iconar de suflete-Părintele Sofian Boghiu. Mărturii, ediţie îngrijită de arhimandrit Mihail Stanciu şi protosinghel Veniamin Goreanu, Bucureşti, Editura Basilica a Patriarhiei Române, 2009, pp. 92-93.

CERNOBÎL, O TRAGEDIE PE CARE O RESIMȚIM PÂNĂ AZI

Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie, conferențiar universitar vorbește cum a influențat catastrofa nucleară de la Cernobîl (1986) perspectivele asupra energiei nucleare în întreaga lume și ce lecții importante a trebuit să învețe omenirea, în urma acestei tragedii.

Sursă: https://www.youtube.com/watch?v=ZyqzQ0sLPio

PROPAGANDA SEPARATISMULUI TRANSNISTREAN PRIN INTERMEDIUL ISTORIOGRAFIEI

Implozia colosului sovietic, la sfârșitul anilor 1990, a constituit fără doar și poate, evenimentul care a impus Federaţia Rusă, moștenitoare de facto a URSS, să-şi redefinească pe scena politică relaţiile cu zonele învecinate şi cu lumea occidentală. După o perioadă liberală, aceasta şi-a propus să revină la frontierele imperiului de altădată. Un procedeu în acest sens au servit mijloacele de propagandă. Istoriografia, pe lângă mijloacele mass-media, reprezintă o verigă tot atât de importantă în legitimarea expansiunii teritoriale şi justificării apartenenţei la Federaţia Rusă a enclavelor din fostul spaţiu ex-sovietic, ținta istoriografiei fiind un public mult mai elevat și select vorba fiind despre intelectualitate.

Lidia Prisac

Sursă: https://concursistoric.upsc.md/wp-content/uploads/2024/04/07_PROPAGANDA-SEPARATISMULUI-TRANSNISTREAN_Lidia_PRISAC.pdf

DOCTOR ÎN ISTORIE, CONF. UNIVERSITAR LA USM, ION VALER XENOFONTOV: „UN ISTORIC BUN AR FI CA UN CHIRURG BUN, CARE CONȘTIENTIZEAZĂ CĂ PROVOACĂ DURERE ATUNCI CÂND FACE O INTERVENȚIE, DAR ȘTIE CA O FACE SPRE BINELE PACIENTULUI”

De la primele sale amintiri, marcate de evenimente precum catastrofa de la Cernobîl, până la pasiunile care l-au condus spre poarta istoriei, Ion Xenofontov, cercetător științific, doctor în istorie și conferențiar la Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Filosofie, ne dezvăluie cum căutarea rădăcinilor poate deschide calea către înțelegerea prezentului. Într-un dialog, vom discuta despre temele sale de cercetare, activitatea în calitate de pedagog și despre calitățile care definesc un bun istoric.

Unda Liberă: Pentru început, propun să facem o retrospectivă a amintirilor dumneavoastră și să ne povestiți cum ați copilărit.

Ion Xenofontov

: Am copilărit în perioada sovietică, în timp ce Uniunea Sovietică a început să dea semnale de decădere. Copilăria mea a îmbinat de toate, și dificultăți, dar și momente frumoase – umblatul desculț prin iarbă sau scăldatul la iaz. Copilăria mi se asociază cu nesiguranță, pe alocuri, frică. Când aveam doar nouă ani s-a produs catastrofa nucleară de la Cernobîl. Însă copiii, nu întotdeauna conștientizează anumite pericole, iar din altă perspectivă, pot spune că a fost o copilărie frumoasă, cu jocuri, cu comunicare, cu lectură și multe istorii fascinante.

Unda Liberă: Care au fost pasiunile dumneavoastră încă de mic?

Ion Xenofontov:

Îmi plăcea mult lectura. Zilele mele preferate în copilărie erau cele de marți și vineri. Atunci, poștărița era în vizorul meu ca să pot primi multașteptata revistă „Florile Dalbe”. Am luat chiar și un premiu pentru activitatea mea la această revistă. Era o rubrică, „Zi de vară”, pentru care am scris și așa am ajuns în tabăra unională „Artek” din Crimeea, care pe atunci era cea mai prestigioasă tabără de vară pentru copii.

Unda Liberă: Cum a apărut drag

ostea dumneavoastră pentru istorie și de ce anume acest domeniu?

Ion Xenofontov:

Când noi, cei formați în perioada sovietică, am conștientizat că ceea ce știam era doar un mit, o iluzie creata de conducere, am început să purcedem spre căutarea rădăcinilor noastre pentru a afla cine suntem cu adevărat. Pe fundalul în care istoricii încercau să dea răspunsuri la aceste întrebări, am decis să aleg acest domeniu. O bună contribuție a avut-o lectura, dar și discuțiile pe care le aveam la școală cu profesorii, m-au influențat fără să vreau ca să aleg această cale. Iar în așa mod, să pot să căut răspunsuri la problemele actuale din acea perioadă.

Unda Liberă: Activitatea dvs. este una polivalentă și aria de cercetare este una complexă. Aș vrea să ne spuneți, care sunt temele principale pe care le abordați în calitate de cercetător științific?

Ion Xenofontov:

Prin cercetare, am ajuns să găsesc explicații în baza realităților care au existat. Temele mele de cercetare țin de istoria războiului, în special a celui sovieto-afgan, aceasta fiind și tema tezei mele de doctor. La fel, am cercetat și tema vieții religioase, am și o carte consacrată mănăstirii Japca, aceasta fiind singura mănăstire din țară care nu a fost închisă în perioada sovietică. De asemenea, am mai abordat istoria științei și biografiile oamenilor din acest domeniu.

Unda Liberă: Recent, în cadrul unei lansări ați prezentat lucrarea enciclopedică despre activitatea campioanei Larisa Popova, ce reprezintă această carte?

Ion Xenofontov:

M-am simțit onorat să prezint în fața unui public select lucrarea enciclopedică „Larisa Popova, Marea Campioană, sau Zeița Canotajului Academic de la Nistru”. Cartea reprezintă munca unui grup de autori, pasionați de valorile autentice pe care le emană marile personalități dintr-un domeniu unde este imposibil să trișezi, cel al sportului olimpic. Vechii greci îi considerau pe campionii olimpici semizei, îi onorau cu abnegație și erau însuflețiți de faptul că trăiesc în epoca acestora.

Unda Liberă: În calitate de profesor, cum reușiți să creați o conexiune cu studenții dumneavoastră?

Ion Xenofontov

: Consider că dacă profesorul nu are creată o legătură cu elevii, și dacă nu ține cont de interesele lor, atunci acesta nu mai este valabil societății. Eu sunt foarte supărat pe studenții mei dacă nu reușesc să învăț ceva de la ei, pentru că profesorul nu trebuie doar să transmită informație, ci și să preia. Dacă studenții mei sunt plictisiți la ore, înseamnă că eu nu am spus ceva bine și trebuie să schimb modul de abordare.

Unda Liberă: Care este unul dintre lucrurile la care acordați o deosebită atenție în procesul de predare?

Ion Xenofontov:

Am regulă pe care o aplic de în calitate de pedagog când predau o anumita temă, întotdeauna țin cont de întrebările pe care mi le adresează studenții și iubesc când ei mă pun în dificultate cu întrebări mai complicate. Pentru că profesorul, în primul rând, trebuie să țină cont de public. Dacă nu sunt pregătit să le răspund pe moment, le zic că mă documentez și data viitoare vin cu toate răspunsurile, pentru că nu trebuie să ne fie rușine dacă cunoaștem ceva.

Unda Liberă: Spre final, spuneți-ne ce calități ar trebui să aibă un istoric bun și lucrările căruia mereu să fie citite și analizate de alți colegi istorici, cadre didactice, studenți?

Ion Xenofontov:

În general, istoria trebuie să fie studiată fără ură și părtinire. Un istoric bun ar fi ca un chirurg bun, care conștientizează că provoacă durere atunci când face o intervenție, dar știe ca o face spre binele pacientului. Așa și un istoric, pornește de la premisa ca trebuie să știm ce a fost, iar trecutul, chiar dacă provoacă durere sau nostalgie, trebuie descoperit. Altă calitate, care este valabilă pentru toți, nu doar pentru istorici, este răbdarea și abordarea în profunzime a lucrurilor. Pe momentul trecerii timpului, conștientizez ca vârful înțelepciunii este răbdarea, dar nu toți o avem. Dinamica vieții e foarte aprinsă, vrem derulare de evenimente și devenim superficiali, însă profunzimea cere cumpătare.

Unda Liberă: Vă mulțumesc pentru interviul acordat.

Sursă: https://undalibera.md/pagina-principala/doctor-in-istorie-conf-universitar-la-usm-ion-xenofontov-un-istoric-bun-ar-fi-ca-un-chirurg-bun-care-constientizeaza-ca-provoaca-durere-atunci-cand-face-o-interventie-dar-stie-ca-o-face-spre-b/

Monument dedicat persoanelor din serviciul salubrității publice care ridică periodic gunoiul depozitat în curți și pe străzi. Chișinău, str. 31 August 1989. Foto: IVX, 21 aprilie 2024

În Republica Moldova, în a treia sâmbătă din aprilie, se consemnează Ziua de comemorare a victimelor foametei organizate (1946–1947)

STUDENŢII DE LA INSTITUTUL DE STAT DIN CHIȘINĂU ÎN „ANII DISTROFIEI” (FOAMETEI ORGANIZATE)

În raport cu abordarea generală a anilor foametei (1946–1947), foștii studenți de la medicină au numit acest interval de timp, în termeni medicali, drept „perioada distrofiei”.
Lui Ipatie Cristofor Sorocean (1900–1964), directorul-fondator, numit și „ctitorul Ipatie Sorocean” sau „directorul-ctitor”, care a administrat instituția între 1 septembrie 1945 și 12 mai 1948, i se atribuie meritul personal de a fi ajutat studenții pe timpul foametei cu asigurarea acestora cu mai multe cartele pentru hrană, „adică pentru pâine și puțină untură de pește”.
Potrivit unor opinii, motivul real al destituirii lui I.C. Sorocean din funcția de director al instituției l-a constituit anume faptul că a ajutat studenții să se mențină în timpul foametei organizate din anii 1946–1947.
Amintirile studenților de la ISMC reflectă tabloul complex al condițiilor precare de nutriţie. „Alimentaţia era proastă, pâinea se dădea pe cartele, la cantină (găseai – n.n.) ciorbă cu varză plutitoare. Mi s-a întipărit.., că mergeam la cantină cu gamele de trofeu germane, să ne primim ciorba, deoarece consideram că în gamelă ne vor da o raţie mai mare decât aceea de la cantină”.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/319-324_1.pdf

Cinematograful „Patria”. Chișinău, 1951. Reconstruit pe locul fostului teatru municipal din interbelic de arhitectul Valentin Voițehovskii (1909–1977), absolvent al Academiei de Arhitectură din București (1938). Fondul fotografic al Arhivei Ştiinţifice Centrale a Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Întâmpinarea ministrului Culturii al Republicii Populare România Сonstanța Crăciun de către ministrul Culturii al RSS Moldovenești A.M. Lazarev. Chişinău, Aeroport, 1956. Fondul fotografic al Arhivei Ştiinţifice a Academiei de Ştiinţe a Moldovei

Sursă: Făclia. Săptămânal de informație și opinie a pedagogilor și copiilor, nr. 14 (3794), vineri, 12 aprilie, 2024, p. 8.

Sursă: Literatura și arta, nr 14 (4100), 11 aprilie 2024, p. 5.

Sursă: Ion Valer Xenofontov, Valentin Burlacu (1959). În: Calendar Național 2024 / Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coord.: Veronica Borș ; aut.: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Ana Struță [et al.] ; colegiul red.: acad. Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip, Elena Pintilei, Ion Valer Xenofontov [et al.]; Colaborare: Andrei Eșanu, Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Andrei Corobcean, Iulia Malcoci; redactor: Elena Varzari; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2023, pp. 99-100. ISSN 1857-1557.

STRUCTURI MILITARE ÎN CHIȘINĂUL INTERBELIC

Intrarea Armatei Române în Chișinău în ianuarie 1918, solicitată de către membrii legislativului și executivului basarabean, a fost o prezență necesară restabilirii ordinii publice. Cantonarea militarilor români în urbe a fost generată de necesitățile de menținere a sistemului de securitate militară într-un spațiu contestat de către Uniunea Sovietică și aflat sub stare de asediu.

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Structuri militare în Chișinăul interbelic. În: Studia Universitatis Moldaviae. Seria „Științe umanistice”, nr. 10 (180), 2023, pp. 21-34. ISSN 1811-2668. ISSN online 2345-1009.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/21-34_4.pdf

Material prezentat la lansarea de carte „Larisa Popova, Marea Campioană, sau Zeița Canotajului Academic de la Nistru”(Chișinău, Lexon-Prim, 2023, 341 p.). Eveniment organizat sub egida Comitetului Național Olimpic și Sportiv al Republicii Moldova și Universitatea de Stat din Moldova. Locul și data desfășurării evenimentului: Aula „Regina Maria”, Universitatea de Stat din Moldova, 29 martie 2024

Distinsă Doamnă Campioană Olimpică Larisa Popova!
Domnule Dublu Campion Olimpic Nicolae Juravschi!
Domnule profesor Igor Șarov, rector al Universității de Stat din Moldova!
Onorat Prezidiu!
Distinși profesori, antrenori!
Oameni ai educației, sportului, științei, culturii!
Dragi elevi și studenți!

Sunt onorat să prezint în fața unui public select lucrarea enciclopedică „Larisa Popova, Marea Campioană, sau Zeița Canotajului Academic de la Nistru”. Cartea reprezintă munca unui grup de autori, pasionați și ahtiați de valorile autentice pe care le emană marile personalități dintr-un domeniu unde este imposibil să trișezi, cel al sportului olimpic! Vechii greci îi considerau pe campionii olimpici semizei, îi onorau cu abnegație și erau însuflețiți de faptul că trăiesc în epoca acestora.
Echipa editorială a fost consultată științific de doctorul în psihologia sportului, profesorul universitar, antrenor emerit al Republicii Moldova Boris Boguș, responsabil de ediție fiind doctorul în istorie Lidia Prisac, cercetător științific coordonator, subsemnatul, am avut onoarea să coordonez volumul. Referenții științifici ai lucrării sunt conferențiarul universitar Constantin Manolache și profesorii universitari Anatol Petrencu și Mihai Zabulică. Editorul cărții este domnul Eduard Potânga.
Atunci când a fost invitată la evenimentul la care asistăm cu toții, la prezentarea cărții, actrița Ninela Caranfil, prezentă în Aula „Regina Maria”, a exclamat: „Ce frumos! 28 de oameni s-au unit și au scris o carte minunată despre un om excepțional!”. Autor colateral poate fi considerată și Irina Bahtin (Cosnicean) care a susținut în anul 2020 la Facultatea de Istorie și Filosofie o teză de licență consacrată Marei Campioane. Interviul realizat de fosta studentă cu „Atleta pe care toată lumea vrea să o cunoască” a fost pe larg aplicat în carte. În lista autorilor care elabora un material inedit referitor la protagonista lucrării se înscrie și regretatul jurnalist Efim Josanu, care din păcate nu a reușit să ne prezinte materialul. Autorii cărții sunt: campioni olimpici, antrenori, sportivi, doctori în psihologia sportului, în istorie, în economie, în agricultură, în politologie, ex-miniștri, secretarul de stat actual în domeniul sportului și tineretului, jurnaliști, interpreți, poeți, rudele protagonistei. Cea mai tânără autoare are 28 de ani, iar cel mai vârstnic autor – 87 de ani.
Bibliograful-redactor Raisa Vasilache a alcătuit o bibliografie selectivă despre „Fata frumoasă și plină de șarm, care a ales un sport dificil și istovitor” (expresie utilizată de unul din autorii cărții, campionul mondial Dmitri Matveev).
Designul, redactarea tehnico-artistică și machetarea computerizată a fost asigurată de Natalia Berebiuc. Conceptul artistic ale colecției „Legendele sportului moldovenesc” aparține lui Valeriu Oprea și regretatului Vitaliu Pogolșa. Anterior, în cadrul acestei colecții au mai fost editate două cărți: una consacrată eternului campion Tudor Casapu și alta dedicată dublului campion olimpic sau campionului invincibil Nicolae Juravschi.
Laitmotivul care ne-a mobilizat pe toți să realizăm o carte este faptul că însăși Larisa Popova este ancorată în cultura lecturilor. Ni s-a destăinuit că anume cărțile referitoare la triplul campion olimpic maghiar Laszlo Papp și triplul campion olimpic sovietic la canotajul academic Veaceslav Ivanov i-au fost călăuză spre Olimp. Anul 2024 este unul olimpic, în sală sunt prezenți sportivi care vor participa la Jocurile Olimpice de la Paris. Echipa de autori se angajează să scrie cu multă pasiune despre viitorii campioni olimpici în onoarea cărora se va arbora tricolorul și se va intona imnul de stat al Republicii Moldova. Necesitatea de a (re)descoperi valoarea, omul este una recurentă în viața noastră tumultuoasă!
Lucrarea consacrată „sportivei care s-a antrenat total dezinteresat” este prefațată de Nicolae Juravschi. Carte include o Notă asupra ediției. Din perspectivă evolutivă și tematică, lucrarea este compartimentată în câteva părți, și anume: Larisa ALEXANDROVA (POPOVA). O biografie privată; Larisa ALEXANDROVA (POPOVA). O biografie olimpică; Olimpiada de la Moscova (1980). Context internațional și intern; Larisa POPOVA – univers polivalent; Mărturii, consemnări, evocări și dedicații. Ecouri de pe mapamond. Asemenea campionilor olimpici din Antichitatea grecească cărora li se dedicau versuri, poetul Vitalie Gaiceanu, student la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova i-a consacrat un poem „Pescărușului de la Tiras”.
Cartea include o galerie de surse iconografice, care întregesc biografia „Săgeții din Tiraspol”, ca să utilizez expresia sugestivă a jurnalistului și istoricului Andrei Prodan.
Lucrarea se finalizează cu rezumate în limbile română, rusă, engleză și franceză.
În mod cert, volumul reprezintă efortul colectiv la reliefarea atât a vieții private, cât și a celei sportive a Primei și Unicii Campioane Olimpice din Moldova, precum și la prezentarea contextului socio și geopolitic de desfășurare a Jocurilor Olimpice de la Moscova, inclusiv starea de spirit în Moldova sovietică în ajunul derulării marelui eveniment sportiv din capitala URSS.
Cercetările se bazează pe un bogat material inedit și adoptă metodologia interdisciplinară de cercetare prin plasarea eroinei cărții noastre și a activității acesteia în contextul și evenimentele istorice, atunci când „Regina Sportului Moldovenesc” (după expresia regretatului Leonid Bujor) se învrednicește de argintul și aurul câștigat în cadrul Jocurilor Olimpice de la Montréal și Moscova. Astfel, autorii au folosit o gamă variată de documente, depozitate în opt arhive și câteva colecții muzeale, după cum urmează: Direcțiile Generale ale Arhivelor Naționale și ale Organizațiilor Social-Politice ale Agenției Naționale a Arhivelor; Arhiva Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei; Arhiva Universității Pedagogice de Stat „Ion Creangă”; Arhiva curentă a Agenţiei Teritoriale Olimpice şi Sportive, Sângerei; Arhivele Muzeului de Istorie și Etnografie din Hîncești și din Orhei, Colecțiile Muzeului Național de Etnografie și Istorie Naturală din Chișinău.
Un alt aspect important de remarcat este faptul că în lucrare a fost valorificat un bogat material memorialistic, inclusiv mărturiile de istorie orală, pentru care în istoriografie, așa cum atenționa istoricul K. Pomian, în anul 1999, în cartea sa „Despre istorie”, există un interes nemaiîntâlnit, întrucât se înscriu în ceea ce se numește „memorie națională, regională și comunitară”. În acest context, descifrarea istoriei pe dimensiunea activităților sportive în ultimele douî decenii de existență a URSS convoacă memoria colectivă și individuală la reconstituirea istoriei într-un domeniu în care memoria captează prin complementaritate și diversitate.
Subiectele care au necesitat cercetări pe sondarea memoriei prin metodologia istoriei orale, dar și prin intermediul memorialisticii, reconstituie secvențe din istoria trăită a anilor 1970–1980 de către actanții mediului sportiv, și nu doar din RSS Moldovenească, ci și din Ucraina, Belarus, Federația Rusă. Astfel, cercetările de istorie orală nu fac altceva decât să persevereze în clasificarea memoriei drept sursă de istorie care să producă, în cele din urmă, o „reconfigurare cognitivă a istoriei”.
Cartea ne duce în mediul privat, spațiul nativ, anturajul educațional, marea pasiune pentru canotajul academic, infrastructura necesară practicării sportului, luciul azuriu și fermecător al fluviului Nistru, munca, talentul, temperamentul și caracterul personalității, care au constituit factorii esențiali în parcursul profesional al sportivei de înaltă performanță. Biografia Marei Campioane la canotaj academic Larisa Popova poate constitui o bună sursă de inspirație pentru crearea altor cariere de succes în itinerarul olimpic („exemplu demn pentru generații”, cum afirmă interpreta Anișoara Puică), dar și celor care aspiră la emoții și trăiri olimpice.

Dr., conf. univ. Ion Valer XENOFONTOV

Foto: Olympic Moldova