Ilie Lupan, Însemnările unui tânăr rebel /Ed.: Constantin Manolache; resp. de ediție: Ion Valer Xenofontov; copertă: Vitaliu Pogolșa; Ministerul Educației și Cercetării, Biblioteca Ştiințifică (Institut) „Andrei Lupan”, Chişinău, S. n., 2022 (F.E.-P. „Tipografia Centrală”), 147 p. ISBN 978-9975-62-453-4.

Cartea include amintirile din viața studențească a jurnalistului și traducătorului Ilie Lupan. Se prezintă profiluri de personalități, universul studențesc (de la sesiune la sesiune, viața în cămin, lucrul în colhoz, timpul liber etc.), aspecte din istoria Chișinăului, ingerința factorului politic în sistemul de învățământ superior. Volumul este adresat istoricilor, antropologilor, jurnaliștilor, tuturor cititorilor interesați de viața interioară din cadrul sistemului de învățământ superior.

Întotdeauna m-am temut de banal, de lucruri și fapte anoste care ne-au înconjurat și au tins să ne îndobitocească, să ne depersonalizeze. Dacă mi-a reușit să trezesc cât de cât interesul pentru niște vremuri sub care am fost nevoiți să trăim și să suferim, să supraviețuim, vremuri de care mulți vor să uite ca de un coșmar, înseamnă că munca mea (pornită într-o glumă) nu a fost zadarnică…
Ilie Lupan

CARTEA TÂNĂRULUI REBEL

Ilie Lupan s-a născut la 21 mai 1957 în s. Colibași, raionul Vulcănești (astăzi, raionul Cahul). Absolvește școala medie din satul natal în 1974. În 1975, s-a înscris la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Chișinău, pe care o absolvește în 1980. După facultate, a activat în diferite funcții la Teatrul „Luceafărul”, la Institutul Pedagogic „Ion Creangă”, la ziarul „Tinerimea Moldovei”, redactor la Editura „Cartea Moldovenească” (1982–1990). Publică în presa periodică articole și interviuri care abordează subiecte tabuizate: trecerea la alfabetul latin, denumirea corectă a limbii, foametea organizată de regimul de ocupație, deportările ș.a. După tipărirea unui articol de investigație despre soarta monumentului lui Ioan Vodă cel Cumplit de la Cahul, în octombrie 1988 (distrus de sovietici în 1940), în vara lui 1991, autoritățile locale decid să restaureze bustul domnitorului (după o fotografie de epocă, publicată în revista „Columna” de autorul investigației).
„Am scris, încă prin 1988–1989, despre valurile de deportări din Basarabia și despre foametea organizată în 1946–1947, adică despre genocidul basarabenilor organizat de ruși. Discuțiile cu oameni din Colibași și din alte zone m-au cutremurat, încât scriam, acasă, și plângeam […]. Mi-am zis atunci că nu voi mai scrie niciodată despre asta”. În 1989, la Editura „Cartea Moldovenească”, apare volumul magistral „Povară sau tezaur sfânt” (alcătuitor și coautor Ilie Lupan), în care au fost incluse cele mai importante articole semnate de savanți, ziariști în susținerea revenirii la alfabetul latin și la denumirea corectă a limbii – limba română. Printre acestea se numără și „Veşmântul fiinţei noastre”, adevărat manifest al mişcării naţionale, elaborat de Valentin Mândâcanu. În 1990, la aceeași editură, apare volumul „Fărâma cea de pâine…”, la care, de asemenea, Ilie Lupan este alcătuitor și coautor, volum care inserează articole despre suferințele basarabenilor în timpul foametei organizate în 1946–1947 de către regimul sovietic de ocupație. Între 1990 și 1997, a lucrat în presa scrisă: revista „Columna”, hebdomadarul „Literatura și Arta”, ziarele „Țara”, „Mesagerul”. Concomitent, în anii 1993–1999, a fost corespondent special pentru Republica Moldova la ziarele „Meridian” „Cotidianul” (București) și „Monitorul de Iași”. Redactor și traducător la Agenția Infotag (1997–2005), redactor la Agenția de Stat Moldpres (2005–2013). Din 2013 și până în prezent este redactor-șef adjunct al ziarului „Vocea poporului”. Pe parcursul anilor, a colaborat cu diferite publicații, printre care „Flux”, „Jurnal de Chișinău”, „Timpul”, revista „Amic” ș.a. În 1993, Ilie Lupan editează cartea de publicistică „În așteptarea marii judecăți” (Editura „Universitas”). A publicat versuri în diverse publicații („Literatura și Arta”, „Țara”), proză și versuri în revista „Viața Basarabiei”. A participat, ca invitat, la diverse emisiuni radio și TV, în care și-a expus opiniile în probleme de interes public. Membru al Uniunii Jurnaliștilor din Republica Moldova (1993). Premiul I al Fundației „Soros” pentru cele mai bune articole de investigație (1995) .
Referitor la amintirile din viața studențească, jurnalistul Ilie Lupan menționează următoarele: „Am promis, într-un cerc mai restrâns, că voi mai scrie despre studenție (există folclor studențesc, dar nu există o cronică a unor pagini din viața noastră), așa cum a fost, cu bune și rele, dar frumoasă, irepetabilă. Despre profesorii iubiți și mai puțin iubiți, așa cum a fost. Fiindcă, am mai spus-o, voi scrie doar adevărul, chiar dacă acesta nu va plăcea cuiva. Și am mai zis că mai degrabă îmi tai o mână decât să scriu neadevărul sau să scriu pe placul cuiva. Și voi scrie doar despre fapte verificabile, cu sau fără martori […]. Dar, ca să nu plictisesc, voi alege doar momentele dramatice sau vesele, fiindcă pe cine interesează oare mediocritatea, fie aceasta și de aur? Topârceanu nu în zadar și-a intitulat o carte «Balade vesele și triste». Fiindcă și viața noastră a fost (este) împănată cu momente mai vesele sau mai triste […]”. Stilul deosebit de a nara, a la Ion Creangă, pe care l-am desprins de la jurnalistul Ilie Lupan, se pare că este un specific local, fapt pe care l-am consemnat cu convicțiune de la un alt sătean vestit, profesorul Ion Comanici (născut la 14 iulie 1933, în comuna Colibaşi, judeţul Cahul), mareșalul nucului comun (Juglans regia L.).

Ion Valer XENOFONTOV, dr. în istorie