Discursul dlui Dan Perciun, Ministrul Educației și Cercetării, Republica Moldova la
Congresul Național al Istoricilor Români, ediția a IV-a, Chișinău-Suceava, 28 august 2024,
Chișinău, Palatul Republicii
Doamnelor și domnilor,
Este o onoare să particip la deschiderea Congresului Național al Istoricilor Români, un eveniment de o importanță deosebită într-o perioadă în care, putem să o spunem astăzi cu certitudine, Istoria se accelerează, iar studiul istoriei capătă o relevanță deosebită.
În aceste momente, când un război feroce, se desfășoară la granițele noastre comune, suntem încă o dată martori ai modului în care trecutul poate fi instrumentalizat în scopuri politice de către statul-agresor Rusia. Invazia Ucrainei a început înainte de primele salve de tun cu o lecție de pseudo-istorie, utilizată pentru a justifica o politică imperialistă, pe care mulți o considerau anacronică pentru secolul XXI. Aceasta ne amintește cât de esențial este studiul responsabil și echilibrat al Istoriei și, mai ales, cât de periculos poate fi atunci când trecutul este manipulat pentru a servi agende obscure.
Am fost cu toții martori, cum războaiele imaginare cu trecutul au dus la învrăjbirea societăților și declanșarea unor războaie adevărate, care au adus milioane de jertfe. Oamenii nu trebuie să moară nici pentru Viitor, nici pentru Trecut. Oamenii trebuie să trăiască în Pace și înțelegere pentru generațiile care vin și în memoria generațiilor care au trecut. Este de datoria noastră să ne asigurăm că studierea istoriei are scopul nobil al Cunoașterii, dar și că lecțiile trecutului sunt folosite pentru a construi un viitor mai bun, nu pentru a semăna dezbinare și conflict.
Modul în care ne raportăm la trecut și cum îl înțelegem definește, într-o mare măsură, așteptările noastre față de viitor și limitele imaginației noastre colective. Nu putem să fim prizonieri ai trecutului, capturând generații întregi într-o narațiune care nu le permite să viseze, să aspire și să construiască o lume mai bună. Trebuie să ne eliberăm de constrângerile percepțiilor înguste și să vedem istoria ca pe o platformă de învățare și de Cunoaștere, nu ca pe o povară care ne ține în loc.
O prioritate deosebită, mai ales în epoca noastră, cunoscută ca cea a „post-adevărului”, trebuie acordată dezvoltării gândirii critice în cadrul lecțiilor de istorie. Într-o lume supra-saturată de informații, unde tinerii au acces la numeroase versiuni ale trecutului, unele dintre ele fiind interpretări eronate sau chiar falsificări, este vital să-i învățăm să lucreze cu sursele, să compare perspective diverse și să poată evalua corectitudinea și validitatea acestora. Din cauza progresului tehnologiilor informaționale, nu putem izola generațiile tinere de pseudo-interpretările istoriei, dar putem să le dăm instrumentele necesare pentru a le interpreta critic, a le demonta și pentru a înțelege adevărul în contextul său complex. Aceasta va fi una dintre direcțiile principale ale dezvoltării curriculare pe care o vom finaliza în anul 2027.
În cazul Republicii Moldova, trebuie să recunoaștem că nu am reușit încă să asigurăm o perspectivă comună asupra istoriei în toate școlile noastre. Avem, din păcate, două realități paralele, care se produc și reproduc independent la noile generații. Școlile alolingve și cele cu predare în limba română predau istorii diferite, și aceasta este o provocare care necesită atenție serioasă. Este esențial să găsim căi prin care să includem în dialog și profesorii de istorie din aceste școli, depășind diferențele de viziune care sunt moștenite și alimentate de cei care nu vor binele Republicii Moldova, forțe pentru care Istoria constituie un instrument de dezbinare, în loc să fie un instrument de unitate națională.
În același timp, este necesar să căutăm modalități prin care să oferim o viziune de viitor comună pentru toți cetățenii Republicii Moldova. O viziune înrădăcinată într-o înțelegere onestă, echilibrată și adecvată a istoriei, care să valorizeze contribuția tuturor comunităților la ceea ce este Moldova astăzi, dar, mai important, la ce poate deveni Moldova mâine. Numai astfel putem construi o societate unită, rezilientă la provocări, o societate care să respecte tradițiile și valorile noastre comune și să protejeze demnitatea umană.
Un alt aspect deosebit de important este să aducem în prim-plan evenimentele istorice recente care ne-ar ajuta să consolidăm cetățenia democratică și respectul reciproc. Foametea, deportările, crimele efectuate de regimurile totalitare pe teritoriul nostru – sunt evenimente traumatice care încă fac parte din memoria noastră colectivă, chiar dacă au fost și mai sunt încă tabuizate de propagandiști, iar amintirea lor este cel mai bun scut împotriva oricăror încercări de instrumentalizare și falsificare a Istoriei.
În final, vreau să subliniez necesitatea de a apropia mediul academic de școală și de societate în ansamblu. Trebuie să asigurăm că ceea ce predăm și cercetăm nu rămâne izolat în sălile de clasă sau în paginile revistelor academice, ci ajung să influențeze pozitiv comunitatea în care trăim.
Vă mulțumesc și vă doresc lucrări productive în cadrul Congresului, pline de dezbateri și idei care să ne ajute să îmbunătățim modul în care predăm și înțelegem istoria într-o societate europeană.
Sursă: http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=4028
