Daily Archives: 03/12/2025

ISTORIE

CHIȘINĂUL ÎN RĂZBOI: ASIGURAREA CU ALIMENTE

Politicile de aprovizionare implementate de administrația românească în Chișinăul anilor 1941-1942 reflectă tensiunea constantă dintre prioritățile militare și nevoile populației civile. Într-un context marcat de penurie, supraveghere și redistribuire centralizată a resurselor, autoritățile au încercat să mențină un echilibru precar între susținerea armatei și gestionarea cererii interne. Deși mecanismele de control au reușit, în linii mari, să asigure o minimă funcționalitate economică, acestea au generat totodată dependență, inegalități și tensiuni sociale care reies clar din documentele epocii.
Soții Afanasie și Xenia Bunu, domiciliați în Chișinău, str. Universității, nr. 53, autorizați să practice comerțul ambulant, îl informau la 19 aprilie 1942 pe primarul Chișinăului că din piețele comunale lipsea cu desăvârșire uleiul vegetal și solicitau eliberarea unei cantități de 90 kilograme de ulei de floarea-soarelui, necesar pentru pregătirea produselor de patiserie.

465690187_878142901095172_2236262560952370045_n
Foto: Piaţa nouă din Chişinău, vara-toamna anului 1941. Colecţia foto: Iurie Şveţ.

Sursă: Ion Valer XENOFONTOV, Chișinăul în război: asigurarea cu alimente (1941–1942). În: Cohorta. Revistă de istorie militară, nr. 2, 2024, pp. 60-72. ISSN 2953-6847.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/60-72_4.pdf

ISTORIA ŞTIINŢEI

CONTRIBUȚIA FEMEILOR DE ȘTIINȚĂ LA INSTITUTUL DE CHIMIE AL ACADEMIEI DE ȘTIINȚE A RSS MOLDOVENEȘTI (1960-1970)

Deși regimul sovietic a promovat oficial în RSSM egalitatea de gen și accesul universal la educație, femeile s-au confruntat în primul deceniu postbelic cu multiple obstacole în obținerea studiilor superioare și în afirmarea profesională. Potrivit studiilor recente, politica culturală promovată în perioada sovietică a influențat semnificativ participarea femeilor în sfera educațională și profesională din RSS Moldovenească Cu toate acestea, accesul la sistemul de învățământ superior era limitat de condițiile economice precare, iar femeile erau cel mai des încurajate să se dedice responsabilităților familiale și muncii domestice. Chiar dacă în anii 1960 numărul femeilor înscrise la studii în instituțiile de învățământ superior a crescut, acestea totuși erau predominant orientate spre domenii considerate „tradiționale”, precum pedagogia, medicina sau științele sociale. Prezența femeilor în disciplinele tehnice și științifice, precum chimia, fizica sau ingineria, era semnificativ mai redusă.

Maria COCU, Lidia PRISAC, Contribuția femeilor de știință la institutul de chimie al Academiei de Științe a RSS Moldovenești (1960-1970). În: Acta Terrae Fogarasiensis, XIV (Ediție on-line). Făgăraș, 2025, pp. 425-433. ISSN 2810 – 3246. ISSN-L 2285 – 5130.
Vezi: Maria COCU, Lidia PRISAC

ISTORIA ŞTIINŢEI

COMPONENȚA ETNOGEOGRAFICĂ A ENTOMOLOGILOR DIN MOLDOVA SOVIETICĂ

Originea etnogeografică a entomologilor este formulată pe baza a două colective: didactic – Institutul Agricol „M.V. Frunze(1940-1941/1944-1991) și cercetătorilor de la Institutul de Zoologie care se reflectă și în literatura de specialitate recentă.
Concluzii despre originea etnogeografică a entomologilor de la Institutul Agricol „M.V. Frunze”: români – 4; polonezi – 2; ucraineni – 4; ruși – 3; neamț – 1. Originea geografică: Basarabia – 2; Imperiul Rus – 2; Federația Rusă – 2; RSS Ucraineană – 2; RSSM – 6.
Despre originea etnică a entomologilor de la Institutul de Zoologie concluzionez că au fost: români – 8; ruși – 3; nemți – 1; bulgari – 1; găgăuzi – 1. Originea geografică a fost sau este: din Imperiul Rus – 1; Federația Rusă – 1; Basarabia – 5; RSSM – 7.

Sursă: Asea M. TIMUȘ, Componența etnogeografică a entomologilor din Moldova Sovietică. În: Acta Terrae Fogarasiensis, XIV (Ediție on-line). Făgăraș, 2025, pp. 434-439. ISSN 2810 – 3246. ISSN-L 2285 – 5130.
Vezi: Asea M. TIMUȘ vol. XIV 2025

ISTORIE

ACTIVITATEA IMPRIMERIEI STATULUI CU SEDIUL LA CHIȘINĂU ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

După Unirea Basarabiei cu România (27 martie 1918), o problemă dificilă a autorităților locale o constituia adaptarea la noile cerințe ale statului național românesc, ceea ce solicita cunoștințe lingvistice, adaptări tehnice la tipărituri etc. Astfel, la 21 martie 1919, Primăria orașului Chișinău anunța ministrul delegat al Guvernului Român în Basarabia că nu posedă planuri scrise în limba română, iar tipărirea unor asemenea proiecte era imposibilă, deoarece în Chișinău nu exista nicio litografie.
Din această perspectivă, era necesară o tipografie de stat, ce ar fi putut face față cerințelor editoriale. Astfel, ca urmare a unor acțiuni de reorganizare, Tipografia Directoratului de Interne (fosta Tipografie Gubernială din Basarabia, aflată pe str. Carol I, vizavi de Liceul Real; avea un atelier de imprimare cu cinci mașini tipografice) și Tipografia Statului din Chișinău (fosta Tipografie particulară „Бессарабская жизнь”) au fost comasate la 2 martie 1920, sub denumirea de Imprimeria Statului din Chișinău. Procesul de contopire trebuia „să-și urmeze activitatea cu mai multă energie”, pentru a corespunde scopului urmărit.

188.
Imprimeria Statului din Chișinău, fațada (sursa: Fond foto al Centrului de Cercetări Enciclopedice, Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan”, Universitatea de Stat din Moldova)

Sursă: Ion Valer Xenofontov, Activitatea Imprimeriei Statului cu sediul la Chișinău în perioada interbelică. În: Acta Terrae Fogarasiensis, XIV (Ediție on-line). Făgăraș, 2025, pp. 342-354. ISSN 2810 – 3246. ISSN-L 2285 – 5130.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/342-354.pdf