CARTEA – FEREASTRĂ SPRE MEMORIA LUMII ȘI PUNTE ÎNTRE OAMENI

O carte este, pentru mine, o fereastră spre mintea umană și un păstrător al memoriei colective. Dincolo de pagini și coperți, ea este un instrument de călătorie în timp și spațiu, o punte nevăzută care leagă prezentul de trecut, cititorul de autor și sufletul unui om de sufletele altor oameni, trăitori în timpuri și lumi diferite.
Cartea este liantul care poate apropia un cititor din prezent de un autor care a trăit acum zeci, sute sau chiar mii de ani. Este o prelungire a memoriei și a imaginației umane, poate cel mai puternic vector de lumină, cunoaștere și cultură.
Fiecare carte citită în copilărie am păstrat-o în memorie, iar fiecare autor îmi devenea, într-un fel, drag sufletului. Pentru mine, cartea a fost întotdeauna un spațiu de siguranță și de libertate. Îmi permitea să trăiesc viețile eroilor, să pătrund în lumi necunoscute, să călătoresc fără să mă mișc din loc și, mai ales, să-mi dezvolt empatia, înțelegând destinele și durerile altor oameni.
Nu m-am gândit niciodată că voi deveni scriitoare. Viața însă are propriile ei drumuri, pe care uneori le descoperim abia mergând. Iar dacă am început să scriu, am încercat să fiu responsabilă de fiecare cuvânt, de fiecare rând și de fiecare carte care a văzut lumina tiparului. Pentru mine, o carte nu este doar un obiect tipărit. Ea poartă în sine o parte din sufletul celui care a scris-o și, odată ajunsă în mâinile cititorului, începe o altă viață.
În vara aceasta a văzut lumina tiparului volumul „Țărmuri cardinale”, o antologie trilingvă semnată de trei autori: Maria Relly Niculescu (Maria Niculescu ) Adrian Vasilev și Veronica Pîrlea-Conovali. Cartea are 208 pagini de poezie în limbile română, bulgară și italiană și este, în primul rând, o întâlnire între oameni, sensibilități și culturi.
Știu că bibliotecile sunt adevărate biserici ale cărților, iar cărțile, asemenea unor psalmi, imnuri și sfinte rugăciuni, așteaptă acolo să fie descoperite. Anume spre biblioteci își îndreaptă cititorii pașii atunci când au nevoie de cunoaștere, de liniște, de frumos sau pur și simplu de bucuria unei întâlniri cu un cuvânt care le poate lumina sufletul.

De aceea, astăzi am mers la Biblioteca Municipală „Hristo Botev” din Chișinău și am lăsat câteva exemplare ale antologiei trilingve „Țărmuri cardinale”, dar și câteva volume de „Bumerangul”, cartea mea, cu prefața semnată de scriitorul Tudor Palade și postfața de poetul Ștefan Sofronovici .
La bibliotecă am avut un dialog frumos cu doamnele Angela Olărescu și Olga Maiuc. Le-am vorbit despre această carte și despre cei trei autori, explicându-le că Adrian Vasilev este scriitor din Bulgaria și că mi se pare minunat ca volumul nostru să-și găsească locul și în Biblioteca „Hristo Botev” — un spațiu care păstrează și promovează literatura și cultura bulgară în capitala Republicii Moldova.
Și, în timp ce vorbeam despre carte, despre oameni și despre drumurile pe care uneori ne poartă literatura, m-am gândit cât de frumos lucrează viața.
Eu cred că în existența noastră nu este nimic întâmplător. Sunt întâlniri care apar pe neașteptate, oameni pe care îi întâlnim pentru câteva clipe și care, fără să știm, vor ajunge să lase urme adânci în destinul nostru. Poate că unele lucruri sunt rânduite de Sus, iar noi le înțelegem sensul abia mai târziu.
Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că voi ajunge să am o colaborare atât de frumoasă cu un scriitor de altă naționalitate.
Cu câțiva ani în urmă, am fost la Giurgiu, la manifestările dedicate zilei poetului național Mihai Eminescu, la invitația prietenei și colegei mele, Dunia Palangeanu . Tot atunci am avut și o lansare de carte, „Cântarea iubirii”. Au venit mulți oaspeți de pe ambele maluri ale Dunării, printre ei aflându-se și scriitorul bulgar Adrian Vasilev.
Venisem din Republica Moldova cu cărțile mele și le-am dăruit celor prezenți. Peste ceva timp, domnul Adrian Vasilev m-a bucurat cu o recenzie la carte și, spre marea mea surprindere, m-a rugat să-i permit să traducă una dintre poeziile mele în limba bulgară.
Ce să spun? Bucuria mea nu a avut margini.
A fost o surpriză cu atât mai plăcută cu cât venea pe neașteptate, de la un coleg de condei cu care schimbasem doar câteva cuvinte. Nu știam atunci că acea întâlnire scurtă avea să fie începutul unei colaborări fructuoase, care, în timp, avea să înflorească și să se transforme într-o superbă antologie trilingvă.
Așa se nasc uneori lucrurile frumoase: dintr-o întâlnire simplă, dintr-un gest sincer, dintr-o carte dăruită și dintr-un cuvânt care trece peste granițe.
Despre toate acestea am vorbit astăzi cu doamnele Angela Olărescu și Olga Maiuc. Și mi-am dat seama încă o dată că o bibliotecă nu este doar o încăpere plină de rafturi. Este un loc viu, în care cărțile își continuă existența, iar oamenii se întâlnesc prin intermediul lor.
Biblioteca „Hristo Botev” este filială a Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu” și este un spațiu dedicat literaturii și culturii bulgare, unic prin această vocație în capitală. Dar, dincolo de această misiune importantă, este și o bibliotecă mereu activă, cu ușile deschise, cu cititori fideli și cu activități culturale bogate.
Am plecat de acolo cu gândul că am lăsat câteva cărți pe niște rafturi, dar poate că, de fapt, am lăsat acolo câteva punți.O punte între Republica Moldova și Bulgaria.O punte între trei limbi.O punte între trei autori.
O punte între oameni care poate nu s-ar fi întâlnit niciodată dacă nu ar fi existat cartea.
Iar acesta este, poate, unul dintre cele mai frumoase rosturi ale unei cărți: să nu rămână doar între coperți, ci să meargă mai departe, din mână în mână, din suflet în suflet și dintr-o cultură în alta.
Pentru că o carte adevărată nu se închide atunci când îi întorci ultima pagină.
Atunci începe, de fapt, o altă călătorie.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România