Cei patru Brio Sonores. Foto: IVX, 29 ianuarie 2019

Urme și umbre. Foto: IVX, 27 ianuarie 2019

„Politica a corupt știința pentru că a avut un singur scop: războiul/îmbogățirea”.

Osho

Valentin Burlacu, Unirea Basarabiei și recunoașterea ei internațională  /Recenzenți: Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu, Nicolae Cibotari, Ion Valer Xenofontov, Chișinău, Tipogr. „Cavaioli”, 2018, 394 p. ISBN 978-9975-59-168-3

Proclamarea, la 24 ianuarie 1918, a independenței Republicii Democratice Moldovenești  față de Rusia  a constituit un eveniment extrem de important în viața românilor basarabeni, care a pus începutul unei noi etape a mișcării de renaștere și eliberare națională din ținut. Grație faptului că între Rusia și Basarabia se afla Ucraina independentă, populația a început să înțeleagă că trecutul Basarabiei îi indică altă direcție, în componența României.

Dr. conf. univ. Valentin Burlacu

Psaltire, Râmnic, Tipografia Episcopiei, 1784

Însemnări:

F. 1 (jos): Ilie Tuluc

F. 2v-3^r : „Sia Sfiataia kniga Mihaila Vasile Dubina”.

F. 3 (jos): „VLupașcu”.

F.  4^r -9: „Această Psaltire este a mea dată de la moșu meu Isaia de la Mănăstirea Neamțu la anul 1884 siptimvrie în 15. V. Lupașcu”

F. 10-15: „Această Psaltire este cumpărată de la un evreu în preț de 4 franci la anul 1894 Ma… de semnatul N. Ioanovici”.

Deținător: Biblioteca privată a unei familii din satul Echimăuți, raionul Rezina.

Depistată în timpul cercetărilor de teren la 1 septembrie 2017 în satul Echimăuți, raionul Rezina.

Starea cărții: bună.

Cercetătorul Ioan Lisnic este absolvent al Academiei Teologice din Moldova. Este doctor în teologie. A fost hirotonit preot în 1993, iar din 2006 a fost ales și numit în funcția de duhovnic al protopopiei Florești. Este autorul mai multor studii și articole de învățătură creștină și de istorie a Bisericii.

În anul 2018 protoiereul Ioan Lisnic a editat lucrarea „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste” [1]. În același an, Ioan Lisnic a publicat și un studiu de sinteză referitor la soarta preoților din Basarabia anexată de URSS în urma înțelegerilor din protocolul adițional secret Molotov-Ribbentrop (august 1939)[2] .

Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, 330 p.: fig. ISBN 978-9975-3216-1-7

Redactor coordonator al volumului „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste” este Angela Levința, iar redactor literar – Larisa Erșov. Macheta a fost elaborată de Maria Bondari, iar coperta de Elena Bocancea.

Lucrarea include un Cuvânt-înainte semnat de diaconul, lector universitar, doctor, Vasile M. Demciuc de la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava. Universitarul menționează faptul că „puterea politică era hotărâtă la acea vreme să extermine orice religie, credința în Dumnezeu era definită drept «opiu pentru popor». Erau dărâmate bisericile de zid, dar nu și Biserica din sufletul oamenilor”[3].

De menționat faptul că tatăl autorului lucrării, preotul Grigore Lisnic (1930–2006), a fost deportat împreună cu soția sa și membrii familiei socrului în Siberia, în localitatea Muhino, rn. Șimanovsk, regiunea Amur. Probabil, intuim, de aici rezidă și metafizica lucrării, de a prezenta destinul părinților condamnați fără vină, deoarece autorul este „descendent dintr-o familie de slujitori care au suferit în urma prigoanelor din secolul trecut”[4]. În Introducerea volumului[5], autorul prezintă contextul istoric general al teroarii comuniste duse împotriva clericilor ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord. Autorii specifică faptul că lucrarea tinde să reconstituie „biografiile acelor preoți și cântăreți bisericești care au fost supuși represiunilor în timpul ateismului sovietic, arestați și condamnați la ani grei de temniță, de unde mulți nu s-au mai întors, fiind omorâți fără judecată sau exterminați prin muncă silnică. Identificarea preoților-martiri din Basarabia și Bucovina de Nord din timpul stăpânirii  sovietice rămâne o sarcină importantă pentru posteritate, avându-se în vedere rolul pe care politicile anticlericale represive ale autorităților sovietice l-au avut în proiectul de arhitectură socială, aplicat de regimul totalitar comunist, precum și valoarea spirituală a memoriei celor care și-au jertfit viața pentru credința în Dumnezeu”[6].

Regimul politic stalinist n-a cruțat clerul, considerându-l drept un element al trecutului. În realitate, noul stat sovietic, chiar de la începuturile existenței, n-a admis o coabitare cu alte mentalități, religii, sentimente, elemente sociale. S-a pus în aplicare cunoscutul principiu bolșevic: „Cine nu-i cu noi este împotriva noastră”, iar acest fapt i-a vizat, în primul rând, pe clerici. S-au aplicat diverse forme de înlăturare a slujitorilor bisericii: de la cele extreme (de decimare, maltratare) până la unele mai moderate (deportare). Trimiterea forțată a clericilor în regiunile îndepărtate ale Uniunii Sovietice ca măsură represivă a vizat depersonalizarea, marginalizarea, înlăturarea sentimentului religios etc.

REFERINȚE BIBLIOGRAFICE

[1] Protoiereu Ioan Lisnic, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri, 1918–2018. Chișinău, Cuvântul ABC, 2018, 330 p.

[2] Idem, Tributul martiric al preoţilor basarabeni în primul an de prigoană atee (1940–1941), în Reconstituiri istorice: Civilizaţie, valori, paradigme, personalităţi: In honorem academician Valeriu Pasat / Ed. şi red. şt.: Constantin Manolache; coord.: Gheorghe Cojocaru, Nicolae Enciu; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov,  Silvia Corlăteanu-Granciuc, Chişinău, Biblioteca Ştiinţifică (Institut) „A. Lupan”, 2018, pp. 316-336.

[3] Idem, Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste.., p. 3.

[4] Ibidem, p. 4.

[5] Ibidem, pp. 5-7.

[6] Ibidem, p. 7.

IVX

Secvență de la prezentarea cărții „Clerici ortodocși din Basarabia și Bucovina de Nord în închisorile comuniste. Centenarul Marii Uniri”, 5 decembrie 2018.

De la dreapta la stânga: preotul Octavian Moșin, doctor în teologie, conferențiar universitar; protoiereul Ioan Lisnic, doctor în teologie; Ioan (Moșneguțu), episcop de Soroca, vicar al Mitropoliei Chișinăului și a Întregii Moldove, doctorand; Demir Dragnev, membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei; Diana Ețco, doctor în istorie; Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie. Foto: arhiva personală a preotului Octavian Moșin

Participanți la prima Conferință a Societății Ateiste din raionul Balta, 1929. Arhiva Centrală a Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. RASSM. Cota arhivistică: 04325

Gheorghe [Trofimovici] Patic (dreapta), cel mai respectat profesor al tuturor timpurilor din satul Echimăuți, raionul Rezina. Anii 1950. Foto: Arhivă privată

Notă: Gheorghe [Trofimovici] Patic a fost profesor de istorie și director de școală. Avea un prestigiu social înalt. Oamenii îl respectau, considerându-l un exemplu de OM și CETĂȚEAN. Veneau la el acasă bătrâni ca să-l consulte. Atunci când venea la alimentara din localitate, să procure ceva, în plină criză economică din anii 1980, oamenii din localitate îi făceau rând, prioritar, să cumpere ceva. Niciodată n-a abuzat. Stătea în rând cu toată lumea. Personal îl ocoleam. Nu că îmi era frică de el, ci pentru că îl RESPECTAM foarte tare. Să nu greșesc cu ceva!!! Am îndrăgit ISTORIA grație acestui OM MINUNAT. Istoricul englez Arnold Toynbee (1889–1975) spunea: „Nimeni nu poate fi istoric dacă nu este însoțit de curiozitate”. Ochii curioși ai profesorului Gheorghe [Trofimovici] Patic demonstrează că era un MARE ISTORIC.

IVX