Monthly Archives: April 2017

Condoleanțe

Academia de Ştiinţe a Moldovei 
Secția Științe ale Naturii și Exacte a AȘM
Grădina Botanică (Institut) a AȘM

anunţă cu profundă tristeţe că, la 26 aprilie 2017, s-a stins din viaţă academicianul Alexandru CIUBOTARU, profesor universitar, doctor habilitat în biologie, fondator și director de onoare al Grădinii Botanice (Institut) a AŞM.În aceste clipe de grea pierdere pentru comunitatea științifică, conducerea Academiei de Științe a Moldovei, exprimă sincere condoleanţe și profundă compasiune îndureratei familii, rudelor, colegilor şi apropiaţilor regretatului savant. Suntem alături de cei care deplâng astăzi plecarea dintre noi a academicianului Alexandru Ciubotaru.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l odihnească în pace.

http://asm.md/?go=noutati_detalii&n=7926&new_language=0

Acad. Al. Ciubotaru împreună cu jurnalistul Tudor Iașcenco la consemnarea Zilei Academiei de Științe a Moldovei, 12 iunie 2016. Foto: Ion V. Xenofontov. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00173d

00173

În biroul de lucru al acad. Al. Ciubotaru. În spate pe raftul de jos – manuscrisele celor 11 volume ale Operelor alese. Foto: Ion V. Xenofontov, 14 februarie 2017. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00165d

00165

Agenda acad. Al. Ciubotaru din anul 1949 conținea zeci de picturi executate de studentul de la Colegiul Agricol Cucuruzeni Al. Ciubotaru. Ion V. Xenofontov, 16 februarie 2017. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00174d

00174

Acad. Al. Ciubotaru alături de vaza dăruită de episcopul Siluan (Șalaru). Ion V. Xenofontov, 16 februarie 2017. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00175d

00175

 

 

Leonid I. Brejnev în discuții cu cercetători științifici de la Filiala Moldovenească a AȘ a URSS. Al doilea din dreapta: Iachim Grosul. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00085

00085

00084Veteranii Bibliotecii Științifice Centrale a Filialei Moldovenești a AȘ a URSS, în centru – directorul instituției A. Chideli, 1959. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00083d

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Lorența POPESCU, Moda feminină în vocabularul românesc. Secolul al XIX-lea, București, Editura Academiei Române, 2015, 368 p.

 „Avem în față o cercetare bine documentată, bogată (chiar dacă, din rațiuni evidente, nu are cum a fi exhaustivă), sistematică și profundă, care a necesitat un volum enorm de muncă și contribuie la progresul lexicologiei românești”. Prof. univ. Mariana NEȚ

Scan1_001

Scan10001_001

Savantul Iacov Prinț împreună cu discipolul P. Chischin descifrează lumea miraculoasă a faunei, 1959. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00083d

00083

Cercetătorul științific Nicolae Chetraru restaurează ceramica depistată în urma săpăturilor arheologice, 1959. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00082d

00082

Ștefan Procopiu – fizician și inventator român de Premiul Nobel

Născut la Bârlad, pe 19 ianuarie 1890, într-o familie modestă, a absolvit Liceul „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1908) și Facultatea de Științe a Universității „Al. I. Cuza” din Iași (1912), obținând licența în fizică-chimie. În ultimul an de facultate (1912) a descoperit formula magnetonului (momentul magnetic al electronului), expunând descoperirea în cadrul Consiliului științific, unde s-a ales cu o replică a unui profesor: „Cum îți permiți dumneata să ataci niște lucruri atât de mari?”.

procopiu

    Acest rezultat Ștefan Procopiu l-a publicat în 1913, însă peste hotarele României această descoperire nu a fost cunoscută, unul din motive fiind situația generată de Primul Război Mondial. Cinci ani mai târziu (1918) fizicianul danez N. Bohr (1885–1962) calculează același moment magnetic, utilizându-l în primul model atomic și obținând Premiul Nobel pentru fizică (1922) pentru elaborarea teoriei cuantice a modelului planetar al atomului. Astăzi în fizică descoperirea este cunoscută sub denumirea de Magnetonul Bohr–Procopiu.

         Savantul român a activat asistent la Catedra de aplicații ale electricității a Universității din București, apoi profesor la Catedra de fizică a Liceului „Gh. Roșca Codreanu” din Bârlad (1917–1919). A urmat studiile doctorale (1919–1924) la Sorbona sub îndrumarea fizicianului A. Cotton (1881–1967). A studiat birefringența electrică și magnetică a soluțiilor coloidale a suspensiilor cristaline și a descoperit (1921) fenomenul de depolarizare longitudinală a luminii ce străbate soluțiile (fenomenul Procopiu). La momentul susținerii tezei de doctorat avea publicate 30 de lucrări științifice.

             Revine la catedra de la București, fiind apoi numit (1925) profesor titular la Catedra de gravitație, căldură și electricitate a Universității din Iași, unde a activat până la pensionare (1962). A fost și decan (1937–1941) al Facultății de Electrotehnică a Universității Tehnice „Gh. Asachi” din Iași și decan (din 1941) al Facultății de Științe a Universității „Al. I. Cuza” din Iași. În 1930 descoperă efectul circular al discontinuității de demagnetizare ce apare la trecerea curentului electric alternativ printr-un fir feromagnetic (efectul Procopiu). Efectul Procopiu a fost utilizat (1965) de fizicianul american Kaufman în construcţia unor noi tipuri de memorie, pentru calculatoarele moderne de foarte mare capacitate. Astăzi efectul este utilizată în construcţia calculatoarelor rapide.

         Pentru refuzul categoric de a se înscrie în rândurile partidului comunist i-a fost interzis orice contact cu lumea științifică din străinătate, fiind presat să studieze descoperirile sovietice. Astfel, și-a dedicat cercetările studiului variațiilor câmpului magnetic terestru, identificând, în premieră, că din 1932 valoarea momentului magnetic este în creștere, variind cu o perioadă de 500 de ani. Rezultatele a 24 de ani de observații și cercetări de teren Procopiu le-a realizat în hărți magnetice complete pentru teritoriul României, punând în evidență o anomalie locală pe linia Iași–Botoșani. A înființat prima bibliotecă de fizică a Universității „Al. I. Cuza” din Iași cu donații personale.

         Autor a peste 170 de lucrări științifice publicate, inclusiv Introducere în electricitate și magnetism (1942), Termodinamica. Perpetuum mobile și principiile energiei, a adus contribuții valoroase în domeniul magnetismului, fenomenului de dublă refracție electrică și de depolarizare a luminii, proprietăților substanțelor feromagnetice, electricității, opticii și termodinamicii.

         Membru titular al Academiei de Științe din România (1936) și al Academiei Române (1955), precum și membru al multor societăți din țară și de peste hotare, inclusiv membru al Comisiei mondiale pe anul 1970 de propuneri la Premiul Nobel pentru fizică. Procopiu l-a propus la acest premiu pe fizicianul francez L. Néel (1904–2000), care a și primit această distincție. Procopiu a fost distins cu Ordinul Muncii, Ordinul Meritul Științific, Ordinul Steaua României. După decesul marelui savant soția acestuia, Rodica Procopiu (1911–2012), a donat biblioteca de specialitate a acestuia aceleași universități, unde azi există „Fondul Procopiu”, iar literatura artistică – Academiei Române.

        A încetat din viață la Iași, la 22 august 1972. Drept recunoștință a meritelor sale științifice mai multe unități de învățământ din România îi poartă numele, iar Inspectoratul Școlar Județean Iași organizează anual în mun. Iași Concursul de fizică „Ștefan Procopiu” al elevilor români de pretutindeni. În acest an acest concurs se va desfășura în perioada 12–14 mai. Detalii despre concurs pot fi găsite pe site-ul  http://www.concursulprocopiu.cf/, ofertele de participare pot fi transmise până la 5 mai curent prin e-mail: [email protected]

Bibliografie

  1. Enciclopedia Concisă Britanica, Editura Litera, București, 2009.
  2. http://ziarullumina.ro/tefan-procopiu-un-savant-de-premiul-nobel-48093.html

Iulia MALCOCI,

cercetător științific coordonator la BȘ (Institut) „A. Lupan”

Articol publicat în săptămânalul „Făclia” nr. 12 din 31 martie 2017.

Ca urmare a ninsorilor abundente din zilele de 20–21 aprilie 2017 a fost afectat cca 80% din genofondul exotic de arbori si arbuști, inclusiv 605 distruși totalmente din colecția Grădinii  Botanice (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei. La fel, au fost nimicite multe specii de plante din colecțiile sectorului de floricultură, plante medicinale, aromatice. (Vezi http://asm.md/?go=noutati_detalii&n=7920&new_language=0)

 

Primul arbore (tei) din Grădina Botanică a fost sădit de primul președinte al Academiei de Științe a RSS Moldovenești, acad. I Grosu, împreună cu directorul Grădinii Botanice, dr. A. Ciubotaru,1972. Arhiva privată a acad. A. Ciubotaru. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00160d

00160

Profesorul Iachim Grosul (al patrulea din stânga, rândul doi) împreună cu un grup de studenți (Nicolae Raevschi, al doilea din dreapta, rândul doi; Demir Dragnev, al treilea din dreapta, rândul trei) a Facultății de Istorie și Filologie a Universității de Stat din Chișinău, specialitatea „istoric, învățător de istorie”, 1957. Arhiva privată a familiei Dragnev; Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00081d

00081

Membri ai Organizației Comsomoliste a Filialei Moldovenești a AȘ a URSS (Tadeuş Malinowski, Nicolae Corlateanu, Levit, Nikolai Mohov, Sepri ?), 1958. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00079d

00079

Mottoul zilei: ‹‹Ни одно произнесенное слово не принесло столько пользы, сколько множество несказанных››.

Плута́рх из Хероне́и (др.-греч. Πλούταρχος) (ок. 45 — ок. 127), древнегреческий философ, биограф, моралист, писатель.

I. Ceban, directorul Institutului de Istorie, Limbă și Literatură al Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS, noiembrie 1950. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00077d

00077

Doctorul (candidatul) în științe biologice B. Ivanov cercetează în Grădina Botanică, 1954. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00076d

00076

N. Lebed, șeful Secției de pedologie a Stațiunii Moldovenești de Stat de Selecție, Bălți, 1952. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00075d

00075

În Biblioteca Institutului de Istorie, Limbă și Literatură a Filialei Moldovenești a AȘ a URSS, 1951. Primul din dreapta: Iosif Varticean. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00074

00074

Sesiunea comună a Consiliului științific al Institutului de Istorie, Limbă și Literatură al Filialei Moldovenești a AȘ a URSS și a Institutului de Lingvistică al AȘ a URSS în probleme de lingvistică, decembrie 1951. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00073d

00073

O ședință a cercetătorilor științifici ai Filialei Moldovenești a AŞ a URSS, 1950. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00069d

00069

Tecla Cojuhar, secretarul științific al Institutului de Istorie, Limbă și Literatură a Bazei Moldovenești de Cercetări Ştiinţifice a AŞ a URSS, 1949. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00068d

00068

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Alexandru Vakulovski, Afganii, București, Tracus Arte, 2016, 244 p.

27

 

OPINII DESPRE CARTE

„Lucrarea elaborată de Al. Vakulovski constituie un dosar memorialistico-documentar despre război, care țintește războiul, îl distruge, îl umanizează, fiind un semnal al unor voci intruse, însă actori în marile evenimente globale și care de curând și-au anunțat intrarea în marea istorie”. (Ion V. XENOFONTOV, doctor în istorie, Centrul de Cercetări Enciclopedice)

„Mărturiile acelor foşti soldaţi, o bună parte din care astăzi sunt uitaţi şi lăsaţi în voia sorții, sper să fie utile generaţiilor viitoare”. (Vasile EFROS, profesor universitar, decanul Facultăţii de Istorie şi Geografie, Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, participant la războiul din Afghanistan)

„Lecturăm o carte neobişnuită. La prima vedere, este o carte de autor… Dar nu este chiar aşa, deoarece înșişi protagoniştii cărţii – 11 persoane sunt toţi în postură de autor/coautor, povestindu-şi propria istorie trăită în calvarul războiului din Afghanistan. Unsprezece flăcăi simpli din Antoneşti, raionul Ştefan-Vodă, care abia atingând vârsta majoratului, pe neaşteptate şi fără a li se cere consimţământul, s-au pomenit pe pământ străin în vâltoarea uneia dintre cele mai crâncene bătălii de la sfârşitul secolului trecut în care a fost antrenată ţara în care trăiau”. (Vasile HAHEU, cercetător științific, Institutul Patrimoniului Cultural al Academiei de Științe a Moldovei)

„O carte emoționantă, dar care mi-aș fi dorit să nu fie niciodată trăită și să nu fie niciodată nevoie să fie scrisă. ‹‹Afghanii›› este o carte intensă, unde găsești la tot pasul elemente puternice și traumatizante, momente de disperare, cum le numesc unii dintre intervievați” (Cătălin STANCIU, psiholog, Cabinet Individual de Psihologie „Oedip”).

„Am citit mai multe mărturii de-ale foștilor participanți la războiul sovieto-afghan însă acestea, prezentate de Alexandru Vakulovski, îmi sunt cele mai apropiate sufletului. Sunt poveștile de viață ale sătenilor mei din Antonești. Din păcate, unul dintre cei intervievați de Al. Vakulovski nu mai este în viață. După lecturarea acestei cărți am început mai bine să înțeleg drama prin care au trecut acești veterani de război. Este interesant faptul că niciunul dintre ei nu regretă că au fost în acest război, în Afghanistan”. (Maria PRISAC, satul Antonești, raionul Ștefan-Vodă )

„Renumitul scriitor canadian Peter C. Newman a definit istoria ca fiind amintirile reîmprospătate ale oamenilor. Enunțul este sprijinit și de scriitorul Alexandru Vakulovski care plasează în fața cititorului, prin lucrarea ,,Afganii”, editată în 2016, mărturiile a 11 combatanți afgani din satul Antonești, raionul Ștefan-Vodă. Autorul reușește să puncteze anumite aspecte al războiului din Afganistan. Mai mult ca atât, o face într-un mod deosebit, apelând la memoriile individuale al participanților, evită în mod intenționat abordarea prin prisma surselor istorice documentare în folosul celor orale, ultimele redau filtrările sufletești, percepțiile și mărturiile ce aparțin intervievaților”. (Ion CHEPTENE, student, anul II, Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie și Filosofie)

14Veterani ai celui de-al Doilea Război Mondial și ai războiului sovieto-afghan din satul Antonești, raionul Ștefan-Vodă, 1990. Arhiva familiei Prisac

 

Titanii literaturii universale

 ZECE CURIOZITĂȚI DIN BIOGRAFIA SCRIITORULUI

NIKOLAI VASILIEVICI GOGOL (UN SPIRIT ZBUCIUMAT)

 

Motto: „Fiţi suflete înviate şi nu suflete moarte!

Nu există altă poartă decât cea indicată de către Iisus Hristos”.

 Nikolai V. Gogol, cuvinte rostite înainte de moarte

 

 

Nikolai V. Gogol (19 martie 1809, Sorocinți, lângă Poltava, Ucraina, Imperiul Rus – 21 februarie 1852, Moscova, Imperiul Rus) a fost un geniu enigmatic al literaturii universale și o personalitate excentrică. Mama acestuia a pierdut doi copii înainte de a-l naște și s-a rugat Sfântului Nicolae, de aceea i-a acordat prenumele în cinstea ocrotitorului. Numele Gogol în limba ucraineană derivă de la substantivul rață (rață sunătoare). A fost un copil bolnăvicios. Pe linie paternă avea multe rude din componența clerului, iar pe linie maternă avea afiliere de rudenie printre cazaci. Mai avea și origini poloneze. Acasă vorbea în limba ucraineană, însă toate lucrările le-a scris în limba rusă. N. V. Gogol mai cunoștea limbile franceză, italiană, poloneză. A deținut mai multe funcții guvernamentale nesemnificative. A încercat să profeseze și în mediul universitar, în calitate de docent, însă fără succes. Nu a fost niciodată căsătorit.

5Biserica Simion Stolpnik la Povarsk (edificată în anii1676–1679) din or. Moscova a fost lăcașul sfânt vizitat în ultimii ani de viață de către scriitorul N. V. Gogol. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

  1. Încă din copilărie a prezentat unele semne de dezechilibru psihologic. La vârsta de 5 ani a avut primele viziuni ale forțelor malefice identificate în chipul unei pisici pe care a înecat-o. Starea de pesimism, dezechilibru emoțional a fost exprimată și în lucrările elaborate în anul 1835 „Taras Bulba” și „Jurnalul unui nebun”.

1Monumentul lui N. V. Gogol. Sculptor N.A. Andreev, 1909. Deoarece acest monument îl irita pe Stalin, a fost „exilat” la Mănăstirea Donețk. Din 1959 se află în curtea casei unde scriitorul a trăit ultimii ani de viață. Foto: Ion V. Xenofontov, 8 martie 2017

2. În 1829 a scris „Hans Kuchelgarten” cu un pseudonim, lucrare pe care a editată-o pe cheltuială proprie. După două recenzii distructive a fost nevoit să-și cumpere propria carte, care și așa, practic, nu s-a vândut, și a ars-o.

2În pictura lui Aleksandr Ivanov (1806–1858) „Arătarea lui Iisus poporului” (pânză, ulei, 540 x 750 cm), aflată în prezent la Galeria Tretiakov din Moscova, unul din personaje seamănă izbitor cu N. V. Gogol, amicul din Italia a renumitului pictor. Foto: I. V. Xenofontov, 7 martie 2017

 

3. A publicat imaginea poetizată a Ucrainei în „Serile din cătunul de lângă Dikanka” (partea I, 1831; partea II, 1832). La o vârstă tânără a devenit celebru cu această capodoperă.

3Farfurie cu portretul lui N. Gogol executată la Uzina de Porțelan din Dulev, regiunea Moscova. Casa „N. V. Gogol” – Muzeu Memorial și Bibliotecă Științifică, Moscova. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

4. V. Gogol, un gurmand înrăit, a revoluționat subiectul gastronomiei în literatura rusă. A fost primul promotor al gastronomiei italiene în Rusia. Putea mânca la o masă câte patru porții de spaghete. Încerca să pregătească mâncare italiană și pentru prieteni, însă acestora li se părea crudă… De fapt, erau serviți cu paste al dente.

4Masa evocă locul de creație al lui N.V. Gogol. Clasicul literaturii scria întotdeauna din picioare. Casa „N. V. Gogol” – Muzeu Memorial și Bibliotecă Științifică, Moscova. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

5. în 1836, timp de o lună și jumătate, a scris farsa clasică „Revizorul”, prin care aducea critici acerbe birocrației guvernamentale corupte din Rusia. Inițial piesa a fost interzisă de cenzură, ulterior, grație susținerii directe a țarului Nikolai I (1825–1855), a fost acceptată pentru a fi prezentată publicului larg. Pentru această lucrare țarul i-a dăruit un inel cu nestemată. Lucrarea a fost apreciată și de prietenul său Al. S. Pușkin (1799–1837). Încă în timpul vieții autorului, lucrarea a fost tradusă în mai multe limbi, deși în unele regiuni din Rusia a continuat să fie cenzurată.

6Șemineul care evoca scena arderii manuscrisului volumului II „Suflete moarte”. Casa „N. V. Gogol” – Muzeu Memorial și Bibliotecă Științifică, Moscova. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

 

7. În anii 1836–1846 N. V. Gogol a locuit în Italia și își nota corespondența cu anul de fondare a Romei. În această țară a pus bazele realismului rus, reflectat elocvent în poemul „Suflete moarte” (1842), în care autorul aduce critici dure sistemului fiscal, iobăgiei și excrocheriei. Scrisă la Roma sub dictarea autorului, inițial lucrarea a fost citită într-un cerc restrâns. N. V. Gogol a dorit astfel să testeze reacția publicului cu referire la această operă.

7Masca mortuară a scriitorului N. V. Gogol. Casa „N. V. Gogol” – Muzeu Memorial și Bibliotecă Științifică, Moscova. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

 

8. În noaptea de 11 spre 12 februarie 1852, aflat sub influența unui preot fanat, într-un acces de nebunie, depresie și criză spirituală, după mai multe zile de insomnie, a dat foc manuscrisului volumului „Suflete moarte” (operă la care a lucrat cu dificultate mai mulți ani și pe care a transcris-o de câteva ori) și altor lucrări. Era convins că inspirația operei era de sorginte diabolică. A renunțat să mănânce și a refuzat medicamentele… La 21 februarie, ora 8 dimineața avea să se stingă un spirit zbuciumat. Ultimele cuvinte rostite de N. V. Gogol au fost: „Scara, repede, aduceţi-mi o scară!”.

8Oxana, personaj din capodopera „Serile în cătunul de lângă Dikanka”. Sculptor: K. Mamedov. Bronz, marmură, 175 x 90 x 50 cm. Casa „N. V. Gogol” – Muzeu Memorial și Bibliotecă Științifică, Moscova. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

 

9. N. V. Gogol a fost scriitorul care a trăit și a murit cu opera sa, cu eroii cărților sale, care „l-au absorbit și devorat”. Multe din personajele descrise de N. V. Gogol au fost inițial visate de către autor. Pentru a descrie anumite scene intra în stare de transă, asemănătoare cu cea a șamanilor. A încercat să se cunoască pe sine însuși prin intermediul eroilor descriși. Opera complexă a lui N. V. Gogol este cheia spre sufletul autentic al popoarelor rus și ucrainean.

9Pațiuk, personaj din capodopera „Serile în cătunul de lângă Dikanka”. Sculptor: K. Mamedov. Bronz, marmură, 100 x 90 x 75 cm. Casa „N. V. Gogol” – Muzeu Memorial și Bibliotecă Științifică, Moscova. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

 

10. La 31 mai 1931, la deshumarea rămășițelor pământești ale celui mai mare mistic din Imperiul Rus din sec. XIX, la necropola fostei Mănăstiri Sf. Daniil din Moscova, s-a descoperit cu stupoare că lipsea capul defunctului. Însuși autorul suferea de tafofobie, teamă patologică de a fi îngropat de viu.

10Colecția de personaje din lucrarea „Suflete moarte”. Autori: V. Nepliuev, S. Jukov. Regiunea Moscova, 2015. Porțelan. Casa „N. V. Gogol” – Muzeu Memorial și Bibliotecă Științifică, Moscova. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

11V. Gogol, Suflete moarte, Chișinău, 1969. Frontispiciu: I. Cârmu

 Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

Membru titular al Academiei Agricole a URSS N. Dimo în Laboratorul Sectorului de Pedologie al Bazei Moldovenești de Cercetări Ştiinţifice a AŞ a URSS, 1948. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00065d

00065

Mottoul zilei: „La început era Cuvântul” (Ioan 1.1.).

Monumentul Cărţii  – primul monument din Republica Moldova consacrat Cărţii – simbol al Luminii, Credinţei şi Înţelepciunii. Include epigraful de sorginte biblică „La început era Cuvântul” (Ioan 1.1.). Foto: Simi Ion Xenofontov, 9 aprilie 2017. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00139d

00139

La 11 iunie 2010, în faţa blocului central al Bibliotecii Ştiinţifice Centrale „A. Lupan” (actualmente, Biblioteca Științifică [Institut] „A. Lupan” a Academiei de Științe a Moldovei)  a fost inaugurat  Monumentul Cărţii  – primul monument din Republica Moldova consacrat Cărţii – simbol al Luminii, Credinţei şi Înţelepciunii. Include epigraful de sorginte biblică „La început era Cuvântul” (Ioan 1.1.). Acest epigraf a fost propus să fie inscripționat pe monument de cunoscuta jurnalistă și scriitoare Luminița Dumbrăveanu.

Aleea teilor (Tilia cordata) (de la dreapta), copaci plantați de: Alteța sa Regală Principele Radu al României cu ocazia conferirii titlului de Doctor Honoris Causa al Universității Academiei de Științe a Moldovei (28 septembrie 2015), Mickaelle Jean, secretar general al Francofoniei (27 mai 2016), Excelența Sa Zdeněk Krejči, ambasadorul Republicii Cehe în Republica Moldova (16 noiembrie 2016). Foto: Simi Ion Xenofontov, 9 aprilie 2017. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00138d

00138

Cartea săptămânii:

Gheorghe Baciu, Daniel Ciugureanu în contextul istoriei, Chișinău, Combinatul Poligrafic, 2017,  96 p.

 Scan1_001

Fragmente din lucrare:

„În lucrarea de față se prezintă succinte informții privind viața și destinul tragic a lui Daniel Ciugureanu, unul dintre cei mai curajoși luptători pentru independența Basarabiei la începutul secolului al XX-lea și unirii ei cu România. Reactualizarea valorilor autentice ale înaintașilor, a istoriei poporului și plaiului natal permite generațiilor următoare să-și făurească un viitor mai sigur și cu atitudini de perspectivă. Nu trebuie să fie ignorat patrimoniul spiritual moștenit de la strămoșii noștri”. (p. 7)

„Moartea lui  Daniel Ciugureanu s-a produs în circumstanțe secretizate, ascunse de societate. Surprinzător, dar în certificatul de moarte, data indicată a decesului este fixată de securitate cu 15 ore înainte de momentul arestării! (s.a.). Aceasta ne impune să presupunem că arestarea și lichidarea lui Daniel Ciugureanu a fost planificată și organizată cu mult înainte de realizarea faptei ucigașe”. (p. 59)

Scan10001_001

Familia Volghin a locuit pe strada Leovscaia nr. 71 (în prezent, Teatrul „Alexie Mateevici”, str. Șciusev nr. 93). Foto: Ion V. Xenofontov, 11 iunie 2016. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00063d

Notă istorică:

Primul director al Bazei Moldovenești a fost acad. Veaceslav P. Volghin (11.06.1879, s. Amoni, județul Râlsk, gubernia Kursk – 03.07.1962, Moscova), vicepreşedinte al AŞ a URSS (1942–1953), coordonatorul bazelor şi filialelor AŞ a URSS. Tatăl său, Piotr N. Volghin (1853–1917), candidat în științe matematice, a exercitat funcția de supraveghetor al Sectorului I al Direcției accize din Chișinău. Familia Volghin a locuit pe strada Leovscaia nr. 71 (în prezent, str. Șciusev nr. 93). V. Volghin, după absolvirea a trei clase la Gimnaziul din Nemirovsk în 1892 a studiat în clasa a IV-a la Gimnaziul nr. 2 din Chișinău, pe care îl absolvă cu medalie de aur (1897).

00063

 

Veaceslav P. Volghin (1879–1962), primul director (1946–1949), al Bazei Moldovenești de Cercetări Ştiinţifice a AŞ a URSS, vicepreşedinte al AŞ a URSS (1942–1953), coordonatorul bazelor şi filialelor AŞ a URSS. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00062d

00062

Mottoul zilei: „Pace în țară, pace în lume”.

Mustafa Kemal Atatürk (1881–1938), părintele Turciei moderne

Monumentul lui Mustafa Kemal Atatürk, dezvelit în anul 2016, plasat în fața Ambasadei Turciei în Republica Moldova (mun. Chișinău, str. Al. Mateevici nr. 55). Monumentul a fost instalat de Zikri Kilicoglu cu susținerea ambasadorului Republicii Turcia în Republica Moldova Mehmet Selim Kartal. Include epigraful cu nuanțe recurente „Pace în țară, pace în lume”. Foto: Ion V. Xenofontov, 10 aprilie 2017

IMG_9890

Vezi

Ion Xenofontov, Concepţiile kemaliste în procesul de modernizare a Republicii Turcia (1923–1938) // Analele ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, Chişinău, 1999, pp. 170-173

Scan1_001

Scan10001_001

Scan10002_001

Scan10003_001

Blocul administrativ al Academiei de Științe a RSS Moldovenești, anii 1970. Pe frontispiciu, la intrarea principală în clădire, este inscripționat, în limba rusă: ‹‹Слава советскому народу – строителю коммунизма!›› (traducere în limba română, „Slavă poporului sovietic – constructorul comunismului!”). Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00061

00061

Mottoul zilei: „Banul este nervul și sufletul unei țări”.

Joachim I. Becher (1635–1682), fizician, alchimist german

 

În imagine: tezaur constând din monede și piese lucrate din metale prețioase, sec. XV–XVI (satul Bălțata, raionul Criuleni): inele de tâmplă, nasturi de argint; monede din Turcia, Ungaria, Veneția, Imperiul Romano-German, Provinciile Unite, aur, argint. Patrimoniul Muzeului Național de Istorie a Moldovei

1

Membru corespondent al Academiei de Științe a Moldovei Demir DRAGNEV împreună cu fiul Emil DRAGNEV, elev în clasa I, 1971. Arhiva privată a familiei Dragnev; Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00060d

00060

Mottoul zilei: „Mai bine mort, decât o viață în umilință”.

Ahmad Shah Massoud (1953–2001)

 

Vezi: Ion Xenofontov, Ahmad Shah Massoud – „Leul din Panjshir” sau strategul care a câştigat Războiul Rece, în Revista Militară. Studii de securitate şi apărare. Publicaţie ştiinţifică, nr. 2 (14), 2015, pp. 142-147

http://www.academy.army.md/wp-content/uploads/2016/01/Revista_MILITARA-2_2015-Sait.pdf

În pictura lui Aleksandr Ivanov (1806–1858) „Arătarea lui Iisus poporului” (pânză, ulei, 540 x 750 cm), aflată în prezent la Galeria Tretiakov din Moscova, unul din personaje seamănă izbitor cu N. V. Gogol, amicul din Italia a renumitului pictor. Foto: I. V. Xenofontov, 7 martie 2017

2

Cercetători ai Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS, decorați „cu prilejul aniversării a 25 de ani de la formarea RSS Moldovenești” (sic!), 1949. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00059

00059_001

Mottoul zilei: „Fiţi suflete înviate şi nu suflete moarte! Nu există altă poartă decât cea indicată de către Iisus Hristos”.

Nikolai V. Gogol (19 martie 1809, Sorocinți, lângă Poltava, Ucraina, Imperiul Rus – 21 februarie 1852, Moscova, Imperiul Rus), cuvinte rostite înainte de moarte

Farfurie cu portretul lui N. Gogol executată la Uzina de Porțelan din Dulev, regiunea Moscova. Casa „N. V. Gogol” – Muzeu Memorial și Bibliotecă Științifică, or. Moscova. Foto: Ion V. Xenofontov, 9 martie 2017

3

 

Cercetători din domeniul zoologiei din cadrul Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS, într-un moment de relaxare, 1959. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00058

 

00058

 

ohotniki-na-privale

O replică după: Василий Григорьевич Перов, Охотники на привале, 1871. Galeria Tretiakov din Moscova

O expediție a cercetătorilor din domeniul zoologiei din cadrul Filialei Moldovenești a Academiei de Științe a URSS, la o trecătoare a fluviului Nistru, 1959. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00057

00057

Academicianul Sergiu  RĂDĂUŢANU și cercetătorul științific superior Tatiana LANGHE în Laboratorul de materiale semiconductoare al Institutului de Fizică Aplicată. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00056

Sergiu RĂDĂUŢANU – fizician, domeniul ştiinţific: fizica şi tehnologia materialelor semiconductoare. Doctor habilitat în ştiinţe tehnice (1966), profesor universitar (1967). Membru corespondent (1970) şi membru titular (1972) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

00056