Gheorghe Duca, La interfaţa 
timpurilor (Colecţia „ACADEMICA”), Editura Ştiinţa, 2016, 496 pagini
Volumul prezintă o sinteză a activităţii academicianului Gheorghe Duca în trei ipostaze: savant, manager al ştiinţei şi om public.
Activitatea de savant este reflectată în primul compartiment al cărţii, Chimie versus ecologie, care include articole ştiinţifice propriu-zise, vizând domeniile de cercetare, inovare şi transfer tehnologic ale academicianului Duca (asistat, după caz, de colegii şi discipolii săi): chimia ecologică, transferul de sarcină în procesele redox, apa şi energia regenerabilă, tratarea apelor reziduale, estimarea riscului chimic, managementul deşeurilor, tehnologia biocompozitelor, obţinerea şi prelucrarea produselor vinicole secundare etc.
Partea a II-a a cărţii, Ştiinţă versus management, propune cititorului discursurile şi articolele autorului (în calitate de preşedinte al Academiei) privind managementul ştiinţei, dar şi problemele cu care se confruntă sfera ştiinţei şi inovării. Activitatea autorului cărţii în calitate de preşedinte al AŞM, de deputat şi ministru l-a lansat şi ca persoană publică, aria intereselor lărgindu-se implicit: dezvoltarea durabilă, ştiinţa în serviciul societăţii, aderarea la spaţiul european de cercetare, paradigma dezvoltării ştiinţei etc.
Un amplu compartiment inserează opiniile savanţilor şi oamenilor de cultură despre autorul cărţii, un altul include dialogurile savantului şi managerului, în fine, urmează compartimentul Viaţa în imagini.
constituirea statului român modern s-au creat condiții favorabile de proliferare a culturii și științei. Fără Academie, estima scriitorul Gheorghe Sion (1821–1892), „talentele sunt osândite a zace în întuneric cu florile mirositoare abandonate între mărăcini sau călcate de picioare profane”. La 1–13 aprilie 1866 s-a aprobat totalitatea instrucțiunilor, normelor și regulilor Societății Literare Române, subvenționată de stat și având drepturi de a primi legate orice ofrande (donații).
Moldovei (1710–1711), membru titular al Academiei din Berlin (Societatea Branderburgică a Științelor, 1714), a fost un cărturar polivalent, unul dintre iluștrii exponenți ai culturii și gîndirii științifice occidentale și orientale de la intersecția secolelor XVII–XVIII. Avea cunoștințe profunde în diverse domenii: istorie, arheologie, genealogie, numismatică, heraldică, cartografie, sociologie, administrație, știință politică, arhitectură, medicină, geografie, etnografie, matematică, muzică etc. Dinastia Cantemireștilor a lăsat urme adînci în istoria secolelor XVII–XVIII, prin reprezentanții ei de seamă: domni, politicieni, cărturari, diplomați, scriitori, oameni de cultură. Opera științifică și artistică a lui D. Cantemir, recunoscută de personalități de valoare internațională (Voltaire, Lordul Byron, Victor Hugo ș.a.), este umanistă, converge în gîndirea modernă europeană, cea care pune în centrul naturii omul. Toate manuscrisele lui D. Cantemir sînt dispersate în mai multe arhive și biblioteci din lume (Turcia, Rusia, SUA, Ucraina). În timpul vieții lui D. Cantemir au fost editate doar trei lucrări: „Divanul” (1698), „Panegiric” (1714) și „Sistemul sau întocmirea religiei mahomedane” (1722). Aspectul cantitativ al operei lui D. Cantemir este ilustrat de faptul că doar „Istoria Imperiului Otoman” (publicată la Londra în anii 1734–1735), în limba latină, copiată de D. Cantemir, conține 1064 de pagini. Actualmente, în Europa sînt susținute zeci de teze de doctorat în domeniul cantemirologiei, în mod special cele consacrate lui Dimitrie Cantemir și fiului Antioh Cantemir (1708/1710–1744). În România se publică „Integrala Cantemir” în 100 de volume, ce include opera complexă a savantului D. Cantemir.
colecția „Legendele sportului moldovenesc” inițiată de Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan (Institut), Centrul de Cercetări Enciclopedice al Academiei de Științe a Moldovei. Este o carte-document despre o personalitate emblematică a întregului neam românesc. În ediția a doua, revăzută și completată, cartea a apărut în anul 2015, într-o ținută de gală atât în ceea ce privește designul, calitatea hârtiei și alte detalii tehnice, cât și, mai ales, în ceea ce privește conținutul ei.