Dacă admitem că și luptele gladiatorilor erau tot un gen de sport, e drept, unul sângeros, principiul „pâine și distracţii” a evoluat în timp întratât încât sportul a devenit mult mai mult decât o distracţie – a ajuns parte integrantă a politicii fiecărui stat, o componentă importantă a vieţii cotidiene publice.
Parafrazând vechiul dicton „Când tunurile vorbesc, muzele tac”, afirmăm că sportul poate face să tacă și tunurile. E lucru știut, în Grecia antică intra în vigoare armistiţiul atunci când începeau Jocurile Olimpice. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, în unele ţări europene, inclusiv în România, se desfășura campionatul intern de fotbal. Și nu era o blasfemie, cum ar putea gândi unii: frontul era departe, iar viaţa pașnică își urma cursul firesc.
