Lansarea Calendarului Național 2024

În cadrul suitei de evenimente prilejuite de celebrarea Zilei Naționale a Culturii, Biblioteca Națională a Republicii Moldova organizează lansarea Calendarului Național 2024.

Calendarul Național are un caracter enciclopedic, însumând o serie de nume de referință din domeniul științei, culturii și artei, personalități reprezentative din Republica Moldova și din întreg spațiul românesc (în special din Țara Moldovei și din România întregită), precum și din cultura și civilizația universală.

În cele 355 de pagini, lucrarea cuprinde descrierea a peste 1000 de date memorabile, distribuite pe luni, prezintă informații despre mai mult de 600 de evenimente naționale și internaționale aniversare, comemorative, profesionale și sărbători care vor fi celebrate în anul 2024.

Echipa de autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Ana Struță.

Colegiul de redacție: acad. Andrei EȘANU (președinte), Iurie COLESNIC (vicepreședinte), Elena PINTILEI, director BNRM, dr. Iulian FILIP, dr. Ion Valer XENOFONTOV, dr. Maxim Melinti, Elena BALINSCHI (secretar).

Coordonator de ediție: Veronica BORȘ.

Evenimentul cultural va avea loc la 16 ianuarie 2024, ora 14.00, în Sala de conferințe „A. Rău”, etajul I, blocul central, (str. 31 August 1989, nr. 78 „A”).

Sursă: http://bnrm.md/

ADMINISTRAȚIA CHIȘINĂULUI INTERBELIC: TENDINȚE DE MODERNIZARE

Primăria Mun. Chișinău. Sursă: Biblioteca Naţională a României. Cota arhivistică: nr. 19068

Pentru obținerea unui post de funcționar la una din instituțiile din Chișinău se solicitau următoarele documente: 1) certificatul de șapte clase (Liceul); 2) actul de naștere; 3) Certificatul de bună purtare; 4) Actul de sănătate.
La 12 martie 1919, ministrului-delegat al Guvernului Central în Basarabia i se propunea ca „funcționarii necinstiții și care duc o politică primejdioasă pentru chestia națională să fie înlocuiți de preferință prin basarabeni”.
În contextul în care un funcționar public era învinuit în afaceri penale și era suspendat din funcția sa, nu i se plătea salariul pe timpul suspendării și numai în cazul când era achitat definitiv de judecător era reintegrat în funcția lui și i se plătea salariul pe timpul cât a fost suspendat. Această acțiune i s-a aplicat în octombrie 1923 funcționarului Lvov Gheorghe, agent perceptor comunal, pus sub învinuire de Parchetul Militar.

Condițiile de activitate ale funcționarilor în instituțiile publice au fost considerate precare pentru starea lor de sănătate. Cei mai expuși erau funcționarii de la sediul poștei și cei din Palatul Justiției. Aceste edificii erau considerate „adevărate cuști nearate și pepiniere de boli contagioase, în orașul nostru”. Astfel, poșta deținea recordul în ceea ce privește „insuficiența cubajului, aglomerația funcționarilor și publicului, lipsa de aer și lumină. Într-un astfel de local nu-i de mirare că-și găsesc îmbolnăvirea atâția funcționari derizoriu plătiți, extenuați de muncă zi și noapte!”. La fel, erau expuși bolilor sociale și lucrătorii de la Palatul Justiției unde era „veșnic forfotă de lume, nearat suficient niciodată, cu străvechi scuipători cu nisip și cu-un destul de mare procent de funcționari, magistrați și avocați tuberculizați”.

Sursă:
Ion Valer Xenofontov, Administrația Chișinăului interbelic: tendințe de modernizare. În: Conferința „Latinitate, Romanitate, Românitate”. Ediția a VII-a /Coord.: Igor Șarov, Sorin Domițian Șipoș, Gabriel Moisa, Ion Eremia, Igor Bercu, Chișinău-Oradea, Editura „Lexon-Prim”, 2023, pp. 442-464. ISBN: 978-9975-172-14-1.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/442-464.pdf

LICEUL MILITAR „REGELE FERDINAND I” DIN CHIȘINĂU – „UZINĂ DE ENERGIE NAȚIONALĂ”

Liceul Militar din Chișinău a fost creat împreună cu alte două licee militare din România, prin Înaltul Decret nr. 3613 din 21 august 1919, semnat de regele Ferdinand I. Din perspectiva sistemului de învățământ, liceele militare se subordonau Direcției liceelor militare, iar din punct de vedere administrativ – corpurilor de armată în raza cărora se aflau. În cazul Liceului Militar din Chișinău, acesta se subordona Corpului III de Armată. La mijlocul anilor ʼ30, directorul liceelor militare era generalul Dumitru Marțian, iar generalul S. Ion Demetrescu era subdirector.

Sursă: Xenofontov Ion Valer, Liceul Militar „Regele Ferdinand I” din Chișinău – „uzină de energie națională”. În: Gândirea Militară Românească. Lucrările conferinței științifice internaționale de studii de securitate și știință militară „Reziliență, dezvoltarea capabilităților militare și cooperare la nivelul NATO-UE pentru realizarea unei strategii a securității la Marea Neagră”, organizată de Statul-Major al Apărării, Ediția a V-a, 2023, 14–16 noiembrie 2023, București, 2023, pp. 582-591. Print: ISSN 2668-7410, ISSN-L 2668-7410. Online: ISSN 2668-7623, ISSN-L 2668-7410.
XENOFONTOV

https://gmr.mapn.ro/webroot/fileslib/upload/files/arhiva%20GMR/2023%20gmr/Proceedings%202023/XENOFONTOV.pdf

REZISTENȚĂ: „Ruinarea bisericilor nu a ruinat și credința”

Ocuparea Basarabiei de către Uniunea Sovietică nu s-a lăsat doar cu desproprietăriri, deportări, înfometare, deznaționalizare, persecutări sau exterminarea prin împușcare a populației autohtone. Unul dintre dușmanii puterii sovietice a fost considerată și biserica, iar lupta împotriva acesteia a fost una acerbă. O spun martorii acelor timpuri în cadrul noului episod din seria „ANTInostalgia”, realizată de Studioul „TeleFilm Chișinău” al Companiei „Teleradio Moldova”.

Ion Xenofontov, istoric:
„Pietatea religioasă este specifică poporului român. Poporul român s-a născut creștin, așa cum spunea și Nicolae Iorga, și ceea ce s-a zidit pe parcursul a două milenii, nu putea peste noapte un regim totalitar, chiar și de tortură, să șteargă. Nu putea un popor să uite a doua zi cine a fost, spiritualitatea sa, de aceea a fost practic imposibil să schimbe din structură, din fundament religia și a fost un fiasco total. Există dovezi clare că și comuniștii erau creștini. Stalin a inoculat frica față de sistem, solicita un discurs oficial că este cu statul și autoritățile, dar în interior au rămas aceiași oameni cu o pietate înaltă”.

De ce nu a fost închisă Mănăstirea Japca?

https://www.youtube.com/watch?fbclid=IwAR11j6ryywIsmszyaMMqc4ZqmFLQgmd4i2lu9UrZqqaGElr1W1jsoUIIlAg&v=Fv8Xmv3zWjw&feature=youtu.be

Vezi: https://www.ziarulnational.md/video-antinostalgia-sovieticii-au-distrus-sau-inchis-majoritatea-bisericilor-de-pe-teritoriul-r-moldova-din-25-de-manastiri-mai-ramasese-functionala-doar-una-cea-de-la-japca-cazul-de-la-baraboi-unde-au-fost-ucisi-preotul-si-dascalul/?utm_source=dlvr.it&utm_medium=facebook&fbclid=IwAR3xTUybwJQxO0kDjHMnoK6KPNV9oCKmLUWjlTnNiQhLwASkIuRrvvKdCwA

На закатe

Два мира есть у человека:
Один, который нас творил,
Другой, который мы от века
Творим по мере наших сил.
1958
Pусский поэт Николай Заболоцкий (1903—1958)

DE FAPT, ISTORIA BOMBOANELOR DIN MOLDOVA SOVIETICĂ ÎNCEPE ÎN BASARABIA ROMÂNEASCĂ

Pe baza unei temeinice cercetării arhivistice și a surselor orale, Veronica Pârlea-Conoval accentuează faptul că „până în anul 1944, în Basarabia au existat manufacturi de producere a bomboanelor… Istoria SA «Bucuria» a demarat în anul 1944 în baza manufacturilor de producere a produselor de cofetărie existente în Basarabia, și anume – pe strada Sfântul Gheorghe, nr. 15 și pe strada Șmidt, nr. 82”.
În baza infrastructurii Fabricii lui Nuhim M. Rozenberg de pe str. Schmidt, nr. 82, în perioada sovietică a funcționat o secție a Fabricii de Bomboane „Bucuria” în care se produceau „Monpasele”.
IVX

Veronica Pârlea-Conoval, Bucuria: 60 de ani, Chișinău, 2006, 136 p.

Vocea Profesorul Vladimir Potlog e ca și Madlena lui Proust, ne readuce pe băncile Universității în postura de studenți.

Vezi:

https://www.youtube.com/watch?v=w2SeHr_nvrM

Vladimir Potlog (1927-2022)

Născut într-o zi frumoasă de vară, la 1 august 1927 (după informații neoficiale în 1926), într-o familie de țărani basarabeni din comuna Sinești, plasa Cornești, județul Bălți. A fost admis la Școala de Agricultură „I.G. Ciorescu” din Cricova în 1943. La 1 septembrie 1949 devine student al Facultății de Istorie a Institutului Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău pe care o absolvește cu succes, și în 1953 este încadrat ca asistent la Catedra de Istorie Universală. După fuziunea în 1960 a Institutului Pedagogic cu Universitatea din Chișinău, Vladimir POTLOG își va lega soarta cu echipa universitară din care va face parte activ până în 2011. Cei 50 de ani la Universitate au fost o perioadă de manifestare a competențelor didactice prin miile de ore realizate în auditorii și științifice care s-au concentrat la studierea concepțiilor istorice ale domnitorului-savant Dimitrie Cantemir, materializate în 1973 prin susținerea publică a tezei de doctor.

În anul 1974 Vladimir POTLOG este numit prorector al Universității de Stat din Chișinău, menținând și funcția de conferențiar la Catedra de Istorie Antică și Ev mediu. Titular de decenii al cursurilor Istoria Orientului Antic, Istoria Greciei și Romei Antice, Cronologie istorică, Istoriografia lumii antice, Creștinismul timpuriu ș.a., prof. POTLOG a pregătit generații de învățători și cercetători care și-au legat viața de „lumea muzei Clio”. Între anii 1983 și 1989 revine pe post administrativ la Facultatea de Istorie, îndeplinind funcția de decan. Munca asiduă a fost apreciată de conducere prin diplome de onoare, titlul de „Eminent al învățământului public”, „Lucrător eminent al școlii superioare al RSSM” și medalia „Meritul Civic”, dar cea mai valoroasă a fost atitudinea de respect din partea studenților Universității.

Printre primele examene la Facultate era cel la Orientul Antic. Definiția studentului-boboc suna astfel, dacă treci de POTLOG și apoi de „Arheologia” prof. NICULIȚĂ, atunci te poți considera student la Facultatea de Istorie.

La 1 decembrie 2023, masteranzii programului „Istoria și cultura religiilor” au efectuat o vizită de documentare la cea mai mare arhivă specializată în domeniul științei și istoriei științei din Republica Moldova. Este vorba de Arhiva Științifică Centrală a Academiei de Științe a Moldovei, care include 38 607 dosare structurate în 33 de fonduri personale și 46 fonduri instituționale.

Conf. univ., dr. Ion Valer Xenofontov a relatat despre istoria orășelului academic și cea mai înaltă colină a mun. Chișinău, personalități care au marcat istoria științei din Republica Moldova.
Doamna dr., Lidia Prisac, absolventă a Facultății de Istorie (2001), șefa Arhivei Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei, a prezentat istoricul patrimoniului arhivistic, conținutul de bază a fondurilor arhivistice.
Arhivistul Iulian Salagor, absolventul programului de masterat „Patrimoniul cultural” al Facultății de Istorie și Filosofie (2023) a prezentat două din cele mai vechi documente ce se află în cadrul instituției arhivistice.
Arhivistul Grigore Andrei, le-a arătat masteranzilor file ale fondului fotografic și documente restaurate din cadrul Arhivei Științifice.​
Astfel, este consolidat și valorificat fondul arhivistic al Republicii Moldova, care merită cercetare și aprofundare.

Sursă: https://www.facebook.com/istorie.usm (accesat: 6 decembrie 2023).

CHIȘINĂU: ORAȘUL CELOR TREI CONSERVATOARE

Având la bază miza de integrare a spațiului românesc, componenta educațională și cea culturală a fost considerată una strategică în situația Basarabiei, inclusiv Chișinău. Aici autoritățile române au depistat o populație rusificată și cu indicatori reduși de alfabetizare comparativ cu alte provincii românești. Treptat, instituțiile de învățământ s-au racordat la noile realități generate de Unirea din 1918. S-a investit în infrastructura de activitate a instituțiilor de învățământ. Au fost pregătite cadre didactice locale, mizându-se însă și pe mobilități ale profesorilor din Vechiul Regat. În exclusivitate, au fost organizate trei conservatoare la Chișinău, ceea ce a constituit o premisă substanțială de a crea un mediu cultural prielnic în capitala Basarabiei. Ideea deschiderii unui conservator i-a aparținut compozitorului George Enescu, după prima sa vizită la Chișinău.

Foto: Clasa de canto a profesoarei Maria Zlatov de la Conservatorul Municipal din Chișinău, 1930

Sursă: Xenofontov Ion Valer, Chișinău: orașul celor trei conservatoare. În: Dialogica. Revistă de studii culturale și literare, an V, nr. 3, septembrie-decembrie, 2023, pp. 75-81. E-ISSN 1857-2537.

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/75-81_33.pdf

Cea mai boicotată Olimpiadă

Potrivit istoricului Ion Xenofontov, Olimpiada de la Moscova a fost „cea mai boicotată din istoria Jocurilor Olimpice”, după ce Uniunea Sovietică a invadat, în decembrie 1979, Afganistanul, dar și un prilej de conflict internațional dosit de presa și ideologia sovietică.
Potrivit aceleiași surse, pentru ca traseul făcliei de pe teritoriul RSSM să nu fie periclitat de incidente, au fost luate „măsuri draconice” de securitate: „De la Moscova au venit 154 de specialiști KGB și ai Ministerului de Interne care să supravegheze situația din RSSM. A fost o mobilizare totală a trupelor interne ale Comitetului de stat de securitate și ale Ministerului de Interne”.

Tabloul acelei perioade a fost redat la 3 decembrie 2023 la postul public de televiziune, în cadrul unui nou episod din seria „ANTInostalgia”, realizată de Studioul „TeleFilm Chișinău” al Companiei „Teleradio Moldova”, atât prin discuțiile moderate de Mircea Surdu, cât și prin mărturiile celor care au participat la Olimpiadă sau imaginile video de arhivă.

Sursă:

https://www.ziarulnational.md/video-antinostalgia-olimpiada-80-de-la-moscova-boicotata-de-occident-si-lozinci-antisovietice-in-tribune-operatiunea-kilometrul-101-explozie-de-copii-cu-nume-olimpia-si-singura-sportiva-din-rssm-cu-medalie-la-moscova/?utm_source=dlvr.it&utm_medium=facebook&fbclid=IwAR0iCe76TrGsR5PVYYva4zZ2jk5o2VfXDvOxMRfVs4dQAMXD1sok0OwBkrs#google_vignette

https://www.youtube.com/watch?v=pQPI5doYafU

1946: O PIESĂ GREA, DESPRE TIMPURI SUMBRE…

Ajunsă la a patra ediție, distinsă cu Premiul Național al Republicii Moldova și cu Premiul „Eudoxiu Hurmuzaki” al Academiei Române, cunoscută cercetătorilor ca sursă istorică primară, „Cartea foametei” elaborată de Larisa Turea face și carieră teatrală.
Actorii de la Teatrul Republican „Luceafărul”, regizați de Slava Sambriș, au dat viață unor voci trecute prin malaxorul stalinist, al dezumanizării, depersonalizării, al unor destine umane aruncate în grota primară a subexistenței.
Foametea organizată de sovietici în anii 1946–1947 a constituit un scenariu apocaliptic aplicat și anterior de Kremlin pentru a distruge orice formă de împotrivire, de rezistență a popoarelor anexate de „Imperiul răului”.
Din această ecuație nu a dispărut nici scena adulării torționarului…
Fotografiile lui Zaharia Cușnir au întregit tabloul sinistru al lumii rurale postbelice.
Din scenariu nu au lipsit nici vocile înregistrate pe banda audio, încărcând și mai mult atmosfera scenică.

Foto: scriitoarea Larisa Turea și regizorul Slava Sambriș (în prim plan), împreună cu actorii din piesa „1946”.

Dr., conf. univ. Ion Valer XENOFONTOV
2 decembrie 2023

Alexei Șciusev. Portretul fiicei Lidia, 1926, acuarelă, hârtie. Casa Memorială „Alexei Șciusev” din Chișinău.

ISTORIE

EPOPEEA UNEI CLĂDIRI: CĂMINUL DE UCENICI DIN CHIȘINĂU

La 13 martie 1929, inspectorului A. Antohiade i-au fost remise adresele antrenorilor de construcție din Chișinău, recomandate de Primăria municipiului pentru a concura la licitația construcției Căminului de Ucenici. Se solicita antreprenorilor respectivi să transmită liste de lucrări similare executate până la data respectivă, precum și certificatele de la instituții pentru care au executat construcții. Prin hotărârea Delegației Permanente a Mun. Chișinău din 24 iulie 1929 au fost aprobate planurile emise de Ministerul Muncii pentru construcția Căminului de Ucenici amplasat pe str. Ștefan cel Mare, colț cu str. Alexandra Sturdza, fără însă a scuti construcția de taxele comunale de 2 929 lei. Ministerul insista însă pe scutirea de taxe argumentând că „acest Cămin va adăposti în primul rând pe ucenicii din localitate și având în vedere interesul social și național”.

Foto: Căminul de Ucenici din Chișinău.

Pagina de garda (1)
Cuprins

Sursă: Ion Valer Xenofontov, Epopeea unei clădiri: Căminul de Ucernici din Chișinău. În: Constanța – istorie, vecinătate, multiculturalitate. Comunicării științifice în cadrul simpozioanelor. / Coord.: Sorin Marcel Colesniuc, Gabriel Mircea Talmuțchi, Lavinia Dacia Dumitrescu, Mariana Cojoc, Cristina Talmațchi, Costin Scurtu, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2023, pp. 539-550. ISBN 978-606-020-695-8.

Biblioteca Științifică (Institut) „A. Lupan” a Universității de Stat din Moldova
s-a mai îmbogățit cu o lucrare:

Nuredin Ibram, Spiritualitate tătară. Bucătăria tradițională tătară, Vol. 5, Constanța, Ex Ponto, 2023, 213 p.

Profesorul Nuredin Ibram, supranumit Înțeleptul din Dobrogea, este o personalitate notorie a comunității tătare din România.
Îi mulțumum autorului pentru donație și-i urăm sănătate și succese în elaborarea altor lucrări de înaltă valoare științifică, didactică și patriotică.

Vezi:

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/156-157_2.pdf

Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan” a Universității de Stat din Moldova
s-a mai îmbogățit cu o lucrare enciclopedică.

Adrian Nicolae Petcu, Dicționarul clericilor și mirenilor ortodocși români mărturisitori în detenția comunistă (1945-1964), București, Basilica, 2017, 390 p. ISBN 978-606-29-0195-0.

Felicitări autorului pentru excepționala lucrare și mulțumiri pentru donație.

STUDENŢI ŞI PROFESORI DE LA INSTITUTUL DE STAT DE MEDICINĂ DIN CHIŞINĂU (ANII 1980)

În anul 2022, Universitatea de Stat de Medicină şi Farmacie „Nicolae Testemiţanu” din Republica Moldova a fost inclusă în topul celor mai bune 2 500 de universităţi din lume, potrivit „Global Aggregate Ranking”. Este unica instituţie de învăţământ superior din Republica Moldova prezentă în acest rating, fiind una dintre cele 3 382 de universităţi evaluate conform criteriilor Agregatorului independent de evaluare a învăţământului superior din 124 de state. Universitatea este poziţionată printre cele mai bune 50 de şcoli de medicină din Europa din cele 250 existente. Instituţia a fost
decorată cu Ordinul Gloria Muncii (2005) şi cu Ordinul Republicii (2015).
Acest succes inegalabil între instituţiile de învăţământ superior din Republica Moldova, evident, are la bază o platformă importantă a resursei umane. Este vorba de cadrele profesionale pregătite în cadrul unicei instituţii publice de învăţământ superior în domeniul medical şi farmaceutic din Republica Moldova.
Atmosfera creată în anii 1960 în cadrul Institutului de Stat de Medicină din Chişinău a răbufnit la sfârşitul anilor 1980. În contextul Mişcării de Eliberare Naţională, studenţii şi profesorii din instituţiile de învăţământ superior, inclusiv cei de la ISMC, au fost printre cei mai mari susţinători ai revenirii la valorile naţionale, ai recunoaşterii limbii române în calitate de limbă oficială. Având la bază o experienţă militantă în viaţa social-politică, cadrele didactice de la medicină, în mod special cei de la catedra unde a activat N. Testemiţanu, au participat activ la evenimentele majore de formare a statului independent Republica Moldova. Din componenţa primului Parlament al Republicii Moldova (1990–1994), de exemplu, au făcut parte şase profesori universitari, cadre didactice la singura instituţie de învăţământ superior din domeniul medicinii de la Chişinău.

Sursă:
Ion Valer Xenofontov, Studenţi şi profesori de la Institutul de Stat de Medicină din Chişinău (anii 1980). În: Student, profesor și cercetător în anii 1980-1990: drumul spre regăsire și liberatte. Volumul celei de a treia ediții a conferinței științifice naționale cu participare internațională. Chișinău, 7 octombrie 2022 /Coord.: Lidia Prisac; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov; ed.: Liliana Rotaru, Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2023, pp. 61-78. ISBN 978-9975-3454-5-3.

Vezi: https://ibn.idsi.md/…/default/files/imag_file/61-78_2.pdf

Campionii olimpici pot fi echivalați cu laureații Premiului Nobel, dacă nu și mai mult! Aceștia nu-s votați, ci trebuie să-și demonstreze talentul în fața unui public numeros. Doar președinților de stat și campionilor olimpici li se intonează imnul de stat!
La 19 octombrie 2023, la Universitatea de Stat din Moldova au fost prezente trei legende ale sportului românesc: Mihai Covaliu, primul român campion olimpic la sabie; Ana-Maria Brânză Popescu, campioană olimpică, multiplă campioană mondială și europeană la spadă și Marian Dragulescu, medaliat olimpic, multiplu campion mondial şi european la gimnastică.
Campionii și medaliații olimpici ne-au oferit veritabile lecții de viață.
Iată niște notițe din conspectul lecției de astăzi:
– Campionul este omul care nu renunță la visul său.
– Să învățăm a pierde cu demnitate și să câștigăm cu modestie.
– Și campionii olimpici (Ana-Maria Brânză Popescu) pot fi autori de cărți pentru copii.
– „Încă nu am scris o carte deoarece încă trăiesc povestea”.
– Magia sportului este că nu-ți poate oferi garanții.
– Cheia succesului este în a fi întotdeauna elev.

Text și foto: IVX.

SISTEMUL DE APROVIZIONARE CU APĂ AL CHIȘINĂULUI INTERBELIC

Aflat în partea centrală a unei structuri geologice din sud-estul Europei, baza mun. Chișinău a fost formată din plăci de granit și gnaisuri din epoca arhaică, dispuse la o adâncime de cca 1 150 m sub nivelul mării. Partea superioară a acestei structuri geologice este reprezentată de roci sedimentare din erele siluriană, devoniană, paleogenului și neogenului. De la nord la sud mediul urban este înzestrat de un strat de recife mediosarmatice. Straturile argilo-nisipoase, prezente pe întreg teritoriul urbei, au o adâncime de la 2 până la 30 m.
Din perspectivă geologică, Chișinăul se află deasupra unui lac subteran. O groapă săpată la o adâncime de un metru te putea duce spre surse de ape generând, deseori, igrasie pe pereții caselor și inundând pivnițele. În pofida acestei constatări, nu se putea vorbi de cantitatea și calitatea apei din oraș. Apele de suprafață nu puteau fi utilizate, deoarece în ele se revărsau dejecțiile și diferite resturi menajere. La fel, în izvoarele subterane pătrundeau mizeria din gospodăriile citadinilor. Chișinăul avea 49 de fântâni arteziene și ordinare.

Foto: Fântâna arteziană nr. 3 din mun. Chișinău.

Sursă: Xenofontov Ion Valer, Sistemul de aprovizionare cu apă al Chișinăului interbelic. În: Studia Universitatis Moldaviae. Seria „Științe umanistice”, nr. 4 (174), 2023, pp. 24-31. ISSN 1811-2668. ISSN online 2345-1009.

Vezi:

https://humanities.studiamsu.md/wp-content/uploads/2023/08/04_I_V_Xenofondov.pdf

„La război ești pe jumătate om și pe jumătate animal sălbatic…”

Svetlana Aleksievici, Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură (2015),
fragment din cartea „Războiul nu are chip de femeie”
Fotofixare: Graffiti Art, Chișinău. Foto: IVX, 12 octombrie 2023

Ultima zi de septembrie. Foto: IVX, 30 septembrie 2023

Marius Silveșan, Istoria unui secol de educație teologică baptistă în România. De la Școala de Misiune la Institutul Teologic Baptis din București (1921-2021), Arad, Carmel Print, 2021, 312 p. ISBN 978-006-9631-11-9

Student, profesor și cercetător în anii 1980-1990: drumul spre regăsire și libertate. Volumul celei de a treia ediții a conferinței științifice naționale cu participare internațională. Chișinău, 7 octombrie 2022 /Coord.: Lidia Prisac; resp. de ed.: Ion Valer Xenofontov; ed.: Liliana Rotaru; ref. șt.: Demir Dragnev, Sorin Domițian Șipoș, Chișinău, Editura Lexon-Prim, 2023, 295 p. ISBN 978-9975-3454-5-3.

Înmormântarea unei bătrâne din Poienița Voinii, jud. Hunedoara. Foto: D. Galloway, 1926. Arhiva foto-document a Muzeului Etnografic al Transilvaniei, Cluj-Napoca.

Catedrala Încoronării regelui Ferdinand și a reginei Maria. Alba Iulia. Foto: 22 septembrie 2023

Poarta a treia a Cetății Alba Carolina construită între 1715 și 1738 în stil baroc. Foto în amurg. Fotogrtafie: IVX, 22 septembrie 2023

Iluzia cristalizării. Comunism, exil, destine. Lilana Corobca în dialog cu Radu Negrescu-Șuțu. București: Corint Books, 2019 480 p. ISBN 978-606-793-642-1.

Asemenea crenguței uscate, lipsite de frumusețe, transformată însă într-o bijuterie botanică, în urma înzestrării cu cristale, se pare că dialogul scriitoarei și cercetătoarei Liliana Corobca cu poetul, genealogistul, pictorul amator Radu Negrescu-Șuțu, plecat în exil din cauza regimului comunist, deși abordează subiecte dificile, incomode, ale unei perioade nebuloase, gradual, prinde conturul unui tablou polimorf.
Cititorul surprinde polemici socratice, poetice, filosofice, discuții despre cenzură și autocenzură. Se prezintă o viziune din interior a exilului românesc. Transcendent unui narativ al cotidianului banal oferă explicații pe dimensiunea unui univers în universuri.
IVX

ETERNUL ÎNDRĂGOSTIT

Poezia lui Vitalie Gaiceanu este alchimia diferitor stări. De data aceasta e starea agitată a unui etern îndrăgostit care se rupe de lumea existențială (materială) și evadează în neant cu iubita sa. Iubita mai este nimită muză, regină, crăiasă, zână, tânără, preafrumoasă, mireasă, soție, lumină, dulce inimioară, primăvara, ea, tu. Dihotomismul este al celor doi artiști, al creatorului mixt – unul îl crează pe celălalt. Este reflecția în oglindă a fiecăruia în parte („Să înflorim ca două flori”). E singuraticul în căutarea ființei dragi configurat spre final „în două stele”. Geografia parcursă de amorizați este una imensă: de la galaxii de aur și până la Ungheni…
Universul poetic este tacticos aranjat pe substratul teluricului, al habitatului aflat în deplină armonie cu sensul evadării din cotidian și transcenderii spre/din dincolo. Dialogul este în monolog, iar monologul este o reflecție a trăirilor sublime cu ființa iubită, redescoperită prin alter ego. Versul poetului transcende spre esența ontogonică, cea a dorului.
Coloritul poetic e unul încărcat și marcat de imagini de: purificare (ghiocel, fulgi de nea, lacrimă), contemplare (monolog, gânduri, romanticul singuratic, melancolicul), contraste (cer-pământ, vară-iarnă, noaptea sumbră-scânteie de lumină, zâmbetul plânge), metafizică (fata-floare), gastronomie (cafeaua), metafore (curg cuvinte, ochi de foc, metafore ce înfloresc), tranzit existențial (nucul), rațional („hipotalamusul s-apinde”), emoțional (afecțiune), carnal („ne măsurăm cu buze corpul”, orgasm), comunicațional (scrisori), războinic (ostașii, haita), suferință (simnt, lăcrimioara, durere).
Lugimea versurilor este una mică (3 strofe), medie (5 strofe) însă poate ajunge și cote uriașe (110 catrene!).
Cel de-al treilea volum de poezie a lui Vitalie Gaiceanu – marcat simbolic de trinitatea de cuvinte „Dor de tine” – marchează un salt uriaș spre lumea îndrăgostăților. Este doar lumea lor! Una plină de sensibilități și de taine. Da, în timp cei doi devin trei:
„Doar tu și eu
Și anii cei
Când ne iubeam ca niște zei”.
Dr., conf. univ. Ion Valer XENOFONTOV

Sursă: Ion Valer XENOFONTOV, O instituție de învățământ elitistă: „Liceul Țăranilor”. În: Conferința „Perspectivele și Problemele Integrării în Spațiul European al Cercetării și Educației”, Cahul, Moldova, 7 iunie 2023, Cahul, Tipografia „CentroGrafic” SRL, 2023, Vol.10, Partea II, pp. 293-300. ISSN: 2587-3563. ISSN: 2587-3571.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/293-300_3.pdf

În 2006 a fost inaugurat Stadionul FC „Zimbru” din Chișinău, care corespunde tuturor cerințelor stipulate de Federația Internațională a Asociaților de Fotbal (FIFA) și Uniunii Europene a Asociaților de Fotbal (UEFA). Foto: IVX, 12 septembrie 2023.

A. ISTORIE

B. LITERATURĂ. DREPT

C. ETNOLOGIE. LINGVISTICĂ

D. PSIHOLOGIE. FOLOSOFIE. POLITICĂ. ARTĂ

E. RELIGIE. ECONOMIE. PEDAGOGIE

Sursă: Ion Valer Xenofontov, Creștinismul social în Basarabia interbelică. În: Art, theology and civilization in the Romanian monastic spaces – From monastery schools to theological schools / coord.: Cristinel Ioja, Daniela Popescu, Nicolae M. Tang, Tiberiu Ardelean, Cluj-Napoca, Presa Universitară Clujeană; Arad, Editura Universităţii „Aurel Vlaic”, 2023, pp. 76-86. ISBN 978-606-37-1776-5. ISBN 978-973-752-913-8.

Masă pentru săraci la Asociația „În numele lui Hristos”.

Casa Albă a Reginei Maria. Balcic. Foto: IVX, 24 august 2023

ACTIVITATEA UZINEI ELECTRICE DIN CHIȘINĂU ÎN PERIOADA INTERBELICĂ

Uzina Electrică din Chișinău a fost construită în 1909. Activitatea Uzinei Electrice din Chișinău a continuat și după Unirea Basarabiei cu România, potrivit noilor denumiri de străzi din anii 1920 fiind localizată în centrul urbei, pe str. General Broșteanu, nr. 58, amplasament considerat neavantajos în contextul în care edificiile din vecinătatea întreprinderii electrotehnice erau mereu zguduite de trepidațiile ce le producea aceasta. În urma unor procese juridice, Primăria Chișinău a fost nevoită să plătească despăgubiri majore pentru daunele materiale, iar uzina a fost obligată să renunțe la două motoare din cele 10. Din această cauză, la mijlocul anilor 1920 se căutau soluții de construcție a unei noi uzine la periferia orașului.

Foto: Noul motor de 840 HP instalat la Uzina Electrică, cca 1935.

Xenofontov Ion Valer, Activitatea Uzinei Electrice din Chișinău în perioada postbelică. În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 2 (69), 2023, pp. 131-139.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/131-139_12.pdf

Ultima lună de vară. Foto: IVX, 30 august 2023

Mănăstirea Curchi, 1985.

Copacul secular „Populus alba L” din preajma Castelului Reginei Maria. Balcic. Foto: IVX, 24 august 2023