ZECE CURIOZITĂȚI DIN BIOGRAFIA ACADEMICIANULUI

VITALIE POSTOLATI („OMUL CARE NE LUMINEAZĂ”)

Motto: „Științele sunt uși, iar cheile lor sunt cercetările ”.

Anton Pann (1790–1854), poet, profesor, compozitor

   Academicianul (3 aprilie 2007) Vitalie Postolati s-a născut la 19 iulie 1937 în s. Ţekinovka, rn. Iampol, Ucraina, în familia agricultorilor Vera Feodosievna Postolati (Doncenko) și Mihail Savovici Postolati. Absolvă Tehnicumul de Mecanizare şi Electrificare a Agriculturii din Soroca (1956), apoi Institutul de Electrificare a Agriculturii din or. Melitopol, Ucraina (1961). În 1968 s-a angajat la Secția de Energetică Cibernetică (actualmente, Institutul de Energetică al Academiei de Ştiințe a Moldovei, creat cu aportul dlui V. Postolati în 1984, organizație unde a exercitat și funcția de director 1986–1990, 2004–2010). Chiar de la începutul activității manageriale a anunțat colectivul științific că nu va fi superiorul lor, ci colegul lor. Singura condiție cerută a fost faptul ca angajații să lucreze conștiincios. Drept urmare, s-a angajat într-o activitate științifică, inovativă și managerială intensă. În perioada în care a administrat instituția științifică din domeniul energeticii a tins să coaguleze un colectiv de cercetători științifici din diverse domenii de cercetare: economie, matematică, fizică etc. Inițial, mulți dintre colegii de breaslă nu înțelegeau această opțiune, însă savantul argumenta: Avem de învățat multe lucruri utile de la acești specialiști! În timp, această clarviziune și deschidere spre oameni și alte domenii ale cunoașterii s-au justificat pe deplin, lucru valorificat prin lucrări științifice de valoare, brevete de invenție elaborate prin prismă inter/trans/multidisciplinară. Se bucură de un larg prestigiu social. Îi place să lucreze cu tinerii cercetători științifici, iar tinerilor cercetători științifici – cu distinsul savant. Modestia și înțelepciunea acestui Om mare, specialist consacrat în reţele electrice și sisteme energetice, fondatorul școlii științifice de linii electrice dirijate, este legendară, astfel încât este numit, pe bună dreptate, la propriu și la figurat, „omul care ne luminează” (după profesorul universitar Valeriu Dulgheru) sau „cel mai energic cercetător al energeticii” (după academicianul Ion Tighineanu).

Viitorul academician Vitalie Postolati (primul din stânga, rândul doi) împreună cu mama Vera Feodosievna Postolati (Doncenko), tata Mihail Savvovici Postolati și fratele Anatoli. Arhiva privată a familiei Postolati

Academicianul Vitalie Postolati consideră că omul de știință trebuie să aibă condiții optime de cercetare. Să nu fie supus ingerințelor economice, sociale, ideologice, presiunilor politice. Rezultatele cercetării nu sunt de bătaie scurtă, ele se constată în timp. Este autor a circa 350 de lucrări științifice, inclusiv opt monografii. A obținut 28 de certificate de autor în URSS (invenții) și 21 de brevete de invenţie de peste hotare, inclusiv în Anglia, Canada, Germania, Japonia, Franţa, SUA, Suedia. La șase teze de doctorat a fost conducător ştiinţific, iar la două teze de doctor habilitat – consultant ştiinţific.

Postolati (al patrulea din stânga), student în anul doi la Facultatea de Electrificare a Institutului de Mecanizare şi Electrificare a Agriculturii din Melitopol, Ucraina, 2 martie 1958. Arhiva privată a familiei Postolati

Domeniul de activitate al academicianului V. Postolati – energetica – este continuat de fiica Elena Bîcova, doctor în științe tehnice, și nepotul Vitalie, care i-a moștenit și prenumele.Savantul este îngrijorat de faptul că se investește foarte puțin în sistemul energetic al Republicii Moldova. În 1990, sectorul energetic al RSS Moldovenești a atins apogeul. Se produceau (!) circa 15 miliarde kWh , iar 7 miliarde kWh se exportau în Bulgaria. În prezent, Republica Moldova (inclusiv cu teritoriile din stânga Nistrului) abia de produce 5,3 miliarde kWh de energie electrică.

Muzica – o mare pasiune în viața viitorului academician, 1957. Arhiva privată a familiei Postolati

Biografia savantului este una plină de umanism, ancorare în valorile eterne ale familiei, pasiune pentru artă și sport, consacrare totală științei și inovării.

Performanțele intelectuale ale cercetătorului V. Postolati au mers în aceeași direcție cu cele fizice. Stadionul Central Republican, 1972. Arhiva privată a familiei Postolati

1. Bunica pe linie maternă – Maria Donceko – a avut nouă fete și trei băieți. Era mamă eroină, fiind decorată cu medalie de aur. Bunica pe line paternă – Parascovia Postolati – a avut două fete și un băiat. Strămoșii academicianului Postolati, pe line paternă, au fost de viță română.
   

   V. Postolati în cercetări științifice, 1977. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 0001

   2.Familia a reușit să supraviețuiască foametei din anii 1946–1947 datorită peștelui și scoicilor din Nistru. Mama îl lua la centrele de alimentare pentru a primi un pahar de crupe de porumb.

   V. Postolati în discuții privind perspectivele energetice ale RSS Moldovenești, circa 1980. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00019

   3. Prima experiență în domeniul electrificării a avut-o la casa bunicilor și la cea părintească.

   V. Postolati (în dreapta), M. Chiorsac (în centru), I. Comendant (în stânga) la mostra LEA, 1977. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00200

   4. Perioada studenției la Tehnicumul de Mecanizare şi Electrificare a Agriculturii din Soroca (aflat la o distanță de 2 km de Nistru) a fost una dificilă. Zilnic trebuia să traverseze fluviul Nistru, care are curenți rapizi de apă (satul natal se afla vizavi de orașul Soroca). În timpul verii, dacă nu funcționa transportul fluvial, era nevoit să treacă Nistrul înot, iar iarnă – pe gheață (uneori fragilă). Întârzierile la școală erau strict interzise.

   Mostra captatorului solar de producere combinată a energiei electrice și termice sub formă de apă caldă elaborată în Laboratorul de surse netradiționale de energie al Institutului de Energetică al AȘM. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00204

   5. Faptul că academicianul V. Postolati este într-o condiție fizică bună se explică prin modul sănătos de viață pe care continuă să-l practice. Până în prezent îmbină armonios sportul, arta și cercetarea. A practicat genurile sportive halterele, canoea. A cântat la acordeon, baian. A interpretat muzică clasică, dar a și improvizat. Cele trei cântece pe care le interpreta la acordeon puteau asigura o efervescență agreabilă la orice ceremonie și atmosferă de agrement. Melodia preferată pe care o interpreta era „Valurile Dunării”. În 1955, la o nuntă a romilor a câștigat chiar 25 de ruble.

   Vitalie Postolati, fondatorul Laboratorului de linii electrice dirijate, 10 iulie 2017. Foto: Ion V. Xenofontov. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00188d

   6. Savantul și ciorba. În 1961, V. Postolati a fost delegat la șantierul Centralei Electrice Raionale de Stat din Moldova (CERSM). Atunci, V. Boico, viitorul general, i-a făcut colegului său de serviciu un cadou prestigios și de preț – o pereche de cizme de gumă, care ulterior i-au fost foarte utile la muncile de pe șantier. La Centrală a activat în funcția de inginer, șef de schimb la hală, până în anul 1966. Într-o toamnă, în zi de voluntariat (de voskresnik), la construcția infrastructurii energetice au fost antrenați circa 1000 de comsomoliști din diverse raioane ale RSS Moldovenești. Pentru a face față acestui număr impunător de oameni, la propunerea lui V. Postolati, a fost reconstruită o cantină și adus un cazan special de 700 litri pentru a pregăti ciorbă pentru gurile înfometate ale participanților. Președinții de colhoz din împrejurimi au sacrificat porcine, orătănii pentru prânzul voluntarilor. Participanții la lucrări însă nu au fost preîntâmpinați că vor avea parte de prânz. Fiecare venise cu torba cu mâncare de acasă. Când voluntarii au fost invitați la masă, nimeni din ei nu venise. Atunci administratorul cantinei s-a înfuriat pe V. Postolati, organizatorul prânzului, și i-a zis: Ori mănânci singur toată ciorba, ori te fierb în ea cu tot cu cazanul tău cel nou!…Iar localnicii de prin satele din împrejurimi trei zile au mâncat din ciorba copioasă … Actualmente, CERSM este una dintre cele mai mari centrale termoelectrice din regiune, având capacitatea de generare de 2520 MW.

   Vitalie Postolati, cu gândul la noi proiecte științifico-inovaționale, 10 iulie 2017. Foto: Ion V. Xenofontov. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00189d

   7. În 1964, la Dnestrovsc, la marcarea unei sărbători, având o exaltare sufletească, V. Postolati a decis să arboreze drapelul RSS Moldovenești pe coșul de fum al centralei cu o înălțime de 60 m. Spre zori de zi, el s-a urcat pe turn, a instalat drapelul. La coborâre i-a fost mult mai dificil… Când șeful șantierului văzuse drapelul, era foarte revoltat și a început căutările cine a făcut un astfel de act necugetat. Dar V. Postolati nu și-a recunoscut fapta, drapelul a stat arborat mult timp. Deoarece nimeni nu s-a încumetat să urce la o așa înălțime.

   Coliţă și timbru consacrate academicianului Vitalie Postolati. Cod: „Poșta Moldovei”: 962, 964; formatul coliţei: 134 × 202 mm; formatul timbrului: 34,00 х 34,00 мм; perforația: 13;  emisă: Întreprinderea de Stat „Poșta Moldovei”;   tiraj:  limitat – 80 de exemplare; design și concepția: Vladimir Babici; sursă: Arhiva privată a acad. Vitalie Postolati

   8. De mai mulți ani, acad. V. Postolati este membru al Asociației Științifice „Nicolae Milescu Spătarul”, are preocupări în domeniul istoriei. Savantul consideră că istoria este experiența generațiilor, care ne poate învăța foarte multe lucruri utile. Dorește să editeze monografia satului, localitatea în care și-a petrecut copilăria și a acumulat mai multe materiale despre baștină, izvoare inedite, documente de arhivă etc. Povestește că în timpul celui de-al Doilea Război Mondial în localitatea natală au decedat 300 de oameni. Toate familiile au fost afectate de flagelul militar. Toată familia academicianului se proteja în gropile de la bombardamente în timpul raidurilor aeriene. Satul natal este o societate multietnică până în prezent, aici locuiesc moldoveni, ucraineni, ruși, polonezi, evrei. În Ţekinovka există un cimitir vechi evreiesc. Vechea biserică a fost afectată de inundațiile din anii 1930, actualmente este contruită o altă biserică în centrul satului. Satul este destul de mare, cu 3000 de locuitori, cu o infrastructură bine pusă la punct. Există și o centrală fotovoltaică de 3MW.

   Acad. Vitalie Postolati decorat cu Medalia „Meritul Ştiinţific” a AȘM. Foto: Ion V. Xenofontov, 19 iulie 2017. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00238

   9. Principalul domeniu de cercetări al academicianului Vitalie Postolati îl constituie liniile electrice dirijate (LED) cu capacitate de trafic sporită. Ele reprezintă o perspectivă și o nouă direcție în domeniul transmisiei energiei electrice. Liniile pot fi utilizate pe larg ca structuri de intrasistem (rețele interne) și intersistem (interconexiuni) de diferite tensiuni. În Republica Moldova funcționează multe astfel de linii – 600 km linii de 10 kV și 74 km linii de 110 kV (începând cu anul 1976). Lucrările academicianului și laboratorului pe care îl conduce la Institutul de Energetică în domeniul liniilor electrice dirijate au adus beneficii economice de 12 miliarde de dolari SUA. Această sumă acoperă finanțarea Institutului de Energetică (și nu numai a acestui institut) pentru 50 ani de activitate în continuare.

   Academician Vitalie Postolati : Biobibliografie / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan” ; ed., red. şt.: Constantin Manolache ; coord.: Elena Bîcova ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov ; bibliogr.: Janna Nicolaeva, Lidia Zasavițchi.– Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2017 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 288 p. ISBN 978-9975-3131-7-9. 016:[620.9+929(478)]=135.1=161.1 A 15

   Foto: Eugenia Tofan, 19 iulie 2017.10. Savantul are interese de cercetare și în alte domenii științifice. În special, o rezonanță importantă a activității sale au avut rezultatele de evaluare a impactului tarifelor asupra indicatorilor macroeconomici ai Republicii Moldova.

  Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

Sursă: http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-din-biografia-academicianului-vitalie-postolati-omul-care-ne-lumineaza_18852

Spații ale memoriei private și memoriei colective

 ZECE CURIOZITĂŢI DESPRE MUZEUL PRIVAT AL FAMILIEI JURAVSCHI

Motto: „Trebuie să-i mulțumim Domnului și celor care ne înconjoară.

Toți cei care ne înconjoară să fie sănătoși, să fie bine.

Iar noi să-i putem susține și încuraja”.

Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic

Casa privată a familiei Juravschi din sectorul Centru al municipiului Chișinău este una frumoasă și îngrijită cu mult suflet și inspirație de către stăpânii acesteia, Nicolae și Lucia Juravschi. Munca stăpânului – Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic – se observă în exterior: mica grădină inundată cu iarbă de gazon, flori și copaci (În sezonul cald aici se cultivă chiar roșii și castraveți), micul lac artificial și o fântână (Apa constituie acea materie care l-a propulsat pe marele sportiv spre culmile olimpice!). Atunci când gospodarul se află în afara Republicii Moldova, primul lucru de care se interesează este sănătatea celor dragi, apoi întreabă dacă mica grădină are nevoie de îngrijiri suplimentare. Este o condiție firească a omului care vine din eternitatea mediului rural, cel care vede rostul său pe pământ în faptul că trebuie să crească și să educe un copil (În cazul familiei Juravschi, acest rost este întreit!), să sădească un pom, să facă o casă și să zidească o fântână. Fântâna, de exemplu, în mentalul colectiv este asociată cu „un loc sacru și social”.

Dacă trecem în universul domestic mai apropiat, cel din interiorul domiciliului, constatăm rafinamentul și gustul unei doamne elegante, stăpâna casei, Lucia Juravschi. Toate lucrurile sunt bine aranjate și alese cu multă grijă. Vom poposi însă într-un segment aparte al casei, unul deosebit în spațiul pruto-nistrean. Este vorba de muzeul (din gr. mouseion – „templul muzelor”) privat al familiei Juravschi. Acesta constituie o spațialitate sacră pentru căminul familiei olimpice, dar și o memorie conservată și transmisă generațiilor pentru un succes unic atât în sportul autohton, cât și în cel mondial.

1. Ideea și conceptul formării acestui muzeu îi aparține doamnei dr. în economie Lucia Juravschi, soția sportivului de performanță Nicolae Juravschi. Cunoscând valoarea și truda pe care a depus-o soțul – Nicolae Juravschi – în lungul și dificilul traseu olimpic, a dorit să fixeze tezaurul memoriei pentru familie, apropiați, dar și pentru publicul larg, atributele și exponatele victoriilor obținute de campionul invincibil. La întrebarea noastră referitoare la cadrul cronologic de instituire a muzeului doamna Lucia Juravschi ne-a răspuns prompt și cu demnitate: „Odată cu formarea familiei, iar pe parcurs s-a tot completat!”. Organizarea unui muzeu privat de acest gen constituie un element increat al tradițiilor din familiile de nobili occidentali. Recentele cercetări genealogice efectuate de dr. Alexandru Furtună de la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a Moldovei relevă faptul că, pe filieră paternă, Nicolae Juravschi este descendent din neam de nobili polonezi de la Cetatea Albă.

Zona centrală a muzeul privat al familiei Juravschi. Foto: Ion V. Xenofontov, 15 septembrie 2016

2. Inițial, medaliile olimpice, cele de la campionatele mondiale, ale URSS ș.a. erau păstrate în cutii pentru încălțăminte… Astfel, „consiliul familiei” prezidat de doamna Lucia Juravschi a decis instituirea unui muzeu privat la domiciliu. În acest sens a fost organizat un spațiu special și pregătit mobilierul necesar. Expoziția muzeală include un ansamblu de obiecte autentice etalate pentru vizualizare. După tipologia muzeografică, include mai multe dimensiuni și poate fi considerată una a familiei, didactică, culturală, ramurală (în domeniul sportului) etc.

Cele trei medalii olimpice – apogeul carierei sportive – captivează atenția. Sub medalii se află originalul compoziției sculpturale „Dubloul Olimpic Nicolae Juravschi și Victor Reneiski”. Foto: Ion V. Xenofontov, 15 septembrie 2016

3. Cele circa 200 de medalii obținute în urma competițiilor sportive sunt grupate și plasate cronologic după tematica competițiilor sportive. Ansamblul de medalii olimpice (două din aur cucerite la Seul în 1988 și una din argint cucerită la Atlanta în 1996) din raza centrală a muzeului privat este cel care scoate în evidență importanța, valoarea și unicitatea acestui muzeu. Cele trei medalii olimpice – apogeul carierei sportive – captivează atenția și marchează un jalon esențial în destinul campionului invincibil.

Sculptorul Veaceslav Jigliţchi cu Trofeul CIO „Sport et Art/Sport and Art”. Foto: Ion V. Xenofontov, 22 noiembrie 2016

4. Sub medaliile olimpice se află și originalul compoziției sculpturale „Dubloul Olimpic Nicolae Juravschi și Victor Reneiski”, executată de cunoscutul sculptor Veaceslav Jigliţchi în anul 2014. Sculptura are o greutate de 15 kg, lungimea – 43 cm și înălțimea – 35 cm. Pe o parte laterală are reprezentate cercurile olimpice, iar pe alta – semnătura sculptorului Veaceslav Jigliţchi. Replici ale acestei sculpturi (mai mici ca dimensiune), realizate la fel în atelierul sculptorului Veaceslav Jigliţchi, au fost oferite în calitate de trofee învingătorilor Regatei Internaționale de Caiac-Canoe „Golden canoe – Juravschi, Reneiski” în anii 2015 și 2016. Compoziția sculpturală „Dubloul Olimpic Nicolae Juravschi și Victor Reneiski” a fost recunoscută și apreciată de Comitetul Internațional Olimpic drept o lucrare de artă de înaltă valoare. Acest fapt a fost materializat prin înmânarea Trofeului CIO „Sport et Art/Sport and Art” sculptorului Veaceslav Jigliţchi în același an de executare a lucrării.

Cele 11 medalii de la Campionatele Mondiale ale lui Nicolae Juravschi. Foto: Lucia Juravschi, 3 iunie 2017

5. Epopeea sportivă este ilustrată și prin secvențe foto de la competițiile performerului. Fotografiile sunt plasate la nivelul superior al exponatelor și atributelor. Materialul ilustrativ este completat și de diplomele ce consemnează victoriile olimpice. Acestea sunt plasate în calitate de exponate.

În total, în spațiul memoriei și recunoașterii valorice sunt plasate circa 200 de medalii obținute în urma competițiilor sportive. Foto: Ion V. Xenofontov, 15 septembrie 2016

6. În muzeul privat al familiei Juravschi se păstrează următoarele lucrări artistice, oferite în dar cu ocazia unor evenimente marelui campion de către prieteni, instituții: a) Marina Grosu, Binecuvântarea mamei, ulei, pânză, 140 x 100 cm, 2014, dăruită de către dr. prof. univ. Boris Boguș și soția acestuia Elena cu ocazia jubileului de 50 de ani al „Leului Canoei”; b) Pascaru-Goreanu, Canoistul Nicolae Juravschi, ulei, pânză, 70 x 50 cm, 2014, dăruită de Liceul-Internat Republican cu Profil Sportiv, la fel, cu ocazia consemnării a 50 de ani ai lui Nicolae Juravschi. Are inscripționat pe verso următorul text: „Celebrului sportiv, fost elev LIRPS. Cu admirație, colectivul Liceului”; c) compoziția „Nicolae Juravschi și Victor Reneiski în barcă” (sus) și „Prietenia legendară dintre campionii Nicolae Juravschi și Victor Reneiski în barcă” (jos), lemn, 2013. Lucrarea a fost ofertă în calitate de cadou lui Nicolae Juravschi de către partenerul său de canoe Victor Reneiski cu ocazia consemnării a 25 de ani de la victoriile din Seul.

Compoziția „Nicolae Juravschi și Victor Reneiski în barcă” (sus) și „Prietenia legendară dintre campionii Nicolae Juravschi și Victor Reneiski în barcă” (jos), lemn, 2013. Foto: Ion V. Xenofontov, 15 septembrie 2016

7. O altă categorie de exponate sunt cele trei mascote de la Jocurile Olimpice de la Seul, Barcelona și Atlanta. Prezintă interes și ecusoanele ce atestă participarea „Leului Canoei” la competițiile sportive.

Atmosfera olimpică din muzeul privat este întreținută și de replici ale sculpturilor și ceramicii elene. Foto: Ion V. Xenofontov, 15 septembrie 2016

8. În calitate de exponat se păstrează Torța olimpică Vancouver 2010 și Torța olimpică de la Londra 2012.

Stema familiei Juravschi, 2016. Autor: Silviu Andrieș-Tabac, pictor: Tudor-Radu Tiron

9. În muzeu se află și o mică bibliotecă constituită din apariții editoriale (ziare, reviste, cărți etc.) referitoare la viața sportivă a lui Nicolae Juravschi.

Drapelul familiei Juravschi, 2016. Autor: Silviu Andrieș-Tabac, pictor: Tudor-Radu Tiron

10. Tot aici se păstrează stema și drapelul familiei, elaborate în anul 2016 la inițiativa familiei de către doctorul în istorie Silviu Andrieș-Tabac, Heraldist de Stat, și desenată de pictorul-heraldist bucureștean Tudor-Radu Tiron. „Cele două noi simboluri au menirea să contribuie la consolidarea familiei în plan orizontal și vertical, punând accentul pe valorile spirituale nobile și demne de a fi transmise din generație în generație” (după Silviu Andrieș-Tabac).

Inițiatorul și fondatorul Regatei Internaționale de Caiac-Canoe „Golden Canoe – Juravschi, Reneiski” acordă un interviu. Foto: Ion V. Xenofontov, 24 septembrie 2016

Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie