RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Absolvenți ai Institutului Pedagogic din Tiraspol, promoția anului 1957 nou-veniți la Școala Medie din s. Colibași,rn. Cahul: din dreapta I. Comanici, profesor de biologie, cel din stânga I.H. Vicicu, profesor de fizică, în mijloc portarul echipei de fotbal al satului alături de fecior. Arhiva Ion Comanici
24_

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Profesorul N. Derevițchi pe un teren experimental, sfârșitul anilor 1950. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00092
Notă: N. Derevițchi a fost unica persoană din mediul academic al RSS Moldovenești, care nu s-a conformat cerințelor campaniilor ideologice staliniste din Uniunea Sovietică (1946-1953) , insistând că agricultura nu are nimic comun cu politica. Drept urmare, el a fost eliberat din activitatea pedagogică pe care o desfășura la Institutul Agricol din Chișinău.
00092

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Poetul, prozatorul, publicistul, membrul corespondent al Academiei de Științe a Moldovei și membrul de onoare al Academiei Române, Nicolae Dabija, aniversat în Sala Azurie a Academiei de Științe a Moldovei. Foto: IVX, 16 iulie 2018. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00500

IMG_1800

 

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Echipa de volei a premilitarilor (допризывники) din rn. Vulcănești. În rândul din față, primul din dreapta căpitanul Treteacov. Foto: anii 1950. Arhiva privată Ion Comanici

10_

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Obiective de interes public din s. Echimăuți, rn. Rezina. De la stânga la dreapta: fragment dintr-un bloc al Grădiniței de Copii, Sovietul Sătesc, centrul de colectare/distribuire a/al laptelui/produselor lactate (III), anii 1980. Arhivă privată

Scan10010 - Copie

RSS MOLDOVENEASCĂ ÎN IMAGINI

Parada de 1 mai 1955 a sportivilor Institutului Pedagogic de Stat din Tiraspol în frunte cu trei sportivi distinși în sport, între care Ion Comanici, portdrapel. Arhiva privată Ion Comanici

14_

 

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

IMG_1091Profesorul Ion Comanici (al doilea din dreapta), mareșalul nucului comun (Juglans regia L.), felicitat de colegi de la Grădina Botanică Națională (Institut) ,,Alexandru Ciubotaru” (director adjunct: dr. Ion Roșca). Foto: IVX, 13 iulie 2018. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00498

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE NUC (ȘI NUCI) (relatate de profesorul universitar Ion Comanici)

Motto: ,,Pentru Moldova nucul este o mină de aurˮ.

Vasile Cociu (1924–2009), inginer-agronom,

membru titular al Academiei de Științe Agricole și Silvice ,,Gheorghe Ionescu-Siseștiˮ (1990),

Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2003)

 

 

Doar 7% din suprafața Terrei este prielnică cultivării nucilor. Republica Moldova se încadrează armonios în acest spațiu. Media de viață a unui nuc este de 300 de ani. Toate componentele nucului (fructele, frunzele, scoarța, lemnul) pot fi utilizate în beneficiul oamenilor.

Nucul este originar din Asia Centrală şi din Asia de Sud-Vest. În spațiul carpato-danubiano-pontic se consideră a fi printre cele mai vechi specii pomicole cultivate. Din opera lui Ovidiu reiese că nucul era adaptat la condiţiile pedoclimatice din regiune cu încă două milenii în urmă. În Țara Moldovei, în vetrele și hotarele târgurilor și satelor se sădeau nuci. În Moldova sovietică s-au sădit plantații de nuc de-a lungul drumurilor, s-au cultivat fâșii forestiere de protecție (pentru nămeți și vânturile uscate), însă nucul nu se utiliza la scară economică largă deoarece în cadrul Uniunii Sovietice republica era considerată specializată în producerea de legume, fructe și struguri. Din anii 1990, în Republica Moldova s-a început cultivarea industrială a nucilor.

Profesorul Ion Comanici (născut la 14 iulie 1933, în comuna Colibaşi, judeţul Cahul), mareșalul nucului comun (Juglans regia L.), a aplicat, în premieră în spațiul ex-sovietic, metode și tehnologii rezultative de producere a materialului săditor de nuc altoit, fondând astfel un nou domeniu în agricultură – nucicultura bazată pe soi. Este unul dintre cei mai erudiți cercetători ai nucului din Europa și poate vorbi la nesfârșit despre lumea misterioasă a nucilor.

1Profesorul Ion Comanici, mareșalul nucului comun (Juglans regia L). Foto: Ion Valer Xenofontov, 30 iunie 2018

  1. Numele nuc provine din limba latină (și semnifică fruct cu coajă tare, castan, migdal etc., copac cu astfel de fructe) nux, nucis, care, potrivit lui Marcus Terentius Varro (116–27 î. Hr.), ar proveni de la cuvântul nox – noapte (după culoarea închisă a scoarței copacilor bătrâni) sau, după mărturiile lui Dioscopide (sec. I d. Hr.), de la cuvântul noxius – vătămător – referitor la coaja verde (pericarp) și la despărțiturile interioare ale nucilor premature care provoacă arsuri în gură și în stomac (pirozis).
  2. Nucile se bucurau de mare popularitate la romanii antici. La nunți și sărbători, nucile erau aruncate în calea mulțimii, ca simbol al belșugului și al bunăstării.
  3. Denumirea științifică i-a fost atribuită nucului comun de către marele botanist Carl von Linné (1707–1778) prin utilizarea prescurtată a cuvintelor Iovis glansIuglans și a epitetului regia. Astfel, denumirea științifică a nucului comun este Iuglans regia L. Genul Iuglans L. a dat denumirea întregii familii Iuglandaceae Lindl. Lui Iovis glans, adică ghinda lui Jupiter – Zeul cerului și Stăpânul zeilor, spre deosebi de alte nucifere (castanul), i s-a adăugat epitetul ,,regalˮ.
  4. Denumirea nucului în limba rusă este Грецкий орех. Acest fapt a generat o traducere eronată în spațiul actual al Republicii Moldova, puternic influențat de limba rusă. Mulți îl numesc Греческий орех (nuc grecesc), considerându-l a fi de origine din Grecia. În realitate, nucul a pătruns în Rusia veche din Bizanț, pe care strămoșii rușilor îl numeau Греки (,,Путь из Варяг в Грекиˮ), de unde și denumirea Грецкий орех (vezi С. Г. Жилин, Жизнь растений. Том 5 (1), Москва, Просвещение, 1980, c. 329-342).
  5. La popoarele romanice din cuprinsul Imperiului Roman, denumirea nucului derivă din latinescul nux: nuc – la români (cum s-a arătat mai sus); noce – la italieni; nogal – la spanioli. La periferia Imperiului Roman și la vecinii săi germanici și slavi însă, denumirea nucului provine de la cuvântul Walch (din germana veche): Walnuss – la nemți; walnut – la englezi; walnod – la danezi. Cu acest cuvânt (walch) erau numiți străinii, romanii, dar și românii – valahii. În limbile de proveniență slavonă, nucul se numește valah: волохський горiх – la ucraineni; orech vlassky – la cehi; orzech wloski – la polonezi.
  6. Miezul de nucă, produs complex și concentrat, conține principalele substanțe nutritive energetice: lipide (grăsimi) – 50,0-78,6%; proteine – 7,2-20,9%; glucide (hidrați de carbon, zahăr) – 4,3-15,0%, precum și substanțe minerale și vitamine. Valoarea energetică a nucilor este destul de înaltă – 612-850 kcal la 100 g de miez, în această privință aproape egalându-se cu untul. Grație valorii energetice înalte, miezul de nucă este recomandat și se aplică la restabilirea puterilor în caz de surmenare, neurastenie etc. Nucile au atras deseori atenția exploratorilor și călătorilor ca un aliment concentrat și noninterșanjabil (care nu se sintetizează în organismul uman și trebuie considerat drept hrană). Astfel, astronauții folosesc în zborurile cosmice paste și alte produse din miez de nucă, fapt prevăzut încă de K. E. Țiolkovski. Tur Heyerdahl, în călătoriile sale marine, introducea în rația alimentară a echipajului miez de nucă. Militarii americani din unitățile de desant aerian foloseau, în timpul operațiilor, tablete de ciocolată cu miez de nucă.2Ion Comanici, doctorand la Grădina Botanică (conducător științific fiind prof. V.A. Rîbin), efectuează altoirea nucului în ghivece (containere) în spațiu protejat. Arhiva privată Comanici. Foto: 1959
  1. Miezul de nucă este un produs alimentar cu efect benefic în cazul unor afecțiuni. Faptul că miezul de nucă este bogat în aminoacizi esențial noninterșanjabili (inclusiv lizina), în acizi polinesaturați (linolic, linolenic) și mononesaturați (oleic), precum și în vitamine, elemente minerale, polifenoli etc., nucile constituie un produs alimentar cu efecte benefice asupra consumatorilor în cazul unor astfel de afecțiuni cum ar fi bolile cardiovasculare, cancerul, diabetul zaharat. E demonstrată influența favorabilă a miezului de nucă în privința tensiunii arteriale. Folosirea controlată a nucilor, care ar duce la substituirea grăsimilor prin cele de nucă, permite diminuarea colesterolului în sânge, având o mare însemnătate în tratamentul și profilaxia aterosclerozei. Consumul regulat de miez de nucă în stare proaspătă contribuie, prin vitamina B1, la scindarea acidului piruvic, care se formează prin oxidarea hidraților de carbon în organism, aceasta exercitând o acțiune dăunătoare (dereglări cardiovasculare și gastrointestinale); prin intermediul vitaminei A și B2 ia parte în procesele de percepție a luminii în ochi.
  2. Miezul de nucă se utilizează în scopuri terapeutice. Medicii consideră că miezul, bogat în mangan și fosfor, trebuie aplicat pentru funcționarea normală a inimii și creierului. Fiind bogat în săruri de cupru și zinc, miezul de nucă contribuie la formarea hemoglobinei în sânge. Este utilizat în caz de anemie, deoarece conține fier și cobalt. Datorită potasiului, magneziului, iodului se folosește la combaterea bolilor nervului sciatic. Conținutul bogat de iod este recomandat pentru activitatea normală a glandei tiroide. Bolnavilor cu aciditatea sucului gastric ridicată li se recomandă să consume zilnic 25-100 g de miez de nucă. Pentru reglarea hipertensiunii se recomandă zilnic consumul a 100 g de miez de nucă cu miere de albine. Nuca contribuie la scindarea acidului lactic, care provoacă (prin acumulare) îndesarea (tasarea) țesutului muscular al inimii, iar ca rezultat apare aritmia, stenocardia, ameliorarea tensiunii. Uleiul de miez de nucă este recomandat în cazuri de conjunctivită, nefrolitiază, la ungerea arsurilor și rănilor care se cicatrizează cu dificultate. Are proprietăți de tonificare a pielii. În cosmetică se utilizează în componența cremelor împotriva ridurilor, cremelor regeneratoare pentru pielea uscată, pentru restabilirea pielii vătămate, în balsamurile pentru buze. Grăsimile nesaturate din ulei rețin apariția sclerozei, împiedică dezvoltarea celulelor cancerigene, micșorează colesterina în sânge; se folosește cu succes în cazul hepatitei cronice, ca remediu purgativ, împotriva viermilor intestinali. După operații grele și stresuri e folositor balsamul de nucă cu frunze de aloe și miere de albine în proporție de, respectiv 500 g, 100 g, 300 g. Se administrează câte o lingură de trei ori pe zi cu jumătate de oră înainte de masă. În farmacii poate fi găsit uleiul de nucă ,,Bumapoviciˮ. El conține vitaminele A, B, C, E, acizi grași seminesaturați noninterșanjabili, macro- și microelemente (zinc, cupru, iod, calciu, magneziu, fier, fosfor, cobalt), substanțe biologic active. Nucile contribuie la creșterea calității spermei și fertilității bărbaților.3Implementarea altoirii de iarnă – primăvară a nucului în gospodăria colectivă (colhoz) „Moldova Socialistă” din Ialoveni. Arhiva privată Comanici. Foto: 1962
  1. Utilizarea nucilor verzi premature și a frunzelor. Fructele premature de nuc sunt bogate în vitamina C (3000 mg %). Din fructele premature s-a obținut un concentrat lichid cu conținut în acid ascorbic de 1,0-2,0 %, acizi organici 2,3-2,9%, precum și fier, fosfor ș.a. Se recomandă în caz de hipoavitaminoză, ca remediu pentru îmbunătățirea metabolismului și în calitate de tonic general.În popor, din nuci se fac dulcețuri, marinate, tinctură, se obțin vitamine. Medicamentele preparate din nucile premature sunt recomandate în cazuri de polichistoză, afecțiuni ale rinichilor și plămânilor, infecțiuni intestinale, boli cronice de piele, pentru eliminarea paraziților intestinali. La începutul anilor 1970, geograful M. P. Todică, fost rector al Institutul Pedagogic din Tiraspol, a elaborat o tinctură din nuci premature pe bază de gaz de lampă, aplicată la tratarea mai multor maladii (radiculitei, ulcerului, polipilor, negilor, prostatitei și chiar a cancerului). Vestea despre acest preparat senzațional (numit ,,Todicampˮ) a ajuns până la Vladivostok. Se zice că însuși Leonid Ilici Brejnev, secretar general al PC al URSS, s-ar fi tratat cu acest produs. Cu toate că efectul pozitiv în urma aplicării preparatului a fost confirmat de autorități în domeniu, medicamentul așa și n-a fost recunoscut în mod oficial. Unii autori consideră cu utilizarea fructelor premature de nuc pentru obținerea concentratelor vitaminoase nu este rațională și că, în acest scop, este mai bine de folosit frunzele tinere bogate în vitamina C – 2000-2200 mg% masă verde recoltate pe la mijlocul perioadei de vegetație (iunie – prima jumătate a lunii iulie). Pentru a obține vitamina C în cantități mari, se utilizează lăstarii tineri cu frunze de la puieții de nuc cultivați în plantații speciale îndesite, care se cosesc cu combinele de 2-3 ori în decursul perioadei de vegetație. Vitamina C participă în procesul de oxidare-reducere, schimbul protetic al colesterinei, la sinteza hormonilor steroizi, formarea oxiprolinei întrebuințată la sinteza structurilor țesutului conjunctiv. Frunzele de nuc mai conțin vitaminele B1 (tiamina), P (riboflavina) și provitamina A, care, de asemenea, joacă un rol important în procesele vitale ale organismului. În medicina științifică, glicozida juglonă obținută din nuc se utilizează sub formă de unguent sau soluție hidroalcoolică în combaterea tuberculozei pielii, stafilococilor. Pentru vindecarea lupusului tuberculos a fost propus preparatul caryon, obținut din frunze de nuc. La finele anilor 1940, la Institutul Agricol din Chișinău, L. Aizenberg împreună cu colaboratorii au elaborat o metodă de obținere a juglonei, ulterior, începând cu în anul 1961, produsă la Fabrica de Produse Zooveterenare din orașul Ungheni.

10. Potrivit sintezei bibliografice a lui Alexandru Jolondcovschi, autorul cărții ,,Odă nuculuiˮ (2006), din nuci se pot realiza zeci de rețete culinare. De exemplu, din miez de nucă se pot obține 10 rețete de plăcintă, 13 rețete de torturi, 11 rețete de prăjituri, 11 rețete de biscuiți, 35 rețete de salate. Sunt consemnate 11 rețete de dulcețuri și băuturi din nuci premature. Pentru a ne menține și a fortifica sănătatea este necesar să consumăm zilnic câte cinci nuci.

 Ion Valer XENOFONTOV,

doctor în istorie

O NOUĂ LUCRARE ÎN COLECȚIA „BIOBIBLIOGRAFIE”

Lucrarea este consacrată doctorului habilitat în biologie Ion Comanici, specialist consacrat al culturii și selecției Juglandaceelor, în special al nucului comun. Profesorul Ion Comanici este autor a cca 200 de publicații ştiinţifice, inclusiv opt monografii, șase broşuri şi culegeri etc. Se prezintă portretul protagonistului în diferite ipostaze: activitatea științifică, managerială, civică etc. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

Coperta_Comanici_2018 (1)

Ion_Comanici_biobibliografie_internet

CARTEA LUNII IULIE

Gheorghe Baciu, Mihai Eminescu: realități și erori, Chișinău, Combinatul Poligrafic, 2018, 172 p. ISBN 978-9975-129-41-1.

Este salutabilă intenția profesorului Gheorghe Baciu de a edita o carte revăzută și completată, cu denumirea „Mihai Eminescu: realități și erori”, care demonstrează necesitatea unei cercetări complexe ale rămășiților pământești ale poetului, prin care s-ar obține răspunsuri întemeiate, axate pe cercetări făcute de profesioniști.

Acad. Mihai Cimpoi

 

Print

CERCETĂRI ENCICLOPEDICE

Константин М. Манолаке, Ион В. Ксенофонтов, Спорт и олимпийское движение в системе энциклопедических исследований Республики Молдова //Вопросы энциклопедистики: [сб. ст.]. Вып. 7, Уфа, Башк. энцикл., 2018, c. 101-108

VE_2018 - Copie_101

Vezi

VE_2018 – Copie

CITATUL ZILEI

2 процента людей — думает, 3 процента — думает, что они думают, а 95 процентов людей лучше умрут, чем будут думать.

Бернард Шоу, британский (ирландский и английский) писатель, романист, драматург, лауреат Нобелевской премии по литературе.

DEPORTĂRI ȘI DESTINE

POVESTEA CÂINELUI STALIN

 Dimensiunea psihologică a represiilor staliniste, de esență politico-ideologică, a vizat imobilizarea societății pentru o eventuală rezistență împotriva sistemului politic. Pe larg a fost utilizată sintagma „pe cei fără culpă nu-i pedepsim”. Lipsurile de bunuri materiale, pauperizarea maselor au generat intensificarea agresiunii emoționale și necesitatea de a identifica adversarul, potrivit formulei „cine-i de vină?”. A fost un steriotip al psihologiei de masă, utilizat abil de I. V. Stalin (1878–1953), secretar general al PC al URSS (1922–1953) și prim-ministru al Uniunii Sovietice (1941–1953), care a divizat societatea în „ai noștri” și „dușmani”.
Pe acest fundal, specificăm faptul că politica lui Stalin în Moldova sovietică, ca și în alte republici unionale, după cel de-al Doilea Război Mondial a însemnat teroare, foamete, anxietate, deportare, colectivizare și pauperizare. Criza sociopsihologică prin care trec cetățenii Republicii Moldova este o consecinţă directă a terorii staliniste. Frica față de autoritatea centrală, obediența excesivă a cetățeanului față de elementul politic – în mod special față de conducătorul autoritar – au generat o fobie în fața subzistenței, a supraviețuirii fizice. Indiscutabil, a existat un segment al populației care s-a împotrivit sistemului prin diferite modalităţi, inclusiv prin refuzul de a se înscrie în colhoz (așa-numiții, edinolișnici). Au existat și situații elucubrante, în care oameni au devenit victime ale sistemului politico-ideologic din motive stupide. Cercetătoarea româncă Mariana-Alina Urs a depistat în arhivele din România o formă ciudată de protest – „Cazul pisicii Bombonica”. Este vorba de o femeie care, în semn de doliu pentru decesul lui Stalin din 5 martie 1953, a legat de coada pisicii Bombonica o panglică de culoare bleumarin, afirmând că este în doliu. Femeia a fost prinsă și pedepsită de autorități.

IMG_2948

Familia lui moș Panchiușa Cătărău (93 de ani) din s. Olănești, rn. Ștefan-Vodă a fost deportată în Siberia (1949) deoarece socrul acestuia și-a numit câinele Stalin. Foto: Ion Valer Xenofontov, 9 august 2017

  În acest sens consemnăm și cazul din RSS Moldovenească a lui Pantelimon Cătărău, fixat de autoriI studiului de față în contextul unui interviu realizat la 9 august 2017, în satul Olănești, raionul Ștefan-Vodă. Olăneșteanul a fost deportat în Siberia în urma unui motiv nostim…
Pantelimon Cătărău, născut în 1925, s-a însurat în anul 1946 cu o fată bogată, socrul acestuia  „avea un câine căruia i-a pus numele Stalin! Când au venit rușii, l-au pârât la KGB-iști și pentru asta l-au luat pe 25 de ani la pușcărie”. Moș Alexei, socrul lui P. Cătărău „era un moșneag zdravăn, avea și o femeie zdravănă, din Olănești. Deținea o livadă mare… în locul căreia pe urmă s-au făcut 10 case”.
Nu se cunosc persoanele care au fost implicate în actul de trădare: „Cine l-o fi pârât? Vreun lucrător care activa la el..? Noaptea au venit și l-au arestat”. „În seara aceea când ne-au luat în Sibiri, a venit o curvă de miliție, pe care l-am cinstit, l-am hrănit și i-am cântat… putea să-mi spună: în noaptea asta fugi că o să te ia în Sibiri! Dar, la ora 2, acesta a venit cu trei soldați străini, ruși… Numai intră în casă și spuse: Cătărău Pantelei Lukovici siudenii v Sibiri na vekov, vekov! Și zic: da pentru ce, ce am făcut eu? N-am nimic, sunt sărac, am tată, mamă, surori, frate? Ei, te legăm și o să te sui în mașină acum, îmbrăcate cu ce vrei și srok îți dăm jumătate de ceas!”. Astfel, Pantelimon Cătărău a fost deportat împreună cu soacra, soția și copilul minor: „Când m-au luat în Sibiri, cu nevasta aveam o fetiță, Nina”.
Urmează drama pregătirilor de deportare, a pregătirilor de rezerve alimentare sumare pentru a se deplasa într-un spațiul intrus și scena implicării rudelor în tendința de a bara exilul: „Aveam jumătate de sac de făină de grâu și oleacă de brânză… Eram eu, femeia, copilul, și baba (soacra). Noi trăiam în casa socrilor, de-acolo ne-au luat. Ei aveau două rânduri de case… și când m-am însurat cu fiica lor, nouă ne-au dat una… Am vrut să fug, dar mai nu m-au împușcat, am avut noroc că m-am aplecat… Nu fi prost că o să te împuște, trebuie să te duci..! M-au speriat.., ne-au suit în mașină și au mai mers pe la 7 case, și după ce i-au luat pe toți ne-au dus la Comitetul Executiv Raional … Tata și mama au știut că ne-au arestat, și s-a dus tata la președintele Comitetul Executiv Raional și i-a zis: de ce îl trimiteți pe copilul meu în Sibiri, că el este sărac, toată familia noastră e săracă..! Președintele când le-a dat o blende, mama a căzut…, s-a julit și a început a plânge…”.
Scenariul deportării include geografia exilului, intinerarul: „Pe noi ne-au dus la Căușeni la stație, trei zile ne-au ținut până i-au grămădit pe toți și după aceea ne-au ambarcat în vagoanele de vaci… era o căldură, muream de sete, fetița plângea, soția îi dădea sân, ne aduceau apă… 12 sau 18 zile am mers cu trenul până am ajuns…”.
După un traseu dificil, familia deportată a ajuns în regiunea Kurgan, raionul Safakulievsk, sovhozul Elansk. Aici erau mai mulți moldoveni, care au fost intimidați de către reprezentanții anumitor instituții: „săracii moldoveni, când ne-au dus noaptea într-o pădure, nu era nimeni acolo, și-au venit trei generali și ne-au judecat pe loc… mie mi-a zis să mă iscălesc să sunt deportat pe toată viața, la care eu am zis: da nu mă iscălesc că nu sunt vinovat! Semnează, dacă vrei să trăiești !”.
Apoi a urmat trierea și condițiile precare de trai: „ne-au dus într-o școală, acolo erau niște ploșnițe, măi frate! A doua zi au venit mașini și ne-au împărțit pe secții.”. În fiecare bordei a fost plasată câte o familie: „Eu am căzut la un om calic, bătrân, el și femeia. Casa lui era plină cu ploșnițe, ne-au dat un pat, noaptea aprindeam un bec și toate ploșnițele veneau la mine. Nu se ducea să o mănânce pe soacră-mea, soție sau copil, da veneau toate doar la mine. Aveam bube, mușcăturile de la ploșnițe se făceau umflături și toată noaptea plângeam… După ce ne-au împărțit la lucru, m-am dus la administrator și i-am zis că nu mă pot odihni din cauza ploșnițelor. El atunci mi-a dat niște benzină și mi-a zis să scot patul, să fac curățenie și să ard în încăpere ceva benzină ca să moară ploșnițele…”.
A urmat edificarea propriei locuințe: „pământul era ca țelina… mergea plugul, făcea brazdă ș-apoi făceam gard din nuiele, puneam brazde cu sârmă și le ungeam… am făcut bordeiul acela la două familii, am stat cu o familie din Antonești. Deasupra am pus toli care nu permitea să treacă apa când ploua, atunci când ningea omătul era așa de mare că ne părea că ne înădușim… am mai pus și niște țevi din fier ca să țină…”.
De menționat că deportații nu trebuiau să fie din aceeași localitate: „Eram doi din Olănești, o familie din Purcari, vreo trei familii de bulgari, eram împărțiți ca să nu fim toți dintr-un loc…”.
Alimentația era una precară, ceea ce putea agrava și mai mult starea de sănătate a celor deportați: „pâinea era acră, din secară… eu bolnav cu ulcer stomacal  ziceam că nu mai scap, aici îmi cântă cucul..! ”.
În Siberia a fost luată și icoana din casă, fiind menținute astfel ritualurile creștin-ortodoxe: „De-acum când s-a născut acolo a doua fată, erau două familii din Olănești și m-am rugat de dânșii și de upravleaiușcii să-mi dea o căruță. La vreo 40 km, într-un raion, era o biserică care lucra, acolo, așa cum scrie cartea, am botezat fetița…”. Morala creștină, a fost cea care l-a ghidat în viață: „De mic am iubit rugăciunile, și aveam frică de Dumnezeu, îmi era frică să nu fac rău, să nu sudui, să nu fumez, să fiu cuminte!”.
Componența etnică, religioasă și socială din așezare era una pestriță, iar necunoașterea particularităților acestor realități putea genera și situații punitive: „erau acolo tot de alde noi ridicați sau pușcăriași…, erau tătari… femeile lor erau îmbrăcate în roșu și nu li se vedea fața, erau îmbrobodite. Când veneau la fântână să ia apă noi le vedeam… odată, unu când mi-a dat o palmă, că n-aveam voie să le privim… erau frumușele, dacă erau tinere… nația lor – toți musulmani, aveau 3-4, 5, 6 copii, da trăiau într-o sărăcie lucie, în niște bordeie..”. Focul în bordei era făcut inițial la o placă de fontă, ulterior au zidit o sobă.
Întoarcerea din Siberia a fost intermediată de rudele apropiate, care au apelat la autorități în vederea eliberării: „am avut noroc că fratele meu, Visarion, două săptămâni a șezut la Moscova sub păreții Kremlinului.  Fratele meu era învățător la raion în Cimișlia, și i se plângea unui general..: Uite, tata îi acasă, surorile – acasă, da pe fratele meu l-au luat în Siberia, au zis că a avut cu nemții magazin, a fost „vrag naroda” și l-au luat în Sibiri! Ș-atunci generalul i-a zis că-i face o cerere să se ducă la raion, la Olănești, la sovietul sătesc, și acolo să facă o jalbă pe care să o iscălească 70 de oameni, iar la final să confirme președintele că ceea ce s-a spus despre fratele lui, adică despre mine, nu e drept… Peste vreo 2-3 ani de zile, fratele meu s-a dus și a scris la președintele Sovietului Suprem… A trecut cât a trecut, da eu scriam jalbe și jalbe… și părinții scriau jalbe, și Visarion scria, da venea refuz. Când au trimis special KGB-ul de la Moscova în sat,  cei care s-au iscălit au venit și au confirmat că nu eram vinovat…”.
Drumul spre casă a fost precedat de elementele configurate din mentalul colectiv, specific lumii rurale, ancorate în misticism dar și în credințele populare: „Am visat că a venit un avion și s-a așezat pe bordeiul nostru, pe care parcă deja îl turtea și noi ne înădușeam. Între timp unul a ieșit din avion și a zis: ia familia și pleacă acasă..! Soacra-mea dormea după sobă, iar noi într-un pat… Atunci m-am sculat și plângând i-am spus visul… la care ea îmi zice: Panchiușa, tu degrabă o să te duci acasă, da mie n-o sa-mi deie voie! La scurt timp m-au chemat la raion… Era o iarnă, măi frate! M-am îmbrăcat și m-am dus la KGB, acolo unde mă controla. Da de câte ori mă chema îmi spuneau că am fost refuzat, era un uzbec… pe urmă era un locotenent superior, Sokolov. Când au ajuns documentele, de la raion au venit să mă cheme, noaptea nacialnicul mi-a dat pâsle, cojoc, un harmăsar, și am plecat. Acolo m-au întrebat: Îți place viața aceasta? Îmi place, dar nu pot suporta acest frig.! Da el: așează-te! Mă așează pe un scaun, deschide o ladă din fier și zice: Stai liniștit! Cătărău Pantelei Lukovici are drept să se întoarcă în Moldova pentru totdeauna. I-ați soția și copiii, dar pe bătrână s-o lași! Ulterior, soacra e revenit și ea în RSS Moldovenească.
În anul 1957, Pantelimon Cătărău a revenit acasă, iar viața personală a acestuia a luat o altă turnură.
Din cele relatate, putem estima că studiu de caz reflectă o biografie individuală marcată profund de parcursul istoric tumultuos, de conjunctura aleatorică și anecdota tragică a unui destin individual conectat la „marea istorie”.

Ion Valer XENOFONTOV,

Lidia PRISAC, doctori în istorie

Sursă: Literatura și Arta, nr. 24 (3797), joi, 14 iunie 2018

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Vasile Caterev (Cătărău) (n. 6 octombrie 1937, Olănești, rn. Ștefan-Vodă), deportat în primul val (12–13 iunie 1941). Foto: IVX, 10 august 2017

 Notă: „Sunt Cătărău, dar am fost ridicați și mi-au zis Caterev, în Kazahstan, dar de fapt sunt Cătărău, dar în documente sunt Caterev… în 1941 ne-au ridicat, nu aveam nici 4 ani… Pe noi ne-au despărțit, pe bărbați i-au luat în Sverdlovsk, pe noi, familia, în Kazahstan și în satele de acolo ne-au dus, și s-a început războiul…”

Fragment din interviul realizat de Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov cu Vasile Caterev (Cătărău). Data și locul de realizare a interviului: 10 august 2017, s. Olănești, rn Ștefan-Vodă

IMG_3341

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Secvență de la conferința științifică internațională „Perspectivele și problemele integrării în spațiul european al cercetării și educației”. Universitatea de Stat din Cahul „Bogdan Petriceicu Hasdeu”. Foto: IVX, 7 iunie 2018 .

De la stânga la dreapta: prof. univ., dr. hab.  Andrei Popa, rectorul instituției (la tribună), dr. conf. univ. Costin Croitoru, cerc. șt. coord. Muzeul Brăila „Carol I”, dr. conf. univ. Sergiu Cornea, prorectorul instituției, drd., lect. sup., Ludmila Roșca-Sadurschi.

 

IMG_0164