ETERNUL ÎNDRĂGOSTIT

Poezia lui Vitalie Gaiceanu este alchimia diferitor stări. De data aceasta e starea agitată a unui etern îndrăgostit care se rupe de lumea existențială (materială) și evadează în neant cu iubita sa. Iubita mai este nimită muză, regină, crăiasă, zână, tânără, preafrumoasă, mireasă, soție, lumină, dulce inimioară, primăvara, ea, tu. Dihotomismul este al celor doi artiști, al creatorului mixt – unul îl crează pe celălalt. Este reflecția în oglindă a fiecăruia în parte („Să înflorim ca două flori”). E singuraticul în căutarea ființei dragi configurat spre final „în două stele”. Geografia parcursă de amorizați este una imensă: de la galaxii de aur și până la Ungheni…
Universul poetic este tacticos aranjat pe substratul teluricului, al habitatului aflat în deplină armonie cu sensul evadării din cotidian și transcenderii spre/din dincolo. Dialogul este în monolog, iar monologul este o reflecție a trăirilor sublime cu ființa iubită, redescoperită prin alter ego. Versul poetului transcende spre esența ontogonică, cea a dorului.
Coloritul poetic e unul încărcat și marcat de imagini de: purificare (ghiocel, fulgi de nea, lacrimă), contemplare (monolog, gânduri, romanticul singuratic, melancolicul), contraste (cer-pământ, vară-iarnă, noaptea sumbră-scânteie de lumină, zâmbetul plânge), metafizică (fata-floare), gastronomie (cafeaua), metafore (curg cuvinte, ochi de foc, metafore ce înfloresc), tranzit existențial (nucul), rațional („hipotalamusul s-apinde”), emoțional (afecțiune), carnal („ne măsurăm cu buze corpul”, orgasm), comunicațional (scrisori), războinic (ostașii, haita), suferință (simnt, lăcrimioara, durere).
Lugimea versurilor este una mică (3 strofe), medie (5 strofe) însă poate ajunge și cote uriașe (110 catrene!).
Cel de-al treilea volum de poezie a lui Vitalie Gaiceanu – marcat simbolic de trinitatea de cuvinte „Dor de tine” – marchează un salt uriaș spre lumea îndrăgostăților. Este doar lumea lor! Una plină de sensibilități și de taine. Da, în timp cei doi devin trei:
„Doar tu și eu
Și anii cei
Când ne iubeam ca niște zei”.
Dr., conf. univ. Ion Valer XENOFONTOV