La moșia din satul Volovița (actualmente, raionul Soroca), unde au locuit mai multe generații de Nedzvețchi, până în iunie 1940. Casa cu două nivele a fost naționalizată de autoritățile sovietice în 1940, iar în anii 1950 a fost distrusă în urma unui incendiu. De la stânga la dreapta, primul rând: Petru Nicolaevici (6.10.1882–31.10.1957), profesor la Colegiul Agrar din or. Soroca, membru al Asociației Generale a Inginerilor din România, deportat în anul 1949 în Șadrinsk, regiunea Kurgan, unde și a fost înmormântat; Nina Nicolaevna (1887–1957), profesoară de matematică, absolventă a primului Gimnaziu de Fete din Chișinău; Glicheria V. Nedzvețchi (Tarcevscaia) (1846–1920); Mihail Nicolaevici (1885–1942), inginer, arhitect, a edificat mai multe locuințe în orașul Soroca, a decedat împreună cu soția Vera în timpul deportării în regiunea Tomsk, iar fiica lui Ariadna s-a întors la Soroca și a lucrat contabilă până la sfârșitul vieții, a fost reabilitată și o parte din averea familiei i-a fost restituită; rândul doi: Vladimir Nicolaevici Nedzvețchi (15.07.1868–20.06.1920), procuror de Varșovia, apoi de Odesa, a murit în Odesa în timpul „terorii roșii”. A fost fiul mai mare din familie, iar după decesul tatei (octombrie 1897) a ajutat financiar familia; Glicheria Vasilevna NedzvețcaiaTarcevscaia (12.10.1846–16.10.1920); Dumitru Chihai cu fiica Larisa și soția Lidia Nicolaevna Nedzvețchi-Chihai (1877–1951, a plecat în anii 1930 în Timișoara); Serghei Nicolaevici Nedzvețchi (1873–1940), economist, administratorul moșiei. Foto: iunie 1910. În fotografie lipsesc ceilalți copii ai lui Glicheria și Nicolai Nedzvețchi: Nadejda Nicolaevna (1872–1905), soră de caritate; Claudia Nicolaevna (31.05.1891–17.04.1972); Ludmila Nicolaevna (1870–1940 ); Vera Nicolaevna (1875–1936).

Arhiva acad. A. Sidorenko