RĂZBOI sau PACE (Pseudo-jurnal de pe frontiera de Est), de Alina Mungiu-Pippidi

O carte cu însemnări ale autoarei prin regiuni din fosta URSS și Caucaz, experiența și înțelegerea evenimentelor politice, a liderilor care au marcat realitățile și unele din națiuni, în contexte geopolitice diferite. Plecând de la experiența autoarei în analizele pe teren a diferitor situații, elaborând mai multe rapoarte pentru diferite organizații internaționale, în regiunea estică, unde frontiera a fluctuat “în funcție de interese geopolitice”(p.227), dar și amintirile propriei familii, face niște constatări, care deși nu ne plac, sunt realiste.
Alina Mungiu-Pippidi este profesor de științe politice, sora regizorului Cristian Mungiu, care a publicat o carte despre străbunicii și bunica lor de la Cahul, care a plecat în 1940 la Iași (cumpărând acolo Casa Constantin Stere). E căsătorită cu istoricul Andrei Pippidi, nepotul lui Nicolae Iorga. Cartea lui Cristian Mungiu, a fost prezentată în 2024 la Cahul, în prezența Președintei Republicii Moldova și Președintelui Parlamentului Republicii Moldova. Străbunicul ei a fost șeful închisorii din Cahul, în perioada Regatului, fiind ulterior de sovietici condamnat la moarte, iar soția sa deportată. Cei care au rămas aici, au fost omorâți.(p.159)
Ideea de bază a cărții este că trebuie să înțelegem realitățile geopolitice din perspectivă istorică și mai ales, ținând cont de raportul de forțe și consecințele confruntărilor pentru toate părțile. Cea mai mare parte a cărții vizează starea războiului actual dintre Rusia (care finanțează fabrici de troli în multe țări, finanțează instituții și persoane occidentale …. partide etc.)(p.175) și Ucraina, dar și reflectarea asupra cauzelor și mai ales a opțiunilor care sunt: a continua războiul sau a găsi soluții realiste de pace. “Nimic nu îți spune mai mult despre o cauză decât felul în care e purtat războiul”. (p.23) S-au format două tabere, cei care susțin continuarea războiului pînă la o pace justă, deși nu se știe cum poate fi realizată practic, și cei care cer pacea, dar fără să ofere opțiuni acceptabile de ambele părți. Vorbește despre modul cum Estul și Occidentul își văd prioritatea investițiilor, că rușii și “investiția lor în propagandă a fost mult mai rentabilă decât cea a americanilor în scuturi”.(p.114), or legat de SUA, autoarea consideră că ei “nu ascultă întotdeauna de aliați și nu valorifică destul varietatea de expertiză care există în sânul Occidentului.”(p.126) Autoarea consideră că deși a trecut ceva timp după destrămarea URSS, “Occidentul nu înțelege nici azi cu ce cost a venit libertatea pentru ruși.”(p.41)
“Speranța că Europa geografică va deveni cândva o Europă politică era foarte prezentă la toți primarii din localitățile de graniță …”(p.90)
“În materie de energie nu există Europa, ci numai state membre cu interese diferite.”(p.106)
“Cu ursul nu poți câștiga la trântă ….trebuie o strategie mai complexă, eșalonată în mai multe etape.”(p.128)
“Când promovezi oameni fără caracter, ajungi următoarea lor victimă.”(p.149)
“Fără adevăr, deciziile luate de lideri se plătesc în mai multe vieți de către oamenii de rând, nu există responsabilitate și nimeni nu dă socoteală.”(p.172)
“Educația – și numai educația de calitate – poate da oamenilor discernământul de a înțelege ce se întâmplă pe lume acum când informația a ajuns la îndemâna tuturor, dar nu și cultura.” (p.181)
“Comunitățile din acesta parte a lumii împărtășeau o teamă de a fi șterse de pe hartă, în urma traumelor istorice, și au văzut în UE singura identitate care le permitea să-și păstreze propriile națiuni într-un context cu vecini puternici…. După mitinguri pentru recunoașterea limbilor proprii și eliminarea statutului privilegiat al limbii ruse, au venit rapid și contestările frontierelor.”(p.215)
“Numai că, înainte de orice, UE ar trebui sa lămurească dosarul frontierelor care au rămas în aer după destrămarea URSS – și să o facă împreună cu Rusia, dar și cu statele, regiunile și grupurile afectate, ca să închidă definitiv conflictele active și înghețate.”(p.235)
“Ca noua ordine mondială să fie pașnică, sunt necesare frontiere ale unor sfere de influență, pentru a evita ciocniri.”(p.249)
“Am avut Rusia la picioarele noastre în anii nouăzeci, dar nu am reușit să o înfrângem. Nu am știut ce să facem cu ea. Acum șansele sunt mult mai mici.”(p.252)
“Pacea e totdeauna oportună, dacă reușești să o închei și să o menții.”(p.253)
“Alegerea nu este între pace și război. Ucraina nu a ales să fie atacată de ruși și caută să aleagă între diferite formule de pace, niciuna justă, dar poate unele sunt mai sustenabile… dacă pacea nu căuta și nu găsește o formulă de frontieră viabilă între Europa și Rusia, care să țină măcar cât a ținut frontiera Finlandei după al doilea război mondial, nu doar o linie de armistițiu prin mijlocul Ucrainei, există riscul ca pacea care urmează să fie la fel de inutilă precum a fost războiul… Pe scurt, au îngustat semnificativ alegerile urmașilor noștri.”(p.262-263)

Nicolae Dandis,
Primar de Cahul