CÂND O STRADĂ DEVINE O LECȚIE DE ISTORIE

De aproape patru decenii merg, zi de zi, pe străzile capitalei. Le-am văzut schimbându-se, uneori încet, alteori aproape de nerecunoscut. Fiecare zi îmi aduce ceva nou sau, poate, ceva vechi pe care îl redescopăr cu alți ochi.
Îmi place să privesc oamenii. Mă bucur când întâlnesc chipuri luminoase, oameni care poartă în privire bunătate și liniște, dar mă bucur și mai mult atunci când văd curiozitate. Pentru că omul curios vrea să afle, să înțeleagă, să descopere. Iar curiozitatea este, poate, una dintre cele mai frumoase forme ale inteligenței.
Astăzi, o simplă vizită la o filială EximBank, de pe strada Mihail Kogălniceanu, s-a transformat într-o întâlnire pe care nu cred că o voi uita prea curând.
Când am cotit pe strada Șciusev, m-am întâlnit cu câțiva oameni care, după ce și-au cerut scuze că mă deranjează, m-au întrebat în limba engleză dacă le pot spune câte ceva despre două case asupra cărora li se oprise privirea.
Trebuie să recunosc: din primele secunde am făcut un mic gest prin care le-am dat de înțeles că nu cunosc limba engleză. Dar imediat, un tânăr care mergea pe stradă sa oprit și mi-a spus că, dacă doresc, îmi va fi cu drag traducător.
Și atunci a început o conversație frumoasă. Le-am povestit despre doi mari artiști ai teatrului și cinematografiei moldovenești – Constantin Constantinov și Ecaterina Cazimirova, un cuplu artistic emblematic pentru cultura noastră și pentru generația de actori care a contribuit la dezvoltarea teatrului și cinematografiei din Republica Moldova.
Pe măsură ce le vorbeam, parcă se deschidea în fața mea o ușă către trecut. Mi-am amintit de filmele în care i-am văzut, de spectacolele lor și, mai ales, de anii copilăriei.
Țin minte că, prin anii ’70, atunci când în sat veneau de la Chișinău trupele de artiști, colhozul punea la dispoziție patru mașini. Acestea erau așezate într-un anumit fel, unindu-și caroseriile, iar pentru câteva ore deveneau o adevărată scenă.
Spectacolul se desfășura lângă izvor, într-un loc cu iarbă verde și multe sălcii. Pentru noi, copiii de atunci, era un adevărat eveniment. Veneau artiști de la Chișinău și aveam impresia că lumea întreagă cobora pentru câteva ore în satul nostru.
Mai târziu, în sat s-a construit o estradă de vară, iar eu mă așezam de fiecare dată în primul rând. Voiam să-i văd pe artiști cât mai aproape, să le văd chipurile, gesturile, emoția.
Poate tocmai de aceea, atunci când am început să le povestesc străinilor despre Constantin Constantinov și Ecaterina Cazimirova, nu le vorbeam doar despre niște nume din istoria teatrului. Le vorbeam despre oameni pe care îi păstram în propria mea memorie.
Aș fi vrut să le spun mult mai multe, dar timpul era sub semnul întrebării. Așa că le-am rezumat câteva lucruri importante și le-am recomandat să caute pe YouTube filmele în care au jucat cei doi mari artiști.
După aceea, conversația noastră s-a îndreptat spre celălalt nume legat de această stradă: Alexei Șciusev, renumitul arhitect, istoric și teoretician al artei, una dintre personalitățile importante ale arhitecturii din Imperiul Rus și, mai târziu, din Uniunea Sovietică.
Le-am spus câte ceva despre activitatea sa, despre formarea sa la prestigioasa Academie de Arte din Sankt Petersburg și despre preocupările sale pentru arhitectură, restaurarea monumentelor istorice și proiectarea unor edificii în stilul neorusesc.

Și atunci am realizat încă o dată că acele două case în fața cărora se opriseră privirile oaspeților nu sunt doar niște construcții vechi și frumoase.
Sunt locuri care păstrează urmele unor oameni. Iar o stradă poate deveni, pentru cine știe să privească, o adevărată carte de istorie.
Poate că străinii aceia nu se așteptau ca, oprindu-mă pe stradă, să primească o mică lecție despre teatru, cinematografie, arhitectură și despre oamenii care au lăsat ceva în urma lor.
Iar eu nu mă așteptam ca o simplă plimbare spre bancă să-mi aducă aminte de copilărie, de spectacolele din sat, de artiștii pe care îi priveam cu ochii mari și de emoția pe care o aveam atunci când acele patru mașini se transformau, pentru noi, într-o scenă adevărată.
Ne-am luat rămas-bun după un dialog care, pentru mine, a fost unul dintre acele momente mici, dar prețioase, pe care viața ni le oferă fără să le anunțe.
Am rămas cu bucuria privirilor lor atente, cu întrebările lor, cu curiozitatea lor și, mai ales, cu sentimentul că cineva a dorit să cunoască.Să cunoască două case. Să cunoască doi artiști. Să cunoască un arhitect. Să cunoască puțin din orașul nostru.
Și poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase forme prin care putem face cunoscut Chișinăul: nu doar arătându-i străzile și clădirile, ci spunând poveștile oamenilor care au trecut prin ele.
Un oraș trăiește prin memoria oamenilor săi. Iar astăzi, pentru câteva minute, pe o stradă din Chișinău, memoria mea s-a întâlnit cu curiozitatea unor oameni veniți de departe.
Și a fost o întâlnire frumoasă.

Veronica Pîrlea-Conovali , scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

MASĂ ROTUNDĂ „ACADEMICIANUL DEMIR DRAGNEV. OMAGIU LA 90 DE ANI”

Miercuri, 23 septembrie 2026, Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova, în parteneriat cu Secția Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a Academiei de Științe a Moldovei, invită publicul la masa rotundă „Academicianul Demir Dragnev. Omagiu la 90 de ani”.

Evenimentul va avea loc începând cu ora 15.00, în Sala de conferințe a Bibliotecii Științifice „Andrei Lupan” (Institut) a Universității de Stat din Moldova (Chișinău, str. Academiei nr. 5).

La masa rotundă vor participa: acad. Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei; dr., prof. Igor Șarov, prorector pentru dezvoltare strategică și parteneriate al Universității de Stat din Moldova; dr. hab. Constantin Manolache, Biblioteca Științifică „Andrei Lupan” (Institut) a Universității de Stat din Moldova; acad. Andrei Eșanu, membru de onoare al Academiei Române, Institutul de Istorie al USM; dr. Igor Bercu, decanul Facultății de Istorie și Filosofie a USM; acad. Valeriu Pasat, Institutul de Istorie al USM; dr. hab., prof. univ. Gheorghe Postică, membru de onoare al Academiei Române, Institutul de Istorie al USM; dr. Vitalie Ciobanu, directorul Agenției pentru Știință și Memorie Militară; dr., conf. univ. Silvia Chicu, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău; dr. hab., prof. univ. Valentin Tomuleț, Facultatea de Istorie și Filosofie a USM; dr. hab., conf. univ. Igor Cereteu, Institutul de Istorie al USM; dr., conf. cerc. Vlad Mischevca, Institutul de Istorie al USM; dr., prof. univ. Emil Dragnev, directorul Departamentului Istoria Românilor, Universală și Arheologie al USM; m. c. al AȘM Liliana Condraticova, secretar științific general al AȘM; dr. Ion V. Xenofontov, Facultatea de Istorie și Filosofie a USM.

Cu prilejul celei de-a 90-a aniversări, va fi organizată expoziția de fotografii „Academicianul Demir Dragnev – nonagenar” și va fi prezentată culegerea de documente „Istoria științei”, volumele I–II.

Masa rotundă va fi moderată de m. c. al AȘM Gheorghe Cojocaru, directorul Institutului de Istorie și membru de onoare al Academiei Române, și de dr. hab., conf. univ. Igor Cereteu, Institutul de Istorie al USM.

La manifestare sunt invitați membri titulari, membri corespondenți și membri desemnați ai secțiilor de științe ale AȘM, cadre didactice, cercetători, istorici, precum și toți cei care au colaborat și continuă să conlucreze cu academicianul Demir Dragnev.

Evenimentul este deschis reprezentanților mass-media.

Mem. cor. Liliana Condraticova

Sursă: https://asm.md/masa-rotunda-academicianul-demir-dragnev-omagiu-la-90-de-ani

ISTORIA CARE NE UNEȘTE – O LECȚIE DESPRE BASARABIA ȘI MAREA UNIRE

Anul școlar 2026–2027 a început, iar odată cu el a început și o nouă călătorie prin istoria neamului nostru. Pentru elevii clasei a XII-a de la Colegiul Național de Coregrafie din Chisinău această călătorie îi poartă, în aceste zile, spre două teme fundamentale ale istoriei României: „Basarabia în anii 1917–1918” și „Marea Unire din 1918”.
Sunt două teme care se completează și care ne apropie de unul dintre cele mai importante momente din istoria poporului român – Marea Unire din 1918, eveniment care, după 108 ani, continuă să ne vorbească despre idealul de unitate, despre curaj, responsabilitate și despre generația de oameni care a avut puterea să transforme un ideal național în realitate.
La orele de istorie încerc, de fiecare dată, să depășesc limitele manualului și să le ofer elevilor materiale suplimentare care să le îmbogățească informațiile și să le dea posibilitatea de a privi evenimentele istorice din mai multe perspective. Cred că o lecție de istorie devine cu adevărat vie atunci când elevul are în față nu doar un text din manual, ci și o fotografie, o hartă, un document, o mărturie sau o publicație care îl ajută să descopere și să înțeleagă mai bine trecutul.
În acest context, astăzi am folosit ca material didactic suplimentar revista nr. 53, „Cei ce ne-au dat nume – Unirea – lecție de istorie – Formarea României Mari – cronologie după Constantin Kirițescu”, avându-l ca autor pe domnul Mircea Cosma , editată la Ploiești în anul 2026.
Revista este bogată în informații, documente și fotografii, iar toate acestea reprezintă un sprijin important pentru elevi în înțelegerea perioadei istorice și a evenimentelor care au dus la realizarea României Mari.
Pe coperta revistei se află harta României Mari, sigla Societății Cultural-Istorice „Mihai Viteazul”, precum și simbolul Ordinului Dragonului (Societas Draconistarum), un ordin cavaleresc medieval.
Dragonul verde, încolăcit în jurul crucii roșii, reprezintă simbolul ordinului, fondat în anul 1408 de regele Sigismund de Luxemburg. Ordinul a avut ca obiectiv apărarea creștinătății și lupta împotriva expansiunii otomane.
În istoria spațiului românesc, acest simbol are o semnificație aparte, fiind legat de figura lui Vlad al II-lea Dracul, tatăl lui Vlad Țepeș. De la numele lui Vlad al II-lea „Dracul” provine și numele sub care fiul său, Vlad Țepeș, a rămas cunoscut în istorie și în legendă.
Pe partea opusă a copertei este prezentat Parcul „Constantin Stere” de la Bucov, un important ansamblu memorial dedicat lui Constantin Stere, scriitor, jurist și om politic originar din Basarabia, cunoscut pentru rolul său în susținerea unirii Basarabiei cu România în anul 1918.
Parcul se întinde pe o suprafață de peste 100 de hectare și cuprinde alei, spații verzi, monumente și Aleea Scriitorilor, unde se află busturile mai multor personalități importante ale culturii române, printre care Nicolae Iorga, Mihail Sadoveanu, Octavian Goga, Alexei Mateevici, Liviu Rebreanu și alții.
Tot aici sunt omagiați și marii patrioți basarabeni care au contribuit la înfăptuirea Unirii din 1918: Ion Inculeț, Pantelimon Halippa, Daniel Ciugureanu și Vasile Stroescu, alături de generalul Alexandru Averescu și de alte personalități ale spațiului românesc.
În parc se află și Muzeul Memorial „Constantin și Ion Stere”, amenajat în fostul conac al familiei Stere. Muzeul păstrează obiecte, fotografii, cărți și manuscrise legate de viața și activitatea acestei importante personalități.

Pentru elevi, întâlnirea cu astfel de materiale reprezintă mai mult decât o simplă completare a lecției. Este o invitație la cunoaștere, la reflecție și la redescoperirea unor oameni și evenimente care au contribuit la construirea României de astăzi.
Istoria trebuie să rămână vie în memoria noastră, iar școala are un rol important în transmiterea ei către generațiile tinere. De aceea, orice material care îi apropie pe elevi de document, de imagine și de mărturia trecutului merită valorificat.
Mulțumesc frumos domnului Mircea Cosma pentru donația făcută și pentru preocuparea de a aduce în atenția tinerelor generații pagini importante din istoria României.
Îi doresc multă sănătate, putere de muncă și noi realizări în activitatea sa dedicată promovării istoriei și memoriei naționale!
Istoria care ne unește trebuie cunoscută, respectată și transmisă mai departe.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare,
Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România,

CARTEA – FEREASTRĂ SPRE MEMORIA LUMII ȘI PUNTE ÎNTRE OAMENI

O carte este, pentru mine, o fereastră spre mintea umană și un păstrător al memoriei colective. Dincolo de pagini și coperți, ea este un instrument de călătorie în timp și spațiu, o punte nevăzută care leagă prezentul de trecut, cititorul de autor și sufletul unui om de sufletele altor oameni, trăitori în timpuri și lumi diferite.
Cartea este liantul care poate apropia un cititor din prezent de un autor care a trăit acum zeci, sute sau chiar mii de ani. Este o prelungire a memoriei și a imaginației umane, poate cel mai puternic vector de lumină, cunoaștere și cultură.
Fiecare carte citită în copilărie am păstrat-o în memorie, iar fiecare autor îmi devenea, într-un fel, drag sufletului. Pentru mine, cartea a fost întotdeauna un spațiu de siguranță și de libertate. Îmi permitea să trăiesc viețile eroilor, să pătrund în lumi necunoscute, să călătoresc fără să mă mișc din loc și, mai ales, să-mi dezvolt empatia, înțelegând destinele și durerile altor oameni.
Nu m-am gândit niciodată că voi deveni scriitoare. Viața însă are propriile ei drumuri, pe care uneori le descoperim abia mergând. Iar dacă am început să scriu, am încercat să fiu responsabilă de fiecare cuvânt, de fiecare rând și de fiecare carte care a văzut lumina tiparului. Pentru mine, o carte nu este doar un obiect tipărit. Ea poartă în sine o parte din sufletul celui care a scris-o și, odată ajunsă în mâinile cititorului, începe o altă viață.
În vara aceasta a văzut lumina tiparului volumul „Țărmuri cardinale”, o antologie trilingvă semnată de trei autori: Maria Relly Niculescu (Maria Niculescu ) Adrian Vasilev și Veronica Pîrlea-Conovali. Cartea are 208 pagini de poezie în limbile română, bulgară și italiană și este, în primul rând, o întâlnire între oameni, sensibilități și culturi.
Știu că bibliotecile sunt adevărate biserici ale cărților, iar cărțile, asemenea unor psalmi, imnuri și sfinte rugăciuni, așteaptă acolo să fie descoperite. Anume spre biblioteci își îndreaptă cititorii pașii atunci când au nevoie de cunoaștere, de liniște, de frumos sau pur și simplu de bucuria unei întâlniri cu un cuvânt care le poate lumina sufletul.

De aceea, astăzi am mers la Biblioteca Municipală „Hristo Botev” din Chișinău și am lăsat câteva exemplare ale antologiei trilingve „Țărmuri cardinale”, dar și câteva volume de „Bumerangul”, cartea mea, cu prefața semnată de scriitorul Tudor Palade și postfața de poetul Ștefan Sofronovici .
La bibliotecă am avut un dialog frumos cu doamnele Angela Olărescu și Olga Maiuc. Le-am vorbit despre această carte și despre cei trei autori, explicându-le că Adrian Vasilev este scriitor din Bulgaria și că mi se pare minunat ca volumul nostru să-și găsească locul și în Biblioteca „Hristo Botev” — un spațiu care păstrează și promovează literatura și cultura bulgară în capitala Republicii Moldova.
Și, în timp ce vorbeam despre carte, despre oameni și despre drumurile pe care uneori ne poartă literatura, m-am gândit cât de frumos lucrează viața.
Eu cred că în existența noastră nu este nimic întâmplător. Sunt întâlniri care apar pe neașteptate, oameni pe care îi întâlnim pentru câteva clipe și care, fără să știm, vor ajunge să lase urme adânci în destinul nostru. Poate că unele lucruri sunt rânduite de Sus, iar noi le înțelegem sensul abia mai târziu.
Nici prin gând nu mi-ar fi trecut că voi ajunge să am o colaborare atât de frumoasă cu un scriitor de altă naționalitate.
Cu câțiva ani în urmă, am fost la Giurgiu, la manifestările dedicate zilei poetului național Mihai Eminescu, la invitația prietenei și colegei mele, Dunia Palangeanu . Tot atunci am avut și o lansare de carte, „Cântarea iubirii”. Au venit mulți oaspeți de pe ambele maluri ale Dunării, printre ei aflându-se și scriitorul bulgar Adrian Vasilev.
Venisem din Republica Moldova cu cărțile mele și le-am dăruit celor prezenți. Peste ceva timp, domnul Adrian Vasilev m-a bucurat cu o recenzie la carte și, spre marea mea surprindere, m-a rugat să-i permit să traducă una dintre poeziile mele în limba bulgară.
Ce să spun? Bucuria mea nu a avut margini.
A fost o surpriză cu atât mai plăcută cu cât venea pe neașteptate, de la un coleg de condei cu care schimbasem doar câteva cuvinte. Nu știam atunci că acea întâlnire scurtă avea să fie începutul unei colaborări fructuoase, care, în timp, avea să înflorească și să se transforme într-o superbă antologie trilingvă.
Așa se nasc uneori lucrurile frumoase: dintr-o întâlnire simplă, dintr-un gest sincer, dintr-o carte dăruită și dintr-un cuvânt care trece peste granițe.
Despre toate acestea am vorbit astăzi cu doamnele Angela Olărescu și Olga Maiuc. Și mi-am dat seama încă o dată că o bibliotecă nu este doar o încăpere plină de rafturi. Este un loc viu, în care cărțile își continuă existența, iar oamenii se întâlnesc prin intermediul lor.
Biblioteca „Hristo Botev” este filială a Bibliotecii Municipale „Bogdan Petriceicu Hasdeu” și este un spațiu dedicat literaturii și culturii bulgare, unic prin această vocație în capitală. Dar, dincolo de această misiune importantă, este și o bibliotecă mereu activă, cu ușile deschise, cu cititori fideli și cu activități culturale bogate.
Am plecat de acolo cu gândul că am lăsat câteva cărți pe niște rafturi, dar poate că, de fapt, am lăsat acolo câteva punți.O punte între Republica Moldova și Bulgaria.O punte între trei limbi.O punte între trei autori.
O punte între oameni care poate nu s-ar fi întâlnit niciodată dacă nu ar fi existat cartea.
Iar acesta este, poate, unul dintre cele mai frumoase rosturi ale unei cărți: să nu rămână doar între coperți, ci să meargă mai departe, din mână în mână, din suflet în suflet și dintr-o cultură în alta.
Pentru că o carte adevărată nu se închide atunci când îi întorci ultima pagină.
Atunci începe, de fapt, o altă călătorie.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Secvențe din spectacolul „ALASKA” de Elise Wilk jucat la 14 septembrie în Sala Mare a Teatrului Național „Mihai Eminescu” din Chișinău.
Evenimentul face parte din programul celei de-a XI-a ediții a Reuniunii Teatrelor Naționale Românești (RTNR 2026).
Spectacolul este produs și pus în scenă de Teatrul Național din Târgu Mureș, Compania „Tompa Miklós” (în coproducție cu Yorick Studio).
Regia: Aba Sebestyén.
O dramă psiho-plastică ce urmărește povestea unei mame și a unei fiice în perioada comunistă din România, care pornesc într-un road-trip simbolic în timp la volanul unei Dacii 1300.
Foto: IVX, 14 septembrie 2026

FACULTATEA DE TEOLOGIE A UNIVERSITĂȚII DIN IAȘI CU SEDIUL LA CHIŞINĂU 1926

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Facultatea de Teologie a Universității din Iași cu sediul la Chişinău. În: Calendar Național 2026 / Instituţia Publică Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coordonator: Veronica Borș ; autori: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Elena Harconița, Tatiana Gruşco [et al] ; colegiul de redacție: Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip… Ion Valer Xenofontov [et al.] ; Colaborare: acad. Andrei Eșanu, dr. Ion Valer Xenofontov, dr. Maxim Melinti [et al.]. Redactor: Elena Varzari ; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2025 (Primex-Com), pp. 341-344. ISSN 1857-1557.

Vezi: https://www.bnrm.md/wp-content/uploads/2019/12/CN%202026%20(web).pdf