Gheorghe Baciu, Victimizarea – un flagel social, Chișinău, S.n. (Combinatul Poligrafic), 2019, 234 p. ISBN 978-9975-129-53-4

Un nou volum semnat de neobositul și eruditul profesor Gheorghe Baciu. De această dată este vorba de „Victimizarea – un flagel social”, în care autorul revine asupra unui subiect mai vechi – otrava, aplicarea ei intenționată, dar, totodată, pune în discuție subiecte inedite, și tot atât de incitante.

Anatol PETRENCU, doctor habilitat, profesor universitar. Membru de onoare al Academiei Oamenilor de Știință din România

Ion Coropcean, Victor Juc, Constantin Manolache, Serviciul militar din Republica Moldova: abordare politico-juridică : Monografie / Inst. de Cercetări Juridice, Politice şi Sociologice, Acad. Militară a Forţelor Armate “Alexandru cel Bun”. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2019 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 212 p.  ISBN 978-9975-3283-8-8.

Serviciul militar este elucidat pe coordonata politico-juridică, fiind supuse cercetării fundamentele, instituționalizarea și evoluția, caracterul, structura și funcționalitatea Armatei Naționale, statutul personalului militar și relațiile de serviciu militare. Ideea fundamentală argumentată și dezvoltată rezidă în  indispensabilitatea sistemului național de securitate. Monografia este destinată specialiștilor în domeniu, tuturor celor care manifestă interes pentru subiectele ce țin de sistemul de securitate și apărare națională.

Foaia de titlu_Caseta Tehnică_Sumar: 1_3 (1)

Credincioși din s. Echimăuți, rn. Rezina restituie icoana Sf. Nicolae (protejată în timpul campaniei ateismului militant) bisericii cu hramul „Zămislirea Sfântului Prooroc Ioan Botezătorul” din localitate. Circa 1990. Arhiva privată Tatiana Ceban

Cercetătorul științific Valentin Celac alături de fiul Roman la amplasarea experiențelor în câmpul Secției de Genetică a Academiei de Științe a RSS Moldovenești (actualmente, în apropierea străzii Gh. Asachi, vizavi de Instituția Publică Centrul de Excelență în Construcții), 1967. Colecție foto privată

Cuscrele Nadea Șichircă (stânga) și Catinca Celac, 1978. Colecție foto privată

Notă. Nadea Șichircă din satul Rădenii Vechi, raionul Ungheni, deportată în vara anului 1949, mamă a 7 copii, cu studii. Cel mai mare fiu, Ion, absolvă Seminarul Duhovnicesc din Odesa, iar ulterior, cu excelență, Academia Teologică din Sankt Petersburg.

Lelea Catinca (1915–2007) era grinda colhozului din satul Hâjdieni, raionul Orhei. Era femeia pe care se baza gospodăria colectivă. Descânta toată lumea fără să știe nici un descântec. Utiliza următoare slove: Dumnezeu să te păzească! Dumnezeu să te ajute! Roagă-te și totul va fi bine. Lumea, într-adevăr, se tămăduia.

Făclia. Săptamânal de informație, opinie și cultură pedagogică, nr. 11 (3551), vineri, 22 martie 2019, pp. 1-2

Poetul Dumitru Matcovschi, profesorul Valentin Celac și poetul Ion Vatamanu la Marea Neagră. În apropierea satului Nikolaevka, raionul Belgorod-Dnestrovsk, regiunea Odesa (Basarabia de altădată), 1974. Colecție foto privată

Valentin Celac, elev în clasa X „B”, alături de mama Catinca și bunicul Liodor. S. Hâjdieni, rn. Orhei, 1956. Colecție foto privată

Radion Celac din s. Hâjdieni, Orhei, militar în Armata Română. Odesa, 1943. Colecție foto privată

Familia Celac din s. Hâjdieni, Orhei: mama Catinca îl ține în brațe pe fiul Valentin (născut la 26 februarie 1939, viitorul doctor habilitat în ştiinţe biologice), tata Radion și bunicul Liodor. Foto: 1939. Colecție foto privată

Prima mașină „Volga” din Olănești, actualmente rn. Ștefan-Vodă, a fost adusă de Pantelimon Cătărău (primul din stânga). Colecție foto privată.

Notă: Am adus prima „Volgă” din sat, de la Chișinău. E prima mașină care a ajuns în Chișinău de la Moscova… Președintele din sat era un om foc de harnic și i-a zis zavgarului (administratorul parcului de automobile, rus.) să-i caute un șofer foarte curat, harnic, să nu bea și să fie frumușel… eu atunci lucram cu o mașină de tonaj mare pe care îl făcusem lună… Acesta i-a zis: Sava Constantinovici, este unul, dar e tânăr! Când acolo mă cheamă, mă gândeam oare ce am făcut de m-o fi chemând..? M-o fi pârât că am dus vreo mașină de piatră cuiva! M-am dus, m-am prezentat și președintele îmi zice: Măi băiețel, tu de azi înainte ești șoferul meu, mâine te trimit la Chișinău să primești o Volgă nouă-noușoară, da dinainte îți spun, să nu fumezi, să nu fii bețiv, da să fii harnic foc și curat! Când ne-am dus, la garajul acela din Chișinău erau vreo 30 de „Volgi” și i-a rugat să fie totul în ordine pentru că noi primim mașina și să nu avem pe urmă probleme! Și ne-au dat-o cea mai bună… Așa am lucrat pe mașina președintelui până în 1963, când a venit prikaz (ordin, rus.) de la Chișinău să-l ia la minister, nu știu ce șef, pe Sava Constantinovici Arnăut.

Din interviul realizat de Ion Valer Xenofontov și Lidia Prisac la 9 august 2017, în s. Olănești, rn. Ștefan-Vodă, cu Pantelimon Cătărău.

Gabriela Pohoață, Filosofie și conștiință la români /Philosophy and Consciousness with the Romanians. Ediție bilingvă, București, Pro Universitaria, 2018, 328 p. ISBN 978-606-26-0990-0

Nevoia de filosofie la români, astăzi, este similară cu nevoia de fericire, de conștiință și de moralitate.

Prof. univ. dr. hab. Gabriela POHOAȚĂ

A.I. Floca, președintele Comitetului Executiv Raional Lazo o felicită pe M. Stratan, mulgătoare din Colhozul  „Congresul al XXIII-lea al PC al URSS” cu ocazia Zilei de 8 martie 1975. Colecție foto privată

 Declaraţia de autodeterminare de la Oradea din 12 octombrie 1918 / coord.: Gabriel Moisa, Sorin Şipoş, Ion Eremia. – Bucureşti : Editura Academiei Române, 2018, 324 p. ISBN 978-973-27-3017-1 I. Moisa. Gabriel (coord.) II. Şipoş, Sorin (coord.) III. Eremia, Ion (coord.)

Anul 1918 a cunoscut etapa decisivă a procesului de făurire a statului naţional unitar român. Factorul hotărâtor care a impulsionat lupta pentru întregire, canalizând eforturile întregului neam românesc în direcţia realizării Marii Uniri, a fost reprezentat de declanșarea unor ample mișcări populare pentru autodeterminare politică, naţional-statală, în toate provinciile românești aflate sub dominaţie străină.

Sfârșitul Marelui Război și începutul dezagregării monarhiei austro-ungare sub efectul propriilor sale contradicţii, au condus la recunoașterea principiului autodeterminării popoarelor. Ca urmare, și naţiunea română din Ungaria și Ardeal, dorind să facă uz de acest drept, a făcut apel la dreptul ca, liberă de orice înrâurire străină, să hotărască așezarea ei printre naţiunile libere. Astfel, redactarea Declaraţiei de la Oradea, din 12 octombrie 1918, în casa avocatului orădean dr. Aurel Lazăr, ca document fundamental al anului 1918, prin intermediul căruia a fost proclamată independenţa românilor din Transilvania, Banat, Crișana și Maramureș, a constituit o pagină antologică a gândirii și acţiunii politice românești, așezându-se alături de alte texte, de anvergură naţională, menite a demonstra voinţa de libertate și unire a peste trei milioane și jumătate de români.

Așadar, în anul Centenar, nu putem să nu observăm faptul că Oradea a jucat un rol crucial în realizarea acestui deziderat marcând debutul structurat al procesului de unire a Transilvaniei cu România înfăptuit prin deciziile Marii Adunări Naţionale din 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia. Tocmai de aceea, marcarea acestui eveniment de importanţă crucială pentru destinul naţiunii române a devenit pentru noi, cei de astăzi, o obligaţie fundamentală urmând să urmărim cum s-au întâmplat lucrurile și să stabilim locul momentului 12 octombrie 1918 în istoria naţională. În acest sens, în perioada 9-11 octombrie 2018, la Oradea, a fost organizată o conferinţă știinţifică internaţională intitulată Europa Centrală la „…spargerea lumii”. Declaraţia de autodeterminare de la Oradea din 12 octombrie 1918. Organizatorii au fost Centrul de Studii Interdisciplinare din Oradea, filială a Centrului de Studii Transilvane din Cluj-Napoca al Academiei Române, Facultatea de Istorie, Relaţii Internaţionale, Ştiinţe Politice și Ştiinţele Comunicării din cadrul Universităţii din Oradea alături de Facultatea de Istorie și Filosofie a Universităţii de Stat din Chișinău, Republica Moldova și Departimento di Studi Linguistici e Letterari, Università Degli Studi di Padova, Italia. Au participat specialiști din România, dar și din Ungaria, Moldova și Serbia.

 Coordonatorii

Oradea, 1 Decembrie 2018

Țăranul Gheorghe Tiron (1910–1993) din s. Cârpești (azi, raionul Cantemir), militar în Armata Română. Arhivă privată

Familia Casapu din satul Mingir, rn. Kotovsc (în prezent, Hîncești): Zinaida, Mihai, Dumitru, mama Eudochia cu Tudor în brațe, Ana și Vasile, 1965. Sursă: arhiva privată Tudor Casapu

Notă: „Eram mulți copii în familie și ne creșteam unii pe alții… Pe strada noastră practic toate familiile erau numeroase, câte 6-7-8 copii. Erau și familii cu 15 copii”. (Din interviul realizat de Ion Valer Xenofontov cu campionul olimpic Tudor Casapu la 25 august 2014)