Cușma lui Guguță la castelul din Namur, Belgia. Foto: IVX, 26 noiembrie 2022

Tricolor belgian. Foto: IVX, 26 noiembrie 2022

Copacul singuratic. Foto: IVX, 26 noiembrie 2022

Frunze de dor sau când dorul străbate zidul. Foto: IVX, 26 noiembrie 2022

Toamnă belgiană. Foto: IVX, 25 noiembrie 2022

Instantaneu de toamnă. Foto: 25 noiembrie 2022

Pași prin toamnă. Foto: IVX, 25 noiembrie 2022

Ultima lună de toamnă (III). Foto: IVX, 24 noiembrie 2022

Ultima lună de toamnă (II).Foto: IVX, 24 noiembrie 2022

Ultima lună de toamnă (I). Foto: IVX, 24 noiembrie 2022

Ion Druță: „Nu avem instinctul istoriei. Noi suntem un fel de turmă. Și asta-i una din marile noastre probleme”

Sursă: Popa Iulius, Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” din Bălți, Chișinău, Tipografia Centrală, 2017, p. 356.

FATA CEA FRUMOASĂ A LUI „PAPAȘA”

Sursă: Popa Iulius, Liceul Teoretic Republican „Ion Creangă” din Bălți, Chișinău, Tipografia Centrală, 2017, p. 244.

Jurământ depus de un funcționar.
Include trei componente: Dumnezeu, Regele, Țara.
În contextul dictaturii lui Carol al II-lea, accentele sunt puțin schimbate.
De notat faptul că funcționarul depunea jurământul în fața preotului și al angajatorului (persoană laică).

Mișcarea culturală din provincia noastră merge greoi, din cauza prea multor complezențe și prea marii sărăcii.
Tinerii zmei ai condeielor, fără stimulente de ordin moral și fără un braț de sprijin bănesc, se prăbușesc învinși de veșnica pomanagie basarabeană.

Sursă: Gazeta Basarabiei, Chișinău, an. IV, nr. 675, 11 februarie1938, p. 2.

În timpul Conferinței Păcii de la Paris, prof. De Martonne urma să facă o anchetă asupra caracterului etnic al populației basarabene. În lipsă de hărți și documente, într-o mare comună cu populație amestecată, cercetările pentru stabilirea celei mai vechi populațiuni, nu ajungeau la nici un rezultat. Atunci, un bătrân țăran moldovean, la întrebările stăruitoare ale ilustrului profesor i-a răspuns: – „Degeaba ne întrebați pe noi. Rușii o să spună una, bulgarii alta și noi la fel. Mergeți mai bine în cimitir și acolo veți vedea pe cruci ai cui sunt morții cei mai vechi, din fiecare sat”. Înțelepciunea moșneagului rezolva astfel lipsa documentelor scrise. Conferința ascultată cu o rară plăcere, a fost viu aplaudată tot timpul.

Sursă: Universul, București, an. VI, 29 ianuarie 1932, p. 3.

La 23 decembrie 1917, Onisfor Ghibu a plecat la Herson, unde se afla familia sa, și a adus-o la Chișinău. Era cazat în casa lui Hodorogea.

Un puternic mesaj de Pace transmis în lume, cu multă sensibilitate, de către elevii Liceului Teoretic Republican „Aristotel”. Foto: IVX, 10 noiembrie 2022

Dr., conf. univ. Cristina Gherasim, laureată al Premiul pentru tineri cercetători (în domeniul ştiințelor sociale, economice, umanistice și arte) „Valeriu Canțer” pentru ciclul de lucrări „Istoria nobilimii din Basarabia sub regim de dominație țaristă”. Foto: IVX, 10 noiembrie 2022

Ceva frumos în Sala Azurie a Academiei de Științe a Moldovei. Foto: IVX, 10 noiembrie 2022

Ziua Internațională a Științei pentru Pace și Dezvoltare / Всемирный день науки за мир и развитие.

În conformitate cu Hotărârea Prezidiului AȘM nr. 212 din 2 noiembrie 2022, au fost aprobate rezultatele Concursului pentru decernarea premiilor Academiei de Ştiințe a Moldovei pentru rezultate științifice valoroase obținute în anii 2020–2021 în domeniul științelor sociale, economice, umanistice și arte, în anul 2021.

În domeniul istorie și filosofie Premiul „Alexandru Boldur” a fost împărțit între doctor, conferențiar universitar Liliana ROTARU, doctor, conferențiar universitar Ion Valer XENOFONTOV (Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan), pentru ciclul de lucrări „Valorificarea patrimoniului documentar și memorialistic în cercetarea problemelor actuale ale științei istorice”.

Sursă:

https://www.asm.md/laureatii-premiului-academiei-de-stiinte-moldovei-editia-anului-2022?fbclid=IwAR3iQC0iZicvYPr-v8-XMjWhUPpztmzyPq5dxmlq1gcqCMRXxlml_kL41T0

Dumnezeu, poporul, regele … Această triada de esență biblică, pe care o găsim și în jurământul ce îl depuneau funcționarii în fața regelui, exprimă cel mai bine esența casei regale românești, afirmă doctorul în istorie, conferențiarul Ion Valer Xenofontov, în cadrul emisiunii Memorial Basarabean, la Radio Chișinău.

Ediția a fost dedicată centenarului intronizării regelui Ferdinand I și a reginei Maria, ce a avut loc la 15 octombrie 1922, la Alba Iulia. Evenimentul s-a săvârșit în contextul revenirii provinciilor românești și reunificării neamului românesc și a fost realizat cu aportul considerabil al istoricului Nicolae Iorga, menționează Ion Xenofontov. Marele istoric a ales Alba Iulia pentru construirea Catedralei Neamului, ca spațiu cu semnificații profund istorice. Regele Ferdinand a purtat o coroană confecționată din tunurile capturate în război de regele Carol I, iar regina Maria – una realizată de mari bijutieri, la Paris:

“După Marea Unire, ajunsă la apogeu la 1 decembrie 1918, al doilea eveniment major a fost încoronarea, la 15 octombrie 1922 la Alba Iulia, a suveranilor Ferdinand I și Maria. A fost un moment care trebuia să reprezinte simbolic reunificarea provinciilor românești. Regele și regina până la reunificare au fost regi ai unui spațiu, iar acuma era deja alt spațiu. Cu atât mai mult, și congresul de la Paris dădea semnale că despre recunoașterea sa. Și trebuia un eveniment major care să dea un mesaj tuturor că aceștia sunt suveranii legitimi ai României. S-a inițiat acest moment de încoronare, într-un spațiu simbolic. Să nu uităm că în 1599, anume la Alba Iulia Mihai Viteazul a realizat unirea la 1 decembrie 1918 și tot la Alba Iulia s-a finalizat procesul Unirii. A condus această ceremonie, din perspectiva intronizării, marele istoric Nicolae Iorga. El a căutat locul unde să fie ridicată Catedrala Reîntregirii neamului, cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, deci este un proiect gândit și realizat de această mare personalitate cultă și agreată de casa regală. Cu ocazia acestui eveniment s-au bătut monede, s-au tipărit timbre, iar ceremonialul de încoronare a fost unul în stil napoleonian, ce presupunea încoronarea cu propriile mâini. Așa a procedat și Carol, și Ferdinand, cu coroana lui Carol 1. Era făcută din material de tunuri, din timpul războiului de independență din 1877-1878, avea și însemnele provinciilor reunificate. Coroana reginei Maria a fost confecționată la o casă de bijuterii în Paris și avea o greutate de 1800 grame, pe care regina a purtat-o cu mare demnitate”, relatează istoricul.

Casa regală și-a adus un aport considerabil la dezvoltarea și europenizarea poporului român, regii adoptând și credința poporului majoritar. Deși Ferdinand avea mai degrabă înclinare spre activitatea științifică, el a știut să valorifice talentul de a studia minuțios problemele înainte de a lua decizii, ascultând totodată sfaturile unor buni specialiști:

“Regii Carol I, Ferdinand, Mihai (mai puțin Carol al II-lea, dar aici e o discuție aparte), și-au adus o contribuție substanțială în ceea ce privește istoria românilor. În mod special Ferdinand I, Întregitorul, sau Loialul, cum i se mai spunea, împreună cu regina Maria. Ferdinand este nepotul de la frate al lui Carol I, cel de-al doilea copil. E știut, Carol nu a avut copii. Inițial nu era miza pe Ferdinand, pentru că el era mai degrabă o persoană introvertită, nu prea dădea semne că este preocupat de treburile statului, îi plăceau științele naturii, putea să stea zile întregi în laboratoare. Era o fie cumpătată, echilibrată și foarte greu lua decizii. Totuși era într-un fel, o calitate bună a lui, căci asculta foarte multă lume, se sfătuia, iar decizia finală îi aparținea. În istorie cunoaștem cazuri când nu se ține cont de sfaturi, dar un sfat bun poate schimba destine a popoare întregi”, afirmă istoricul Ion Valer Xenofontov.

Imaginea lui Ferdinand și a reginei Maria putem s-o considerăm ca una patriarhală, în ideea că suveranul, regele era tata, iar regina era mama întregii națiuni. Ei erau un model de familie, alături de cei 6 copii ai lor:

“Regii Ferdinand și Maria etalau o familie frumoasă, aveau 6 copii și apăreau în spațiul public cu ei. Le-a reușit, ținând cont de faptul că a avut loc și naturalizarea acestei case regale, încă de pe timpul lui Carol I. Au devenit cetățeni români, mai mult ca atât – au trecut la religia populației majoritar ortodoxe de rit răsăritean Ei au renunțat la religia lor protestantă, doar ca să arate pietatea față de poporul român. Apropo, Regina Maria a lăsat o amprentă profundă asupra poporului nostru, creând imaginea unei regine-mame, regine-soldat, ea donându-și inima în sens direct poporului român. Ea și-a adus propria contribuție în unele momente decisive, spre exemplu atunci când la Paris se lua decizia de a legifera alipirea provinciilor istorice la Țara-mamă”, a menționat invitatul emisiunii.

Memoriile Reginei Maria constituie un relevant document de epocă, în care sunt menționate detalii semnificative, fiind și scrise cu talent literar. În aceste însemnări regina își notează și amintiri în urma vizitelor în Basarabia.

În prezent, în urma deceniilor de ocupație comunistă, imaginea regilor a fost aproape ștearsă din memoria basarabenilor, de aceea este nevoie de încurajarea cercetărilor în acest domeniu, pentru a restabili un segment important al culturii noastre, consideră istoricul Ion Xenofontov.

Mai multe detalii despre reprezentanții familiei regale, inclusiv relațiile lor cu unele personalități din Basarabia, puteți afla audiind interviul cu doctorul în istorie, Ion Valer Xenofontov, realizat de Alina Rusu, în cadrul emisiunii Memorial Basarabean.

Alina Ana Rusu!

Vezi

https://radiochisinau.md/memorial-basarabean-ion-xenofontov-ceremonia-intronizarii-regelui-ferdinand-si-a-reginei-maria-ca-moment-simbolic-al-unificarii-neamului-a-fost-condusa-de-marele-istoric-nicolae-iorga-audio—170311.html?fbclid=IwAR2w6Z8XL4D6xrk6gnJFLsyysEwIjoBUKa19TuUP–YGh02r8ocweavNA5E

La portița toamnei. Foto: IVX, 6 noiembrie 2022

CARTEA CALVARULUI CONTINUU

Lucrarea este o reflecție a psihologiei unei popor aflat la periferia imperiului sovietic. Autorul își asumă trecutul cu demnitate, nu țintește răzbunarea („Nu vreau să judec pe nimeni”).
Așa cum sugerează însăși titlul cărții mesajul este unul cu conținut creștinesc, face referință la protecția Divinității, care survine în diferite momente dificile ale vieții. Este o carte a sfidării răului, a banalizării acestuia, și a promovării unor valori eterne, cele ale bunătății, ale omului blajin. Lucrarea constituie un dosar al memoriei justițiare. Este axioma poetei Ana Blandiana: „Atunci când justiția nu reușește să fie o formă de memorie, memoria singură poate să fie o formă de justiție”.

Dr. conf. univ. Ion Valer XENOFONTOV

Covor de toamnă. Foto: IVX, 28 octombrie 2022

Albie pentru scăldat morții, începutul sec. XX. Muzeul de Istorie și Etnografie a raionului Hâncești. Foto: IVX, 28 octombrie 2022

Fantomele Chișinăului. Foto:IVX, 28 octombrie 2022

Copaci în a doua primăvară. Foto: IVX, 28 octombrie 2022

Drum de toamnă. Foto IVX: 27 otombrie 2022

O bucățică de toamnă. Foto IVX: 27 otombrie 2022

Frunzeada. Foto IVX: 27 otombrie 2022

O CARTE DESPRE PACE ȘI PENTRU PACE

European Federation of Associations and Clubs for UNESCO /Fédération Eropéenne des Associations et Clubs pour l̕ UNESCO. Anniversary/Anniversaire. Peace, 2021. Publication edited by /Publication dirigée par: Danila Popescu, Ana Dumitrescu, Ploiești, Editura Karta-Graphic, 2022, 260 p. ISBN 978-606-693-219-6.

Recenta apariție editorială evocă activitatea prodigioasă a Federației Europene a Asociațiilor și Cluburilor de sub egida Organizației Națiunilor Unite pentru Educație, Știință și Cultură (UNESCO), având drept laitmotiv o vocabulă tot mai recurentă – PACEA. Acest termen este inserat și de coordonatorii volumului, două ambasadoare ale instituției evocate, dr. Daniela Popescu și dr. Ana Dumitrescu, care în dedicația autografică oferită Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan” țin să ne transmit „un gând de PACE tuturorǃ”. Volumul este unul bilingv, fiind elaborat în limbile engleză și franceză.
Lucrarea a apărut în contextul consemnării unor jaloane aniversare: 75 de ani UNESCO, 65 de ani de includere a României în componența UNESCO, 40 de ani ai Federației Mondiale a Asociaților și Cluburilor UNESCO, 20 de ani ai Federației Europene a Asociațiilor și Cluburilor. În Prefața cărții deputatul român Dragoș Gabriel Zisopol menționează faptul că această publicație este o carte de vizită a UNESCO… ce militează pentru pace indiferent de barierele ideologice, culturale, politice și economice” (p. 7).
Un Argument privind contextul și necesitatea apariției cărții ni este oferit de coordonatoarele lucrării (pp. 11-12). Un scurt istoric al UNESCO este extras atât din alocuțiunea doamnei Audrey Azoulay, director general UNESCO (pp. 16-17), cât și din eseul întocmit de japonezul Noboru Noguchi, fost membru al Secretariatului UNESCO (pp. 19-25).
Dr. Daniela Popescu prezintă o viziune globală asupra eticii inteligenții artificiale (pp. 25-27) și a acțiunilor de diseminare a acestei probleme într-o suită de activități în România, Kazahstan și alte state, lucru încununat și cu Declarația de la Florența de Proclamare a Zilei Internaționale a Eticii Globale, semnate la 11 martie 2013 (pp. 29-30).
Senatorul James Rosappepe, ambasadorul SUA în România între 1998 și 2001 (p. 31) și Clubul Alumnus (34-36) au transmis mesaje călduroase în legătură cu momentul fastuos.
Referitor la activitatea României în cadrul programelor UNESCO, deseori pline de sinuozități, s-a referit poetul și politicianul spaniol Federico Mayor Zaragoza (pp. 39-43), istoricul francez Matei Cazacu (pp. 44-54), Sorin Dumitrescu (1928–2020), inginer român, director al Direcției științifice UNESCO, omul care „l-a învins pe Ceaușescu” * (pp. 55-63), Ana Dumitrescu (fiica lui Sorin Dumitrescu), doctor în istoria artelor la Universitatea de Paris I, funcționar în Sectorul cultură UNESCO (pp. 64-89), diplomatul român Dumitru Preda (pp. 90-97), secretarul general al Comisiei Naționale Franceze pentru UNESCO Alexandre Navarro (pp. 98-101), doctoranda Carmen Emanuela Popa (pp. 102-106).
Un capitol aparte este consacrat Federației Mondiale a Asociaților și Cluburilor UNESCO, despre activitatea căreia ne relatează Jay Kun Yoo (pp. 109-110), Patrick Gallaud (p. 111-114), Eiji Hattori (pp. 115-118), Lijun Song (pp. 119-120), Everton F. Hannam, Bolat Akchulakov (pp. 122-124), Francis Pang (pp. 125-126), Mustafa Badreddine (pp. 127-128), Ardiouma Sirima (pp. 129-136), Luis Otávio Palhari (pp. 137-138), Mokhtar Farhat (pp. 139-140), Lyudmila Skosyrskaya și Dmitry Vaskov (pp. 141-142).
Realizările desfășurate pe parcursul a două decenii de Federația Europeană a Asociațiilor și Cluburilor au fost prezentate de Alexandru Mironov (pp. 145), Daniela Popescu Mihaela Varga (pp. 146-151), Daniela Popescu (pp. 152-171), Fernando Morais Guedes Pinto (pp. 173-176), George On. Christophides (pp. 177-182), Lionel Vinour (pp. 183-185), Maria Paolo Azzario (pp. 186-197), Marietta Bantchev (pp. 198-202), Alberto Guerrero Fernandez (pp. 203-204), Juan Antonio Vera Casares (pp. 205-206), Ioannis Maronitis (pp. 207-2008) Julia Averina (pp. 209-210), Eduard Geshev (pp. 211-213), Dzmitry Subtselny (pp. 214-218), Andrei Vasiliu (pp. 219-221), Olesea Gîrlea [reprezentanta Republicii Moldova] (pp. 222-2260, Milica Dromniakoviċ (pp. 227–230), Dan Laurențiu Milici (pp. 231-232), Daniela Popescu (pp. 233-255).
Lucrarea este elaborată în condiții poligrafice excelente, fiind însoțită de bogate surse iconografice.
Metafizica mesajului transmis de autorii internaționali ai lucrării prezentate este că doar prin Pace se pot zidi valori autentice, durabile în timp. Punțile culturale constituie infrastructura păcii mondiale. Cultura și promovarea Păcii este unica șansă de a supraviețui unei lumi tot mai tumultuoasă.

Notă:

Vezi Sorin Dumitrescu, Irevocabil! Cum l-am învins pe Ceaușescu, București, Editura Eikon, 2016, 410 p.

Dr., conf. univ. Ion Valer XENOFONTOV

Taifas de toamnă. Foto: IVX, 15 octombrie 2022

„Ciobanul” este Mihai, Principele Moștenitor al României, iar în dreapta, „regele Irod”, este reprezentat de basarabeanul Radion Chiaburu, fiu de țăran liber, născut la 10 aprilie 1920, în satul Peciște, județul Orhei.
Scenă din piesa de teatru „Irozii”. Costumele au fost procurate de la Teatrul Naţional din București, iar anumite aspecte ale decorului de la Armata Națională. Foto: Iosif Berman, fotograful oficial al Casei Regale, 1936.

CAPCELEȘTII DESPRE CAPCELEȘTI

De curând, semnalam cu mare onoare și admirație publicului larg de cititori despre munca talentatului triumvirat academic Capcelea*. La o distanță proximă și încă cu emoții nestinse în urma parcurgerii cu un deosebit interes a paginilor de istorie locală, iată că revin, asemenea unui cronicar-bumerang, la punctul inițial, semnalând o nouă apariție editorială a aceleiași echipe de cercetători consacrați. La fel de laborios elaborată ca și lucrarea anterioară, monografia de față constituie o îmbinare armonioasă dintre rațiune (minte) și emoție (inimă).
Dacă narativul rațional ne developează niște cercetători științifici, care sfidează efectul Ringelmann** și ne propun abordări teoretice și metodologice interdisciplinare, bine documentate din perspectivă analitică, sintetică, atunci demersul emotiv este unul cu un nivel sporit de sensibilitate: este o (re)vedere din interior al propriului neam, Capcelea. Este o lucrare unică în spațiul românesc în mod general și în cel pruto-nistrean, în mod special.
Arhitectura textului se bazează pe fapte și evenimente istorice adunate meticulos din arhive, rapoarte statistice, memorii, documente publicate, surse orale, documentări la fața locului, surse iconografice. Un loc aparte este acordat literaturii științifice de specialitate care includ mai multe domenii: istorie, filosofie, pedagogie, geografie, sociologie etc.
Geografia demersului include conexiuni locale, regionale, naționale și transgresează țări, continente, oceane. Din perspectivă cronologică demersul științific include o perioadă de două veacuri. Se prezintă și Mica Patrie a neamului Capcelea, care își trage originea din satul Sculeni, județul Iași. În contextul unor cotituri istorice (ciumă, inundație, anexarea Basarabiei de către Imperiul Rus) și a peregrinărilor, acest neam s-a extins în mai multe localități, parte din care a „roit” spre nord. Mica istorie a neamului este în conexiune directă cu marea istorie a spațiului nativ (flagele militare, imixtiuni militare, deportări, foamete, colectivizare, deznaționalizare).
Cartea de față ne prezintă povestea captivantă a unui neam care a lăsat amprente în diferite domenii: educație, știință, filosofie, ecologie, cultură, medicină, agricultură etc. Este un neam care știe să-și croiască drum sub soare prin muncă, talent, cumsecădenie, pietate religioasă.
Secretul neamului Capcelea este unul simplu ca formă, dar, nobil și profund ca și conținut, fiind descris cu lux de amănunte de însăși protagoniștii acestei dinastii. Rezumând biografia neamului Capcelea desprindem următoarele dimensiuni comportamentale ale acestuia.
Primo, cea mai mare școală a vieții acestora o reprezintă Academia celor Șapte ani de Acasă;
Secundo, moralitate;
Tertio, respect față de Istorie;
Quarto, atașament și credință Neamului;
Quinto, coabitare armonioasă cu natura, universul.
Cartea triumviratului Capcelea poate fi considerată un îndemn de a ne cunoaște pe noi, ca fii și fiice ale vetrei strămoșești, de a ne regăsi în mulțimea de popoare ale bătrânului continent european. Or, se știe bine, în perioada sovietică se punea accentul pe alte dimensiuni: istoria o formează masele. În realitate, această sintagmă reprezenta o formă abstractă de manipulare a maselor de către partidul-stat, intenționat promovată pentru a perturba cursul firesc identitar și de a-l contopi cu vidul informațional.
Demersul științific de față constituie un exemplu bun de urmat pentru mulți conaționali aflați într-o continuă derivă de identitate, criză morală, spirituală și profundă dezrădăcinare.
Dosarul neamului Capcelea inclus în lucrarea de față poate genera o platformă solidă pentru a crea și o autentică marcă heraldică a nobilului neam Capcelea.

Dr., conf. univ. Ion Valer XENOFONTOV

Note:
* Valeriu Capcelea, Victor Capcelea, Grigore Capcelea, Comuna Izvoare (Florești): istorie și actualitate, Chișinău, Prop-Mapix, 2021, 350 p.; Ion Valer Xenofontov, Comuna Izvoare, evocată de triumviratul academic Capcelea. În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 2 (61), 2021, pp. 169-170.
** Efectul Ringelmann (numit și lenea socială) constituie un fenomen al psihologiei de grup care demonstrează cum scade efortul investit într-o sarcină tratată ca o echipă.

Instantaneu rural. S. Izvoare, rn. Florești. Foto: IVX, 9 octombrie 2022

La Izvoare. S. Izvoare, rn. Florești. Foto: IVX, 9 octombrie 2022

Peisaj rural. S. Izvoare, rn. Florești, 9 octombrie 2022