Author Archives: admin

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Un grup de artiști din RSSM și Ucraina, 1979. Rândul 1 de sus, de la stânga la dreapta: Gh. Cincilei, P. Darienco, M. Apostolov, ?, V. Gherlac, L. Cemortan, Il. Stihi; rândul 1 de jos, de la stânga la dreapta: L. Doroș, D. Cocea. Arhiva privată a familiei Cemortan. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00420d

00420

CARTEA LUNII IANUARIE 2018

Instituțiile și nomenclatura sovietică și de partid din RASSM și RSSM (1924-1956), 2017, 400 p., /coord. dr. Marius Tărîță

O LUCRARE DE PIONIERAT ÎN ISTORIOGRAFIA  DIN REPUBLICA MOLDOVA

 Volumul de studii „Instituțiile și nomenclatura sovietică și de partid din RASSM și RSSM (1924-1956), 2017, 400 p., coord. dr. Marius Tărîță a fost elaborat în cadrul proiectului tinerilor cercetători 15.819.06.13F „Specificul și rolul instituțiilor și nomenclaturii sovietice și de partid din RASS Moldovenească și RSS Moldovenească (1924-1956)”.

Volumul este o lucrare de pionierat în istoriografia din Republica Moldova prin faptul că autorii pentru prima dată întocmesc un tablou al nomenclaturiștilor, al colaboraționiștilor născuți în diferite regiuni ale URSS, dar care au activat pe teritoriul actualei Republici Moldova, evidențiind meritele pentru care Puterea Sovietică i-a selectat, i-a promovat și le-a asigurat multiple favoruri în comparație cu restul populației băștinașe. Lucrarea se înscrie în ciclul de studii care sunt publicate în ultimele decenii în fostele republici unionale și încearcă să explice perpetuarea fenomenului colaboraționismului în spațiul actualei Republici Moldova, inclusiv prin promovarea urmașilor nomenclaturiștilor timpului la diferite funcții politice și administrative.

În capitolul I „Noțiuni instituționale și biografii ale funcționarilor sovietici și de partid din RASSM și RSSM (1924-1956)” (pag. 7-206) autorii reușesc să întocmească și să prezinte în ordine alfabetică biografiile celor mai influenți funcționari de partid și administrativi atât la nivel local, cât și regional care au activat în RASSM și/sau în RSSM. Toate biografiile sunt uniformizate și oferă cititorului informații bine documentate referitoare la: anul și localitatea nașterii și decesului persoanei vizate, naționalitatea, studiile, funcțiile deținute, evoluția profesională și apartenența la PC(b) din URSS sau RSSM, decorațiile, dar și alte merite pentru care au fost apreciați și, respectiv, promovați de către sistemul sovietic. În ceea ce privește istituțiile evidențiate în perioada vizată, apoi autorii se referă la: mass-media timpului, diferite structuri existente în cadrul partidului politic care a monopolizat întreaga actvitate – PC(b) din URSS, organizația de comsomoliști, sistemul de învățământ etc.

Materialele sunt prezentate într-o formă bine sistematizată, de sintetiză, fapt ce denotă o maturitate profesională a autorilor. La scrierea acestui capitol în premieră autorii au scos din anonimat nume mai puțin cunoscute cititorului – de nomenclaturiști, funcționari. De regulă, publicul larg cunoaște rezultatele activității lor de partid sau subversive, însă cine sunt autorii – mai puțin sau deloc. Ori, tocmai acesta este meritul principal și utilitatea incontestabilă a acestui capitol, cel mai voluminos al lucrării.

Pentru realizarea materialului  autorii au consultat un număr mare de documente preluate de la arhivele din Republica Moldova: Arhiva Națională a Republicii Moldova, Arhiva Organizațiilor Social-Politice din Republica Moldova, mass-media timpului, dar și unele lucrări de sinteză.

În capitolul II „RASSM. Instituții și evoluții 1924-1940” (pag. 208-244) autorii evidențiază trei compartimente: Structurile de partid, Ramura legislativă – Comitetul Executiv Central Moldovenesc și Sovietul Suprem al RASSM și ramura executivă – guvernul RASSM. Cu referire la Structurile de partid în lucrare este prezentată componența Comitetului revoluționar al RASSM, inclusiv lista participanților la Prima și cea de a doua Conferințe de partid din RASSM care au avut loc în perioada 18-21 decembrie 1924, și respectiv, în luna noiembrie 1925. În cadrul acestui subcapitol autorii prezintă lista membrilor Comitetului Regional al PC(b)U din RASSM în diferite perioade de timp, evidențiind ca părți componente a acestuia Comitetul Central al țăranilor nevoiași și Organizația Comsomolistă din RASSM. În ceea ce privește Ramura legislativă, autorii expun pe ani lista participanților la ședințele Comitetului Împlinitor Central Moldovenesc, precizând modificările care se fac pe parcursul timpului. Ramura executivă include lista membrilor guvernului aprobat la sesiunea Sovietului Suprem din anii 1927, 1931 și, respectiv, 1938.

Capitolul III al lucrării este intitulat „RSSM. Instituții și evoluții 1940-1941, 1941-1944, 1944-1956” (pag. 245-283) și este delimitat în patru compartimente: Conducerea de partid – Comitetul Central; Deputații RSSM în Sovietul Suprem al URSS; Sovietul Suprem al URSS și Ramura executivă – Guvernul RSSM. În toate cazurile autorii prezintă numele persoanelor din RSSM care au fost promovate la funcții de conducere, dar și urmăresc traseul carieristic al nomenclaturiștilor veniți în RSSM din diferite regiuni ale URSS, inclusiv din RSS Ucraineană.

Un spațiu vast în lucrare este acordat anexelor (pag. 284-396). Pe baza materialelor de arhivă, dar și a mass-mediei timpului autorii prezintă o serie de biografii scrise în spiritul timpului în care se evidențiază meritele care erau apreciate de regimul sovietic și constituiau o bază credibilă pentru a fi promovat în ierarhia de partid și administrativă, un șir de necroloage, articole reprezentative din presa timpului, dar și unele fotografii impresionante care sunt puse la dispoziția publicului în premieră.

Volumul  „Instituțiile și nomenclatura sovietică și de partid din RASSM și RSSM (1924-1956)”, coordonat de doctorul în istorie Marius Tărâță constituie un instrument de lucru util pentru istorici, politologi, sociologi, dar și pentru toți cei cointeresați de studierea instituțiilor și nomenclaturii sovietice și de partid din RASSM și RSSM, inclusiv a fenomenului colaboraționismului în RSSM.

Mariana S. ȚĂRANU,

Conferențiar universitar, doctor în istorie

 

0

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Participanții la Seminarul lucrătorilor de cultură din RSSM și reg. Lvov, Ucraina, 1962: L. Cemortan (rândul 2 de jos, al cincilea din dreapta) și A. Lazarev (rândul 2 de jos, al optulea din dreapta). Arhiva privată a familiei Cemortan. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00415d

00415

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Delegația RSS Moldovenești la revenirea de la Decada literaturii și artei la Moscova, 1960. Rândul 1 de jos, de la stânga la dreapta: M. Apostolov, E. Cazemirova, C. Constantinov, V. Gherlac, I. Alterman; rândul 2 de jos, de la dreapta la stânga: L. Cemortan, G. Ceaicovschi. Arhiva privată a familiei Cemortan. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00410d

00410

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

La recepția oferită de Sovietul de Miniștri ai RSSM în timpul Decadei literaturii și artei la Moscova, 1960. De la stânga la dreapta: L. Cemortan, Gh. Eșanu, M. Bieșu, D. Darienco, I. Bozin, A. Lupan. Arhiva privată a familiei Cemortan. Muzeul Științei al AȘM.  Fond foto. Cota arhivistică: 00409d

00409

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Leonid Cemortan, șef adjunct de secție la Comitetul Central al Comsomolului din Moldova, 1950. Arhiva privată a familiei Cemortan. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00399d

CEMORTAN, Leonid (6 noiembrie 1927, s. Chetrosu, azi r-nul Drochia– 27 iunie 2009, Chișinău) – teatrolog, domeniul ştiinţific: istoria şi teoria teatrului. Doctor habilitat în studiul artelor (1994), profesor universitar (1995). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1995).

 

00399

Registrul localității

 ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE SATUL CARAHASANI, RAIONUL ȘTEFAN-VODĂ

Motto: „Vatră seculară voievodală, îndrăgită de cocostârci

și populată de oameni gospodăroși și ospitalieri”.

Tudor Țopa, scriitor și publicist;

Alexandru Ganenco, cetățean de onoare a comunei Carahasani;

coautorii monografiei consacrate satului Carahasani

Satul Carahasani, raionul Ștefan-Vodă, este situat la o distanță de 119 km sud-est de Chișinău și 25 km sud de centrul raional. Suprafața moșiei însumează 3 900,94 ha, vatra satului – 306,27 ha. Terenurile cu destinație agricolă – 2 870,12 ha. Viile și livezile sunt plasate pe o suprafață care ocupă peste 300 ha, fondul silvic – 54,6 ha. Oglinda apei celor trei iazuri are 88 ha. Rețeaua stradală cuprinde 23 km. În 2016, localitatea număra 2940 de oameni (1 370 de femei și 1 570 de bărbați). Comuna este gazificată, apeductul cu o lungime de 35 km include în rețeaua sa peste 400 de gospodării. În centrul satului, pe o suprafață de 0,12 ha se află un parc. În 2009, parcul a fost amenajat cu diferite specii de arbori coniferi și arbuști. În domeniul vinificației este renumită Societatea pe Acțiuni „Carahasani Vin”. Casa de cultură a fost dată în exploatare în 1970. Aici se află o bibliotecă pentru maturi și alta pentru copii. Fondul comun al acestor biblioteci depășește 14 000 de exemplare. În noiembrie 2000 a fost dat în exploatare noul bloc cu trei etaje al Gimnaziului „Mihai Viteazul”. În 2006, în localitate a fost deschis Centrul de Artizanat „Țărăncuța”, baza căruia a fost pusă de etnograful Elena Postolachi.

1Ecaterina Onofriescu (mijloc) împreună cu fiicele Efrosenia și Agafia. Carahasani, 1939. Arhiva familiei Iuraș

  1. Localitatea a fost menționată documentar în 1656. Toponimul Carahasani ar fi de origine turanică și ar semnifica „Hasanul cel Negru”. E vorba de turcul Cara-Hasan care a zidit prima casă. La începutul sec. XIX, așezarea a fost populată de români din Bucovina, aceștia nu doreau să-și facă serviciul militar în armata austriacă de ocupație. Bucovinenii erau cunoscuți în mod special ca proprietari de mori de vânt. Pe parcurs, localitatea a fost populată de polonezi, ucraineni ș.a.

2O înmormântare într-o familie domiciliată pe str. Pușkin nr. 12 din satul Carahasani, iunie 1958. Arhiva familiei Iuraș

  1. În 1827, în sat locuiau 339 de moldoveni (români), șase ucraineni și cinci evrei. În locul numit astăzi „Cimitirul Vechi” sau „Satul Vechi” a fost construită o bisericuță din nuiele și lut, fiind acoperită cu stuf, „îndestulată cu veșminte și cărți”. În sat erau 14 fântâni și cinci în câmp. Unele fântâni aveau apa sălcie. În grădini creșteau doar pruni. În mijlocul satului, peste o vâlcea mică, era un pod din piatră. Crâșma localității aducea un venit anual de 725 de ruble.3La pescuit. Carahasani, 1968/1969. Arhiva familiei Răileanu

  2. În 1861, la Carahasani s-a deschis o școală ministerială (de stat) cu o singură clasă. Instruirea era doar în limba rusă. În 1905, în localitate a fost construită din pământ și lemn, acoperită cu țiglă, clădirea școlii cu cinci săli de clasă. În 1933, în sat funcționau două școli, care întruneau 338 de elevi, una pentru băieți și alta pentru fete. În urma intervenției sovietice din anii 1940 și 1944, tot contingentul de elevi (de la clasa I până la clasa a VII-a) a rămas corigent deoarece s-a trecut de la grafie latină la cea slavă. În anul de învățământ 1944–1945, în localitate au fost înlocuiți patru directori de școală.4Standul Centrului de Artizanat „Țărăncuța” din satul Carahasani, raionul Ștefan-Vodă, în Ziua Națională a Portului Popular 2016. Foto: I. V. Xenofontov, 26 iunie 2016

    4. Potrivit Recensământului general din 1897, în Carahasani locuiau 1 473 de oameni, 1 454 dintre aceștia erau creștini ortodocși. Numărul mare de creștini a generat edificarea,  lângă vechiul lăcaș de cult, în anii 1903–1906, a bisericii de zid cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului”. Acest lăcaș sfânt funcționează neîntrerupt de la fondare. În 1941, președintele sovietului sătesc Anisim Ceaicovschi a respins ordinul de a distruge podeaua bisericii și de a arde cărțile sfinte. Pentru aceste acțiuni a fost omorât. În perioada sovietică biserica era frecventată de creștini din tot raionul. În 1973, de exemplu, în lăcașul sfânt s-au botezat 225 de suflete și s-au oficiat 54 de cununii. Din anul 1999, parohul instituției religioase este Valeriu Cușcenco, născut la 25 martie 1966 în satul Răscăieții Noi. A absolvit Seminarul Teologic din Chișinău, cu sediul la Mănăstirea Noul Neamț (1993).5

    Pavel Boian (născut la 7 aprilie 1938) prezintă locul fostei case părintești, de unde familia acestuia a fost deportată în anul 1949. Foto: Ion Valer Xenofontov, 8 august 2017

    5. În contextul evenimentelor sociopolitice din anii 1905–1907 din Imperiul Rus, Ana Cnop, soția morarului Iohan Cnop, la o șezătoare a declarat că „Țarul, de frică, a scris manifest: Morții sunt liberi, ceilalți – sub arest”. Morărița a nimerit sub ochii autorităților. În urma unor percheziții la domiciliu, în prezența starostelui satului, au fost depistate „120 de cărți și broșuri cu conținut politic, inclusiv 71 interzise de cenzură”.  După percheziție, „soția morarului n-a mai fost văzută la șezătorile din Carahasani”.6

    Moara din satul Carahasani. Foto: Ion Valer Xenofontov, 8 august 2017

    6. Neamul Boian din localitate a deținut mori, iar neamul Ciobanu a fost proprietar de vite și pământ.7Secvență din centrul localității. În prim-plan: Firma Agricolă „Carahasani Agro” (dispune de 2017 ha de pământ), cuibul de cocostârc alb (care este element simbolic în stema și drapelul satului) instalat pe stâlpul înalt de lângă primărie. Pe fundal, Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”. Foto: Ion Valer Xenofontov, 8 august 2017

    7. În 1924 în localitate erau 11 mori de vânt, care aveau următorii proprietari: Gavril Boian, Grigore Boian, Luchian Boian, Manuil Boian, Nichifor Boian, Nichita Boian, Ana Horobei, Ignat Hotca, Evdochia Mazare, Călin Onofriescu, Gh. Roșca. De menționat că în contextul deportărilor din anii 1941 și 1949, majoritatea proprietarilor de mori din Carahasani au avut de suferit (În total, din Carahasani au fost deportați 82 de oameni).8 - CopieUn gard cu aspect floral de pe strada 1 Mai nr. 5. Foto: Ion Valer Xenofontov, 8 august 2017

    8. În anul 1928, Onisim Ciobanu, proprietarul a 90 ha de pământ, era cel mai bogat carahasănean (cărăsănean, așa își zic localnicii), urmat de Trofim Ciobanu cu 53 ha. 9

    Mormântul medicului Andrei Prisac, alias „Anton Cehov de Carahasani”. Foto: Ion Valer Xenofontov, 8 august 2017

    9. În 1982, în Carahasani, la insistența medicului-șef Andrei Prisac (1950–2006) a fost edificată actuala clădire a Oficiului Medicului de Familie, care în prezent poartă numele fondatorului. Andrei Prisac a fost comparat cu Anton Cehov, „doctorul sătesc” care cunoștea toate bolile sătenilor. Punea diagnoza fără greș. În munca sa nobilă a fost ajutat de soția Galina, și ea lucrător medical. Fiica Diana continuă munca părinților în domeniul medicinei, iar feciorul Anatol, absolvent al Universității de Stat de Educație Fizică și Sport, a revenit la baștină ca specialist în kinetoterapie. Nepotul Andrei perpetuează prenumele bunicului său vestit. Angajații Oficiului Medicului de Familie „Andrei Prisac” și acum își visează colegul c-ar veni la serviciu.10

    Triplu obelisc încununat de semnul crucii, edificat de Victor Boian în 2005. Obeliscul central are 12 m și este ridicat în cinstea „Eroilor morți pe câmpul de luptă pe Frontul de Răsărit”. Obeliscul din dreapta „e ridicat în memoria eroilor moldoveni în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care și-au dat viața pentru neam, credință și țară”. Obeliscul din stânga e ridicat în onoarea „Eroilor morți pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial din comuna Carahasani care au fost dați uitării”. Foto: Ion Valer Xenofontov, 8 august 2017

    10. La 1 noiembrie 2014, cele mai numeroase familii în localitate erau Ciobanu (Ceban) – 252 de persoane, Luchin – 98, Șavga – 86, Roșca  – 84, Boian – 81, Marinescu – 71, Golban – 66.

    Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

APARIȚIE EDITORIALĂ

Editor și redactor științific: dr. hab. Constantin Manolache

Coordonatorul volumului: acad. Ion Guceac

Responsabil de ediție: dr. Ion Valer Xenofontov

Redactor: Vitalie Țurcanu

Lector: Elena Pistrui

Coperta: Vitaliu Pogolșa

Paginare digitală: Mariana Rusu

Redactarea tehnico-artistică: Valeriu Oprea

Probleme actuale ale istoriei ştiinţei / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. (Inst.) “Andrei Lupan”; coord.: Ion Guceac ; ed. şi red. şt.: Constantin Manolache ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică (Institut) “Andrei Lupan”, 2017 (F.E.-P. “Tipografia Centrală”). – 256 p. : tab. Texte : lb. rom., rusă. – Referinţe bibliogr. la sfârşitul art. ISBN 978-9975-3183-0-3. 001(478)(082)=135.1=161.1   P 93

Culegerea de studii și articole științifice include informații complexe din domeniile istoriei științei și biografiei științifice din spațiul actual al Republicii Moldova. Sunt scoase în evidență fapte și evenimente importante, personalități consacrate din domeniul științei. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

Probleme actuale_2017_Internet_001

Probleme actuale_2017_Internet_004

Accesați

 

Probleme actuale_2017_Internet

ISTORIA ȘTIINȚEI

Ion Valer Xenofontov, Academician Alexei Spassky (1917–2006). Profil de savant și personalitate (100 de ani de la naștere) // Lucrări prezentate la Simpozionul științific internațional „Evenimente și personalități marcante ale vieții spirituale din spațiul pruto-nistrean și vecinătățile lui din sec. XIX–XX” Chișinău, 24–25 noiembrie 2017, Chișinău, 2017, p. 356-374. ISBN 978-9975-71-952-0

Vezi:

Spassky_

00319

Acad. Alexei Spassky, circa 2000. Foto donată de dr. hab. D. Erhan. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00319

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

În cadrul Sesiunii a XIV-a a Asambleei Academiei de Științe a Moldovei, acad. Gheorghe Duca, președintele Academiei de Științe a Moldovei, i-a prezentat și oferit în dar domnului Nicolae Timofti, președintele Republicii Moldova, lucrarea Simbolurile naționale ale Republicii Moldova. Foto: Eugenia Tofan, 3 aprilie 2012. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00398d

00398

CEA DE-A 25-EA LUCRARE DIN COLECȚIA „BIOBIBLIOGRAFIE”

Editor și redactor științific: dr. hab., conf. univ. Constantin Manolache

Coordonatori: dr. Valentina Cantemir, dr. Eugenia Cernei, dr. hab. Ana Ştefîrţă

Responsabil de ediție: dr. Ion Valer Xenofontov

Bibliografie: Tatiana Doibani, Elena Nigreţchii

Lectori: Elena Pistrui, Elena Varzari

Copertă: Vitaliu Pogolșa

Paginare digitală: Valeriu Oprea

Fotografii: Arhiva personală a acad. Andrei Negru, Arhiva Muzeului Științei al AȘM, Eugenia Tofan

DESCRIEREA CIP A CAMEREI NAŢIONALE A CĂRŢII

Academician Andrei Negru : Biobibliografie / Acad. de Ştiinţe a Moldovei, Bibl. Şt. (Inst.) „Andrei Lupan”, Grădina Botanică (Inst.) ; ed. şi red. şt.: Constantin Manolache; coord.: Valentina Cantemir [et al.] ; resp. ed.: Ion Valer Xenofontov ; bibliogr.: Tatiana Doibani, Elena Nigreţchii. – Chişinău : Biblioteca Ştiinţifică „Andrei Lupan” (Institut), 2017 (Tipogr. “Bons Offices”). – 208 p. : fot. Texte : lb. rom., rusă. ISBN 978-9975-3183-1-0.

016:[58+929(478)]=135.1=161.1

A 15

Lucrarea este consacrată academicianului Andrei Negru, personalitate marcantă, cunoscută și apreciată în țară şi peste hotare, pentru realizările sale în domeniul biologiei vegetale, florei fosile şi contemporane. Academicianul Andrei Negru este fondatorul şcolii de paleobotanică din Republica Moldova, autor a 127 de taxoni paleofloristici noi pentru ştiinţă. A pregătit 24 de doctori şi doctori habilitaţi în ştiinţe biologice. Portretul protagonistului este prezentat în diferite ipostaze: activitatea științifică, didactică, managerială, civică etc. Bibliografia savantului însumează peste 400 de lucrări ştiinţifice, inclusiv 18 monografii publicate în ţară şi peste hotare. Volumul este adresat profesorilor, cercetătorilor științifici, doctoranzilor, masteranzilor și studenților.

A_Negru_2017_001

Academician A_Negru_internet

 

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Sediul central al Academiei de Științe a Moldovei. Foto: Ion V. Xenofontov, 19 decembrie 2017. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00393d

Notă: Construcția a fost edificată între anii 1952–1956. Clădirea a fost ridicată din piatră de carieră. Este cea mai reprezentativă clădire cu destinație administrativă, care a păstrat, în linii generale, aspectul inițial.

00393

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Membru corespondent Constantin Turtă la conferința sindicală a AȘM, 1995. Foto: circa 2000. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00389

Constantin TURTĂ (20 decembrie 1940, s. Buciuşca, azi r-nul Rezina – 23 martie 2015, Chișinău) – chimist, domeniul ştiinţific: chimia anorganică. Doctor habilitat în chimie (1989), profesor universitar (1995). Membru corespondent (1995) şi membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2010).

00389