Author Archives: admin

BIOGRAFII

NAUM A. NARŢOV – PRIMUL PROFESOR UNIVERSITAR ȘI DOCTOR (HABILITAT)
ÎN DOMENIUL ISTORIEI DIN MOLDOVA SOVIETICĂ

Nartov

Naum Arianovici Narţov urma să fie un reprezentant de vază al istoriografiei sovietice din RSS Moldovenească. Cu un trecut „călit” în travaliul știinţei sovietice, lustruit în cel de-al Doilea Război Mondial, în anul 1946, era unicul profesor universitar și doctor (habilitat) în domeniul istoriei din Moldova sovietică. Totuși, cariera acestuia avea să fie rapid mușamalizată și compromisă, în mare parte reieșind de campaniile ideologice staliniste de epocă și a „descoperirii” faptului că „regele este gol”, însă nici factorul subiectiv n-a eclipsat din scenariul acestui aventurier de epocă.
N.A. Narţov s-a născut la 16 octombrie 1894 în satul Berezovka, judeţul Balta, Podolia, „într-o famile săracă de evrei”. În orașul Balta a absolvit studiile medii și cele învăţătorești. A participat la „războiul imperialist”, iar în timpul Războiului civil din Rusia a fost organizator și comandant al grupurilor de propagandiști împotriva rușilor albi. Între 1918 și 1934 a fost inclus și exclus din rândurile Partidului Comunist de trei ori. Spiritul timpului și a spaţiului aventurier – de genul „Mișa Iaponcik”, Ostap Bender din „12 scaune” de Ilf și Petrov, „falsul lui Filchinson”, se pare, a devenit o marcă identitară, care a penetrat și zona „elitist intelectuală” de sorginte sovietică. Până în anul 1930, a desfășurat o „activitate pedagogică și știinţifică” la Balta și Ananiev. În anii 1936-1940, a absolvit cu menţiune Institutul Pedagogic de Stat „T. Șevcenko”, specialitatea Istorie, la Secţia cu frecvenţă redusă, a activat în cadrul acestei instituţii și la Institutul de Cercetări Știinţifice în domeniul Istoriei, Economiei, Limbii și Literaturii, sub egida Sovietului Comisarilor Norodnici din RASS Moldovenească. În 1937, Naum A. Narţov a încercat să convingă Academia de Știinţe a URSS despre necesitatea elaborării unei istorii a Moldovei. Epurările staliniste au întrerupt realizarea acestui proiect, însuși N. Narţov era cât pe ce să fie considerat „naţionalist” și „spion străin”. Institutul de Cercetări Știinţifice în domeniul Istoriei, Economiei, Limbii și Literaturii a fost evacuat, în 1941, în or. Buguruslan, regiunea Orenburg (RFSS Rusă), iar în octombrie 1944 a revenit la Chișinău. În anii 1941- 1945, N.A. Narţov a activat în evacuare, în orașul Tașkent. În 1944, a susţinut teza de doctor (habilitat) în istorie, cu titlul „Destinele istorice ale Basarabiei și Moldovei”, în cadrul Universităţii de Stat a Asiei Centrale, iar peste un an i s-a acordat titlul de profesor.
Era o performanţă unică pentru un fost student de la secţia cu frecvenţă redusă a Institutului Pedagogic Moldovenesc din Tiraspol, ca doar după patru ani de zile de la absolvire, în condiţiile acerbe ale celui de-al Doilea Război Mondial, să devină doctor (habilitat) în știinţe, fără a parcurge calea de candidat în știinţe, și să devină profesor universitar, fără să fi trecut prin treapta de conferenţiar (docent). Abilităţile personale de a convinge, de a se impune și de a demonstra tuturor că este „cel mai bun dintre toţi” se pare că i-ar fi asigurat un „viitor luminos” în statul sovietic.

Sursă:
Demir Dragnev, Xenofontov Ion Valer. Naum A. Narţov – primul profesor universitar și doctor (habilitat) în domeniul istoriei din Moldova sovietică, În: Sesiunea ştiinţifică a Departamentului Istoria Românilor, Universală şi Arheologie, ediţia a 7-a, 4 iunie 2021: dedicată aniversării a 10-a de la fondarea Centrului Studii Interdisciplinare „Silviu Dragomir”, Chișinău-Oradea: Program. Rezumatele comunicărilor / Universitatea de Stat din Moldova, Facultatea de Istorie şi Filosofie; editor: Aurel Zanoci; comitetul organizatoric: Aurel Zanoci [et al.]. – Chişinău: CEP USM, 2021, pp. 77-78. ISBN 978-9975-152-09-9.

CARTEA LUNII MAI

Olga Căpățină, Parisul cu gust de caramelă sărată, Iași, Sedcom Libris, 2020, 206 p. ISBN:978-973-670-591-5

185884458_1835353323298921_7595713572453964311_n

CARTEA ÎMPLETIRILOR DE DESTINE

Olga Căpățână este o scriitoare consacrată a subiectelor palpitante de frontieră. Linia de demarcație include civilizații (europeană, asiatică, africană), sentimente (dragoste), contraste (pace-război, bine-rău, aerian-teluric, suflet versus fizic/corp), temporalități (atunci-acum). Abordarea dihotomică la un moment dat devine una total neașteptată, se intersectează, se împletește, apoi se contopește avid în conținutul textului.
Narativul este cel al descrierii fotografice și realiste. Uneori vorbește un medic versat în ale doctoriilor, cu descrieri docte din lucrări științifice, alteori intră pe fir filosoful, un cuvânt de spus îl are romanticul, dar și pragmaticul, alteori naratorul are vocea catifelată a unui crainic radio. Personajul este unul central sau decomprimat în mai mulți actori, asemeni unei păpuși rusești (matrioșkă).
Constructul romanului „Parisul cu gust de caramelă sărată” îl constituie eternul subiect al căutărilor, dragostei. Este romanul tuturor celor care cel puțin o dată în viață au suferit din dragoste. Este și un roman al căutării de suflet, pe care medicii preocupați de starea fizică a omului nu-l pot găsi. Nici chiar doctorii sufletiști nu l-au găsit. Este și romanul pictorului talentat care poate reda iscusit „doar adâncimea ochilor, în rest – nimic remarcabil”.
Textul ne oferă o explicație a reușitelor mari în plan profesional, care deseori au la bază o dragoste sângerândă. Parisul este asemuit tărâmului de speranțe mari, de speranțe ale dragostei. Este o luptă continuă în a cuceri capitala frumuseții, dar și o muncă asemănătoare cu cea a legendarului Sisif.
Scriitoarea Olga Căpățină ne vorbește de Parisul care la un moment ne pune pe tavă propriul ego, ne readuce episoade endemice marcate de scene ale penuriei, aflate într-un contrast izbitor cu tărâmul sperat al Cornului Abundenței. Capitala frumosului pare a fi pentru mulți dintre cei care doresc să o cucerească un soi de fata morgana.
Este orașul universal care se întreabă tranșant, nici cu o aluzie retorică: „Ce fel de țară aveți, de ce medicii sunt nevoiți să plece de acasă ca să câștige bani pe meleaguri străine?” sau cum „Un colonel și-a trimis soția să câștige?”.
Parisul este numit de narator „orașul lumilor”. Este un oraș al misterelor și lucrurilor dosite: multă lume cunoaște prețul unui apartament la Paris însă m-ai puțin cunosc sacrificiul prin care se obțin acești bani.
Faptul istoric este distorsionat intenționat de realitatea istorică: independența nu este asociată cu ziua de 27 august 1991, ci cu anul 1992, anul secesionismului. Este și o privire din exterior asupra unui republici formate pe ruinele imperiului sovietic.
E o carte a măsurărilor de greutate. Unul de personaje, un colonel, nu lua nimic greu în mâini, cu excepția revolverului, iar boala acestuia ni se trăgea de la nervi, ci de la iubire.
Europa este cea care poate fi cucerită cu sarmale gătite într-o ulcică de lut sau plăcinte moldovenești cu brânză și verdeață. Francezii mijesc ochii de plăcere și aproape că torc la aceste gustoșenii. Totodată, și cei din Est tind să savureze licoarea gustului de cafea franțuzită. Sau, metafizica textului ne sugerează faptul că Occidentul poate oferii chiar o ceașcă de cafea din partea casei.
Redescoperea estului se face prin oamenii săi, care sunt spirituali. Lumea estică se aseamănă cu doamna care face menaj și care între timp ascultă cărți audio în limba franceză. Femeia din Est activează în mai multe locuri de munci, are de plătit chiria, dar trebuie să achite și studiile la Sorbona.
Eroii cărții sunt credincioși, dar deopotrivă și fataliști, așa cum sunt toți francezii. Prin carte ni se transmite mesajul că poți „avea de toate pentru viață, dar nu și viața însăși”.
Este o carte a împletirilor de destine individuale cu cele colective. Autoarea, asemenea unui mareșal talentat în arta militară, prezintă strategii și tactici de a cuceri prin cultură și spiritualitate noi civilizații. Cititorul participă la o veritabilă punte de legătură dintre Est și Vest.

Felicitări, Olga Căpățână!
Drum verde cărții spre inimile cititorilor!

IVX
29 mai 2021

PATRIMONIU

Interiorul unei case construite la sfârșitul sec. al XIX-lea. Proprietatea Ioanei Vechiu din s. Mașcăuți, rn. Criuleni. Foto: 1972

IMG_068

PATRIMONIU

Căciulă „Centenar. România întregită”. Confecționată de meșteri populari (cojocari) din s. Colibași, rn. Cahul. Foto: IVX, 23 mai 2021

189841663_631478117808657_1497136673636530945_n

PATRIMONIU

Casă cu două odăi, construită la sfârșitul sec. al XIX-lea. Proprietatea Tatianei Gobji din s. Căpriana, rn. Strășeni. Foto: 1972

IMG_008

CARTEA ZILEI

Gheorghe Baciu, Învățământul, cultura și creștinismul în Bălți, Chișinău, Combinatul Poligrafic, 2020, 201 p. ISBN 978-9975-129-78-7

Studiul „Învățământul, cultura și creștinismul în Bălți” de Gheorghe Baciu e mai mult decât o incursiune în istoria celor trei subiecte – învățământ, cultură și credință – cu referință la orașul Bălți. Autorul le leagă, le identifică, după ce o perioadă (1940–1990) politicul le-a separat, tratându-le cu competență și în cunoștință de cauză, ca pe un tot întreg.
Nicolae Dabija

Avem toate motivele să afirmăm că profesorul Gheorghe Baciu este un om de o mare cultură bălțeană și, în general, națională. Prezentul volum, de altfel, și cele scrise până acum sunt dovezi ale calității osârdiei Domniei Sale de a fi Medic-savant, mentor și scriitor talentat, Om de cultură și Bălțean în sens larg al cuvântului.
Teo-Teodor Marșalcovschi

187232326_1112024129303936_3429985256876448924_n

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

COCORUL СOSTEA

De Paști, bunicii au observat că pasărea era mai curată ca de obicei, probabil s-a spălat în baltă, și-a făcut ordine în cuib și a stat mai mult timp „acasă”. Simți-se spiritul de sărbătoare.
Considerîndu-l un personaj de-al casei, bunicul i-a dat cocorului numele Costea. Uneori îi mai zice și Străjerul (Storojul).

Vezi

http://moldova-suverana.md/article/cocorul-ostea_26312

Foto: Cocorul Costea. S. Antonești, rn. Ștefan-Vodă. Foto: IVX, 2 mai 2021

180974687_801474870776607_9114503307659060441_n

SPECIALIȘTII NOȘTRI

Marina Ticu, secretar științific al Bibliotecii Științifice (Instituit) „Andrei Lupan”, și Anna Gunevoi, specialist principal în domeniul resurselor umane, 27 aprilie 2021
sdfghf

35 DE ANI DE LA CATASTROFA NUCLEARĂ DE LA CERNOBÎL

La începutul secolului al XXI-lea, mai mult ca oricând, s-a conştientizat faptul că „satul mare” – Pământul – este un bun al tuturor, iar ritmurile galopante de dezvoltare a societăţilor complexe periclitează ambianţa de existenţă. Indiferent de contextul politic, social, mental, există o dimensiune care îi uneşte pe toţi oamenii – grija faţă de mediul ambiant şi conservarea
acestuia pentru generaţii. Societatea postcernobâl este un semnal de alarmă în faţa perspectivelor de supravieţuire, dar şi o formă de instruire violentă în privinţa „biografiei globale”.

177757732_194616069003178_4559746676280426864_n

Sursă:
Xenofontov, Ion. Societatea postcernobâl. În: Akademos. Revistă de ştiinţă, inovare, cultură şi artă. Chişinău, 2011, nr. 2 (21), pp. 70-76.
Vezi

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/Societatea%20Postcernobil.pdf

POSTERE DIN SECOLUL XX

_IMG_5856
Reguli de comportament ale populației în caz de infectare bacteorologică. Poster depistat în subsolul unei clădiri publice din centrul Chișinăului. ivx

27 Martie 1918 – Unirea Basarabiei cu România

ISTORICII UNIRII

Constituirea României Întregite a dus la crearea unui nou tip de istorici, istorici ai Unirii. Sunt istoricii ancorați în evenimentul major din istoria românilor, cei care au o viziune de istorie reîntregită, o istorie de sinteză. Sunt istorici profesioniști bine școliți, cunoscători de limbi moderne, cu viziuni clare asupra evoluției statului, cu o puternică viziune civică și care merg la unison cu produsul științific, precum și cu idealul pe care îl promovează în viața publică. Totodată, poate fi desprinsă și o imagine martirizată a istoricului care a suferit pentru acțiunile și creația sa științifică. Activitatea de cercetare în domeniul istoriei s-a realizat într-un cadru instituțional susținut de statul român. Istoria României a fost interpretată ca fiind o istorie integrată a Europei Occidentale. Istoricii Unirii au fost istorici totali, care au creat și au promovat cultura istorică veritabilă.

1

Xenofontov Ion Valer, Istoricii Unirii, În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 4 (59), 2020, pp. 81-85.

https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/81-85_31.pdf

APARIȚIE EDITORIALĂ

Spiritualitate și cultură în spațiul pruto-nistrean în secolele XIX–XX. Materialele Simpozionului Științific Internațional consacrat împlinirii a 200 de ani de la editarea în limba română a Bibliei de la Sankt Petresburg/ Coord.: Octavian Moșin, Ion Gumenâi, Chișinău, Tipogr. „Lexon-Prim”, 2020, 286 p. ISBN 978-9975-3291-0-1.

162398833_10159209423784697_4202525452173722014_n

IN MEMORIAM NICOLAE DABIJA (15.07.1948-12.03.2021)

Versuri: Nicolae Dabija

Cât trăim pe acest pământ

Cât trăim pe acest pământ
Mai avem un lucru sfânt,
O câmpie , un sat natal
O clopotniță pe deal.

Cât avem o țară sfântă,
Și un nai care mai cântă,
Cât părinții vii ne sunt
Mai există ceva sfânt.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Cât pădurile ne dor
Mai avem un viitor
Cât trecutu-l ținem minte
Mai există lucruri sfinte.

Cât Luceafărul răsare,
Și în cer e sărbătoare,
Și e pace pe pământ,
Mai există ceva sfânt.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

Cât avem un sat departe
Și un grai ce n-are moarte
Cât ai cui zice părinte,
Mai există lucruri sfinte.

Cât durea-ne-vor izvoare,
Ori un cântec ce dispare,
Cât mai avem ceva sfânt
Vom trăi pe-acest pământ.

In Memoriam dr. Nicolae STRATAN

12111111

La 9 martie 2021, după o grea suferință, a încetat să bată inima doctorului în științe, conferențiar universitar Nicolae STRATAN, director al Arhivei Științifice Centrale din cadrul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”.

Dr. Nicolae Stratan s-a născut la 2 noiembrie 1952, în satul Nișcani, r. Călărași. După absolvirea școlii medii din sat și-a făcut studiile la Tehnicumul zooveterinar din s. Carmanovo, raionul Grigoriopol (1967-1971), specialitatea medic-veterinar. După îndeplinirea serviciului militar (marină), în 1974 devine student la proaspăt deschisă Facultate de medicină veterinară a Institutului Agricol din Chișinău. Făcând parte din promoția de aur a facultății, absolvent eminent, a fost angajat la Alma Mater (1979), activând pe parcursul a 10 ani în cadrul facultății în posturi didactice, în organizația comsomoliste și de partid ale institutului. A făcut aspirantura la Institutul Unional de Helmintologie ,,K.I. Skreabin” din or. Moscova (1984-1987), care finalizează cu susținerea tezei de doctor în științe veterinare (1987).

După ce a revenit la Chișinău, dr. Nicolae Stratan își începe activitatea în calitate de decan adjunct la Facultatea de Medicină Veterinară (1989-1994), ulterior, prim-prorector la Universitatea Agrară de Stat din Moldova (1994-1999), funcționar public în rangul de Consilier de Stat al Republicii Moldova – șef al Direcției Agricultură și Protecția Mediului la Cancelaria de Stat a Guvernului Republicii Moldova (1999-2001) și viceministru al Ecologiei, Construcțiilor și Dezvoltării Teritoriului (2001-2004).

Începând cu anul 2004, dr. Nicolae Stratan își leagă destinul de Academia de Științe a Moldovei (AȘM), activând în managementul cercetării și pregătirii cadrelor în diferite posturi: director general al Centrului de Instruire Universitară, Postuniversitară și Perfecționare a cadrelor la AȘM (2004-2009), prim-prorector la Universitatea AȘM (2009), șeful Direcției Generale Politici în Cercetare la AȘM (2009-2014), directorul Arhivei Științifice Centrale a Academiei de Științe a Moldovei, după reformă, redenumită Arhiva Științifică Centrală din cadrul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan” (2014-2021).

În toate funcțiile pe care le-a deținut de-a lungul anilor, Nicolae Stratan a manifestat profesionalism creativitate și responsabilitate, principialitate inițiativă și onestitate, decență și modestie, bunăvoință și receptivitate față de subalterni și colegi. Dr. Nicolae Stratan a elaborat și editat Cursul monografic „Expertiza sanitar-veterinară a alimentelor de origine animală” – lucrare de pionierat în republica noastră, în limba română, a publicat și o serie de lucrări științifice și didactice în domeniu.
Rezultatele obținute de regretatul doctor în științe au fost apreciate cu Ordinul „Gloria muncii” (2012), titlurile „Om emerit” (1996) și „Maestru în sport al URSS” (1977), nenumărate medalii și diplome naționale și internaționale.
Exigența, capacitatea de a soluționa creativ sarcinile atribuite, modul onorabil de a-și servi Patria, vor rămâne un exemplu viu, demn de urmat pentru toți cei care l-au cunoscut.
În aceste clipe de grea încercare exprimăm profundă compasiune membrului corespondent al AȘM Alexandru STRATAN și suntem alături de familia îndoliată, prieteni şi colegi.
Dumnezeu să-l ierte și să-l așeze cu drepții în grădina Sa cea veșnică.

Colectivul Bibliotecii Științifice (Institut) „Andrei Lupan”

Corpul neînsuflețit al regretatului dr. Nicolae Stratan va fi depus joi, 11 martie 2021, la Biserica Tuturor Sfinților din Cimitirul Central din Chişinău, începând cu ora 10:00.
Mitingul de doliu va avea loc la Cimitirul Central, începând cu ora 10:45.

APARIȚIE EDITORIALĂ

Prisac, Lidia.
Istoriografia separatismului transnistrean (1989–2005) /Consultant ştiinţific: Constantin Manolache; referenţi ştiinţifici: Liliana Rotaru, Oleg Bujor. – Ed. a 2-a, rev. şi adăugită. – Chişinău: Lexon-Prim, 2021. – 172 p.

Parte componentă a societăţii, cercetătorul din domeniul ştiinţelor umanistice, ca om mai întâi de toate (conditio humana), sesizează dificultăţi majore în detaşarea faţă de fluxul abundent de informaţii, opinii, concepţii în ideea de a-şi marca un teritoriu propriu, autonom faţă de provocările ,,timpului său”. În contextul în care s-ar rupe de realităţile cotidiene – atât publice cât şi private – istoricul, asemeni lui Robinson Crusoe, ar produce bunuri materiale şi spirituale doar pentru propriul consum şi ar rămâne ostracizat de restul comunităţii. Opera unor autori de studii, monografii etc., este necesar să recunoaştem franc, este sortită „amneziei”, fără a avea un impact social dezirabil şi fără ca să-şi realizeze obiectivul major – sensibilizarea specialiştilor, autorităţilor, cititorilor, publicului larg.

155189721_10159164471784697_654537819028690012_o

APARIȚIE EDITORIALĂ

_02_Afganistan (3)

Xenofontov, Ion Valer, Războiul sovieto-afghan (1979–1989). Studiu de istorie orală. Percepţii. Documente. Ediția a II-a revăzută și adăugită / Red. șt. C. Manolache; Resp. de ed.: Liliana Rotaru, Larisa Noroc, Inst. Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate.  Iaşi, Lumen, 2020, 512 p. ISBN 978-973-166-570-2.

APARIȚIE EDITORIALĂ

_01_Afganistan (3)

Xenofontov, Ion Valer, Războiul din Afghanistan (1979–1989) în memoria participanților din RSS Moldovenească. Ediția a II-a revăzută și adăugită / Red. șt. C. Manolache; Resp. de ed.: Liliana Rotaru, Larisa Noroc, Inst. Militar al Forţelor Armate „Alexandru cel Bun”, Centrul de Studii Strategice de Apărare şi Securitate. Iași, Lumen, 2020, 532 p. ISBN 978-973-166-571-9.

https://edituralumen.ro/librarie-editura-stiintifica/razboiul-din-afghanistan-1979-1989-in-memoria-participantilor-din-republica-moldova-realitate-istorica-si-imaginar-social-ion-valer-xenofontov

NOTE DE LECTURĂ

Recenzie-„Vânătorii-de-zmeie”-de-Khaled-Hosseini

 

UN COPIL TRECUT PRIN RĂZBOIUL DIN AFGHANISTAN

Scriitorul și medicul afghan-american Khaled Hosseini, autorul bestsellerului „Vânătorii de zmeie” (2003), ne prezintă o radiografie tulburătoare a țării sale de origini. Este pastila de narațiune creată dintr-o rațiune psihologică: „oamenii au nevoie de povești, care să le abată atenția de la timpurile grele pe care le trăim”.

Sindromul culpabilității faptului că împreună cu familia a reușit să părăsească țara în ajunul imixtiunii sovietice îi va marca profund itinerarul vieții. S-a creat eternul conflict între cei plecați din țară și cei care au rămas să supraviețuiască. Tensiunea bipolară – cea a cetățeanului supraviețuitor în exilul „de lux” și cea a cetățeanului afghan marcat de penuria materială și spirituală – va fi una fundamentală în edificarea volumului de debut,  un adevărat pașaport al Afghanistanului anilor 1960–2002.

Legătura de sânge este una extrem de puternică în lumea afghană. „Ia doi afghani care nu s-au văzut în viața lor, pune-i în aceeași încăpere zece minute și imediat o să descopere că sunt rude”. Subiectul are în epicentru povestea a doi prieteni, dintre care unul trădează. Spre finalul romanului, ca un deznodământ răvășitor se dovedește că cei doi prieteni erau, de fapt frați vitregi. Cartea reprezintă istoria „țării montane” cuprinse de sindromul războiului fratricid.

Societatea afghană a fost marcată de grave probleme interne de sorginte etnică/națională, lingvistică, religioasă, de mozaic de datini. Afghanii prețuiesc datinile, dar detestă regulile. Pentru afghani loteria genetică care stabilește sexul este una existențială. Or, explozia afghană a prins contur cu mult înainte de intervenția militară sovietică din decembrie 1979.

Imixtiunea Uniunii Sovietice avea doar să amplifice și mai mult situația creată. Kabulul s-a divizat: în cei care trăgeau cu urechea și cei care nu o făceau. Conflictul militar a schimbat profund axa de valori. Or, în „război nu există rușine”. Afghanistanul a devenit sinonim cu țara în care morții sunt considerați mai norocoși, decât cei vii: există oare o moarte mai afghană decât asta? se întreabă autorul cărții.  „Bocetul mamei. Mă rog lui Allah să nu auzi niciodată așa ceva”. Afghanistan, transformat într-un loc fără speranțe, este statul în care sunt mulți copii însă există prea puțină copilărie. Țara războiului a creat un cotidian al războiului: „Urechile ni se obișnuiseră cu șuieratul și căderea rachetelor, cu focul mitralierilor, iar ochii cu imaginea oamenilor care dezgropau cadavre de sub grămezilor de nămoz”.

Plecarea sovieticilor și venirea la putere a talibanilor nu a adus pacea în Afghanistanul cu un Minister al Viciului și al Virtuții, creat de noile autorități. S-au impus noi reguli printre locuitorii afghani: să ții privirile în pământ când sunt talibanii prin preajmă. „Străzile sunt deja pline de orfani și înfometați și îi mulțumesc lui Allah în fiecare zi că sunt viu, nu pentru că mi-ar fi frică de moarte, ci pentru că soția mea are un soț și fiul meu nu este orfan”.

Divizarea societății afghane, înlăturarea sentimentului culpabilității și al trădării fratricide, potrivit autorului, poate fi soluționată prin intermediul valorilor de sorginte confesională. Astfel s-ar întrezări o speranță pentru țara nesperanțelor. Esența răscumpărării păcatelor între afghani rezidă în transformarea vinovăției acestora în bunătate. Cu alte cuvinte, Khaled Hosseini vine cu o soluție consensuală (de sorginte Occidentală) într-o lume a nonconsensului (străină civilizației asiatice): „aceasta este calea de a fi bun din nou”.

 Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

 

 

 

 

 

 

PLATFORMELE DE CERCETARE ŞI COMUNICARE DIN CADRUL ACADEMIEI DE ȘTIINŢE A MOLDOVEI – UN PAS SIGUR SPRE INTEGRAREA ÎN SPAȚIUL EUROPEAN DE CERCETARE

Platforma de cercetare şi comunicare reprezintă una dintre modalitățile de abordare şi dialog ştiinţific eficient, metodă iniţiată şi implementată pe larg în diferite centre de cercetare. Actualmente, în cadrul Academiei de Ştiinţe a Moldovei sunt aprobate patru platforme de comunicare:

  • Securitatea ecologică în contextul modificărilor accelerate de mediu” (coordonator mem. cor. Maria Nedealcov).
  • Din martie 2021 platforma este coordonată de mem. cor. Elena Zubcov.

  • Securitatea economică, migrația și transformările demografice” (coordonatori acad. Grigore Belostecinic și mem. cor. Alexandru Stratan),
  • Accidente vascular cerebrale” (coordonator acad. Stanislav Groppa),
  • Securitatea alimentară și siguranța alimentelor” (coordonator dr. hab., prof. univ. Rodica Sturza).

Toate lecțiile publice susținute în cadrul platformelor științifice lansate de AȘM sunt disponibile online la adresele https://idsi.md/tv și https://www.privesc.eu/.

Constituirea platformelor științifice de comunicare, inițiate și lansate recent de Academia de Științe a Moldovei este în proces continuu de formare și dezvoltare.

 ASM_platforme_stiintifice1ASM_platforme stiintifice_0

Dr. hab. Liliana Condraticova

NOAPTEA CERCETĂTORILOR EUROPENI 2020

Noaptea Cercetătorilor Europeni – celebrarea științei și cercetării – este o inițiativă a Uniunii Europene sprijinită prin Acțiunile Marie Skłodowska-Curie, care își propune să aducă cercetătorii mai aproape de publicul larg, să demonstreze diversitatea și impactul științei, dar și să motiveze tinerii să aleagă o carieră în cercetare.

În 2019, evenimentul organizat în peste 400 de orașe europene a atras peste 1.5 milioane vizitatori!

În Republica Moldova, Noaptea Cercetătorilor Europeni se află la a 7-a ediție. Anul acesta, evenimentul va avea loc pe 27 noiembrie 2020, atât offline, cât și online!

Cercetătorii se vor întâlni cu publicul și își vor prezenta activitățile prin experimente practice, spectacole științifice, jocuri, teste, concursuri, expoziții și activități digitale. Copiii, tinerii și familiile vor descoperi cercetarea, știința și inovația într-un mod distractiv.

O NOUĂ APARIȚIE EDITORIALĂ

121014831_10158809525909697_5687789736334663021_o

Xenofontov, Ion Valer, Complexul monahal Japca: istorie şi spiritualitate / Ion Valer Xenofontov; cons. şt.: Octavian Moşin, red. şt.: Constantin Manolache, ed.: Eduard Potângă; Bibl. Ştiinţifică (Institut), „Andrei Lupan” Centrul de Cercetări Enciclopedice. – Chișinău : Lexin-Prim, 2020. – 540 p. – ISBN 978-9975-3283-0-2.

 

FOTOGRAFIA ZILEI

Egumena Parascheva, stareța Mănăstirii Japca, la volanul tractorului, 2019.
Sursă: Arhiva curentă a Mănăstirii Japca

8

Notă: Egumena Parascheva (Zinaida Gușan) s-a născut într-o familie de oameni simpli, la 22 martie 1980, la pomenirea celor 40 de Mucenici, în satul Petrunea, raionul Glodeni. A intrat în Mănăstirea Japca după absolvirea școlii medii din satul natal, în anul 1995. În 1999 primește rasoforia. În 2006 este tunsă în călugărie. În calitate de monahie, a trecut prin toate ascultările din complexul monahal. În 2007 intră în ascultare la Mănăstirea Sfintelor Femei Mironosițe Marta și Maria. A făcut ascultare în biserica, a sădit și îngrijit de parcul lăcașului sfânt, a fost numită responsabilă de schitul mănăstirii cu hramul Sf. Ierarh Modest. Pe 18 noiembrie 2015, monahia Parascheva este transferată la Mănăstirea Japca în calitate de stareță. La 15 ianuarie 2016, Înalt Preasfințitul Vladimir, Mitropolitul Chișinăului și a întregii Moldove, în cadrul Sfintei Liturghii, i-a încredințat păstorirea obștii monahale. Pe 28 mai 2020, de sărbătoarea împărătească a Înălțării Domnului nostru Iisus Hristos, Înaltpreasfințitul Vladimir, Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove a săvârșit Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie la mănăstire, în prezenţa pelerinilor. La Vohodul mic, maica stareță Parascheva (Gușan), a fost avansată în gradul de egumenă și decorată de către Întâistătător cu dreptul de a purta Cruce cu pietre scumpe.

MOTTO-UL ZILEI

„Școală cât mai multă! Școală cât mai bună! Școală cât mai românească!”

Constantin Angelescu, ministrul Instrucţiunii Publice (1918–1919; 1922–1926; 1927–1928;
1933–1937)