Profesorul Vladimir Potlog la o promenadă cu soția în centrul Chișinăului, 1978. Arhiva familiei Potlog.

Profesorul Vladimir Potlog, istoric de vocaţie, om de o cultură deosebită, înaltă ţinută morală şi spirituală, intelectual de elită, este o figură emblematică pentru sistemul universitar din spaţiul pruto-nistrean de la mijlocul sec. XX începutul sec. XXI.
Vladimir Potlog s-a născut la 1 august 1927, în comuna Sineşti, plasa Corneşti, judeţul Bălţi, Basarabia, într-o familie de ţărani. Primele studii le-a făcut în satul natal. La şcoala medie din Corneşti, graţie harului didactic al învăţătorului Iacob Voldman, junelui Vladimir Potlog i s-a cultivat dragostea de Istorie. În anii 1949–1953 a studiat la Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat. „La Institut, la nivelul ministerelor nu era bine gândită programa de învăţământ. Am învăţat obiecte pe care le-am trecut şi-n şcoală, de exemplu, disciplina «Limba rusă» am învăţat-o la acelaşi nivel, din aceleaşi manuale, pe care nici nu le prea aveam. Totul am învăţat din conspecte, la bibliotecă era un singur manual la toată grupa”. O problemă dificilă o constituia şi studierea limbilor străine, care „nu erau în voga acelor ani”. Profesorii, în majoritate din raioanele din partea stângă a Nistrului, nu vorbeau într-o limbă literară. „Lecţiile se ţineau în limba moldovenească, chiar şi istoria partidului, într-o limbă foarte pocită”.
Cei mai calificaţi erau profesorii care absolviseră universităţile în România, la Iaşi. Este vorba de profesoara de psihologie Cleopatra Mihailovna Vnorovschi, autoarea unui studiu despre Şcoala Eparhială de Fete din Chişinău.
Vl. Potlog consideră că în anii de studenţie a consumat mult timp valoros cu audierea unor discipline inutile, care respectau în totalitate „rigorile timpului” sovietic. Istoria Partidului Comunist al URSS crea cea mai mare repulsie printre studenţi – „ne-a provocat o senzaţie de respingere…, nu înţelegeam noi ce mâncare de peşte era asta”. A absolvit Facultatea de Istorie cu excelenţă. A avut nota „4”, din sistemul de apreciere de 5 puncte, doar la disciplinele „Limba rusă” şi „Istoria pedagogiei”. După absolvirea institutului a început cariera la Alma Mater, având cea mai longevivă carieră didactică universitară din Republica Moldova: a conferenţiat în mediul universitar din 1953 până în 2011.
Penuria materialelor didactice constituia un impediment serios în desfăşurarea cu succes a activităţilor didactice. În 1960, după fuziunea Institutului Pedagogic Moldovenesc de Stat cu Universitatea de Stat din Chişinău, Vl. Potlog a activat, în noua structură, în calitate de lector superior (1 septembrie 1960 – 21 mai 1974), conferenţiar universitar (22 mai 1974) la Catedra de istorie universală, conferenţiar la Catedra de arheologie şi istorie antică (27 februarie 1991 – 29 august 2011). Alături de cariera didactică a exercitat şi funcţii administrative: prorector la studii cu frecvenţa redusă (26 septembrie 1974 – 24 octombrie 1983), decan interimar (24 octombrie 1983 – 27 decembrie 1983) şi decan (27 decembrie 1983 –12 ianuarie 1989) la Universitatea de Stat din Moldova. S-a eliberat din funcţia de conferenţiar universitar la 30 august 2011. Deşi a deţinut şi funcţii administrative, a considerat că menirea s-a principală a fost cea de profesor, căreia i s-a dedicat cu multă abnegaţie şi dăruire.
În pofida contextului sociopolitic dificil, a ştiut să evite impactul nemijlocit al politicului în domeniul ştiinţei istorice prin predarea cursurilor de istorie antică, predilecţia fiind cultura Greciei Antice. „Istoricul Antichităţii” în activitatea pedagogică din învăţământul superior a ţinut permanent cursul normativ de „Istorie antică universală”, cursuri speciale şi auxiliare: „Originea şi evoluţia creştinismului în Imperiul Roman”,„Cronologia istorică”, „Istoriografia istoriei antice”. La Facultatea de Litere a Universităţii de Stat din Moldova a ţinut cursuri normative: „Istoria Greciei şi a Romei Antice”, „Istoria evreilor în Antichitate”. A pus accentul pe educaţia estetică, deontologică şi etică în formarea tinerilor specialişti. Prin darul narativ deosebit cu care este înzestrat, a dezvoltat imaginaţia audienţilor prin deplasarea lor virtuală în trecutul istoric, lucru deosebit de important, în mod special, în perioada regimului totalitar sovietic, când puţini îşi puteau permite să viziteze pe viu marile civilizaţii ale lumii – Grecia, Egiptul… Generaţii de studenţi îşi amintesc cu nostalgie de prelegerile facultative pe care le ţinea profesorul Vl. Potlog în afara programului de muncă, fără a fi remunerat, lucru puţin apreciat în societatea de astăzi cu valori profund comerciale.
Chiar dacă a fost un profesor exigent faţă de studenţi, aceştia l-au respectat şi onorat. Au fost situaţii în care unii, deşi au picat examenele de mai multe ori, în final i-au zis mulţumesc, deoarece i-a învăţat să înveţe. Secretul a constat în faptul că a văzut în fiecare student o personalitate deosebită şi nu le-a ştirbit din respectul uman, ci a tins să le cultive dragostea faţă de Carte şi Istorie.
Ni s-a destăinuit că noaptea visează faraoni, eroi despre care le-a relatat cu drag generaţiilor de studenţi… Are o mare remuşcare: prin anii 1970 a pus nota „3” la o studentă, care, posibil să fi meritat şi nota „4”, deoarece era foarte străduitoare…
A fost distins cu titlul onorific de „Lucrător emerit al şcolii superioare din RSS Moldovenească” (1985). Pentru activitatea pedagogică şi ştiinţifică prodigioasă a fost decorat cu distincţii, diplome de stat şi departamentale, inclusiv Medalia „Meritul Civic” (1998), Medalia „Alexei Mateevici” (2008).
Profesorul Vladimir Potlog a decedat la 19 februarie 2022.

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie
Lidia PRISAC, doctor în istorie