Praznicul Întâmpinării Domnului a coincis cu un frumos popas aniversar în viața istoricului Ion Valer Xenofontov. L-am descoperit ca pe o fire enciclopedică, de altfel pe atunci coordona mai multe activități în cadrul Institutului de Studii Enciclopedice al Academiei de Științe a Moldovei.

Un om profund, meditativ și cumpătat în același timp, fiind pasionat de tot felul de curiozități și care mereu afirmă că viața ar fi prea plictisitoare dacă nu am descoperi zi de zi ceva nou.

Am decis să discutăm cu acest minunat om al științei și culturii naționale.

De multă vreme coordonați elaborarea mai multor ediții enciclopedice. Este domeniul în care vă regăsiți sau e o simplă rutină?

Cercetarea enciclopedică este una dinamică, creativă, cognitivă, captivantă, nicidecum nu poate fi considerată una de rutină. Reanimarea acestui domeniu științifico-editorial în Republica Moldova (după o întrerupere de aproape 30 de ani) poate fi apreciată drept o revoluție a cunoștințelor organizate și sistematizate. Oricine din noi, aflat în dileme ale cunoașterii, apelează la aceste autorități informaționale. Longevitatea enciclopediilor este mai mare, comparativ cu a altor produse editoriale. Enciclopediile reprezintă un mare imperiu al cunoștințelor, care te menține mereu într-un tonus intelectual. Enciclopediile, alături de stemă, imn, drapel, constituie un simbol al statului. Fixează pentru memoria colectivă nivelul cognitiv al unei epoci, al unei comunități. Principiile de organizare ale rețelei internet corespund organizării lucrărilor enciclopedice.

Ați urmat studiile de doctorat în domeniul istoriei la Cluj-Napoca, România. Colegii care vă revăd după atâția ani nu vă recunosc. Erați consacrat sportului și temei războiului, în special al celui din Afghanistan. Prin ce metamorfoze ați trecut?

La fel ca în orice domeniu de activitate există un itinerar complex de acumulare, apogeu, urmat de o perioadă de decădere și de stagnare. La fel și în cercetare, după ce se obțin anumite rezultate este necesară o detașare de acestea și începerea unei noi activități. Aceasta este abordarea cercetătorului „țânțar”, care trece de la un subiect de cercetare la altul, spre deosebire de cercetătorul „lipitor”, care rămâne fidel aceleiași teme. Creativitatea nu poate fi sinonimă doar cu menținerea pe linia de plutire. Este o căutare permanentă de noi subiecte. De aceea, sunt mereu în căutare de subiecte în subiecte, istorii în istorii, povești în povești. Metamorfozele mele în domeniul cercetării au deraiat de la subiecte cu tematică militară (e vorba de războiul sovieto-afghan din anii 1979–1989, căruia i-am consacrat două lucrări) la cele cu dimensiuni spirituale (am elaborat și editat o monografie consacrata mănăstirii Japca), abordând teme din domeniile sportului de performanță (împreuna cu colegii am inițiat colecția „Legendele sportului moldovenesc” consacrată campionilor olimpici Tudor Casapu, Nicolae Juravschi, Larisa Popova, Igor Dobrovolschi ș.a., am coordonat, de altfel, lucrarea „Sport. Mică enciclopedie” etc.), al istoriei științei (am publicat mai multe studii și articole la acest subiect) și biografiilor științifice (dedicate savanților). Recent mi-a apărut de sub tipar volumul I al „Enciclopediei curiozităților” și îl elaborez pe cel de-al doilea.

În calitate de istoric, care perioadă este cea mai puțin cercetată și pe ce ar trebui să ne axăm în studiul istoriei naționale?

Paradoxal, dar cea mai puțin studiată este perioada recentă, istoria timpului prezent, istoria imediată sau istoria în mișcare. Este intervalul de timp din ultimii 30 de ani, acel timp în care activăm  și al cărui martori suntem. Facem judecăți de valoare despre intervale de timp de milioane și zeci de mii de ani, dar nu ne cunoaștem intervalul istoric în care noi trăim…

Cum vedeți evoluția și realitatea pe care o trăiește Biserica din acest teritoriu?

Biserica reprezintă axa de valori spirituale ale poporului nostru. Sondajele indică faptul că Biserica se bucură de cea mai mare încredere în societate. Mi se pare însă că uneori nu merge în unison cu realitățile vieții. Probabil, ar fi necesare anumite schimbări în interiorul Bisericii, realități condiționate de noul tablou în mișcare rapidă a lumii.   

Care e locul credinței în viața unui cercetător?

Cel mai bun răspuns la această întrebare l-a oferit laureatul Premiului Nobel pentru Fizică (1921) Albert Einstein (1879–1955): „Ştiinţa fără religie este şchioapă, religia fără ştiinţă este oarbă”.

De la o vreme încoace vă vedem nu doar în arhivă, dar și la ore de curs. Cum e să îmbini cercetarea cu predarea?

Cercetarea fără dimensiunea comunicativă și de dezbatere este una inutilă. De aceea, la Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității de Stat din Moldova, unde predau cursul fundamental de Istoria românilor în perioada contemporană și cursul special URSS: politica externă și diplomația (1945–1991), dezbat cu profesorii, doctoranzii și studenții mai multe dimensiuni de cercetare. Este o comunicare foarte utilă pentru validarea anumitor concepte, idei, gânduri sau viceversa –, de infirmare a anumite supoziții.

O familie de intelectuali  cum se descurcă financiar?

Am trecut prin multe dificultăți în viață, inclusiv financiare, de aceea ne-am obișnuit să ne mulțumim întotdeauna cu ceea ce avem.

Vă rămâne timp și pentru familie?

Familia, asemenea unui lăcaș sfânt, este locul sacru unde te simți cel mai bine protejat și necesar. Sigur că familiei trebuie sa-i acordăm cel mai mult timp, însa realitățile vieții sunt altele. Cu soția Lidia activăm în același domeniu de cercetare – istoria. Nevastă-mea este primul meu cititor și cel mai acerb critic al mansucriselor. Pe feciorul Simion, elev în clasa a II-a, îl implic în proiectele mele de cercetare prin fotografierea obiectivelor investigate. Întrebările pe care mi le pune le abordez în unele subiecte investigate. Simion are în computer o mapă intitulată „Curiozități” pe care o completează cu informații de interes pentru el, în mod special din domeniul tehnicii. Fiicei Miranda, mezina, îi place să asculte povești și să deseneze.

 

Ați parcurs patru decenii de viață pământească. Este un proverb care spune: ”Dacă ești prost la 40 de ani, ești prost cu adevărat”. Cum ați comenta?

Cel mai periculos ar fi faptul dacă la această vârsta te-ai considera cel mai deștept… Zic și eu ca Socrate: „Eu știu că nu știu nimic… pe când alții nici asta nu știu”.

Mai avem oameni care fac știință, care au realizări la nivel mondial sau…? Pentru că unii preferă să creadă că Academia de Științe a Moldovei e o instituție ce depozitează exponate încă vii, deci vârstnici, care nu mai folosesc la nimic.

Spre deosebire de alte domenii (sport, muzică etc.), în știință perioada fructificării rezultatelor acumulate vine mai tardiv. Atunci când sportivii devin olimpici pe la 20-30 de ani, atunci când interpreții pot deveni populari la două-trei decenii de viață, omul de știință cercetează în laboratoare, arhive, biblioteci și asimilează informația. În domeniul cercetării performanțele sunt de bătaie lungă. În Academia de Științe a Moldovei cunosc foarte mulți cercetători autentici, care se consacră cu trup și suflet activității pe care o desfășoară. Evident, ca și în alte domenii, mai este loc pentru și mai bine în forul stiintific suprem al Republicii Moldova.

Până unde e bună știința și de unde ar fi necesar să se includă religia. E posibilă simbioza și în zilele noastre?

Știinta este bună pentru cunoașterea acestei lumi misterioase, iar religia e necesară pentru moralitate și echilibru spiritual. Lipsa uneia dintre aceste componente ar fi un fiasco pentru umanitate.

Ce gânduri aveți pentru acest petic de pământ și oamenii care trăiesc în această țărișoară?

Sa ne găsim locul și rostul nostru în lume, să fim demni în tot ceea ce facem și, evident, să fim întotdeauna curioși. Să iubim cartea și tot ce ne înconjoară…

 A consemnat Pr. Octavian Moşin

Sursă: http://altarulcredintei.md/ion-valer-xenofontov-omul-consacrat-stiintei/