Motto: „Vă rog, Tatăl Nostru, Marele tov. Stalin,
nu-mi refuzați rugămintea”.
Ivan Ilici Danila, s. Dereneu, r-nul Braviceni, 6 iunie 1949
„Măi Stalin, sări-ți-ar capul”
Cîntec popular
Politica lui Iosif Vissarionovici Stalin (1878–1953), secretar general al PC al URSS (1922–1953) și prim-ministru al Uniunii Sovietice (1941–1953), în Moldova sovietică, ca și în alte republici unionale, după cel de-al Doilea Război Mondial a însemnat teroare, foamete, anxietate, deportare, colectivizare, pauperizare. Criza sociopsihologică prin care trec cetățenii Republicii Moldova este o consecinţă a terorii staliniste. Frica față de autoritatea centrală, obediența excesivă a cetățeanului față de elementul politic – în mod special față de conducătorul autoritar – au generat o fobie în fața subzistenței, a supraviețuirii fizice. Indiscutabil, a existat un segment al populației care s-a împotrivit sistemului prin diferite modalităţi, inclusiv prin refuzul de a se înscrie în colhoz. De curînd, cercetătoarea româncă Mariana-Alina Urs a depistat în arhivele din România o formă ciudată de protest – „Cazul pisicii Bombonica”. Este vorba de o femeie care, în semn de doliu pentru decesul lui Stalin din 5 martie 1953, a legat de coada pisicii Bombonica o panglică de culoare bleumarin, afirmînd că este în doliu. Femeia a fost prinsă și pedepsită de autorități.
A existat însă și populație care considera că răul nu vine de la Stalin, ci de la autoritățile locale, raionale sau republicane, de aceea apela la ajutorul conducătorului sovietic.
Doctorul în istorie (2005) conferenţiarul universitar (2015), Mariana S. Țăranu, autoare a trei monografii și circa 70 de articole și studii științifice, în anul 2014 a editat în lucrarea „Scrisori către Stalin sau spovedaniile celor ocupați (1947–1953)” (Chișinău, Pontos, 520 pag.) 280 de scrisori, depistate fondurile Arhivei Naționale a Republicii Moldova, în carte se developează imaginea „celor mulți”, a țăranilor, faţă de spiritul unei epoci turbulente, nesigure.
- Principalele subiecte la care se refereau semnatarii scrisorilor adresate lui Stalin erau: lipsa mărfurilor şi a produselor de primă necesitate, foametea organizată, demolarea caselor în cadrul punerii în aplicare a tacticii pămîntului pîrjolit, includerea în categoria chiaburilor, impozitarea cu un supliment de 30% la toate categoriile de impozite, comportamentul birocratic şi abuziv al funcţionarilor, confiscarea loturilor individuale de către gospodăria colectivă, impunerea de către autorităţile locale să acorde împrumuturi la stat etc. Mai multe scrisori erau adresate din gulagul siberian, localităţi în care au fost deportate familii întregi de basarabeni, în toate semnatarii solicitând să li se permită să revină la baştină.
- Autorii scrisorilor utilizau diverse formule de adresare: Iosif Vissarionovici Stalin (în toate cazurile), tovarășe Stalin (în majoritatea cazurilor), conducător general al URSS, Îndrumător, Învățător, Marele Conducător, Om apropiat, tată, conducător al popoarelor și al întregii lumi progresiste. Aceste adresări extrase din perimetrul mentalului colectiv reprezentau formule de sorginte a divinității, patriarhului, dascălului. Unele scrisori către Stalin par a fi rugăciuni disperate către divinitate: „Vă rugăm, Tatăl nostru, să atrageți atenția și la cererea mea…” (Matvei Bloghicenco, s. Tătărești, r-nul Cahul); „Vă rog, Dragul Nostru tată și Îndrumător Iosif Vissarionovici Stalin, să dați indicații ca să fiu exclus din lista gospodăriilor de chiaburi și suplimentul de 30%” (Gavril Guduma, s. Egoreni, r-nul Soroca); „Smerit mă adresez bunăvoinței Voastre și Vă cer ajutor” (Vasile Platon, s. Mihuleni, azi r-nul Șoldănești).
- În linii generale, putem vorbi despre un limbaj dihotomic adresat lui Stalin: unul oficial și altul popular. În cel neoficial depistăm interjecția „Măi”, ce semnifică raporturi de egalitate sau chiar de la superior către cel inferior. După o introducere în care erau enumerate toate succesele autorităților sovietice, autorii lasă să se înţeleagă că acestea nu servesc nimănui, iar familia sa suferă mult din cauza lor.
- Scrisorile relevă o serie de realități recurente: reglări de conturi ale consătenilor, invidie, înstrăinarea imobilelor, învinuiri nefondate etc.
- Sătenii tindeau spre o recunoaștere și integrare socială. Catalogarea „culaci” îi înscria în lumea proscrișilor și marginalilor, a celor fără drept la apel. Originea socială „nesănătoasă” putea să se reflecte și asupra urmașilor. De aceea, unii țărani se rugau către Stalin ca să intervină „către raispolcom și selsovet” pentru a fi excluși de pe lista de „culaci” pentru a lucra în rîndul „colhoznicilor din sat” și cu „norodul sovietic”.
- În categoria chiaburilor au fost trecuți și bătrînii bolnavi. De exemplu, Gheorghe Streci din Cahul, un orb de 68 de ani, a fost considerat chiabur deoarece cele 0,5 ha de vie au fost păzite în anii 1945–1946 de un sătean în perioada de coacere a strugurilor. Munca năimită a fost considerată un element de identificare a chiaburimii.
- Unii autori de scrisori proslăvesc viața edificată de Stalin și regretă cu nu pot lua parte la aceasta: „Scumpe Iosif Vissarionovici, Dumneavoastră sunteți părintele cel mai scump și mai apropiat al milioanelor de truditori ai Patriei noastre. Pe Dumneavoastră toți Vă proslăvesc, de la mic și pînă la mare, pentru viața fericită pe care ne-ați dat-o nouă, noroadelor din Moldova, dezrobindu-ne de sub jugul românilor. Eu, scumpule și iubite Iosif Vissarionovici, împreună cu copiii mei nu pot lua parte pe deplin la această fericire” (Pavel Dani, s. Dominteni, r-nul Drochia).
- Cu cît mai mult țăranii se confruntau cu refuzul autorităților de a le soluționa problema, cu atît cererile erau mai disperate și pline de formule superlative de adresare. În cea de-a patra scrisoare adresată lui Stalin, Filip F. Talpă (n. 1882) din satul Răspopeni, azi r-nul Șoldănești, scria: „cea de a patra Cerere o expediez Atotmilostivului, Învățătorului nostru, tatăl poporului sovietic, și multprețiosului nostru învățător Iosif V. Stalin! Eu, Talpă F.F. cu mîna tremurîndă vă scriu și Vă înduplec, multmilostivule, insistent și călduros vă rugăm, tatăl nostru, conducătorul Poporului sovietic, Vissarion I. Stalin, să fiu exclus din lista chiaburilor!”. În pofida acestei corespondențe repetate, în noaptea de 6 iunie 1949, Filip F. Talpă împreună cu soția Pelaghia (n. 1889), fiica Efimia (n. 1923), fiul Ion (n. 1926) au fost deportați în regiunea Kurgan.
- În pofida faptului că semnatarii scrisorilor se adresau lui Stalin, acestea aşa şi nu ajungeau la destinatar. După ce erau înregistrate la secretariatul Sectorului special al CC al PC(b) de la Moscova, acestea erau redirecţionate pe adresa Consiliului de Miniştri de la Chişinău, secţia a V-a „Corespondenţă”. De aici erau trimise la comitetele executive raionale, după care erau antrenate şi sovietele săteşti unde locuia semnatarul scrisorii. Ultimele două instituţii aveau obligaţia de a verifica cele expuse în scrisoare şi de a se pronunţa. Sistemul era creat în aşa mod încât cei care se făceau vinovaţi de suferinţele localnicilor urmau să dea răspuns la plîngerile ultimilor, iar în consecinţă 80% dintre semnatari au fost deportaţi în Siberia.
- Pe baza celor 280 de scrisori adresate lui Stalin, scrisori editate de Mariana S. Țăranu, a fost elaborat filmul documentar „Dragă Stalin…” (durata 13 minute, regia: Liuba Șevciuc). Filmul a fost tradus în limbile rusă şi engleză. Plasat pe www.youtube.com, filmul în variantă engleză are circa 145 000 de vizualizări. Filmul a cîștigat competiția anuală Radio Free Europe/Radio Liberty ”The Best of RFE/RL” la categoria – Featurres, anul 2015.
Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie
Sursă: http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-despre-scrisorile-cetatenilor-din-moldova-sovietica-catre-stalin_15353
Legende foto
- Conferenţiarul universitar Mariana S. Țăranu, editorul volumului „Scrisori către Stalin sau spovedaniile celor ocupați (1947–1953)”. Foto: Ion Valer Xenofontov, 16 septembrie 2016
- Scrisoarea lui F.V. Sobețchi din raionul Cimișilia către Stalin. Sursă: Arhiva Națională a Republicii Moldova P-2848, Inv. 7, dos. 124, f. 34-35 (material prezentat de dr. conf. univ. Mariana S. Țăranu)
- Portretul lui Stalin – icoană în paradele sovietice, Chişinău, 1947. Fondul materiale ilustrative al Bibliotecii Științifice Centrale „Andrei Lupan” (Institut) a Academiei de Științe a Moldovei. Fotografie prezentată de Larisa Turea
- Stalin era icoană atît pentru țărani, cît și pentru autoritățile sovietice republicane. Gh. Rudi, președintele Sovietului Miniștrilor al RSS Moldovenești, ține un discurs în fața Prezidiului Bazei Moldovenești de Cercetări Ştiinţifice a AŞ a URSS, iunie 1949. Arhiva Națională a Republicii Moldova. Fond foto. Cota arhivistică:2767
