Pentru a intimida și tortura elementele ostile sau cele considerate adverse societății sovietice, sistemul totalitar stalinist a recurs la o serie de constrângeri din perspectiva subzistenței. Regimul alimentar, ajuns la paroxism prin înfometare, a constituit o strategie tenebră cu scopul înfrângerii personalității sau, mai bine zis, a depersonalizării acesteia.
Pentru deportați hrana a marcat o sursă de subzistenţă, instituind însă şi momente de dificultăţi majore (foame, calitatea inferioară a produselor etc.), iar alteori a fixat şi momente alegorice, în mod special sursele alimentare de la baştină. În altă ordine de idei, putem spune că, din perimetrul vieții cotidiene a celor deportați, regimul alimentar a conturat şi o spațialitate abordată dihotomic: una nativă și alta intrusă.

Sursă: Xenofontov Ion Valer, Prisac Lidia, Alimentaţia deportaților din RSS Moldovenească în cadrul operațiunii „Iug” (1949), În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 2 (61), 2021, pp. 96-101.

Accesați: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/96-101_21.pdf