Daily Archives: 24/08/2026

CERCETARE

ACTIVITATEA SOLARĂ

de dr. Alexei B. GAINA

Activitatea solară constă în variația numărului de pete pe suprafața Soarelui, care este evidentă la examinarea suprafeței Soarelui printr-un telescop special, care atenuează strălucirea orbitoare a Soarelui. Atenuarea strălucirii, care în mod normal atinge valori ale magnitudinii vizuale de circa \(m = -24\), se obține datorită folosirii unor filtre speciale pentru soare. Vom menționa, de altfel, că magnitudinea vizuală a Lunii pline în condiții normale este de circa \(m = -12\), magnitudinea planetei Venus este de circa \(m = -4,7\), magnitudinea vizuală a stelelor este cuprinsă între \(-4 \leq m \leq +1\), ceea ce implică o scară logaritmică de magnitudine, deși magnitudinile absolute ale stelelor pot fi de multe ori mai mari. Astfel, diapazonul de magnitudini vizuale ale Stelei Polare poate varia între \(-2 \leq m \leq +1\), ceea ce depinde de mulți factori, inclusiv de poluarea atmosferei, care este în ultimul timp din ce în ce mai importantă.
Strălucirea absolută a Soarelui se datorează în principal Coroanei solare, care poate fi observată în timpul eclipselor totale sau inelare de Soare. Petele pe Soare au fost observate demult, încă în secolele precedente, și, ca urmare a cercetărilor de astronomie teoretică, s-a stabilit că acestea depind de câmpurile magnetice din interiorul Soarelui, care este de fapt un glob gigantic de plasmă cu raza imensă de 700.000 km, aflată în veșnică convecție între straturile centrale și cele exterioare ale Soarelui. Din punct de vedere istoric, prezintă interes așa-numitul minimum al lui Maunder, care a constat în răcirea mediului terestru între anii 1645–1715 datorită creșterii activității vulcanice, care a ecranizat prin emisiile de cenușă în atmosferă lumina solară, ceea ce a accelerat răcirea atmosferei terestre și, ca o consecință, micșorarea numărului de pete observate prin telescoape terestre. Totuși, activitatea solară constă în existența unui ciclu de circa 11–12 ani ([5]–[6]), în timpul căruia numărul de pete pe Soare variază de la maximum la minimum și apoi de la minimum la maximum. Ciclul de 12 ani corespunde intervalului de timp dintre două maxime consecutive. Observațiile constante, care se efectuează la multe observatoare astronomice din lume, dotate cu telescoape solare, au permis să se stabilească că, recent, Soarele a trecut printr-unul dintre maximele activității solare, când numărul de pete pe Soare a fost foarte mare, și, probabil, se va îndrepta spre următorul minimum, care va avea loc peste circa 5,5 ani. Astfel, ultimul ciclu, pe care îl observăm în prezent este cunoscut ca ciclul 26 al activității solare, observate în decurs de circa 310 ani, adică de după 1715. Acestui ciclu de 11–12 ani i se asociază un ciclu magnetic de circa 22–23 de ani, în timpul căruia polii magnetici ai Soarelui se reversează. Numărul mediu de pete solare în timpul minimului activității solare este de circa 6, iar numărul mediu de pete solare în timpul maximumului este de circa 116. În timpul ciclului de 11–12 ani nu doar numărul de pete pe Soare variază, ci și numărul de zone active și numărul de erupții. Vântul solar reprezintă un fenomen asociat activității solare și reprezintă particule elementare (electroni, protoni și, în mai mic număr, nuclee de heliu) „congelate” în câmp magnetic, care se propagă în toate direcțiile dinspre Soare, cu o viteză care variază de la 50 km/s – aproape de suprafața Soarelui, până la 500 km/s – aproape de Pământ; astfel că, în medie, vântul solar ajunge la Pământ în circa 2,4 zile. Acest vânt solar este în stare să perturbe funcționarea internetului, radioului și a televiziunii, iar ajungând în zonele polare ale Pământului cauzează aurore boreale și australe de o frumusețe rară.
Aurorele sunt emisii de lumină vizibilă cauzate de ionizarea moleculelor de oxigen și natriu din atmosferă cu electroni. Acestea pot avea culori verzi sau roșii, la înălțimi de 100 sau peste 400 de kilometri deasupra Pământului. Se observă și aurore de culoare violetă, care se datorează ionizării moleculelor de natriu la înălțimi de peste 1000 de kilometri.În decursul acestui an, 2026, pentru prima dată au fost observate aurore roșiatice în Republica Moldova și România. Nu avem date despre aurore observate în trecut pe teritoriul Republicii Moldova. Dar voi menționa că latitudinile geografice ale Moldovei și României sunt relativ mici (42°–47° latitudine nordică), în timp ce latitudinile obișnuite pentru aurore sunt de circa și peste 60°, ceea ce ar corespunde unor asemenea orașe sau regiuni geografice ca Sankt-Petersburg, Helsinki, Stockholm, Oslo, Reykjavik (în Islanda), Groenlanda, Canada de Nord, Alaska, Ciukotka, Taimîr, Iamal [7].Unul dintre cercetătorii remarcabili ai activității solare a fost Alexandru Leonidovici Cijevski (1898–1964). Născut la frontiera actuală dintre Ucraina și Polonia, Cijevski a petrecut practic întreaga sa viață în URSS și mai ales în ambianța cunoscutului pionier al cosmonauticii Constantin Eduardovici Țiolkovski, căruia i-a fost secretar, mai ales după 1926 la Kaluga [1]. În anii războiului a fost arestat de către staliniști și deportat în Kazahstan, unde a petrecut 8 ani în regim sever, dar unde a mai rămas și pentru restul vieții, și doar spre începutul anilor ’60 a fost eliberat, stabilindu-se la Moscova, unde a și decedat în anul 1964. Cijevski a publicat un număr de cărți [2–4], care sunt extrem de valoroase pentru teoria și practica activității solare, sau, altfel spus, pentru astrobiologia interacțiunii Soare–Pământ, acestea nu doar limitându-se la interpretarea datelor de observații ale Soarelui, ci și la efectul activității solare asupra plantelor și animalelor (inclusiv ale omului), asupra sănătății acestora și răspândirii unor boli extrem de nocive, cum ar fi pesta porcină, pesta păsărilor de curte, comportamentul celulelor de sânge în condițiile de activitate solară sporită etc.

Una dintre concluziile foarte radicale pe care le face Cijevsky este influența activității solare asupra procesului istoric. Astfel, dacă vom consulta curbele variației numărului de pete pe Soare, vom constata că Revoluția Rusă a avut loc într-un an de maxim al activității solare, represiunile staliniste din 1937 au avut loc într-un an de maxim al activității solare, la fel deportările din 1949 au avut loc într-un an de maxim al activității solare, iar agresiunea la scară largă a Rusiei asupra Ucrainei a avut loc într-un an cu trend ascendent al activității solare.La sfârșitul acestui articol, ne vom întreba: care este explicația activității solare, adică a ciclului de 11,5 ani a Soarelui? Acest lucru a interesat mai mulți cercetători după Alexandru Cijevski. Se pare că s-a ajuns la concluzia cvasiunanimă: de vină este „Dinamo solar”, adică un proces prin care energia interioară a gazului foarte ionizat din centrul Astrului Nostru Magnific – căruia anticii i-au spus Sol – se transformă în câmp magnetic. Acest proces, ce implică câmpuri magnetice puternice poloidal și toroidal, studiat de H.W. Babcock, dar și de alți cercetători, are un ciclu de circa 11,5 ani și ar explica mecanismul activității solare.Anticipat, nu voi posta câteva poze, realizate în premieră pentru Republica Moldova, pe care mi le-a trimis dl. Oleg Sobesceanschi de la Bălți, foarte reușite, pe care se văd cu evidență petele pe Soare, atât în pozitiv, cât și în negativ. Din câte știu, asemenea poze mai face și dl. Maximilian Teodorescu din România. Ar fi de dorit ca astronomii de la Universitatea Tehnică a Moldovei să se asocieze și ei acestor cercetări, care în mare parte sunt bazate pe inițiativă privată.

Bibliografie

1. А.Л. Чижевский, Вся жизнь, Москва, Изд-во „Советская Россия”, 1974.
2. А.Л. Чижевский, Земное эхо солнечных бурь, Москва, Изд-во „Мысль”, 1976.
3. А.Л. Чижевский, Биофизические механизмы реакции оседания эритроцитов, Новосибирск, Сибирское отделение издательства „Наука”, 1980.
4. А.Л. Чижевский, Аэроионификация в народном хозяйстве, 2-е издание, Москва, Стройиздат, 1989.
5. Наше Солнце. Интернет ресурс. ГАИ им. Штернберга при Московском Университете.
6. Ian Ridpath (editor), A Dictionary of Astronomy, Revised edition, Oxford University Press.
7. Vezi internetul.