Monthly Archives: January 2025

APARIȚIE EDITORIALĂ

Boris Boguș : profesor universitar : Biobibliografie / Universitatea de Stat din Moldova, Biblioteca Știinţifică (Institut) “Andrei Lupan” ; editor: Constantin Manolache ; coordonator: Ion Valer Xenofontov ; responsabil de ediție: Lidia Prisac ; referenţi știinţifici: Vladimir Guţu, Mihai Zabulică ; bibliografie: Raisa Vasilache. – Chișinău : Editura USM, 2024 (Blitz Poligraf). – 384 p. : fot. – (Personalităţi ale USM, ISBN 978-9975-62-486-2).

Lucrarea este editată cu ocazia aniversării de 70 ani a doctorului în psihologia sportului, profesor universitar Boris BOGUȘ, personalitate apreciată în țară și peste hotare pentru realizări în domeniile pedagogiei, psihologiei, educației, sportului, istoriei. Bibliografia cercetătorului însumează peste 300 de titluri științifice, inclusiv 30 de monografii, culegeri și lucrări didactice; 22 de articole științifice în culegeri și reviste; 117 lucrări de popularizare a ştiinţei, sportului și articole publicistice ș.a.
Volumul prezintă aspecte din activitatea sportivă, didactică, managerială, științifică, civică a protagonistului și este adresat cercetătorilor științifici, doctoranzilor,masteranzilor, studenților, elevilor, dar și publicului larg interesat de aceste subiecte.

d956529b-4a34-48c4-b5c5-6ad64a400b93
boris bogus biobibliografie_page-0003
boris bogus biobibliografie_page-0004

MUZEUL SPIRITUAL AL FAMILIEI BOGUȘ

În casa familiei Boguș din mun. Chișinău, or. Codru, se află un spațiu unic în Republica Moldova. Este vorba de muzeul unei familii de intelectuali, pentru care valorile spirituale sunt cele eterne, cele ce ne conectează la divinitate, la univers.
Muzeul este compartimentat în următoarea structură: 1) Geneza (surse iconografice); 2) Studii, grade, titluri; 3) Stand auxiliar: familia Boguș (I); 4) Monografii, articole, comunicări; 5) Stand auxiliar: stema familiei, decorații de stat, distincții guvernamentale și diplome (II); 6) Distincții, titluri onorifice; 7) Personalia; 8. Instantanee; 9) Biblioteca; 10) Simboluri identitare; 11) Farfuriile-suvenir.
Povestea acestui muzeu a fost relatată la Radio Moldova într-o emisiune realizată de jurnalista Daniela Gherman, la 5 ianuarie 2025, ora 10:00.

https://radiomoldova.md/f/ro/8660?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR3_VAVEVTG_Wvnr4yu8tG41RYAxPCA2Dn1YvUMhBfQsafSkn8ND5C02eEQ_aem_xLVjCvNfuUqpueufMDl8kA#content

viber_image_2024-10-11_12-02-54-960
Foto: Profesorul universitar Boris BOGUȘ la masa de lucru în Muzeul Spiritual al familiei BOGUȘ.

LA MULȚI ANI, PROFESORULUI BORIS BOGUȘ!

viber_image_2024-10-11_12-03-45-707

Inginerul, managerul, pedagogul, psihopedagogul sportiv, doctorul în psihologia sportului (2013), profesorul universitar (2015), cercetătorul științific și, nu în ultimul rând, Omul de Omenie Boris BOGUȘ s-a născut la 5 ianuarie 1955, în s. Sadova, rn. Călărași.
Este unul dintre puținii intelectuali din Republica Moldova, cu o pregătire educațională și științifică temeinică, fiind absolvent a patru specialități diferite (tehnic, sport, psihologie și pedagogie), în patru spații diferite (Republica Moldova, Ucraina, Federația Rusă și România)! A avut peste 800 de profesori și a susținut 143 de examene, ultimul examen l-a avut în anul 2019, la aproape 65 de ani pentru obținerea gradului didactic superior.
Își începe studiile la școala de opt ani din satul de baștină (1970) și la Tehnicumul Electromecanic din Chișinău (actualmente, Centrul de Excelență în Energetică și Electronică), specialitatea producția aparatajului de automatică și telemecanică (1974). Apoi urmează Institutul Politehnic „S. Lazo” (actualmente, Universitatea Tehnică a Moldovei), Facultatea de Construcții Industriale și Civile, unde obține calificarea inginer-constructor (1984); Institutul de Stat de Cultură Fizică din Kiev (actualmente, Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport), unde obține calificarea de profesor-antrenor (1989) și Institutul Pedagogic „I. Creangă” (actualmente, Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” din Chișinău), în cotutelă cu Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, specializându-se în psihologia aplicată, calificarea psiholog-practician (1991).
În anii 1993-1997 a elaborat teza de doctorat, cu titlul „Rolul factorilor psihici în selecția sportivă”, la Academia Națională de Educație Fizică și Sport (actualmente, Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București), grupul său experimental constituindu-l elevii din cadrul Liceului Republican cu Profil Sportiv din Chișinău.
Direcțiile științifice explorate de Boris Boguș în activitatea sa includ următoarele domenii: inginerie, pedagogie, psihologie, neuroștiințe, istoria sportului, metodologia antrenamentului sportiv modern, psihologia sportului de performanță, factorii performanței sportive, reglarea și autoreglarea stărilor psihice ale sportivilor, maximizarea personalității și fortificarea mentală a sportivilor de înaltă performanță etc.
O particularitate a activității sale științifice, publicistice și editoriale o constituie cooperarea cu oamenii de creație.
În urma cooperării științifico-editoriale cu O. Țîcu, doctor în istorie, conferențiar universitar, maestru internațional al sportului la box, a publicat cinci monografii în Republica Moldova, România, Germania, Marea Britanie și SUA. În calitate de asistent de regie, a participat la elaborarea filmului documentar „Variațiuni pe un nume” (regizoare: V. Gorgos, producător: V. Mărgineanu, operator: C. Zbîngu), realizat la OWH-Studio în 2016. În 2007 a devenit, în colaborare cu O. Țîcu, beneficiar al Bursei „Joao Havelange”, oferită de FIFA pentru proiectul de cercetare „Fotbalul în contextul transformărilor democratice din Europa de Est”.
A publicat în ziarul „Universitatea” a Universității de Stat din Moldova (2004-2018) zeci de articole publicistice și de popularizare a științei, cu genericul: „Corpul uman – abordare sistemică, cunoașterea de sine și bunăstarea organismului”, în cadrul rubricii speciale, nou-inaugurate „Meridianul cunoașterii”.
În calitate de autor, redactor științific și coordonator a participat cu un grup de autori din diferite domenii la elaborarea a două monografii din colecția Legendele sportului moldovenesc: „Nicolae Juravschi – Dublu Campion Olimpic” (2017; la întocmirea volumului au participat 54 de autori) și „Larisa Popova – marea campioană sau zeița canotajului academic de la Nistru” (2023; la elaborarea cărții au contribuit 28 de autori).
Membru al Grupului de lucru pentru elaborarea noii Legi a sportului, Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova (2021-2024); al Consiliului de experți de pe lângă Comisia cultură, educație, cercetare, tineret și mass-media a Parlamentului Republicii Moldova (din 2024).
A obținut performanțe în domeniul practicării sportului: categoriile I și II la fotbal, atletism (alergări 1500 și 5000 m), șah, joc de dame și tenisul de masă (1968-1982); candidat în maeștri ai sportului la Poliatlonul GMA (Gata pentru muncă și apărare) (1977), la tir (calibru redus, pușcă-culcat, 50 m) (1978) și la biatlon (1979); maestru al sportului la biatlon (1981).
Este Antrenor emerit de fotbal al Republicii Moldova (2002); lucrător emerit al culturii fizice și sportului din Republica Moldova (2010).
În ședința Senatului Universității de Stat din Moldova din 29 octombrie 2013 a ținut un discurs filipic contra rectorului, care a încercat să lichideze Facultatea de Arte Frumoase a USM. Drept urmare a acestei intervenții de la înalta tribună universitară, facultatea ce promovează frumosul a fost salvată.
A fondat un muzeu privat la domiciliu (2022).
Distins cu decorația de stat Medalia „Meritul Civic” (2000), medaliile departamentale: „Meritul Olimpic” (2011) și cele aniversare ale Comitetului Național Olimpic al Republicii Moldova (2001, 2011, 2021), ale Universității de Stat din Moldova” (2006, 2015). Deținătorul titlului onorific de Om emerit (2011). Cavaler al „Ordinului Republicii” (2022) ș.a.

Ion Valer Xenofontov

ISTORIE

GRĂDINI DE COPII ÎN CHIȘINĂUL INTERBELIC

Dacă în 1923, Scarlat Panaitescu, conferenţiar universitar la Iași, afirma că la Chișinău erau „peste 18 grădini”, atunci potrivit datelor furnizate de Ștefan Ciobanu, la mijlocul anilor 1920 erau deja 26 de asemenea instituţii. În 1927, Primăria Chiinău întreţinea un număr de 16 grădini de copii. Spre 1940 numărul acestora era de 23.
Grădina de copii nr. 7 era numită și Casa Copilului (foto), fiind considerată o instituţie exemplară (actualmente, sediul Institutului Naţional al Justiţiei, str. Serghei Lazo, nr. 1).
Reprezentanţii grupurilor etnice minoritare își dădeau copiii la grădină pentru a le oferi posibilitatea de a învăţa limba română. Alţi părinţi îi aduceau odraslele pentru comunicare și pentru a evita „egoismul prea dezvoltat”.
Pregătirea cadrelor profesionale pentru grădinile de copii se realiza la Școala Normală de Fete „Florica Niţa”. Pentru o perioadă scurtă, la Chișinău a existat și o Școală Normală de Conducătoare de Grădini de Copii, ale cărei absolvente obțineau calificarea nu de „educatoare”, ci de învăţătoare.

66. Gradina copiilor

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Grădini de copii în Chișinăul interbelic. În: Revista de Etnologie și Culturologie, Vol. XXXVI, 2024, pp. 112-119. ISSN 1857-2049.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/112-119_21.pdf