Mișcarea culturală din provincia noastră merge greoi, din cauza prea multor complezențe și prea marii sărăcii.
Tinerii zmei ai condeielor, fără stimulente de ordin moral și fără un braț de sprijin bănesc, se prăbușesc învinși de veșnica pomanagie basarabeană.

Sursă: Gazeta Basarabiei, Chișinău, an. IV, nr. 675, 11 februarie1938, p. 2.

În timpul Conferinței Păcii de la Paris, prof. De Martonne urma să facă o anchetă asupra caracterului etnic al populației basarabene. În lipsă de hărți și documente, într-o mare comună cu populație amestecată, cercetările pentru stabilirea celei mai vechi populațiuni, nu ajungeau la nici un rezultat. Atunci, un bătrân țăran moldovean, la întrebările stăruitoare ale ilustrului profesor i-a răspuns: – „Degeaba ne întrebați pe noi. Rușii o să spună una, bulgarii alta și noi la fel. Mergeți mai bine în cimitir și acolo veți vedea pe cruci ai cui sunt morții cei mai vechi, din fiecare sat”. Înțelepciunea moșneagului rezolva astfel lipsa documentelor scrise. Conferința ascultată cu o rară plăcere, a fost viu aplaudată tot timpul.

Sursă: Universul, București, an. VI, 29 ianuarie 1932, p. 3.