La ședința din 25 iulie 2016, Consiliul Suprem pentru Ştiinţă şi Dezvoltare Tehnologică al Academiei de Ştiinţe a Moldovei a recomandat pentru participarea la Concursul pentru decernarea Premiului Național – 2016, domeniul știință, colectivul de coordonatori și realizatori ai proiectului științific de la Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” (Institut) a AȘM:   acad. Teodor Furdui, m. c. Demir Dragnev, dr. hab. Constantin Manolache, dr. Didina Țăruș, dr. Ion Xenofontov, Vitaliu Pogolșa și Valeriu Oprea pentru volumele de cercetări enciclopedice „Republica Moldova. Enciclopedie”, „Simbolurile Naționale ale Republicii Moldova” și „Moneda în Republica Moldova” (ediții speciale consacrate aniversării a 25-a de la proclamarea independenței de stat a Republicii Moldova).

Articolul în întregime →

Oxford, Seul, Tel-Aviv, Chișinău: integrare prin doctorat

Înmînarea actelor care confirmă gradele științifice de doctor sau de doctor habilitat, a titlurilor științifice de conferențiar universitar sau conferențiar cercetător, profesor universitar sau profesor cercetător constituie un eveniment nu doar pentru persoanele vizate, dar și pentru funcționarii Consiliului Național pentru Acreditare și Atestare, împuternicit de stat cu aceste atribuții și responsabilități. Astfel de manifestări se întîmplă de șapte ori pe an, tot de atîtea ori se întrunește și Comisia de atestare a CNAA. La fiecare întîlnire de acest fel, acad. Valeriu Canțer, președintele CNAA, își pregătește un discurs tematic care ar fi interesant, dar și util pentru invitații noștri, ca să nu uite că ei rămîn în continuare cercetători şi că loc pentru investigații este întotdeauna pentru doritori. La ultima adunare din preajma vacanței de vară din 19 iulie curent, dialogul cu invitaţii CNAA a vizat noutățile științifice, selectate de președinte de pe paginile revistelor internaționale, care pot avea un impact profund asupra dezvoltării cercetării și tehnologiilor, asupra civilizației în ansamblu. A analizat concomitent rolul cercetării din ţările mici, cum ar fi Republica Moldova, în context internaţional şi naţional. În această albie a discursului său, academicianul s-a referit la descoperirea ultimelor elemente chimice din Sistemul periodic aluiMendeleev la Centrul Internaţional de la Dubna, subliniind că chiar şi pe această pistă a ştiinţei mari poate fi loc pentru cercetătorii din ţările mici. În context, a menţionat că prin studiile ilustrului fizician român Horia Hulubei denumirea de Moldova mai că n-a intrat în sistemul periodic sub titulatura de moldavii în îndepărtatul an 1939 cînd a fost descoperit elementul 87, denumit franciu de către Margarita Perei, prima doamnă membră a AcademieiFranceze, care a fost mai concludentă în dovezile aduse decît savantul român.

Dar să trecem la evenimentul propriu-zis – înmînarea actelor CNAA, care de această dată a debutat cu felicitareaunei reprezentante a artelor frumoase: dna Eleonora Brigalda, cunoscută pictoriță, dar și cadru didactic la Universitatea Pedagogică de Stat „ Ion Creangă”, a primit în mod festiv atestatul de profesor universitar, la profilul Arte vizuale. Are în spate, așa cum este suplă și delicată, 33 de ani vechime de muncă, un palmares cu realizări semnificative – 90 de publicații științifice, dar şi lucrări de creație incluse în colecții publice și private din R. Moldova, România, Ucraina, Turcia, Germania, Olanda, Serbia, 11 expoziții personale și circa 40 de grup în țară și peste hotare. Este doctor în studiul artelor (1994), i-a fost conferit titlul de Om emerit (2010), de Laureat al Premiului Național (2015). Pe urmele mamei pășește voiniceşte fiica ei, Valeria Barbas, în prag de susținerea tezei de doctor în studiul artelor și culturologie, membră a două uniuni de creaţie – a Uniunii Compozitorilor şi a Uniunii Artiştilor Plastici din Moldova. Prin urmare, dna Eleonora Brigalda s-a afirmat din plin și ca artist plastic, și ca mamă, dar și calitate de cadru didactic. Înmînîndu-i atestatul de profesor universitar, președintele CNAA Valeriu Canțer a subliniat că în unele state din Europatitlul deprofesor universitar se conferă prin decret prezidențial (Polonia, Turcia), astfel se reliefează semnificația și valoarea ce i se acordă acestui titlu științifico-didactic.

Potrivit Hotărîrii Comisiei de Atestare din 3 iunie 2016 (site- ul www.cnaa.md), au mai fost distinse cu titlul de profesor universitar încă două persoane: dl Xenofon Ulianovschi de la Universitatea Liberă Internațională din Moldova și dnaAngelina Roșca de la Academia de Muzică, Teatru și Arte Plastice pentru realizările pe care ei le-au înregistrat în domeniile lor de activitate.

Diploma de doctor habilitat, de regulă, încoronează activitatea științifică a unui cercetător, ajuns la maturitate, care a creat o direcție nouă în cercetare sau a soluționat o problemă științifică de importanță majoră. De această dată, actul respectiv a fost înmînat la două persoane, prin care li se certifică performanțele lor științifice. Începem cu dnaGeorgeta Stepanov, decan al Facultății de Jurnalism și Științe ale Comunicării a USM. Conform experților, dînsa a realizat o cercetare de pionierat în domeniu. Este prima teză de doctor habilitat în științe ale comunicării și prima care a abordat un subiect cu tentă socială în domeniu – Jurnalismul social din Republica Moldova: proces de creație, cadru relațional și produse mediatice.Semnificația teoretică a lucrării rezidă în conceptualizarea fenomenului de jurnalism social și în prezentarea unui cadru teoretico-metodologic al acestuia în contextul pluridisciplinarității, care vine să puncteze deschiderea spre un nou domeniu de cercetare în științele comunicării. Teza are și un caracter vădit aplicativ: implementarea recomandărilor propuse de autoare poate eficientiza jurnalismul social din Republica Moldova, iar rezultatele studiului vor servi drept bază metodologică pentru elaborarea politicilor editoriale ale instituțiilor mediatice.

Cea de a doua teză de doctor habilitat în științe politice (în baza lucrărilor publicate), Politica de construcție militară în Republica Moldova: repere teoretico-metodologice și valențe practice, a fost elaborată de dl Constantin Manolache(colonel în rezervă) în cadrul Institutului de Cercetări Juridice și Politice al AȘM. Rezultatele obținute de cercetător pot fi folosite la elaborarea politicilor de stat în domeniul securității și apărării, exprimată prin legi, concepții, strategii și alte acte normative de caracter general sau sectorial.

Prin aceeași Hotărîre a Comisiei de Atestare, s-a conferit gradul de doctor în științe în diverse domenii la 17 persoane. În context, ne propunem să arătăm cele mai solicitate domenii pentru cercetări de doctorat de către cei tineri. 7 persoane au ales medicina, la specialitățile: Pediatrie și Neonatologie, Cardilologie, Boli interne (gastroenterologie), Ortopedie și traumatologie, Chirurgie, Oftalmologie;2 persoane – dreptul, altele 2 – științele matematice, încă 3 au optat pentru științele pedagogice, 1 – pentru științele economice, 1 – pentru studiul artelor și culturologie, 1 – pentrufilosofie.

În temeiul recomandării senatelor universităților din țară și a consiliilor științifice ale institutelor de cercetări, după procesarea și verificarea dosarelor respective la CNAA, încă la 17 persoane li s-a conferit titlul științifico-didactic deconferențiar universitar și la 2 – de conferențiar cercetător. Aceștia sînt deja specialișticu grade științifice, care s-au ridicat pe o nouă treaptă în formarea lor profesională.

La această adunare cu noile cadre științifice și didactice de înaltă calificare ne-a surprins plăcut o situație excepțională. Trei persoane din Orientul Mijlociu – unul de origine din Autoritatea Palestiniană și două persoane din Israel – au susținut tezele de doctorat la Chișinău și la această adunare dînşii au primit actele respective.BassamAlhabeebi, bunăoară, a devenit doctor în științe medicale cu Diplomă de la Chișinău (USMF „N. Testemițanu”), iar Yuri Kalontarov și OrlyNissel – doctori în științe pedagogice, de asemenea, cu diplome moldovenești (USM).

Tot la această ședință patru moldoveni au primit certificatele de recunoaștere și echivalare a tezelor de doctorat susținute peste hotare – o situație opusă celei descrise anterior. De exemplu, Ion Codreanu a solicitat recunoașterea diplomei de doctor în științe medicale, eliberată de către Universitatea din Oxford, Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, și echivalarea ei cu gradul de doctor habilitat în științe medicale. În această solicitare, dînsul s-a condus de noile prevedere ale Regulamentului CNAA, aprobat de Guvern în 2013: dacă diploma de doctor a fost eliberată de către o universitate din Lista celor acreditate de agenţii incluse în Registrul European de Asigurare a Calităţii în Învăţămîntul Superior şi care se regăseşte în topul celor 150 de universităţi din lume, în baza clasamentelor internaţionale oficiale recunoscute, atunci ea poate fi echivalată la noi cu gradul de doctor habilitat. În cazul nostru, Universitatea din Oxford se află în printre primele 10 universități ale lumii, iar conform ultimului clasament THE World University Ranking, 2016 – pe locul 2. Apropo, avema doua echivalare de acest gen la CNAA – un an în urmă,de o astfel de apreciere s-a bucurat cercetătoarea OleseaPlotnic,a cărei diplomă de doctor în științe eliberată de Universitatea din Sorbona, a fost echivalatăcu gradul de doctor habilitat.

Cu demersurisimilare s-au adresat la CNAA Inga Olari care a susținut teza de doctor în drept la Seul, Coreea de Sud;Lichii Igor – teza de doctor în științe medicale la Sankt-Petersburg; Liliana Grosu – teza de doctor în filologie la Galați, România. Tuturor acestor persoane le-au fost recunoscute și echivalate diplomele de doctor, conform Nomenclatorului specialităților științifice, aprobat de Guvernul R. Moldova în 2013. Desigur, impresionează geografia susținerilor de doctorat ale moldovenilor nu doar în imediata apropiere – România, Ucraina și Rusia, dar, în special, a celor care au pătruns în spațiul de cercetare și educațional englez, american şi chiar asiatic.

Este adevărat că deocamdată numărul acestora nu este mare. În 2015, bunăoară, 21 de moldoveni și-au susținut doctoratele peste hotare, judecăm după numărul celora care au revenit în țară și și-au echivalat diplomele de doctor. Ar mai putea fi şi alţii, care n-au revenit în țară. Dar numărul lor nu este semnificativ. Cît privește numărul străinilor care au susținut doctoratele la noi, el constituie ceva mai mult – 29 de persoane.

În prima jumătate a anului a anului curent, CNAA a eliberat 11 diplome de doctor habilitat, 95 diplome de doctor, 11 atestate de profesor universitar, 2 – de profesor cercetător, 68 atestate de conferențiar universitar, 16 – de conferențiar cercetător, 11 – certificate de recunoaștere și echivalare a diplomelor de doctorat obținute în străinătate. Sînt niște date care se mențin la nivelul aceleiași perioade a anului trecut.

Cadrele științifice și științifico-didactice formează tezaurul intelectual al unei națiuni. Practica internaţională a demonstrat că au evoluat acele state şi au devenit prospere, care au acordat o atenţie deosebită cercetării şi educaţiei. De exemplu, Germania, Suedia şi Elveţia pregătesc anual peste 30 de doctori la 100 mii de locuitori, mai multe state europene înregistrează valori de peste 15 doctori, iar Republica Moldova – 5-6 doctori la 100 mii de locuitori. În topul statelor europene sîntem ai cincilea de la coadă.

Credem că situația îngrijorătoare din cercetare și educație este unul din motivele întinderii de circa 25 de ani a tranziției moldovenească spre o societate deschisă, cu o economie funcțională. Exemplele aduse mai sus ne demonstrează că Republica Moldova poate fi nu doar un furnizor de forţă de muncă ieftină pentru statele lumii, dar şi producător calificat de cunoştinţe și de cadre ştiinţifice de înaltă calificare. În acest sens, ea dispune de un suficient potenţial pentru a demara reforme veritabile: avem cadre cu diplome de doctor susţinute la Harvard, Seul, Oxford, Nisa, Dubna, Sankt-Petersburg, Iaşi etc., dar şi aici, la Chişinău. Să-i apreciem pe cei care și-au consacrat viața ştiinţei şi educaţiei, beneficiind doar de salarii modeste, şi să-i punem în valoare: conform Biroului Național de Statistică (2014), în R. Moldova activează circa 3315 cercetători, inclusiv 384 de doctori habilitați și 1314 de doctori în științe.Acest potenţial intelectual, atît cît este, trebuie consolidat și antrenat în soluționarea problemelor profesionale, dar și a celor de interes național.Problema respectivă a fost recentevidențiată şi la reuniunea cu experţii europeni privind aspectele reformării sistemului naţional de cercetare şi inovare: în raportul lor, printre cele 7 mesaje-cheie a fost şi cel al salvgardării potenţialului ştiinţific din R. Moldova.Ţara ar avea doar de cîştigat.

Tatiana ROTARU

Sursa: http://moldova-suverana.md/article/tezaurul-intelectual-al-tarii_15052

Motto: „Voi, tineri, ascultați un om bătrân la care oamenii
 bătrâni își plecau urechea când era tânăr”.
Cezar Augustus (63 î. Hr. – 14 d. Hr.)

Profesorul Vladimir Potlog, istoric de vocaţie, om de o cultură deosebită, înaltă ținută morală și spirituală, intelectual de elită, este figura emblematică a sistemului universitar din spațiul pruto-nistrean de la mijlocul sec. XX – începutul sec. XXI. „Dascălul nepereche” (V. Ciubucciu), „Marele Profesor”, „cel mai bun Profesor pe care l-am avut până în prezent, un exemplu în viață” (Andrei Prodan) este considerat drept „un maestru al artei și științei pedagogice… venerat și apreciat de multe promoții de istorici” (acad. Gheorghe Rusnac, dr. hab. Valeriu Cozma). Promoția anului 1961, formată din personalități notorii (Dumitru Matcovschi, Andrei Strâmbeanu, Mircea Druc, Ion Buga, Ion Stici, Nina Băieșu, Aculina Chișca, Gheorghe Smișnoi ș.a.), l-a apreciat înalt, vorbind despre profesorul Potlog drept „Omul care ne-a instruit și omenit”. Itinerarul profesorului Vl. Potlog a fost considerat de unii discipoli drept „povestea magului călător în timp”  (Andrei Prohin).

În urma realizării unor interviuri cu profesorul Vladimir Potlog, în intervalul 31 octombrie 2014 – 1 octombrie 2015, efectuate în conformitate cu principiile istoriei orale, în cele ce urmează ne vom axa pe anumite repere reconstitutive din biografia pedagogică și științifică a protagonistului.

Vladimir Potlog s-a născut la 1 august 1927, în comuna Sineşti, plasa Corneşti, județul Bălţi, Basarabia, într-o familie de ţărani gospodari (mama Alexandra și tatăl Ion). Primele studii le-a făcut în satul natal. „În 1940, în sat erau numai 4 clase obligatorii, dar eu cu colegul meu ne-am dus la Cornești, să continuăm acolo studiile, trebuia să venim în clasa a V-a de acum în URSS, dar nu avea școala nici cămin, nimic, și ne-am lăsat păgubași, ne-am întors acasă, dar ne-au obligat să urmăm cursul în sat, și ne-am dus în clasa a IV-a, cu cei care aveau patru clase încă de pe timpul României și cu noi au făcut două clase” (Vladimir Potlog, 31 octombrie 2014).

În privința adaptării la sistemul de învățământ sovietic nu a întâmpinat dificultăți, grație… sistemului de învățământ țarist. „N-a fost mare problemă studierea alfabetului chirilic, l-am învățat înainte de la mătușa Ioana, care îl știa încă de pe timpul țarului, ea ne-a învățat, iar ceilalți abia începeau să-l învețe. Țin minte, o colegă citea în loc de Marea Neagră – Maria Neagră, nu știa să pronunțe ea” (Vladimir Potlog, 31 octombrie 2014).

La Școala Medie din Cornești, grație harului didactic al profesorului Iacob Voldman, i s-a cultivat dragostea de Istorie.

În anii 1949–1953 a studiat la Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat. „La Institut, la nivelul ministerelor nu era bine gândită programa de învățământ. Am învățat obiecte pe care le-am trecut și-n școală, de exemplu disciplina ‹‹Limba rusă›› am învățat-o la același nivel, din aceleași manuale. Nu aveam manuale, totul am învățat din conspecte, la bibliotecă era un singur manual la toată grupa, trebuia să știm limba rusă, da noi nu știam și ne era dificil, da ei ne predau moldovenește, or la Institut se preda în limba moldovenească” (Vladimir Potlog, 1 octombrie 2015).

O problemă dificilă o constituia și studierea limbilor străine, care „nu era în voga acelor ani”: „Când am venit în 1949 la Institut, nu se mai studiau limbi străine, trebuia să te înscrii la cursuri suplimentare, facultative. Ne-am ales noi, 10 studenți, și-am făcut un an de franceză, da când am terminat nu s-a mai luat în seamă ceea ce am studiat, ni s-a fixat doar colocviu. La Facultatea de Istorie, limba străină nu era predată. Paradox, nu doar aici, ci și la facultăți de profil; soția mea a absolvit Facultatea de Limbă și Literatură. La această facultate n-au învățat limba franceză, abia în anul IV a început să li se predea franceza. La ce bun, dacă erau pe sfârșite cu studiile, trebuia de studiat în anul I. N-am făcut latina. Istoria fără latină și greacă nu este una autentică… iată învățam materialismul și empiriocriticismul, dar n-am studiat limba latină, franceză!…” (Vladimir Potlog, 1 octombrie 2015).

Profesorii, în majoritate din raioanele din partea stângă a Nistrului, nu vorbeau într-o limbă literară. „Lecțiile se țineau în limba moldovenească, chiar și istoria partidului, într-o limbă foarte pocită” (Vladimir Potlog, 31 octombrie 2014). Evident, au fost și excepții. Afecțiunea pentru istoria antică i-a fost altoită de profesorul Andrei Guzun, din Transnistria, „foarte bun profesor, avea un vocabular bogat, de unde cunoștea? Nu știu. Se spunea că mai avea și alte funcții, îl mai treceau în Basarabia, incognito, unde avea legătură cu comuniștii de aici, așa se vorbea despre el. A plecat la Bălți și acolo a început să predea istoria partidului. De la „Istoria antică” la „Istoria partidului”. Acolo a terminat cariera” (Vladimir Potlog, 4 noiembrie 2014).

Cei mai calificați erau profesorii care au absolvit universitățile în România, la Iași. Este vorba de profesoara de psihologie Vnorovschi Cleopatra Mihailovna, autoarea unui studiu despre Școala Eparhială de Fete din Chișinău. Tatăl ei era polonez. Ea absolvise Liceul Eparhial cu merite. Inițial a fost inspector, apoi a devenit profesoară la institut și chiar a susținut teza la Moscova. Cunoștea limbi străine, franceza și germana, limba română la perfecție. A fost conducătoarea activității practice a studentului Vl. Potlog la Școala nr. 20 în Chișinău, din sectorul Sculeni. „Mergeam pe jos cu ea și ne povestea istoria Chișinăului, ce a fost aici, a cui casă a fost dincolo, am trecut pe lângă Muzeul de Arte, aici a fost casa lui Herța, om bogat…, pe drumul nostru spre școală era cimitirul evreiesc, ne-am oprit acolo în cimitir, el era chiar lângă șosea, dar pe timpul sovieticilor l-au demolat, și ne arată, uitați-vă mormântul ăsta e construit din piatră adusă din Palestina. Se păstra o tradiție la evrei, în genere ei nu puneau în cimitire copaci pentru ca acesta să le amintească de țara lor, de munți. L-am avut profesor de literatură universală pe Lev Abramovici Catz-Cezza, de altfel și pictor amator. Era un enciclopedist. Venea în auditoriu, avea o geantă mare, o arunca pe masă…, începea cu Balzac, cu orice mari scriitori, cu analiză cu tot. Devreme a plecat, nu știu de ce boală a suferit, era masiv, înalt.  A fost coleg cu Vnorovschi la Iași, aceasta spunea despre Catz-Cezz, că era un leneș, nu scria nimic la lecție, venea la ele să ia conspectele” (Vladimir Potlog, 1 octombrie 2015).

În anii de studenție, Vl. Potlog consideră că a consumat mult timp valoros cu audierea unor discipline inutile, care respectau în totalitate „rigorile timpului”: „În perioada studenției, cel mai mult timp îl pierdeam la obiectele ce țineau de Partidul Comunist, urma economia politică, filosofia cu materialismul dialectic și materialismul istoric. Toate obiectele erau politizate, se tindea să se demonstreze legitimitatea istorică a Partidului Comunist, superioritatea regimului politic, să arate că în Vest este exploatare, criză, șomaj etc., iar în URSS așa ceva nu exista… ” (Vladimir Potlog, 1 octombrie 2015). Istoria Partidului Comunist al URSS crea cea mai mare repulsie printre studenți. „Istoria partidului ne-a provocat o senzație de respingere, nu doar că era istoria partidului, nu știam noi ce mâncare de pește era asta, dar faptul că era citită de Kornițov, după nume de familie e rus, vorbea o limbă pocită așa cum o vorbește un țăran necărturar, și mai ales să-ți predea istoria partidului, perioada cea începătoare cu lucrările lui Lenin, era foarte plictisitor” (Vladimir Potlog, 1 octombrie 2015). „Se punea accentul în primul rând pe obiectele de partid, istoria partidului, doi ani de această istorie, ore teoretice și seminare, ș-acolo îți spunea să faci conspecte! Pierdeam o mulțime de timp pe conspecte, și ce să conspectăm? Pe Lenin? Cele mai complicate erau lecțiile despre imperialism – nu ne puteam noi descurca, totul se preda în limba rusă” (Vladimir Potlog, 1 octombrie 2015).

Literatura antică i-a fost predată în limba rusă de Natan Grinbaum, care cunoștea greaca, recitea uneori din „Iliada” în această limbă. A audiat cursurile de istorie a Evului Mediu ținute de profesorul Iosiv Șlaen, iar Nicolae Koroliov i-a predat istoria modernă și contemporană. A frecventat cursurile ținute de Afanasie Repida. Nikita Kiricenko (fost rector al Institutului Pedagogic Moldovenesc de Stat) preda cursul de istorie a Uniunii Sovietice într-o „limbă total transnistreană”.

Printre profesori erau și din cei cu „licee românești”, implicați în organizarea sistemului de învățământ sovietic: „Am avut un profesor evreu, Șlaer Iosif Moiseevici, cu Liceul din Tighina, n-a urmat studiile în România. A început să lucreze la Fabrica de Textile. În 1940 Institutul Pedagogic s-a transferat de la Tiraspol la Chișinău și Șlaer a frecventat cursurile la anul I, a urmat evacuarea Institutului Pedagogic în Buguruslan și acolo a absolvit studiile. Când a revenit a început să predea la Institutul Pedagogic. Inițial a fost organizator al cursurilor pentru învățătorii tineri, îi recrutau prin sate, din cei cu 2-3 clase, care făceau câte o lună un fel de pregătire și îi îndreptau la școală” (Vladimir Potlog, 1 octombrie 2015).

Vl. Potlog a absolvit Facultatea de Istorie cu excelență. A avut doar o singură notă de „4”, la limba rusă, din sistemul de apreciere de 5 puncte.  În documentul de absolvire, depistat de noi în Arhiva familiei Potlog, este notat: „Diplomă de otlicinic, J 477919, diploma de față este dată lui Potlog Vladimir Ivanovici, în aceea că el a fost înscris în anul 1949 la Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat și a mântuit în anul 1953 cursul deplin al Institutului numit Istoria prin Hotărârea Comisiei de examinare de stat de la 30 iunie 1953 și se dă calificația de învățător de istorie în școala mijlocie. Președintele Comisiei de examinare – Nicolae Corlăteanu. Rector – I. Cioban. Nr. de înregistrare 2276”. Niciun document al timpului nu a putut ciopârți frumoasa limbă românească pe care profesorul Vladimir Potlog o cunoștea de la părinți.

După absolvirea institutului a început cariera la alma mater, având cea mai longevivă carieră didactică universitară din Republica Moldova: a conferențiat în mediul universitar din 1953 până în 2011. Inițial a fost angajat în calitate de lector (15 august 1953 – 27 iunie 1956), lector superior (28 iunie 1956 – 2 iulie 1960) la Catedra de istorie universală. „Eram patru membri ai catedrei, șeful catedrei era Șlaindis, care preda Evul Mediu, Constantin Drachenberg, care a terminat înaintea mea… Mai era un domn, evreu de naționalitate, care preda pe jumătate de normă, dar el a mai lucrat o jumate de an și a plecat. La început îmi era foarte greu fiindcă cunoșteam mai bine istoria modernă decât istoria antică, pe care o uitasem de-a binelea, trebuia s-o iau de la zero… A fost foarte, foarte complicat în grupele în care se preda în limba moldovenească, dar trebuia să predau și la cursul seral, la maturi, cursul de „Istorie a Romei”, căci audiase „Istoria Orientului și Istoria Greciei”, dar nu și pe cel de „Istorie a  Romei”. Era un curs destul de mare de vreo 50 de ore, seminare, era grupă serala în limba rusă. Limba rusă n-o posedam într-atât de bine ca să susțin cursuri. Un an de zile mi-a fost extrem de dificil pentru a putea asimila și materia, dar și limba rusă, pe care n-o cunoșteam la un nivel înalt. Era și o normă enormă, 800 de ore pentru un începător. Trebuia să stai și să te pregătești, mai ales în două limbi, și pe una care n-o posedai bine. Mă simțeam foarte stingherit. Erau persoane mai în vârstă decât mine, la grupa serală, oameni cu experiență, care lucrau în diferite domenii, printre care era și o profesoară de educație fizică” (Vladimir Potlog, 4 noiembrie 2014).

Penuria materialelor didactice constituia un impediment serios în desfășurarea cu succes a activităților didactice: „Primele manuale care le-am văzut și le-am putut cumpăra au fost ‹‹Novaia istoria››. Eu predam ‹‹Istoria antică›› și i-am oferit-o lui Drachenberg. Era un volum bun și expunea materialele până la revoluțiile engleză, franceză. Se editau niște broșuri de-a moscoviților, și ajungeau la noi, un fel de conspecte, dar nu erau suficiente. Pe urmă au început să se editeze manualele, la disciplina „Istoria antică” – nici pomină” (Vladimir Potlog, 1 octombrie 2015).

În 1960, după fuziunea Institutului Pedagogic Moldovenesc de Stat cu Universitatea de Stat din Chișinău, Vl. Potlog a activat, în noua structură, în calitate de lector superior (1 septembrie 1960 – 21 mai 1974), conferențiar universitar (22 mai 1974) la Catedra de istorie universală, conferențiar la Catedra de arheologie și istorie antică (27 februarie 1991 – 29 august 2011). Alături de cariera didactică a  exercitat și funcții adminstrative: prorector la studii cu frecvența redusă (26 septembrie 1974 – 24 octombrie 1983), decan interimar (24 octombrie 1983 – 27 decembrie 1983) și decan (27 decembrie 1983 – 12 ianuarie 1989) la Universitatea de Stat din Moldova. S-a eliberat din funcția de conferențar universitar la 30 august 2011. Deși a deținut și funcții administrative, a considerat că menirea s-a principală este cea de profesor, căreia i s-a dedicat cu multă abnegație și dăruire.

În pofida contextului sociopolitic dificil, a știut să evite impactul nemijlocit al politicului în domeniul științei istorice prin predarea cursurilor de istorie antică, predilecția fiind cultura Greciei Antice. „Istoricul antichității” în activitatea pedagogică din în­văţământul superior a ţinut permanent cursul normativ de „Istorie antică universală”, cursuri speciale şi auxiliare: „Originea şi evoluţia creştinismului în Imperiul Roman”, „Cronologia istorică”, „Istoriografia istoriei antice”. La Fa­cultatea de Litere a Universității de Stat din Moldova a ţinut cursuri normative: „Istoria Greciei şi a Romei Antice”, „Istoria evrei­lor în Antichitate”. A pus accentul pe educația estetică, deontologică și etică în formarea tinerilor specialiști. Prin darul narativ deosebit cu care este înzestrat, a dezvoltat imaginația audienților prin deplasarea lor virtuală în trecutul istoric, lucru deosebit de important, în mod special în perioada regimului totalitar sovietic, când puțini își puteau permite să viziteze fizic marile civilizații ale lumii – Grecia, Egiptul… Generații de studenți își amintesc cu nostalgie de prelegerile facultative pe care le susținea profesorul Vl. Potlog în afara programului de muncă, fără a fi remunerat, lucru necunoscut în prezent, într-o societate cu valori profund comerciale.

Chiar dacă a fost un profesor exigent față de studenți, aceștia l-au respectat și onorat. Au fost situații în care unii studenți, deși au picat examenele de mai multe ori, în final i-au zis mulțumesc deoarece i-a învățat să învețe. Secretul a constat în faptul că a văzut în fiecare student o personalitate unică și nu le-a știrbit din respectul uman, ci a tins să le cultive dragostea față de Carte și Istorie. Poetul-academician Dumitru Matcovschi (1939–2013), absolvent al Facultăţii de Istorie şi Filologie (promoţia 1961), l-a apreciat înalt și i-a consacrat o poezie-imn: „Pe noi profesorul Vladimir Potlog / Cu limba lui fără pereche; / Istoria antică, veche / El ne citea; / Roman era de Roma când ne povestea; / Era ca fierul, sau ca piatra, / Când ajungea la Cleopatra… / La lecţiile lui –  un dor / Trăiam, mereu înălţător; / Adevăraţi studenţi – credeam / În mamă, tată şi în neam / Şi din străbuni latini veneam”.

În viziunea lui Vladimir Potlog, un bun istoric trebuie să aibă „vocație, să fie curios pentru trecutul omenirii”. În cunoștință de cauză, dascălul susține că „între politică și istorie există o relație direct din Antichitate și până în prezent”. Totodată, consideră că pentru a fi un bun istoric nu trebuie să plătești tribut timpului, lucru dificil de realizat, în mod special pentru istoricii contemporaneiști. Experiența sa didactică și științifică demonstrează cu lux de amănunte că a fost printre puținii istorici care nu au plătit tribut timpului și a format câteva generații de profesori și savanți. A fost profesorul președinților de țară, de parlament, prim-miniștrilor, miniștrilor, viceminiștrilor, ambasadorilor, profesorilor, savanților, scriitorilor, jurnaliștilor etc. A reușit să se impună grație erudiției, artei oratorice și exigenței față de nivelul de pregătire al studenților.

Opera științifică a profesorului V. Potlog include circa 50 de publicații științifice și metodice, inclusiv 25 de articole și studii referitoare la viața și activitatea „domnului între cărturari și cărturar între domni”, Dimitrie Cantemir. În 1973 a susținut cu brio teza de doctorat: „Dimitrie Cantemir – istoricul”. A editat studii în domeniul religiei, articole enciclopedice în domeniul istoriei antice, este coautor de manuale, a efectuat traduceri.

Savantul Vladimir Potlog a fost consultant științific la Editura „Cartdidact”, la alcătuirea hărților de istorie antică. Din anul 2008 este consultant, expert și autor la Institutul de Studii Enciclopedice al Academiei de Științe a Moldovei (reorganizat, la 15 decembrie 2014, în Biblioteca Științifică Centrală „Andrei Lupan” [Institut]). Are grijă ca în „Enciclopedia Moldovei” să fie inclusă și Cornelia Africana, cea care a dat o educație aleasă fraților Ghracchus, tribuni și reformatori ai Romei Antice.

A fost distins cu titlul onorific de „Lucrător emerit al școlii superioare din RSS Moldovenească” (1985). Pentru activitatea pedagogică și științifică prodigioasă a fost decorat cu distincții, diplome de stat și departamentale, inclusiv Medalia „Meritul Civic” (1998), Medalia „Alexei Mateevici” (2008).

În casa de nouă etaje, este singurul locatar care primește și citește cu regularitate trei ziare preferate, inclusiv „Literatura și arta” (de la fondare, 3 octombrie 1954).

Ni s-a destăinuit că noaptea visează faraoni, eroi despre care le-a relatat cu drag generațiilor de studenți…

Este foarte fericit că de curând nepoata Mihaela (născută de ziua poetului național Mihai Eminescu) l-a înscris în rândul proaspeților străbunici.

Biografia didactică și științifică a profesorului Vladimir Potlog developează o imagine de excepție a unei personalități autentice în peisajul tumultuos socio-pedagogic și de cercetare științifică de la mijlocul sec. XX și începutul sec. al XXI-lea. Este modelul de profesor, savant, om care transgresează cu demnitate dificultățile și epocile prin profesionalism și vocație.

 

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

Lidia PRISAC, doctor în istorie

Academia de Științe a Moldovei

 

Legende foto:

1. Profesorul Vladimir Potlog. Arhiva familiei Potlog.
   
   
2. Anexa la Diploma de absolvire a Institutului Pedagogic Moldovenesc de Stat. Arhiva familiei Potlog.
   
3. Extras din Carnetul de muncă al profesorului Vladimir Potlog, în care sunt inscripționate date referitoare la perioada de studenție și de angajare la Institutul Pedagogic Moldovenesc de Stat. Arhiva familiei Potlog.
   
4. Profesorul Vladimir Potlog alături de absolvenții Universității de Stat din Moldova, promoția anului 1961, la monumentul lui Mihai Eminescu. Arhiva familiei Potlog.
   
5. Profesorul Vladimir Potlog la o promenadă cu soția în centrul Chișinăului, 1978. Arhiva familiei Potlog.
   
6. Profesorul Vladimir Potlog alături de fosta studentă Svetlana Boeva. Foto: Ion V. Xenofontov, 6 octombrie 2015.