ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE STRĂZILE ARMENEȘTI DIN CHIȘINĂU

Motto: „Strada Armenească este locul care marchează

memoria și identitatea comunității cu același nume”.

Anonimus

 

Comunitatea armeană și-a lăsat amprenta asupra geografiei Chișinăului prin denominarea unor spații aflate în strânsă legătură cu evoluția istorică a orașului. Din discuțiile cu mai mulți reprezentanți ai comunității armene, putem spune că aceștia se simt onorați că la Chișinău există o stradă care le marchează apartenența identitară. Mai mult chiar, Serghei A. Osipean, fost președinte al Comunității Armene din Republica Moldova, completează conținutul străzii Armenești cu „ingredientul armenesc” prin deschiderea unei afaceri de comercializare a vinurilor autohtone în preajma Pieței Centrale. Un alt fost președinte al aceleiași comunități, Ernest Vardanean, susține că printre complexul „Manuc-Bey”, Biserica Apostolică Armeană „Sfânta Maica Domnului” din Chișinău – strada Armenească este locul regăsirii imaginare a tuturor armenilor apartenenți ai acestui spațiu. Percepția străzii de către segmentul populației băștinașe este legată de existența armenilor aici în trecut. Totodată, în mentalul colectiv, Cimitirului Central i s-a atribuit denumirea de armenesc din considerentul proximității străzii față de acesta, deși cimitirul cu numele adevărat – armenesc-catolic – se află în altă parte a orașului.

  1. În izvoarele istorice se vorbește despre existența a două străzi armenești. Prima (neoficială) se afla în partea dreaptă a râului Bâc (zona veche a orașului). A doua, constituită în partea orașului nou în 1835, atunci când se finaliza noul plan urbanistic al Chișinăului, poate fi lesne depistată și astăzi pe harta străzilor capitalei Republicii Moldova.

    În planul Chișinăului din prima jumătate a sec. al XIX-lea este marcată și spațialitatea locuită de armeni. Sursă: Istoria Kișineva, Kișinev, 1966, p. 431

2. La 4 ianuarie 1817, descriind orașul Chișinău, călătorul englez William Mac-Michael scria: „Printre mulțimea ciudată deosebeai aici (…) și mulți armeni, atât de numeroși, încât ocupau o stradă întreagă. În mijlocul norodului (…) trăsura unei agere frumoase copile, fata vlădicăi armenesc, mergea încet pe strada îngustă și păcătoasă (…) Astfel stăteau lucrurile … în cartierul de jos al bazarului (…)”.

Strada Armenească la sfârșitul sec. al XIX-lea. Sursă http://www.monument.sit.md/old-views/(accesat: 15.07.2017)

2

3. Lipsa oficială a denumirii străzilor în partea veche a orașului ținea de faptul că majoritatea erau locuite de grupuri etnice, fiind denumite după cei care le populau, și arătau mai mult ca niște cartiere etnice. Afirmația lui Ștefan Ciobanu că armenii la începutul sec. al XIX-lea trăiau pe strada lor – ne face să conchidem că aceasta nu putea fi decât străduța „cufundată vara în praf, primăvara și toamna în noroi, iar noaptea în întuneric”, pe care a fost înălțată Biserica Armenească „Sf. Maica Domnului”, căreia i s-a mai zis Veche.

Strada Armenească în perioada interbelică. Sursă: http://oldchisinau.com (accesat: 22.12.2015)

3

4. Denumirea „veche” ulterior s-a extins atât asupra bisericii, cât și asupra străzii, ceea ce făcea diferența dintre strada Armenească din zona veche și, respectiv, cea nouă a orașului, una longitudinală și alta transversală.

Str. Armenească din Chişinău în perimetrul Pieței Centrale, 1959. Sursă: Arhiva Națională a Republicii Moldova.

4

5. Începutul celei de-a doua străzi Armenești este legat de transferarea la Chișinău, după 1812, a Arhiepiscopiei Armene, constituite la 1809, printr-un ucaz al țarului Aleksandru I, pe teritoriul Principatelor Moldovei și al Munteniei.

Secvență de pe str. Armenească. Foto: Lidia Prisac, 11 iunie 2017

5

6. În 1813, pentru Casa Episcopală Armeană la Chișinău, dar și pentru construcția unor case parohiale, guvernatorul Basarabiei i-a atribuit Arhiepiscopiei Armene un teritoriu cu o suprafață de circa 25 de mii desetine de pământ (aproape 27 ha – n. n.) cuprins, ulterior, între străzile actuale bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, str. 31 August 1989, str. Tighina și str. Armenească. Suprafața de teren pusă la dispoziție constituia „cartierul” pe care îl ocupa arhiepiscopul (1809–1828) armean Grigor Zakarian la Chișinău. Acesta mai era numit și Mitropolia Armenească, iar arhiepiscopul avea statut de mitropolit. Potrivit proiectului de localizare, suprafața de teren oferită Arhiepiscopiei era numită „curte armenească” și era împrejmuită cu un gard așa cum ne-o prezintă denominațiile în rusă – Aрмянское подворье și Aрмянская ограда. Teritoriul Arhiepiscopiei aparținea mănăstirii de Echmiadzin, locația Patriarhului Suprem și Catolicosului Tuturor Armenilor. Casa Episcopală în interiorul curții era localizată undeva la mijloc, actualmente, str. Bulgară.

Aspect floral de pe str. Armenească. Foto: Lidia Prisac, 11 iunie 2017

67. În 1813 începe elaborarea unui prim proiect al orașului, încredințat de către guvernatorul civil al Basarabiei, Scarlat Sturza, arhitectului gubernial Mihail Ozmidov. Lucrările de formare a Chișinăului, drept capitală a provinciei Basarabia, au durat până pe 9 august 1834, atunci când planul definitiv al orașului, cu o tramă stradală ortogonală, diferită de tradiția locală, a fost aprobat de Nicolae I. Străzile au fost denumite în 1818, atunci când A. N. Bahmetiev, guvernatorul militar al Podoliei, a efectuat o schiță a orașului cu localizarea străzilor până la str. actuală M. Kogălniceanu. Respectiv străzii Armenești, din „partea de sus” a orașului, i s-a dat numele ca urmare a amplasării imediate a Arhiepiscopiei Armene. În preajma acesteia, la 1825, a fost deschisă Piața Nouă (astăzi Centrală), cu spații comerciale mobile și destul de frumoase pentru acea perioadă. Doar în cadrul acesteia toți negustorii din Chișinău erau obligați să-și vândă mărfurile, fiindu-le interzisă practicarea comerțului în preajma caselor lor amplasate în partea veche a orașului. Atașați de poziția propriilor prăvălii, 2000 de proprietari armeni, bulgari, greci și evrei și-au arătat nemulțumirea într-o scrisoare, din 18 iulie 1826, adresată guvernatorului civil al Basarabiei, V. F. Tișkovski. Totuși, lucrurile nu s-au schimbat, iar târgul vechi, treptat, și-a pierdut din însemnătate, ca și „partea de jos” a orașului.

Unele localuri din sfera servirii sociale au conservat din denumirile vechi ale orașului Chișinău. Foto: Lidia Prisac, 11 iunie 2017

7

8. În 1902, porțiuni ale străzii Armenești noi, precum și ale celei vechi, au fost pavate cu granit adus din Podolia între 1888 și 1889. După construirea apeductului de către inginerul Haris, la 15 decembrie 1892, strada Armenească din „partea de sus” a orașului era asigurată cu apă, care venea de la izvoarele Fântâna Mare şi Arteziană. Locuitorii străzii care utilizau apa trebuiau s-o plătească. Astfel, de exemplu, de la cei care luau până la 300 de căldări de apă pe zi se percepeau 25 de copeici, iar de la cei care luau mai mult de 1 000 de căldări pe zi se luau doar 12 copeici. Dacă apa era utilizată pentru adăparea animalelor, se lua doar 1 copeică pe zi.

Conexiunea cu str. Armenească a creat confuzii în denumirea Cimitirului Central. Foto: Lidia Prisac, 11 iunie 2017

8

9. Într-un raport din 29 decembrie 1921 se menționa că murdăria „cu mirosuri pestrițe” „ajunge sub orice limite”. Însuși Ștefan Ciobanu, prin afirmația că „de la strada Armenească se începe partea cea mai frumoasă a orașului”, pare să tragă jaloane în acest sens, arătându-ne existența a două lumi.

10. La 29 februarie 1924, toate străzile din Chișinău au fost redenumite. Strada Armenească „de sus” a fost denumită Cetatea Albă, ulterior în cinstea Mareșalului Pietro Badoglio, iar cea „de jos” – Gh. Asachi. Cu toate acestea, din inerție, atât populația, cât și administrația românească le consemnau Armenească și Veche Armenească. După 28 iunie 1940, autorităţile sovietice au restabilit numele străzilor existente până la 1924. La 12 aprilie 1941, când oraşul Chişinău a fost divizat în trei raioane urbane: Stalinski, Krasnoarmeiski şi Leninski, strada Armenească făcea parte din ultimul. Tot atunci a început implementarea planului reconstruirii Chişinăului în stil sovietic. În ceea ce privește strada Armenească, după decizia din 7 decembrie 1949, luată de autoritățile sovietice în privința naționalizării clădirii nr. 47, adică a Casei Eparhiale Armenești, nimic nu mai amintea în acest perimetru de elementul armean perpetuat odinioară în acest teritoriu. Astăzi, cu o lungime de 1,8 km, strada Armenească din Chișinău figurează în categoria simbolurilor care „povestesc” nu doar relaţia dintre timp şi istorie, dar și istoria devenirii unei spațialități socioidentitare în care s-a înscris comunitatea armeană.

 Lidia PRISAC, doctor în istorie
Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-despre-strazile-armenesti-din-chisinau_19589

 

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Sportivul Dumitru Tiron într-un moment de victorie. Pictură executată de S. Burlacu în 2014. În partea stângă a lucrării este inscripționat următorul text: „Mulțumim că ne-ați învățat să luptăm cu valurile vieții!!! 01.01.2015”. Fotoreproducere: Ion Valer Xenofontov, 7 septembrie 2017

Notă: Dumitru Tiron (născut la 1 ianuarie 1935 în s. Cârpești, rn. Baimaclia, azi rn. Cantemir), sportiv, organizator al mișcării sportive din RSS Moldovenească/Republica Moldova, agronom-savant. A studiat la Facultatea de Pomicultură, Viticultură și Legumicultură a Institutului Agricol din Chișinău „M.V. Frunze” (1952–1957). A fost pregătit de antrenorul emerit al URSS Serghei Semeneev. A fost de 15 ori campion al RSS Moldovenești la probele sportive de lupte libere, lupte clasice, sambo și lupta tradițională trânta, de două ori campion al Chișinăului la lupte libere la categoria de 73 kg. Pe parcursul carierei sportive i-a învins pe maeștrii în sport georgianul Șota Kihabidze și uzbecul Subakulov. A practicat sportul de performanță până la vârsta de 45 de ani. Maestru al sportului din URSS la proba sportivă de lupte libere (1962). A fost antrenor superior la Școala Republicană Specializată de Lupte Greco-Romane din Chișinău (1995–2005). Antrenor emerit al Republicii Moldova (2005). Cetățean de onoare al comunei Bubuieci, municipiul Chișinău.

IMG_6168

 

 

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Mihai Cimpoi vorbește despre importanța socio-culturală a noii apariții editoriale „Enciclopedia Moldovei” (vol. I), lucrare pe care a redactat-o și a consultat-o științific. Volumul enciclopedic a fost lansat la Biblioteca Științifică (Institut) „Andrei Lupan” a Academiei de Științe a Moldovei. Foto: Ion Valer Xenofontov, 20 ianuarie 2017. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 000241

00241

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

 

Viitorul sediu al Parlamentului rromilor, Soroca. Foto: Daniela Hadîrcă, 2 septembrie 2017

Notă: Inițial casă a fost proiectată ca una de locuit însă proprietarul văzând că în Astana (Kazahstan) există o construcție asemănătoare, destinată minorității kurde, s-a  gândit să realizeze o construcție identică și pentru comunitatea rromă din Republica Moldova.

123

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Eugen Doga, titanul valorilor cantabile. Foto: Ion Valer Xenofontov, 26 decembrie 2016.

Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 000240

Eugen DOGA (n. 1 martie 1937, s. Mocra, azi r-nul Râbniţa) – compozitor, domeniul: arta componistică. Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992).

 

00240

 

LECTURI DE WEEKEND

PROMETEU – LICEUL CARE FACE ISTORIE / alcăt. și îngrijită de Viorica Cucereanu ; foto: Mihai Vengher. – Chișinău : Tocono, 2017 (Combinatul Poligrafic). – 440 p. Texte : lb. română, engleză – 1000 ex. ISBN 978-9975-129-34-3

Istoria Școlii Primare „Prometeu-Junior” și a Liceului „Prometeu-Prim”, unică în Republica Moldova, într-o lucrare enciclopedică alcătuită și îngrijită de Viorica Cucereanu

Notă: Actualmente instituția include un ciclu integral: clase primare, gimnaziale și liceale, asamblate organic în clusterul educațional Școala Primară „Prometeu-Junior” și Liceul de Creativitate și Inventică „Prometeu-Prim” (instituit în 2010). În prezent, Liceul „Prometeu-Prim” este cea mai cotată instituție de învățământ liceal din Republica Moldova. Elevii de aici au avut cea mai mare medie a notelor de bacalaureat (8,56) la sesiunea 2016, inclusiv 9,33 – la limba engleză şi 9,39 – la chimie. În anul 2017, media notelor de bacalaureat a constituit 8,55. Absolvenții Liceului își continuă studiile la cele mai prestigioase instituții de învățământ din lume. Fiind un liceu privat, este finanțat în totalitate din resurse extrabugetare. Totodată, menționăm și dimensiunea filantropică pe care administrația acestei instituții o promovează. Elevii dotați din familii social-vulnerabile, olimpicii naționali și internaționali, copiii angajaților acestei instituții sunt scutiți de taxa pentru învățământ.

8

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Casa Naționalităților, mun. Chișinău. Foto: Simi Ion Xenofontov, 6 decembrie 2015

Notă: În Republica Moldova activează o serie de organizații etnoculturale care se preocupă nu doar de protejarea patrimoniului cultural al grupurilor minoritare, ci și de asigurarea drepturilor civile, economice, religioase etc. În scopul colaborării mai eficiente a organizațiilor etnoculturale, la 1 iunie 1996 a fost deschisă oficial Casa Naționalităților, centru cultural de coordonare al organizațiilor etnoculturale din republică, primul din spațiul ex-sovietic, care și-a început activitatea prin reunirea a 21 de organizații etnoculturale. Biroul Relațiilor Interetnice este o structură a puterii executive ce reprezintă și apără interesele grupurilor etnice conlocuitoare. Relațiile interetnice în Republica Moldova sunt centrate în zona politicului, dimensiune creată artificial pe substratul destrămării sistemului sovietic. Prin „Concepția politicii naționale a Republicii Moldova” (2003), factorul politic a tins să monopolizeze „discursul identitar”, ca „garant” al „păcii” și „consensului interetnic”.

1

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Academicianul Valeriu Rudic cu gândul la viitoarele proiecte științifice, 7 octombrie Foto: Ion Valer Xenofontov. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00239

RUDIC, Valeriu (n. 18 februarie 1947, s. Talmaza, r-nul Ştefan-Vodă) – biolog, domeniul ştiinţific: microbiologie şi ficobiotehnologie. Doctor în medicină (1974), doctor habilitat în biologie (1990), profesor universitar (1991). Membru corespondent (1995) şi membru titular (2000) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

00239

MOTTOUL ZILEI:

‹‹Настоящая правда всегда неправдоподобна… Чтобы сделать правду правдоподобнее, нужно непременно подмешать к ней лжи. Люди всегда так и поступали››.  (Федор Михайлович Достоевский)

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Trepte spre capela Talpa Maicii Domnului de la mănăstirea Saharna.

Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 decembrie 2011

Notă: Pe dealul Grimidon (circa 100 m), din proximitatea mănăstirii Saharna, se află un loc protejat de o mică capelă în care este imprimată o urmă de picior – Talpa Maicii Domnului (reconstituită în 1993). Cu ajutorul Ministerului Apărării al Republicii Moldova, pe dealul Grimidon s-au săpat praguri, pentru a facilita accesul spre capelă. Crucea, îmbrăcată cu oglinzi de lângă paraclisul Maicii Domnului, a fost cioplită din lemn de stejar de pictorul local Teodor Malai.

 

IMG_3115

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Ion Tighineanu (stânga), prim-vicepreședintele AȘM, îi oferă acad. Vitalie Postolati Medalia „Meritul Ştiinţific”. Acad. Vitalie Postolati ține în mână recenta apariție editorială „Academician Vitalie Postolati. Biobibliografie”. Foto: Ion V. Xenofontov, 19 iulie 2017.
Muzeul Științei al AȘM.
Fond foto. Cota arhivistică: 00237

00237

MOTTOUL ZILEI

‹‹Этот мир лишён смысла, и тот, кто осознал это, обретает свободу›› (А. Камю)

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Viorica OLARU-CERMÎRTAN, Deportările din Basarabia 1940-1941, 1944-1956, Chișinău, Tipografia „Lexon Prim”, 2017, 540 p. ISBN 978-9975-139-23-6

 „O felicităm pe doamna Viorica Olaru-Cermîrtan pentru această carte-document”.

 Prof. univ. dr. Ion AGRIGOROAIEI

 „… o adevărată ‹‹arheologie a răului››, Viorica Olaru-Cermîrtan se oprește cu multă acribie și, deopotrivă, cu un interes nedisimulat asupra unor pagini tragice din istoria românilor trăitori peste Prut, și anume asupra deportărilor din anii 1940-1941, 1944-1956, toate petrecute la comanda și sub conducerea regimului totalitar sovietic”.

 Dr. Cătălin TURLIUC

„O lucrare complexă referitoare la un experiment social, dar, în acelaș timp, o formă de supraviețuire în condițiile acerbe ale existenței umane”.

 Dr. Ion Valer XENOFONTOV

Scan1

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Anton Ablov, directorul Institutului de Chimie.

Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00235

Notă:

ABLOV, Anton (16 august 1905, Odesa, Ucraina – 18 mai 1978, Chişinău) – chimist, domeniul ştiinţific: chimia anorganică, chimia combinaţiilor complexe. Doctor habilitat în ştiinţe chimice (1944), profesor universitar (1945). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1961).

00234

 

 

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Preotul indian Vivian Furtado, parohul Bisericii Romano-Catolice „Adormirea Maicii Domnului” din Orhei. Foto: Ion Valer Xenofontov, 15 august 2017

9

Notă: 

La 15 iunie 2014, în prezența PS Anton Coşa, paroh al comunității catolice din Orhei a fost numit părintele indian Vivian Furtado, născut la 20 decembrie 1972 în localitatea Udupi, Karnataka din sudul Indiei. Vivian Furtado s-a născut într-o familie catolică, are trei frați și două surori, una din ele fiind călugăriță. În 2002 a fost sfințit preot în India. A absolvit liceul cu profil filosofie și teologie. În 2010 a susținut licența în teologie (cu tema „Pastorala Biblică”) la Roma, Italia. Este călugăr misionar în Congregația Cuvântului Divin. Cunoaște limbile romȃnă, engleză, italiană, rusă și cinci dialecte indiene. A învățat limba romȃnă în orașul Roman, Romȃnia. Din 2003 este în misiune în Republica Moldova. A slujit la parohia catolică de la Stăuceni. Ne-a povestit că obștea romano-catolică din Orhei nu este una mare, însă se constată o tendință de creștere a acesteia. Biserica fiind în centrul orașului face parte din viața spirituală a localității. Face slujbe în fiecare zi. Duminica la oficierea serviciului divin de la ora 10.00 vin mai mulți credincioși. Oficiază Sfânta Liturghie în limbile romȃnă și rusă. Are mai multe activități sociale. Aici activează un Centru de zi pentru circa 25 de copii, cu un program de luni până vineri, de la ora 12.00 până la ora 14.00, unde elevii își pregătesc temele pentru acasă și fac diferite lucrări manuale. Duminică la biserică se studiază limba engleză. Slujitorii lăcașului sfânt sunt implicați și în proiecte caritabile. Vara se organizează tabere de agrement pentru 80-100 de copii. Scopul acestor activități rezidă în organizarea odihnei și formarea spirituală. Se fac excursii la mănăstirea Curchi. Părintele Vivian Furtado consideră că este necesară cunoașterea ambelor biserici  – ortodoxă și catolică. Părintele se simte bine în Republica Moldova. Spune că oamenii sunt foarte prietenoși. Constată însă faptul că atât părinții, cât și copiii nu cunosc multe despre învățătura creștină. Oamenii știu să se distreze, însă de multe ori nu găsesc o oră pentru a merge la biserică. Ei ar trebui să nu uite de Dumnezeu, pentru liniștea sufletească. Părintele Vivian Furtado studiază documentele bisericii catolice și predicile Papei Francisco. Prezența unui preot inteligent și sociabil în viața religioasă și culturală a orașului Orhei aduce un farmec aparte urbei.

I.V.X.

 

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Gh. LAZURIEVSKI în laborator, anii 1960. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00232

Gheorghi LAZURIEVSKI (6 mai 1906, Taşkent, Uzbekistan – 20 septembrie 1987, Chişinău) – chimist, domeniul ştiinţific: chimia organică şi chimia compuşilor naturali. Doctor habilitat în ştiinţe chimice (1953), profesor universitar (1954). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a  RSS Moldovenești (1961)

00232

LECTURI DE WEEKEND

Pavel COCÂRLĂ, Structuri ecleziastice în Europa medievală: Note de curs, Chișinău, CEP USM, 2016, 134 p. ISBN 978-9975-71-846-2

Scan1Profesorul Pavel Cocârlă despre atotputernica Biserică din Evul Mediu

(note de lectură)

În 2016, experimentatul profesor Pavel Cocârlă a scos de sub tipar Note de curs, întitulate „Structurile ecleziastice în Europa medievală”, destinate studenților de la Istorie, dar şi publicului larg cititor. Cartea cuprinde 14 teme deosebit de importante, care, cronologic, cuprind perioada de timp din secolul II până în 1517, anul Reformei, „fenomen ce a constituit un moment crucial în istoria Bisericii din ţările Europei Occidentale” (p. 5). La începutul fiecărei teme autorul a determinat obiectivele de referinţă şi unităţile de conţinut, după care a expus textul propriu-zis, încheind cu sarcini de evaluare şi literatura obligatorie de consultat pentru o lărgire a orizontului intelectual al cititorului.

Cum e şi firesc, Notele de curs încep cu prezentarea Surselor istorice (a izvoarelor documentare, între acestea fiind Biblia, texte ale autorilor antici şi a documentelor din perioada medievală) şi Istoriografiei cursului de prelegeri, autorul selectând lucrările reprezentative ale unor istorici consacraţi, [monografii] referitoare la temele propuse pentru cititori.

Profesorul Pavel Cocârlă prezintă istoria comunităţilor creştine din Imperiul Roman (secolele II-III), arată modul de viaţă al creştinilor (unde se adunau pentru rugăciuni, felul cum mâncau etc.), expune politica de persecutare a creştinilor de către oficialităţi şi rezistenţa opusă de creştini represiunilor. Autorul cărţii relatează despre Edictul din Milano şi Conciliul ecumenic de la Niceea (a. 325), for la care episcopii prezenţi au acceptat învăţătura episcopului Afanasie din Alexandria despre Trinitate, conform căreia „Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu-tatăl este Dumnezeul adevărat sau de o fiinţă cu Tatăl” (p. 38), formularea definitivă fiind realizată ceva mai târziu, la Conciliul de la Constantinopol din 381 (p. 39).

Prof. univ. dr. hab. Anatol PETRENCU

Vezi: http://anatolpetrencu.promemoria.md/?p=2086