ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Membru corespondent Valentin Mustață. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00378

Valentin Mustață (n. 23 aprilie 1938, s. Nezavertailovca, r-nul Slobozia) – inginer, domeniul ştiinţific: tehnologia şi procesele termoenergetice. Doctor habilitat în ştiinţe tehnice (1988), profesor universitar (1990). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (2000).

00378

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Ernest ARUŞANOV. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00377

ARUŞANOV, Ernest (n. 4 februarie 1941, or. Baku, Azerbaidjan) – fizician, domeniul ştiinţific: fizica compuşilor semiconductori. Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1984), profesor universitar (1989). Membru corespondent (1992) şi membru titular (2000) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei

000377

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Cercetătorul Dumitru Ghițu, anii 1970. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00376

Dumitru GHIȚU (13 ianuarie 1931, s. Drepcăuţi, azi r-nul Briceni – 23 noiembrie 2008, Chișinău) – fizician, domeniul ştiinţific: fizica şi electronica corpului solid. Doctor habilitat în ştiinţe fizico-matematice (1973), profesor universitar (1985). Membru corespondent (1976) şi membru titular (1984) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

00376

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Cercetătorul Toma Simion, anii 1970. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00375

Simion TOMA (30 august 1936, s. Mârzaci, azi r-nul Orhei – 11 noiembrie 2015) – agronom, domeniul ştiinţific: agrochimie şi fiziologia nutriţiei minerale a plantelor. Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1973), profesor universitar (1985). Membru co­respondent (1978) şi membru titular (1981) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

00375

CARTEA LUNII DECEMBRIE

ALEXANDRU CERGA

   Bisericile Basarabiei: Dicţionar enciclopedic: [în vol.] / Alexandru Cerga; ref.-consultanţi: Demir Dragnev [et al.]. – Chişinău: S. n., 2016 (ÎS FEP „Tipografi a Centrală”) – ISBN 978-9975-4499-4-6. Vol. 2: C. – 2016. – 758 p.

  Referenţi-consultanţi: Demir Dragnev, doctor habilitat în istorie, profesor universitar, membru corespondent al AŞM; Tudor Candu, doctor în istorie, conferenţiar, Facultatea de Istorie şi Filosofie, USM; cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie, AŞM; Manole Brihuneţ, protoiereu mitrofor, preşedintele Sectorului sinodal arhitectură şi pictură bisericească, doctor în studiul artelor

   Incontestabil, valoarea practică a lucrării este una inestimabilă la etapa actuală, dând posibilitatea nu numai mediului științific şi celui academic să se familiarizeze cu trecutul Bisericii Ortodoxe din Republica Moldova, ci reprezintă şi o adevărată enciclopedie destinată tuturor cetățenilor în general pentru a conștientiza rolul şi locul pe care-l are ortodoxia în societate.

   Teodor Candu, doctor în istorie, conferențiar, Facultatea de Istorie şi Filosofie, USM; cercetător ştiinţific superior, Institutul de Istorie, AŞM

coperta_bisericele-II_001

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Ziarul ‹‹За науку в Сибири›› (traducere din rusește, „Pentru știință în Siberia”) din 18 octombrie 1972, nr. 41 (572), editat în Novosibirsk, a fost consacrat științei din RSS Moldovenească. Muzeul Științei al AȘM. Fotoreproducere: Iulian Salagor. Fond foto. Cota arhivistică: 00373

00374

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Istoricul Alexandru Moșanu, 1974. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00372

Notă: Alexandru Moșanu (19 iulie 1932, s. Brănești, azi rn. Râșcani – 7 decembrie 2017, Chișinău), primul Președinte al Parlamentului Republicii Moldova (23 mai 1991 – 2 februarie 1993).

Era în iarna anului 2016. O zi geroasă. Stăteam în rând la Magazinul „Nr. 1” din sectorul Telecentru al capitalei Republicii Moldova. Trebuia să achit produsele alimentare. Am rămas surprins că alături de mine, în rând, stătea Alexandru Moșanu (19 iulie 1932, s. Brănești, azi rn. Râșcani – 7 decembrie 2017, Chișinău), primul Președinte al Parlamentului Republicii Moldova (23 mai 1991 – 2 februarie 1993). M-am bucurat enorm să-mi revăd profesorul de istorie universală, perioada interbelică, de la Facultatea de Istorie a Universității de Stat din Moldova. O mare personalitate. Am intrat în vorbă. M-a întrebat unde activez. I-am spus că la Academia de Științe a Moldovei. Alexandru Moșanu mi s-a destăinuit: „Atunci când eram președinte al Parlamentului Republicii Moldova, în biroul meu de serviciu au intrat doi academicieni (nu le dau numele, deoarece unul dintre ei este în viață – n.n.) și mi-au propus să fiu academician. I-am alungat din birou. Le-am spus franc: Vreți să mă corupeți?”. Alexandru Moșanu, Om cu Mare Demnitate! IVX

00373

Registrul istoriei

ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE SATUL GRIGORIEVCA, RAIONUL CĂUȘENI

Motto: „Eu când vin acasă, vin direct la Grigorievca… la mama”.

Din scrisoarea unei fiice (emigrate în SUA) către mama sa din Grigorievca.

Arhivă privată

Satul Grigorievca, raionul Căușeni, este situat la o distanță de 79 km nord-vest de Chișinău și 7 km sud-est de centrul raional. La sfârșitul sec. XIX, aici era „loc de pustie”, care aparținea negustoresei Soltana Nicolaevna Stefania din orașul Chișinău. Aceasta, la 4 iunie 1883, fiind văduvă și aflată în dificultate financiară, a vândut 3 000 desetine de pământ. Inițial terenul a fost cumpărat de 61 de persoane, ulterior un cumpărător a fost exclus din listă. Ocupația tradițională a sătenilor a fost creșterea vitelor. În medie, o familie deținea un cal, opt vite mari cornute și 15 ovine. O altă sferă de activitate economică era viticultura și pomicultura. În ultima jumătate de secol numărul populației este relativ stabil, cu o ușoară descreștere, sporul natural fiind în regres. În 1970, în sat locuiau 1 280 de oameni. În anii 2007–2011, în sat s-au născut 49 de copii și s-au înregistrat 96 de cazuri de deces. În anul 2012, în localitate trăiau 1 220 de suflete. Potrivit datelor recensământului populației din anul 2014, numărul total al populației din Grigorievca constituia 1 096 de oameni, inclusiv 587 (53,6%) de sex feminin și 509 (46,4%) de sex masculin. Cele mai frecvente cazuri de deces ale sătenilor sunt generate de bolile cardiovasculare, cancer, boli ale aparatului respirator. În 2012, categoria populației sărace constituia 1,39% din numărul total al sătenilor. Localitatea este una multietnică. Predomină moldovenii, 599 de persoane (55,3%), și ucrainenii, 396 (36,5%). Alături de ei mai locuiesc ruși, găgăuzi, bulgari, romi etc. Cele mai solicitate țări pentru emigrarea populației din localitate sunt Federația Rusă, Spania și Ucraina. Tipul locuințelor sunt casele individuale – 516 (100%). Locuințe ocupate – 416 (82,1%). La sistemul centralizat de aprovizionare cu apă sunt conectate 252 de gospodării (60,7%). Populația satului este constituită din 99,84% creștini ortodocși, care frecventează cu regularitate (în proporție de 30%) biserica din localitate. Școala (gimnaziul) a fost dată în exploatare în 1965 și are o capacitate de 320 de locuri (spațiu valorificat în proporție de 1/3). Satul dispune de opt iazuri cu o suprafață totală de 10 ha, patru fântâni arteziene și 85 de fântâni de mină. Viața culturală este întreținută de un cămin cultural, o bibliotecă publică (în 2012 cu un fond de carte existent – 7 337 de exemplare) și o școlară (în 2012 cu un fond de carte existent – 12 633 de exemplare). Casa de cultură a fost dată în exploatare în 1971. În 1983, în legătură cu consemnarea a 100 de ani de la fondarea satului, fațada instituției de cultură a fost placată cu elemente decorative. Casa de cultură dispune de 400 de locuri și a fost renovată în 2009 din fonduri europene. Drept zonă de agrement este considerat parcul (0,3 ha) din centrul localității. Acesta a fost amenajat cu diferite specii de arbuști și conifere. Sătenii dispun de o suprafață totală de 2 862 ha, inclusiv 2 302 ha de terenuri agricole; 21 ha – terenuri ale fondului silvic; 238 ha – drumuri, străzi, piețe, construcții și terenuri neagricole. Prevalează solurile de tip ciornoziom (2 470 ha sau 95%) și de luncă (106 ha sau 4,5%). Primăria dispune de propriul sediu cu o suprafață totală de 120 m².

1Pe latura din stânga a fațadei Primăriei comunei Grigorievca este fixată o placă cu un text de 13 rânduri, în limba rusă, în care este notat faptul că „s. Grigorievca a fost eliberat de ocupanții fasciști la 22 august 1944”. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

  1. Fondatorii satului sunt veniți din părțile Chișinăului, Tiraspolului și Benderului. Numele de familie ale celor care au stat la baza localității sunt: Belous, Burlacenco, Cușnir, Pocnea, Savastra, Zaharcenco ș.a.2În 1975, în centul localității a fost instalat un ansamblu monumental consacrat celor căzuți în al Doilea Război Mondial. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

2. Recordmen de vârstă al localității este considerat Toma Boicenco, care a trăit 105 ani și a construit prima casă din Grigorievca.

3Săteni din Grigorievca la un chef, anii 1970. Arhiva privată a Ecaterinei Sclicun

3. În octombrie 1946, la Grigorievca a fost format primul colhoz din raionul Căușeni. Primul președinte de colhoz a fost Ion Romaniuc (octombrie 1946 – primăvara 1947). Gospodăria colectivă a rezistat până în anul 1999, când s-a format SRL „Triticalex”.4Bucătărese din colhozul „Victoria”, circa 1980. Arhiva privată a Ecaterinei Sclicun

 

  1. Primele becuri electrice la Grigorievca au fost instalate în 1956.5

6

7Fațada casei de cultură are elemente decorative, executate în anul 1983, în stilul socialismului realist. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

  1. În perioada postbelică, în localitate erau trei mori de vânt, plasate pe culmea dealului din preajma așezării.

8

Icoana „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” (ocrotitorul localității), adusă de la mănăstirea Hagimus, se află în primăria din localitate. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

  1. În anii 1946–1962, în sat exista o casă de copii, unde erau întreținuți circa 100 de copii orfani. Instituția avea o livadă înfloritoare și arbuști decorativi. Aici activa o orchestră vestită, cor, se practicau diferite probe sportive.

9

O casă de gospodari. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

  1. În anul 2005, sătenii erau abonați la 160 de exemplare din periodice. La revista „Babușka”, ediție de rețete ale medicinei tradiționale, erau abonați 56 de săteni (35% din numărul total de exemplare distribuite în localitate).

10

Părintele Valeriu Babelev, unicul păstor al bisericii, din 1994. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

  1. În prezent, cele mai răspândite nume de familie sunt Goloborodco, Ciobanu, Climenco ș.a. Localnicii poartă nume arhaice (Agafia, Ananie, Calistrat, Fedot, Foma, Hariton ș.a.). În localitate sunt peste 200 de nume de familii diferite. Cauzele acestui mozaic de onomastică rezidă în migrația intensă a oamenilor din regiune.

 

 

13Ecaterina Sclicun (n. 21 noiembrie 1930) deportată cu părinții în Siberia (1949), deapănă cu amărăciune itinerarul vieții. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

  1. Un specific al localității sunt băncile instalate la fiecare poartă, la umbra unor copaci. Sătenii sunt persoane bine dispuse și optimiste, de la primăriță (Tatiana Ivanova), preot (Valeriu Babelev) și până la copiii și bătrânii din sat. Oamenii fac haz de necaz. Consideră gluma drept o strategie de supraviețuire în condițiile acerbe ale vieții.

12

Tatiana Ivanova, primărița satului Grigorievca, din anul 2015. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

10. În anul 1921 au fost puse bazele lăcașului sfânt din localitate, iar între 1937 și 1938 s-au reluat lucrările de construcție. În perioada sovietică lăcașul de cult a fost transformat în depozit pentru cereale. Au fost menținute crucile pe biserică. Se zice că președintele de colhoz Mihail Coptelnicov le-ar fi spus celor de la Comitetul Executiv Raional Căușeni că, atâta timp cât sunt crucile pe biserică, hoții evită să sustragă pâinea colhozului, deoarece se tem de pedeapsa divinității. De altfel, această strategie gândită și camuflată l-a scutit pe conducătorul colhozului de salarizarea unor paznici. Grație enoriașilor, credincioșilor din împrejurimi și ctitorului Vladimir I. Colesnicenco, Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” a fost reactivată, fiind sfințită la 16 septembrie 1994 de episcopul Vichentie și Înalt Preasfințitul Vladimir, mitropolitul Chișinăului și al întregii Moldove. Din 1994, Valeriu Babelev (născut în satul Slobozia, raionul Ștefan-Vodă) este paroh al lăcașului de cult. Corul bisericii este condus de preoteasa Petrea, care îndeplinește și funcția de dascăl. Biserica este ornamentată în stil vechi rusesc, cromatica este galbenă și verde (aleasă de ctitor), ceea ce redă construcției o frumusețe aparte și captivează atenția oricărui trecător.

11

Biserica „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” – spațiu spiritual și identitar al localității. Foto: Ion Valer Xenofontov, 31 iulie 2017

Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Mihail Lupașcu.  Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00371b

Academicianul (1978) Mihail Lupașcu (27 august 1928, s. Cuizăuca, azi r-nul Rezina – 21 iunie 2016, Chișinău), agronom, savant consacrat în domeniul fitotehniei şi producerii nutreţurilor, este supranumit „patriarhul agriculturii”. În copilărie era șotios, era cel mai mic de statură dintre cei șase frați și i se zicea „Milică”. Lucrul pământului, îngrijirea animalelor i-au fost universul copilăriei. Aceasta probabil și l-a marcat în viitoarea activitate științifică și administrativă, deoarece a fost cel care a introdus în Moldova pentru prima dată lucerna, hrana de bază pentru bovine.

00372

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Mihail Lupașcu.  Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00371a

LUPAȘCU, Mihail (27 august 1928, s. Cuizăuca, azi r-nul Rezina – 21 iunie 2016, Chișinău) – agronom, domeniul ştiinţific: fitotehnie şi producerea nutre- ţurilor. Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1971), profesor universitar (1972). Membru titular al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1978).

00371

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

M.c. Ion Habașescu. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00370

HABAȘESCU, Ion (n. 1 iunie 1938, s. Sofia, azi r-nul Drochia) – inginer, domeniul ştiinţific: mecanizarea agriculturii. Doctor habilitat în ştiinţe tehnice (1989). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1995).

00370

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

M.c. Gheorghe Cozub. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00369

COZUB, Gheorghe (30 august 1937, s. Cuhureştii de Sus, azi r-nul Floreşti – 17 aprilie 2009, Chișinău) – inginer, domeniul ştiinţific: oenologie. Doctor habilitat în ştiinţe tehnice (1989). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1993).

00370

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

M. c. Vasile Siminel. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00367

SIMINEL, Vasile (2 iunie 1921, s. Gordineşti, azi r-nul Rezina – 25 aprilie 2014, Chișinău) – agronom, domeniul ştiinţific: ameliorarea plantelor, genetica plantelor şi producerea seminţelor. Doctor habilitat în ştiinţe agricole (1972), profesor universitar (1973). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1978).

00367

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Acad. Vasile Micu. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00366

MICU, Vasile (n. 18 octombrie 1938, s. Olişcani, azi r-nul Şoldăneşti) – agronom, domeniul ştiinţific: genetică, ameliorare şi seminologie. Doctor habilitat în biologie (1979), profesor universitar (1995). Membru corespondent (1989) şi membru titular (1993) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

Academicianul (1993) Vasile Micu (n. 18 octombrie 1938, s. Olişcani, azi r-nul Şoldăneşti), agronom, savant consacrat în domeniile geneticii, ameliorării şi seminologiei, s-a născut într-o familie evlavioasă cu șapte copii. În casă, în toate camerele, erau icoane, rugăciunile de dimineață, înainte de masă, înainte de culcare erau respectate cu strictețe de toți membrii familiei. În copilărie s-a implicat la munci agricole: curățatul porumbului, culesul strugurilor, înșiratul și păpușitul tutunului etc. Bunicul din partea tatălui, Ion Micu, l-a învățat a ține toporul în mînă, a ciopli etc. Un mare cunoscător de basme, povești, cântece populare, bunicul a decedat în timpul foametei din anii 1946–1947, la vârsta de 84 de ani. Și-a protejat până la urmă nepoții, atunci când i se oferea mâncare o ceda în favoarea copiilor, spunând că „s-a săturat”. IVX

00366

 

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

În Prezidiul Congresului IV Unional de Cardiologie: Mihail Popovici (rândul trei, în centru), reprezentantul RSS Moldovenești, directorul general (1988–1997) al Institutului de Cercetări în Medicina Preventivă și Clinică, Boris Petrovschi, ministrul Sănătății al URSS, Erou al Muncii Socialiste, acad. Liubov Malaia, Erou al Muncii Socialiste, acad. M. Mirahimov, Erou al Muncii Socialiste, acad. acad. E. Ciazov, Laureat al Premiului Nobel, Erou al Muncii Socialiste și alte personalități consacrate în domeniul cardiologiei din Uniunea Sovietică. Sala cu Coloane a Casei Uniunilor, Moscova, 24 octombrie 1988. Arhiva acad. Popovici. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00272b

00272b

CARTEA ANULUI 2017

Vrednici ostenitori ai Bisericii. Dicționar istorico-biografic. Ediție revăzută și completată (editori: Octavian Moșin, Mihail Bortă) /Colecția „Personalități basarabene”. Chișinău, EFP „Tipografia Centrală”, 2017, 372 p.: fot. ISBN 978-9975-53-852-7

Volumul „Vrednici ostenitori ai Bisericii” vine cu exemple, cu modele concrete care ne vor ghida în trăirea vieții de zi cu zi, așa cum au trăit-o moșii și strămoșii noștri – oameni de rugăciune, oameni de credință, oameni cu demnitate și cu jertfire de sine în numele semenilor.

ÎPS VLADIMIR,

Mitropolit al Chișinăului și al Întregii Moldove

Doi inimoși preoți, doctorul în teologie Octavian Moșin și preotul Mihail Bortă, au inițiat o colecție interesantă „Personalități basarabene” – și au reușit să pregătească pentru tipar volumul „Vrednici ostenitori ai Bisericii”, înregimentând mai mulți autori.

Această carte înglobează în sine oameni, destine, evenimente într-o formulă enciclopedică. Sunt oameni care au lăsat urma lor neștearsă în istorie, sunt destine care pot servi ca modele de virtute umană și de slujire cu devotament și dăruire Sfintei Credințe, evenimente care ne-au marcat existența în diferite perioade, epoci, sub diferite regimuri.

Iurie COLESNIC,

Istoric literar, scriitor, enciclopedist

Scan10001_001

 

 

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGIN

Sculptorul Veaceslav Jigliţchi cu Trofeul CIO „Sport et Art/Sport and Art”. Foto: IVX, 22 noiembrie 2016

Notă: Artistul Veaceslav Jigliţchi este un nume consacrat în domeniul artei. Este autorul unor sculpturi din bronz aflate în colecțiile particulare ale liderilor mondiali Sarkozy, Putin, Medvedev, Lujkov, ale unor interpreți de talie mondială (Toto Cutugno) ș.a. Multe dintre lucrările sale servesc drept trofee la festivaluri şi expoziții de artă modernă, evenimente culturale și din domeniul sportului. Doar în municipiul Chișinău sunt expuse peste 50 de lucrări elaborate de cunoscutul sculptor. Printre lucrările de referință ale lui V. Jigliţchi consemnăm compoziția sculpturală în bronz „Nota Bene!” (Ia aminte!), instalată în havuzul din fața blocului В de studii al Academiei de Studii Economice a Moldovei (2010), „Dubloul Olimpic Nicolae Juravschi și Victor Reneiski” (2014), Trofeelor CNOS al Republicii Moldova „Excelență Olimpică” și „Sportul și Femeia” (2015), Monumentul lui Papa Ioan Paul al II-lea (2016) din fața Catedralei Romano-Catolice „Providența Divină” (2016), sculptura „La plimbare” (2016) de pe str. 31 August 1989, basorelieful „Valentin Goga” de pe fațada clădirii Palatului Național „Nicolae Sulac” (2016), Premiile TVR Moldova (2017) ș.a. La dezvelirea lucrărilor executate de sculptorul V. Jigliţchi participă șefi de state, ambasadori, oameni de cultură ș. a. IVX

3

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Participanți la Simpozionul științific internațional „Europa de Sud-Est în Evul Mediu”. Chișinău, 13–15 mai 1973. De la stânga la dreapta: acad. Lev Cerepnin, Petru Lucinchi, acad. Iosif Varticean, m.c. Alexandru Zavtur, prof. Gh. Fedorov. Muzeul Științei al AȘM. Foto donată de m.c. Demir Dragnev. Fond foto. Cota arhivistică: 00363

00363

MOTTOUL ZILEI:

Слава не может насытить и дать наслаждение тому, кто украл ее, а не заслужил; она производит постоянный трепет только в достойном ее. Н. В. Гоголь

CARTEA SĂPTĂMÂNII

Cristina Preutu, Propaganda politică în România socialistă. Practici și tehnici de comunicare (1965-1974), Iași, Editura Universității „Alexandru Ioan Cuza”, 2017, 466 p. ISBN 978-606-714-358-4

Scan10002_001

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Mihail Popovici, elevul (viitorul academician) clasei a IX-a a Școlii Medii din s. Podoima, rn. Camenca, RSS Moldovenească, fotografiat „pentru învățătură bună”, 1958. Foto arhiva familiei Popovici. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00359f(d)

POPOVICI, Mihail (n. 29.10.1942, s. Podoima, r-nul Camenca) – medic, domeniul ştiinţific: cardiologie. Doctor habilitat în medicină (1986), profesor universitar (1990). Membru corespondent (1993) şi membru titular (2007) al Academiei de Ştiinţe a Moldovei.

1

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Triplu obelisc încununat de semnul crucii, edificat de Victor Boian în s. Carahasani, rn. Ștefan-Vodă, 2005. Obeliscul central are 12 m și este ridicat în cinstea „Eroilor morți pe câmpul de luptă pe Frontul de Răsărit”. Obeliscul din dreapta „e ridicat în memoria eroilor moldoveni în timpul domniei lui Ștefan cel Mare, care și-au dat viața pentru neam, credință și țară”. Obeliscul din stânga e ridicat în onoarea „Eroilor morți pe câmpul de luptă în Primul Război Mondial din comuna Carahasani care au fost dați uitării”. Foto: IVX, 8 august 2017 Foto: IVX, 8 august 2017

10

REPUBLICA MOLDOVA ÎN IMAGINI

Muzeul Raional de Istorie și Etnografie din or. Telenești. Foto: IVX, 31 octombrie 2017

Notă istorică: Clădirea a fost edificată în 1860. Pe parcursul istoriei a găzduit un post al jandarmeriei române, apoi un spital privat de 20 de paturi, ulterior Spitalul Raional Telenești. Scriitorul Mihail Sadoveanu (1880–1961) afirma că „era o casă oarbă, bântuită de duhuri necurate…”

IMG_3896

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Doctorandul (1975) Nicolai Moldovan (21.02.1939, s. Șirăuți, rn. Briceni – 2000), ulterior doctor în istorie (02.07.1979). A activat la Institutul de Istorie al Academiei de Științe a RSS Moldovenești/Academiei de Științe a Moldovei. Colegii îl numeau „Ion Creangă”. Atunci când povestea pătăranii lumea murea de râs, iar el nu schimba niciun mușchi de pe față și întreba nedumerit: Oare de ce râde lumea aceasta? Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00355

00355

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Secvență de la prima sesiune științifică a Academiei de Științe a RSS Moldovenești, 2 august 1961. Al patrulea din stânga: acad. Konstantin Ivanovici Skriabin (1878–1972). Foto donată de dr. hab. D. Erhan. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00353

00353

MOTTOUL ZILEI:

В нашем обществе те, кто лучше всех осведомлён о происходящем, меньше всех способны увидеть мир таким, каков он есть. В общем, чем больше понимания, тем сильнее иллюзии: чем умнее, тем безумнее.

Джордж Оруэлл

ISTORIA ȘTIINȚEI ÎN IMAGINI

Doctorandul (azi, membru corespondent) Ion Dediu, 1960. Muzeul Științei al Academiei de Științe a Moldovei. Fond foto. Cota arhivistică: 00352d

Ion Dediu (n. 24 iunie 1934, s. Rediul Mare, jud. Soroca, azi r-nul Donduşeni) – biolog, domeniul ştiinţific: biologia generală, ecologie, zoologie, protecţia mediului, hidrobiologie, ecologia politică. Doctor habilitat în ştiinţe biologice (1978), profesor universitar (1981). Membru corespondent al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (1992).

00352