Tribunalul din Bălți, 1935

O MONOGRAFIE CONSACRATĂ IDENTITĂȚII SPIRITUALE ROMÂNEȘTI DIN EVUL MEDIU

Monografia elaborată de cercetătorii Viorel Bolduma și Maxim Melinti abordează deopotrivă un subiect de actualitate atât științifică, cât și spirituală, cumulând armonios dimensiunea istorică, ecleziastică și cea a conexiunii cu identitatea și alteritatea.
Lucrarea este bine închegată, fiind structurată în introducere, trei capitole, anexe, bibliografie selectivă, listă de abrevieri și un glosar, indice antroponimic și toponimic. Cadrul cronologic acoperă sfârșitul sec. al XIV-lea – sec. al XVII-lea, perioadă turbulentă în istoria popoarelor creștine din Peninsula Balcanică și Orientul Apropiat, spații aflate sub influență nemijlocită a
Imperiului Otoman.

Sursă: Xenofontov Ion Valer. O monografie consacrată identității spirituale românești din Evul Mediu. În: Akademos. Revistă de Ştiinţă, Inovare, Cultură şi Artă, nr. 4 (75), 2024, pp. 180-181. ISSN 1857-0461.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/j_nr_file/Akademos%204_2024_web.pdf

Orchestra simfonică a Liceului de Băieți nr. 4 „Alecu Russo” (actualmente, edificiul Bibliotecii Centrale a Universității de Stat din Moldova) din Chișinău înființată în 1932 de profesorul Z.D. Poroseci

„Caracterele mai mult decât talentele hotărăsc soarta popoarelor și forța morală numai le poate apăra de învingere și nimicire”.
Regele Carol I al României

În casa familiei Boguș din mun. Chișinău, or. Codru, se află un spațiu unic în Republica Moldova. Este vorba de muzeul unei familii de intelectuali, pentru care valorile spirituale sunt cele eterne, cele ce ne conectează la divinitate, la univers.
Muzeul este compartimentat în următoarea structură: 1) Geneza (surse iconografice); 2) Studii, grade, titluri; 3) Stand auxiliar: familia Boguș (I); 4) Monografii, articole, comunicări; 5) Stand auxiliar: stema familiei, decorații de stat, distincții guvernamentale și diplome (II); 6) Distincții, titluri onorifice; 7) Personalia; 8. Instantanee; 9) Biblioteca; 10) Simboluri identitare; 11) Farfurii-suvenir.
Povestea acestui muzeu a fost relatată la Radio Moldova într-o emisiune realizată de jurnalista Daniela Gherman, la 5 ianuarie 2025, ora 10:00.

https://radiomoldova.md/f/ro/8660?fbclid=IwZXh0bgNhZW0CMTAAAR3_VAVEVTG_Wvnr4yu8tG41RYAxPCA2Dn1YvUMhBfQsafSkn8ND5C02eEQ_aem_xLVjCvNfuUqpueufMDl8kA#content

Foto: Profesorul universitar Boris BOGUȘ la masa de lucru în Muzeul Spiritual al familiei BOGUȘ.

Inginerul, managerul, pedagogul, psihopedagogul sportiv, doctorul în psihologia sportului (2013), profesorul universitar (2015), cercetătorul științific și, nu în ultimul rând, Omul de Omenie Boris BOGUȘ s-a născut la 5 ianuarie 1955, în s. Sadova, rn. Călărași.
Este unul dintre puținii intelectuali din Republica Moldova, cu o pregătire educațională și științifică temeinică, fiind absolvent a patru specialități diferite (tehnic, sport, psihologie și pedagogie), în patru spații diferite (Republica Moldova, Ucraina, Federația Rusă și România)! A avut peste 800 de profesori și a susținut 143 de examene, ultimul examen l-a avut în anul 2019, la aproape 65 de ani pentru obținerea gradului didactic superior.
Își începe studiile la școala de opt ani din satul de baștină (1970) și la Tehnicumul Electromecanic din Chișinău (actualmente, Centrul de Excelență în Energetică și Electronică), specialitatea producția aparatajului de automatică și telemecanică (1974). Apoi urmează Institutul Politehnic „S. Lazo” (actualmente, Universitatea Tehnică a Moldovei), Facultatea de Construcții Industriale și Civile, unde obține calificarea inginer-constructor (1984); Institutul de Stat de Cultură Fizică din Kiev (actualmente, Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport), unde obține calificarea de profesor-antrenor (1989) și Institutul Pedagogic „I. Creangă” (actualmente, Universitatea Pedagogică de Stat „I. Creangă” din Chișinău), în cotutelă cu Universitatea de Stat din Sankt Petersburg, specializându-se în psihologia aplicată, calificarea psiholog-practician (1991).
În anii 1993-1997 a elaborat teza de doctorat, cu titlul „Rolul factorilor psihici în selecția sportivă”, la Academia Națională de Educație Fizică și Sport (actualmente, Universitatea Națională de Educație Fizică și Sport din București), grupul său experimental constituindu-l elevii din cadrul Liceului Republican cu Profil Sportiv din Chișinău.
Direcțiile științifice explorate de Boris Boguș în activitatea sa includ următoarele domenii: inginerie, pedagogie, psihologie, neuroștiințe, istoria sportului, metodologia antrenamentului sportiv modern, psihologia sportului de performanță, factorii performanței sportive, reglarea și autoreglarea stărilor psihice ale sportivilor, maximizarea personalității și fortificarea mentală a sportivilor de înaltă performanță etc.
O particularitate a activității sale științifice, publicistice și editoriale o constituie cooperarea cu oamenii de creație.
În urma cooperării științifico-editoriale cu O. Țîcu, doctor în istorie, conferențiar universitar, maestru internațional al sportului la box, a publicat cinci monografii în Republica Moldova, România, Germania, Marea Britanie și SUA. În calitate de asistent de regie, a participat la elaborarea filmului documentar „Variațiuni pe un nume” (regizoare: V. Gorgos, producător: V. Mărgineanu, operator: C. Zbîngu), realizat la OWH-Studio în 2016. În 2007 a devenit, în colaborare cu O. Țîcu, beneficiar al Bursei „Joao Havelange”, oferită de FIFA pentru proiectul de cercetare „Fotbalul în contextul transformărilor democratice din Europa de Est”.
A publicat în ziarul „Universitatea” a Universității de Stat din Moldova (2004-2018) zeci de articole publicistice și de popularizare a științei, cu genericul: „Corpul uman – abordare sistemică, cunoașterea de sine și bunăstarea organismului”, în cadrul rubricii speciale, nou-inaugurate „Meridianul cunoașterii”.
În calitate de autor, redactor științific și coordonator a participat cu un grup de autori din diferite domenii la elaborarea a două monografii din colecția Legendele sportului moldovenesc: „Nicolae Juravschi – Dublu Campion Olimpic” (2017; la întocmirea volumului au participat 54 de autori) și „Larisa Popova – marea campioană sau zeița canotajului academic de la Nistru” (2023; la elaborarea cărții au contribuit 28 de autori).
Membru al Grupului de lucru pentru elaborarea noii Legi a sportului, Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova (2021-2024); al Consiliului de experți de pe lângă Comisia cultură, educație, cercetare, tineret și mass-media a Parlamentului Republicii Moldova (din 2024).
A obținut performanțe în domeniul practicării sportului: categoriile I și II la fotbal, atletism (alergări 1500 și 5000 m), șah, joc de dame și tenisul de masă (1968-1982); candidat în maeștri ai sportului la Poliatlonul GMA (Gata pentru muncă și apărare) (1977), la tir (calibru redus, pușcă-culcat, 50 m) (1978) și la biatlon (1979); maestru al sportului la biatlon (1981).
Este Antrenor emerit de fotbal al Republicii Moldova (2002); lucrător emerit al culturii fizice și sportului din Republica Moldova (2010).
În ședința Senatului Universității de Stat din Moldova din 29 octombrie 2013 a ținut un discurs filipic contra rectorului, care a încercat să lichideze Facultatea de Arte Frumoase a USM. Drept urmare a acestei intervenții de la înalta tribună universitară, facultatea ce promovează frumosul a fost salvată.
A fondat un muzeu privat la domiciliu (2022).
Distins cu decorația de stat Medalia „Meritul Civic” (2000), medaliile departamentale: „Meritul Olimpic” (2011) și cele aniversare ale Comitetului Național Olimpic al Republicii Moldova (2001, 2011, 2021), ale Universității de Stat din Moldova” (2006, 2015). Deținătorul titlului onorific de Om emerit (2011). Cavaler al „Ordinului Republicii” (2022) ș.a.

Ion Valer Xenofontov

GRĂDINI DE COPII ÎN CHIȘINĂUL INTERBELIC

Dacă în 1923, Scarlat Panaitescu, conferenţiar universitar la Iași, afirma că la Chișinău erau „peste 18 grădini”, atunci potrivit datelor furnizate de Ștefan Ciobanu, la mijlocul anilor 1920 erau deja 26 de asemenea instituţii. În 1927, Primăria Chiinău întreţinea un număr de 16 grădini de copii. Spre 1940 numărul acestora era de 23.
Grădina de copii nr. 7 era numită și Casa Copilului (foto), fiind considerată o instituţie exemplară (actualmente, sediul Institutului Naţional al Justiţiei, str. Serghei Lazo, nr. 1).
Reprezentanţii grupurilor etnice minoritare își dădeau copiii la grădină pentru a le oferi posibilitatea de a învăţa limba română. Alţi părinţi îi aduceau odraslele pentru comunicare și pentru a evita „egoismul prea dezvoltat”.
Pregătirea cadrelor profesionale pentru grădinile de copii se realiza la Școala Normală de Fete „Florica Niţa”. Pentru o perioadă scurtă, la Chișinău a existat și o Școală Normală de Conducătoare de Grădini de Copii, ale cărei absolvente obțineau calificarea nu de „educatoare”, ci de învăţătoare.

Sursă: Xenofontov Ion Valer. Grădini de copii în Chișinăul interbelic. În: Revista de Etnologie și Culturologie, Vol. XXXVI, 2024, pp. 112-119. ISSN 1857-2049.
Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/112-119_21.pdf

Filă din Calendarul Basarabiei pe anul 1931/ alcăt. de H. Block și A. Cândea. – Chișinău: Tipografia Eparhială „Cartea Românească”, 1931. – 126 p.

Infrastructura „Fabricii lui Garaguli” a stat la baza Fabricii de Producere a Bomboanelor „Bucuria” (poartă această denumire din anul 1962)

Căminul de Ucenici din Chișinău avea scop de utilitate socială ce viza în primul rând meseriașii din Chișinău. Ministerul Muncii, Cooperațiunii și Asigurărilor Sociale a cheltuit o sumă foarte importantă pentru construcția și pentru instalațiile și amenajările respective.

Căminul de Ucenici din Chișinău.

Xenofontov Ion Valer. Epopeea unei clădiri: Căminul de Ucernici din Chișinău. În: Constanța – istorie, vecinătate, multiculturalitate. Comunicării științifice în cadrul simpozioanelor. / Coord.: Sorin Marcel Colesniuc, Gabriel Mircea Talmuțchi, Lavinia Dacia Dumitrescu, Mariana Cojoc, Cristina Talmațchi, Costin Scurtu, Cluj-Napoca, Editura Mega, 2023, pp. 539-549. ISBN: 978-606-020-522-1.

Sursă: Art_Xenofontov_Epopeea

La 18 decembrie 2024, prima ediție a Galei Cercetătorilor a întrunit cercetători din Republica Moldova, reprezentanți ai autorităților publice, partenerilor de dezvoltare, înalți oficiali și invitați speciali. Evenimentul, organizat de Ministerul Educației și Cercetării, este dedicat recunoașterii excelenței în domeniul cercetării și inovării.
În cadrul festivității, 32 de cercetători, care au obținut în anul 2024 rezultate remarcabile în activitatea lor științifică, au fost premiați cu distincții oficiale.

Sursă: Ministerul Educației și Cercetării al Republicii Moldova

Natalia Gheorghiu 110 de la nastere

Sursă: Prisac Lidia, Xenofontov Ion Valer. Natalia Gheorghiu (1914–2001). În: Calendar Național 2024 / Biblioteca Națională a Republicii Moldova ; director general: Elena Pintilei ; coord.: Veronica Borș ; aut.: Elena Barbos-Balinschi, Maria S. Ciobanu, Ana Struță [et al.] ; colegiul red.: acad. Andrei Eșanu (președinte), Iurie Colesnic (vicepreședinte), Iulian Filip, Elena Pintilei, Ion Valer Xenofontov [et al.]; Colaborare: Andrei Eșanu, Ion Valer Xenofontov, Lidia Prisac, Andrei Corobcean, Iulia Malcoci; redactor: Elena Varzari; redactare bibliografică: Elena Barbos-Balinschi. – Chișinău, 2023, pp. 333-335. ISSN 1857-1557.

Vezi: http://bnrm.md/files/publicatii/CN_2024.pdf

EVOLUȚIA SERICICULTURII DIN SPAȚIUL PRUTO-NISTREAN ÎNTRE MIT ȘI REALITATE

Generațiile de concetățeni „sovietici” din zonele rurale ale Republicii Moldova încă țin minte viermii-de-mătase din casa-mare pentru sărbătoare, fiindcă participau activ la toate lucrările: culesul furajului – frunzele de dud –, hrănirea viermilor de cel puțin șase ori pe zi, igienizarea spațiilor și predarea produsului final – gogoașele – la „cantorele” din colhozuri sau cele din raioane. Munca începea la sfârșitul anului de învățământ și dura o bună parte din vară: iunie-iulie, adică zilele din vacanța elevilor, fiind implicați în toate etapele noii îndeletniciri dar străină tuturor. Însă după sericicultura liberă și forțată de-a lungul anilor, în spațiul pruto-nistrean au rămas monumente ale Naturii – mai mulți pomi de dud din Chișinău, posibil și în alte localități, dar încă neidentificați, de aceea merită aflate începuturile și sfârșiturile sericiculturii din spațiul vizat.
Evoluția sericiculturii artizanele în gubernia Basarabia și în RSS Moldovenească s-a întocmit pe baza cărților, articolelor și rapoartelor publicate în limbile rusă și română, depozitate în biblioteci, arhive și site-uri online. Informațiile obținute au fost divizate conform perioadei de dezvoltare a sericiculturii artizanale: Principatul Moldovei (până la 1812), Basarabia imperială (1812-1917), Regatul României (1918-1940) și RSS Moldovenească (1944-1991).

Sursă: Asea Timuș. Evoluția sericiculturii din spațiul pruto-nistrean între mit și realitate. În: Acta Terrae Fogarasiensis. Materialele sesiunii anuale internaționale de comunicări științifice 4-6 septembrie 2024. XIII, Sibiu, Editura Muzeul Național Brukenthal , 2024, pp. 408-421. ISSN 2285-5130.

Vezi: Asea TIMUȘ1

Vremuri second hand. Foto: IVX, 5 decembrie 2024

Prezentarea cărții, a se vedea:

https://ibn.idsi.md/…/files/imag_file/169-171_29.pdf

ACTIVITATEA LUI EFREM TIGHINEANU ÎN BASARABIA REFLECTATĂ ÎN REVISTA BISERICEASCĂ „MISIONARUL” (1942-1943)

După revenirea autorităților române în Basarabia (1941), în fruntea Arhiepiscopiei Chișinăului și-a reînceput activitatea locotenentul de arhiepiscop Efrem Enăchescu, anterior (1938) hirotonisit cu titlul Tighineanu. În timpul refugiului, Efrem Tighineanu s-a ocupat provizoriu
cu administrarea Eparhiei Buzăului, participând, totodată, la ședințele Sfântului Sinod. Or, acest fapt, demonstrează faptul că Mitropolia Basarabiei nu a fost desființată, ci a continuat să existe de jure. În 1944, Efrem Tighineanu devine, la 50 de ani, Arhiepiscop al Chișinăului și Mitropolit al Basarabiei.

Foto: Întâmpinarea regelui Mihai și a reginei mamă Elena la sfințirea Catedralei din Chișinău de către arhiepiscopul locotenent al Chișinăului Efrem (Tighineanu), 31 octombrie 1942

Vezi: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/138-140_36.pdf
Sursă: Xenofontov Ion Valer. Activitatea lui Efrem Tighineanu în Basarabia reflectată în revista bisericească „Misionarul” (1942–1943). În: Conferința „Latinitate, Romanitate, Românitate”. Ediția a VIII-a. Chișinău, Moldova, 31 octombrie – 2 noiembrie 2024, Chișinău, Editura „Lexon-Prim”, 2024, pp. 138-140. ISBN 978-9975-173-02-5.

Ecouri:
Nadea Cristea, doctor în istorie, pedagog: „Am rasfoit-o, m-a impresionat, o munca sisifică – doar așa se lucrează la literatura de referință, meritați ambii autori Cel mai Mare Bravo si Felicitări !!!! O piesă grea, sensibilă și necesară – interpretată la 4 mâni”.

AVIAȚIA ÎN CHIȘINĂUL INTERBELIC

Primele mențiuni despre zboruri de aeronave în Basarabia datează din perioada imperială, din ajunul Marelui Război. Chișinăul, văzut din avion, era considerat „uimitor de frumos!”. Calea aeriană asigura o mobilitate rapidă a populației. În urbe, cursele cu avionul au fost realizate inițial de către armată.
Utilizată inițial în scopuri militare, aviația, treptat, s-a extins și în domeniul civil. S-a mizat pe dezvoltarea infrastructurii ansamblului format din terenul, clădirile și instalațiile necesare decolării, aterizării, manevrării, adăpostirii și întreținerii avioanelor.
În 1940, Biroul Aeroportului Civil din Chișinău, aflat în subordinea Ministerului Aerului, se afla pe str. Schmidt, nr. 129.

Foto: Participanți la un show-aviatic din Chișinău, 10 septembrie 1936 . Sursă: Iurii Șveț.

Sursă: https://ibn.idsi.md/sites/default/files/imag_file/118-123_44.pdf

Stalin fără cap. Muzeul socialismului și comunismului de lângă Condrița a colonelului Petru Costin. Foto: IVX, 27 august 2024

Lenin printre lenini. Muzeul socialismului și comunismului de lângă Condrița a colonelului Petru Costin. Foto: IVX, 27 august 2024

P R O G R A M
Conferinţa ştiinţifică naţională cu participare internaţională
„INTEGRARE PRIN CERCETARE ŞI INOVARE”
dedicată Zilei Internaţionale a Ştiinţei
pentru Pace şi Dezvoltare 7-8 noiembrie 2024

Programa-Conferintei-1

„… cei ce ne-au robit pe noi
cuvinte de cântare ne-au cerut…”
David, Psalm 136/3