Motto: „Lămpile s-au stins în întreaga Europă”

Edward Grey (1862–1933), politician englez

Primul Război Mondial (1914–1918) a deschis dosarul celor mai tensionate evenimente din secolul XX. Acest flagel militar s-a declanșat în contextul antagonismelor politice, economice, regionale, al mentalităților colective etc. dintre cele două coaliții – Puterile Centrale (Germania, Austro-Ungaria și Turcia) și Puterile Aliate (Franța, Marea Britanie, Rusia, Italia, Japonia și, din 1917, SUA). Cu excepția Spaniei, Olandei, a țărilor scandinave și a Elveției, toate marile puteri și toate țările europene au fost implicate în conflagrație. Izbucnit inițial în Europa, războiul a căpătat treptat o rezonanță globală; principalele acțiuni militare s-au desfășurat în Europa, acțiuni secundate de operațiile militare din Orientul Îndepărtat și Apropiat, Africa și din Pacific. În perimetrul confruntărilor dintre Germania și Marea Britanie au fost implicate și alte state. Germania tindea să distrugă adversarul său principal – Marea Britanie, să slăbească pozițiile Franței și Rusiei, iar alături de Austro-Ungaria să-și consolideze pozițiile în Balcani și Orientul Apropiat. Chiar și Japonia s-a alăturat Puterilor Aliate, intenționând să preia pozițiile Germaniei în Orientul Îndepărtat. Drept motiv al izbucnirii războiului a fost asasinarea de către studentul Gavrilo Princip, membru al organizației secrete Mlada Bosna, la 28 iunie 1914, în Sarajevo (Bosnia), a prințului moștenitor al scaunului austro-ungar, arhiducele Franz Ferdinand. Austro-Ungaria, susținută de Germania, a înaintat un ultimatum Serbiei, ultima respingându-l, ceea ce-i permite Austro-Ungariei, la 28 iulie, să-i declare război Serbiei.

1. Este contextul istoric turbulent în care 38 de țări de pe mapamond, cu o populație de 1,5 mld. (circa 2/3 din populația globului), au participat la acțiuni militare terestre, maritime și aeriene, de la Oceanul Pacific până la Oceanul Atlantic. Războiul, derulat pe parcursul a 1 568 de zile, a dus la uriașe pierderi umane. Numărul total al victimelor este estimat la 10 mil. de morți, 21 mil. de răniți și 7,7 mil. de dispăruți sau prizonieri. Potrivit unor date statistice, în timpul Primului Război Mondial, Basarabia a pierdut circa 7 000 de persoane, care fie au murit, fie au fost luate în prizonierat sau au dispărut. Istoricii consideră că la conflagrația mondială din anii 1914– 1918 au participat circa 250–300 de mii de basarabeni.
2. În acest război s-au descompus patru imperii: Rus, German, Austro-Ungar și Otoman. Europeanul contemporan a fost considerat un om format în epicentrul acestui flagel militar.
3. În contextul acțiunilor militare din Primul Război Mondial s-au aplicat pentru prima dată gazele toxice (Ypres, 1915), tancurile (Somme, 1916) și avioanele.
4. În istoriografia sovietică, spre deosebire de cea occidentală, studierea acestui război a fost eclipsată (sau, după expresia înaripată a lui M.N. Pokrovski, conflagrația a fost considerată un război uitat) pe fundalul unor subiecte conexe – revoluția bolșevică și războiul civil, care în profilul ideologiei de epocă au fost favorizate.
5. În comparație cu istoriografia occidentală (în mod special cea de sorginte anglo-saxonă și franceză), care a consemnat evenimentul drept Marele Război, Criză Mondială, Sinuciderea Europei sau Ultimul Război, în mentalul colectiv sovietic acest conflict militar a fost numit inițial „german”, „războiul țarului Nicolai”, apoi „imperialist”, ulterior, fiind comparat cu evenimentele din anii 1939–1945, a fost numit Primul Război Mondial.
6. În anii 1930, în istoriografia sovietică s-a tins să se prezinte imaginea idealizată a militarului rus din Primul Război Mondial. În prezent, în istoriografia rusă se vorbește chiar de o revoluție sexuală a soldatului rus ca parte componentă a revoluției sociale din 1917.
7. Cea mai amplă cercetare în domeniul psihologiei militarilor ruși din timpul războiului a fost realizată și publicată la sfârșitul anilor 1930 de N.N. Golovin în exil. Autorul vorbește de faptul că militarul rus a intrat în război cu deviza „Pentru Credință, Împărat și Patrie”, ce consolida întreaga societate, însă a ieșit cu o formulă socială ce instiga la dezbinare. Autorul vorbește de starea defetistă a armatei ruse, impactul corespondenței de război asupra populației aflate după linia operațiilor militare etc.
8. O caracteristică a istoriografiei sovietice din anii 1960 – începutul anilor 1970 rezidă în analiza situației economice a Rusei în anii 1916–1917, considerată a fi una de criză și drept o premisă esențială pentru declanșarea revoluției bolșevice. Profesorul P. Holquist de la Universitatea Pensilvania, într-un studiu din 2002, a observat că Rusia între 1914 și 1921 s-a aflat într-o criză permanentă, marcată nu doar de criza internă, ci și de cea europeană.
9. În prima jumătate a anilor 1970, disidentul rus Aleksandr Soljenițîn a publicat în Occident o serie de lucrări antisovietice, inclusiv referitoare la Primul Război Mondial, în care a pus accent pe eroismul poporului rusesc. În scopul de a-l neutraliza de pe arena informațională, la indicațiile Partidului Comunist, profesorul și publicistul N. Iakovlev a publicat în „Literaturnaia gazeta” un material de contrapropagandă, unde a afirmat că în 1916 armata rusă s-a consolidat și a dat o lovitură acerbă germanilor. Însă mișcarea aceasta a fost exploatată la maximum de burghezia rusă în frunte cu așa-numiții trădători masoni. Aceștia au și distrus armata rusească. Ulterior, subiectul a fost dezvoltat într-o monografie, care a avut mai multe ediții (prima ediție a avut un tiraj de 200 000 de exemplare). Istoricii ruși au trecut sub tăcere aceste afirmații.
10. În linii generale, subiectul Primului Război Mondial în discursul sovietic a fost unul relativ marginalizat. Din considerente ideologice, s-a pus accentul pe evenimentele de formare a statului sovietic – Revoluția din Octombrie și războiul civil. Tematica cu privire la Revoluția din Octombrie a înăbușit cantitativ producția istoriografică vizând primul flagel mondial. Spre deosebire de înfrângerile militare, aceste linii de subiect erau percepute mai bine, scoțând în evidență rolul fondatorilor statului sovietic. Prevalează tematica de cercetare militaro-politică și social-economică. Istoriografia sovietică referitoare la Primul Război Mondial a fost izolată de cercetarea științifică în plan global. A reflectat modul în care discursul istoric elaborat de istorici, oameni de cultură a „conlucrat” cu cel elaborat pe linie oficială, de către autorități.

Ion Valer Xenofontov, doctor în istorie

Sursă: http://moldova-suverana.md/article/zece-curozitati-despre-primul-razboi-mondial_16422

Monument consacrat participanților din Belgia în Primul și al Doilea Război Mondial, Oostende, Belgia. Foto: Ion V. Xenofontov, 10 decembrie 2016

Ansamblul Mausoleului Eroilor Căzuți în Primul Război Mondial. Comuna Valea Mare–Pravăț, județul Argeș, România. Arhitecți: Dumitru Ionescu-Berechet, State Baloșin. Edificat în anii 1928–1935. Foto: Ion V. Xenofontov, 22 octombrie 2016

Soldați-sfinți. Mausoleul Eroilor Căzuți în Primul Război Mondial. Foto: Ion V. Xenofontov, 22 octombrie 2016

Capelă, cască și baionete din Primul Război Mondial. Mausoleului Eroilor Căzuți în Primul Război Mondial. Foto: Ion V. Xenofontov, 22 octombrie 2016

Obiecte din Primul Război Mondial. Muzeul Național de Istorie a României, București. Foto: Ion V. Xenofontov, 21 octombrie 2016

Unitate militară rusească dislocată pe teritoriul Basarabiei în timpul Primului Război Mondial, 1917. Sursă: arhiva curentă a Muzeului Militar al Armatei Naționale a Republicii Moldova

A. Orlovschi, basarabean, participant la Primul Război Mondial. Sursă: arhiva curentă a Muzeului Militar al Armatei Naționale a Republicii Moldova

Moldoveanul Partenie Stratulat (1895–1945), originar din satul Ghidirim, raionul Rîbnița, participant la Primul Război Mondial. Sursă: arhiva privată a familiei Prodan.