Doru Radosav, Sentimentul religios la români. Sec. XVII–XX. O privire istorică, ed. revăzută, În loc de prefață de Nae Antonescu, ilustrații de Picu Pătruț, Ed. Eikon, București, 2025, 328 p.

Pe copertă: Picu Pătruț, Botezul lui Iisus Hristos (detaliu) (din manuscrisul Stihos adecă viers, Colecția Muzeului Național al Țăranului Român)

Discursul istoriografic privind sentimentul religios este articulat de câteva repere problematice: cunoaşterea adevărurilor creştine (nivelul de instrucție religioasă al individului şi al societății), practicile sacramentale şi devoțiunea individuală (rugăciune, botez, cununie, împărtăşanie), devoțiunea colectivă (participarea la liturghie, cultul sfinților, cultul icoanelor, pelerinajele etc.). Toate acestea pot aproxima gradul şi intensitatea trăirii religioase a individului şi comunității. Întrucât sentimentul religios este expresia duratei lungi în istorie, reconstituirea lui este relevantă doar dacă se apelează la un segment cronologic, derulat pe mai multe secole. În cercetarea de față, această reconstituire porneşte din secolul XVII şi se încheie în prima jumătate a secolului XX, mai exact în 1935, anul minunii de la Maglavit. Lucrarea nu are decât pretențiile unei tentative de abordare a unui asemenea subiect de istorie, oricând aşezat pe un „nisip mişcător”, iar încercarea doreşte să delimiteze o anumită perspectivă de analiză, o lectură „religioasă” a istoriei, care îşi mărturiseşte de la bun început atât carențele documentare, cât şi inevitabilele scăpări şi inabilități interpretative. În întregul ei, cartea este doar un punct de vedere, asumat şi în consecințele sale, supuse, precum toate care sunt, atotputerniciei judecății lui Dumnezeu. (Doru Radosav)