Eleve în anul doi de studii alături de conducătoarea de clasă Galina I. Trestian, învățătoare de limbă latină. Școala de Medicină și Farmacologie din Bender, 7 noiembrie 1968. Arhivă privată
![IMG_2141](https://enciclopedia.asm.md/wp-content/uploads/IMG_2141-1024x633.jpg)
Eleve în anul doi de studii alături de conducătoarea de clasă Galina I. Trestian, învățătoare de limbă latină. Școala de Medicină și Farmacologie din Bender, 7 noiembrie 1968. Arhivă privată
Absolvenții Școlii Medii din s. Echimăuți, raionul Rezina, 1984-1985. Arhivă privată
Nunta Olgăi și a lui Nichita Midrigan. S. Antonești, rn. Olănești (actualmente, Ștefan-Vodă), circa 1950. Arhivă privată
Elevii clasei a II-a împreună cu învățătoarea. S. Antonești, rn. Olănești (actualmente, Ștefan-Vodă), mai 1957. Arhivă privată
Vinăria VINIA TRAIAN. Comuna Găvănoasa, raionul Cahul. Foto: IVX, 15 august 2018
O privire spre Mănăstirea Găvănoasa. Foto: IVX, 15 august 2018
Crucea Albă. Foto: IVX, 15 august 2018
Dr. Andrei Corobcean într-o cercetare (periegeză) arheologică în Valea Prutului de Jos. Foto: IVX, 15 august 2018
Deschiderea oficială a Muzeului de Arheologie, Etnografie și Istorie din comuna Crihana Veche, raionul Cahul. În imagine: Rodica Cucereanu, primarul comunei Crihana Veche, Martine Zejgman, atașat de Cooperare al Ambasadei Franței în Republica Moldova, Vlad Cubreacov, cetățean de onoare al comunei Crihana Veche. Foto: IVX, 14 august 2018
Petrecere la cătănie. Satul Olănești, raionul Suvorov (azi, Ștefan-Vodă), anii 1970. Arhivă privată
Fosta sinagogă. Satul Olănești, raionul Ștefan-Vodă. Foto: IVX, 11 august 2017
Familia Caterev (de fapt, Cătărău), deportată în anul 1941, în regiunea Aktiubinsk, raionul Djeronski, Colhozul „Șevcenko”, Kazahstan, URSS, și-a „conservat” identitatea spațială într-o fotografie datată cu 11 octombrie 1949. Arhivă privată
Vatra spirituală a satul Stolniceni, raionul Hânceşti: Biserica „Acoperământul Maicii Domnului”. Foto: IVX, 24 iulie 2018
Nicolae Juravschi, dublu campion olimpic sau campionul invincibil. Foto: IVX, 24 septembrie 2016
La poartă. Foto: IVX, 24 iulie 2018
Noul stăpân. IVX, 5 august 2018
Mama. Foto: IVX, 6 august 2016
Prima sesiune științifică a Academiei de Științe a RSS Moldovenești. La tribună acad. Iachim GROSUL, 2 august 1961. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00042
Gospodari din s. Logănești, rn Hâncești în ambianța unui covor moldovenesc. De la stânga la dreapta: Natalia Movilean, Elena și Chiril Catan, Meletie Moraru (primarul s. Logănești în anii 1995–2003). Foto: IVX 24 iulie 2018
ZECE CURIOZITĂȚI DESPRE INTERVENȚIA SOVIETICĂ
ÎN CEHOSLOVACIA (1968)
Motto: „Domnea o totală dezorganizare, deși ar fi fost de așteptat
ca mobilizarea legată de astfel de evenimente
să presupună încorporarea unui efectiv de o pregătire specială…”.
Din memoriile unui medic militar
O acțiune majoră cu impact internațional a fost intervenția din august 1968 (cu numele codificat operația „Dunărea”) a trupelor Pactului de la Varșovia (Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste, Bulgaria, Germania de Est, Ungaria și Polonia) în Cehoslovacia. Uniunea Sovietică, marcată de sindromul puterilor mari, avea drept deziderat politic înlăturarea reformelor socioeconomice ale „Primăverii de la Praga” inițiate de Alexander Dubček (1921–1992), secretarul general al Partidului Comunist din Cehoslovacia (1968–1969). URSS, în scopul apărării propriilor interese şi pentru extinderea influenţei globale, a promovat acțiuni ce îmbrăcau forma unor aşa-zise ajutoare internaționale, interese vitale pentru stat, pentru legitimarea acţiunilor în politica mondială. În cazul de față este vorba despre doctrina Brejnev, potrivit căreia, statele socialiste urmau să vină în ajutor altor state socialiste ameninţate de ,,forţe reacţionare”. În realitate era vorba de conservarea sferei sovietice de influență. In grosso modo, acțiuni militare active în Cehoslovacia nu s-au desfășurat. Potrivit unor informații, 108 cetăţeni şi-au pierdut viaţa, iar cca 500 de persoane au fost rănite. În prima zi a ostilităţilor, 58 de persoane au fost ucise sau rănite, inclusiv șapte femei și un copil de opt ani. Pe parcursul a 36 de ore a fost stabilit controlul deplin asupra teritoriului cehoslovac, iar conducerea de la Praga a fost înlocuită cu una prosovietică.
Placheta Pactului de la Varșovia. Muzeul „Casa Mureșenilor”, Brașov, România. Foto: Ion Valer Xenofontov, 24 mai 2018
1. Potrivit istoricului italian Francesco Guida, pe parcursul crizei cehoslovace, între ianuarie și august 1968, nu a avut loc nicio reuniune a Comitetului Politic Consultativ al Pactului de la Varșovia. Acest fapt s-ar fi datorat poziției deosebite a României.
Segment al „Cortinei de fier” de pe frontiera ceho-germană, din apropierea fostului sat Gsenget din munții Sumava. Donație a domnului Juri Gruntordar, directorul Bibliotecii „Libri Prohibiti” din Praga. Memorialul Sighet, România. Foto: Ion Valer Xenofontov, 10 martie 2018
5. Mărturiile oferite în ianuarie 2018, prin intermediul interviului semistructurat, de către un doctor ne prezintă un studiu de caz relevant a ceea ce a fost ingerința sovieticilor în Cehoslovacia. În vara anului 1968, societatea fierbea în nedumerire și răvășită de zvonuri. Totul a derulat în perimetrul unei situații antebellum. Mobilizarea în armată a fot promptă, impusă, fără a asigura un personal calificat: „Era perioada concediilor de vară, mulți angajați din efectivul rezerviștilor erau la odihnă și atunci lucrătorii comisariatelor, dar și persoane angajate special, pur și simplu arcăneau la întâmplare bărbați pentru a-i înrola (mobilizare forțată) în armată. Mulți dintre cei care urmau să fie înrolați nu erau de găsit, de aceea la comisariatele militare erau aduse și persoane întâmplătoare, care, evident, aveau o pregătire profesională precară. Cea mai bună pregătire profesională, adică versați în radiotehnică, o aveau inginerii înrolați de la radioteleviziunea națională. Erau puțini profesioniști pricepuți în domeniul de bază al unității noastre. Nu aveam nici eu experiența necesară unui medic militar, unde mai pui că m-am trezit și în postura de medic-șef al regimentului. La acestea se adăugau particularitățile specifice activității de cadru militar, mai ales în condiții de susținere logistică inferioră față de nivelul solicitat. Mai mult ca atât, nu aveam aprovizionarea cu cele necesare pentru a acorda asistență medicală în condiții de marș sau în condiții de campanie, când mașinile speciale pe care erau instalate radiolocatoarele se dislocau pe o distanță de 50-70 km una față de alta. Practic nu aveam nimic decât spirt și câte ceva pentru bandaje”. Din considerente de securitate, hărțile care indicau traseul spre Cehoslovacia au fost preluate de la Statul-major (ștab) și aduse în unitate în mijloacele de transport sanitar.
9. Față de această intervenție au protestat mai multe personalități ale timpului. Celebru în acest sens este cazul multiplului campion olimpic Emil Zatopek (19.IX.1922, Koprivnice – 21.XI.2000, Praga, Cehia). Supranumit „locomotiva cehă”, „locomotiva umană” sau „omul-locomotivă”, E. Zatopek nu a avut niciodată un antrenor – alerga până la epuizare. În 1968, celebrul sportiv a protestat în mod public față de intervenţia sovietică în Cehoslovacia. A fost înlăturat din funcţia pe care o deţinea la Ministerul Apărării, fiind nevoit să activeze într-o mină de uraniu. Performerul a fost respectat de toată mişcarea sportivă internaţională, fiind oaspete de onoare la toate ediţiile ulterioare ale Jocurilor Olimpice.
10. În URSS „dosarul Cehoslovacia” era unul tabuizat chiar și în rândurile elitei. Ulterior, în decembrie 1989, Guvernul Uniunii Sovietice a recunoscut faptul că „decizia de a trimite trupele aliate în Cehoslovacia a fost una nejustificată, s-a produs o imixtiune greșită în afacerile interne ale unui stat suveran”.
Ion Valer XENOFONTOV, doctor în istorie
Sursă: http://moldova-suverana.md/article/zece-curiozitati-despre-interventia-sovietica-in-cehoslovacia-1968_22928
Alexandru Cerga, Bisericile Basarabiei. Dicționar enciclopedic. Vol. III (D-G), Chișinău, 2018, 444 p.
Secvență din s. Logănești, rn. Hâncești. Foto: IVX, 24 iulie 2018
Laureați ai Premiului „Boris Glavan” în domeniul ştiinţei şi tehnicii, 1982. Viitorii academicieni (de la stânga la dreapta): Leonid Culiuc (primul, primul rând), Anatolie Sidorenko (al patrulea, rândul doi,), Valeriu Canțer (rândul doi, al cincilea), Gheorghe Duca (al șaselea, rândul trei); viitorul rector al Universității de Stat din Moldova prof. univ., dr. hab. Gheorghe Ciocanu (primul, rândul trei). Arhiva privată Anatolie Sidorenko. Muzeul Științei al AȘM. Fond foto. Cota arhivistică: 00501