La 19 octombrie 2026, în incinta cinematografului „Odeon”, a avut loc premiera filmului „Majadahonda” – lecție de demnitate, realizat de regizorul Alecu Deleu.
La realizarea acestui film au contribuit mai multe personalități ale culturii noastre: Valeria Florea-Dascăl ( Valeria Dascal ) Vadim Hâncu, Ion Usatyi, Eugeniu Popovici, Iurie Gandrabura și alții.
Sala cinematografului „Odeon” a fost arhiplină. Au venit studenți, profesori, jurnaliști, oameni de cultură și iubitori ai frumosului. Am venit și eu, însoțită de oamenii mei, cu două invitații: una din partea jurnalistului Leonid Melnic, iar cealaltă din partea profesorilor Lidia Prisac și Ion Valer Xenofontov.
Înainte de proiecție, câteva cuvinte adresate publicului au venit din partea regizorului Alecu Deleu și a jurnalistului Mircea Surdu.
Filmul a fost turnat la Orhei, locul în care își are rădăcinile această tragică pagină de istorie, legată de destinul unor tineri care au îndrăznit să lupte pentru convingerile lor, dar și la Chișinău,la Muzeul Literaturii Române, la Centrul de Excelență în Educație Artistică ,,Ștefan Neaga”.
O pagină de istorie care nu trebuie uitată
Organizația Antisovietică a Tineretului Studios „Majadahonda” a fost înființată la 1 august 1940, în județul Orhei, de un grup de tineri conduși de Anatol Gumă. La început, organizația cuprindea aproximativ 32 de liceeni, studenți și profesori de la Liceul „Vasile Lupu” și Școala nr. 2 din Orhei. Membrii săi își propuneau răsturnarea puterii sovietice în Basarabia și unirea acesteia cu România. Ulterior, organizația a ajuns să numere peste 50 de membri.
Până în decembrie 1940, tinerii au întreprins mai multe acțiuni de protest împotriva autorităților sovietice. Au distribuit proclamații și au realizat inscripții pe pereții clădirilor, exprimându-și opoziția față de ocupația sovietică prin mesaje precum: „Nu dați crezare ocupanților bolșevici!”, „Cărați-vă acasă, barbarilor!” și „Moarte ocupanților staliniști!”.
Membrii organizației au fotografiat aerodromul militar sovietic de la Ciocîlteni și au transmis imaginile Statului Major al Armatei Române.
În săptămâna dinaintea Crăciunului anului 1940, Anatol Gumă, conducătorul organizației, a propus o nouă acțiune. Astfel, la 25 decembrie, pe ferestrele Școlii Medii din Orhei au fost lipite afișe anticomuniste, iar tricolorul românesc a fost arborat pe trei clădiri importante ale orașului: sediul NKVD-ului, clădirea fostei prefecturi, unde se afla sediul Comitetului de Partid Bolșevic, și Primăria.
La 30 ianuarie 1941, Anatol Gumă, Vsevolod Ciobanu, Dumitru Avramoglo, Dumitru Stici și Vlad Alexeev au fost arestați, iar documentele confiscate au contribuit la identificarea altor membri ai organizației.
Anatol Gumă avea să declare, potrivit mărturiei consemnate în dosarul său penal:
„Lupt împotriva regimului de ocupație, care ne-a furat libertatea, din convingere și am un scop bine determinat: reîntregirea cu Țara Mamă, discreditarea regimului stabilit în Basarabia”.
El își încheia declarația cu aceste cuvinte:
„Sunt tânăr și iubesc viața și libertatea. Oricine la 19 ani iubește viața și luptă pentru ea”.
Câtă durere încape în mărturisirea unui tânăr care iubea viața și libertatea, dar care știa că alegerea sa putea avea consecințe cumplite!
În iunie 1941, Tribunalul Militar al Districtului Militar Odesa a judecat cazul membrilor organizației. La 24 iunie, opt dintre ei au fost condamnați la moarte prin împușcare, sentința fiind executată la 27 iunie 1941. Alți membri au primit pedepse grele cu închisoarea, fiind trimiși în lagăre.
Astfel, organizația a fost nimicită, iar destinele multor tineri au fost frânte. Povestea lor a rămas însă o mărturie despre curaj, convingeri și dorința de libertate.
Un film care trezește conștiințe
Filmul i-a lăsat pe spectatori înmărmuriți. Din anul 1941 au trecut atâția ani, iar iată că o mână de oameni iubitori de neam și de țară au hotărât să scoată din anonimat numele acestor tineri și să le redea locul cuvenit în memoria noastră.
Priveam în jur și vedeam chipurile răvășite ale celor prezenți. Emoția se simțea în sală. După proiecție, a urmat un amplu dialog cu spectatorii, care și-au împărtășit impresiile și au vorbit despre importanța realizării acestui film.
Despre film și despre semnificația sa au vorbit regizorul Alecu Deleu, jurnalistul Mircea Surdu, Valeria Florea-Dascăl, istoricul, jurnalista și scriitoarea Veronica Boldisor , scriitorul și locotenent-colonelul Andrei Calcea, directoarea Liceului „Vasile Lupu” din Orhei, profesori și alți oameni de cultură, uniți de respectul pentru istorie, tradiție, limba română, identitate și demnitate națională.
De la început până la sfârșit, filmul te ține captivat prin mesajul său. Forța acestuia sporește atunci când imaginile cinematografice se împletesc cu documentele de arhivă prezentate de directorul Arhivei Naționale, Igor Casu . Documentele aduc în fața spectatorilor mărturii ale trecutului și dau o greutate aparte poveștii acestor tineri.
Cei prezenți au subliniat că filmul trebuie să ajungă în satele Republicii Moldova și în instituțiile de învățământ, pentru ca generațiile tinere să cunoască această pagină de istorie și să înțeleagă prețul libertății.

Una dintre ideile exprimate în sală a fost aceea că acești tineri ar trebui recunoscuți la rangul de eroi naționali, iar guvernarea ar trebui să întreprindă acțiuni concrete pentru ca oamenii care se jertfesc pentru cauza națională să beneficieze de recunoașterea și aprecierea cuvenite.
S-a subliniat, totodată, că, fără implicarea lui Andrei Calcea, a Veronicăi Boldișor și a întregii echipe de filmare, numele acestor tineri ar fi putut rămâne încă mulți ani în anonimat.
Prin munca și dăruirea lor, o pagină dureroasă de istorie a fost readusă în atenția publicului, iar memoria celor care au luptat pentru convingerile lor a primit o nouă șansă de a dăinui.
Datoria noastră față de trecut
Am plecat de la această întâlnire cu gândul că istoria nu înseamnă doar date, documente și nume înscrise în arhive. Istoria înseamnă destine omenești, tinereți curmate, familii îndurerate și oameni ale căror idealuri nu trebuie lăsate să se piardă în uitare.
Filmul „Majadahonda” ne amintește că memoria unei națiuni se păstrează prin oameni care au curajul să cerceteze, să mărturisească și să aducă adevărul în fața publicului. Prin asemenea inițiative, trecutul încetează să mai fie o pagină îndepărtată și devine o lecție pentru prezent și pentru generațiile viitoare.
Consider că asemenea filme trebuie să ajungă în școli, în biblioteci și în comunitățile noastre. Tinerii trebuie să cunoască istoria, să înțeleagă valoarea libertății și să știe că demnitatea, curajul și dragostea de țară nu sunt doar cuvinte, ci valori care se apără prin fapte.
Eroii nu trebuie uitați. Numele lor trebuie rostite, povestea lor trebuie cunoscută, iar memoria lor trebuie păstrată vie.
Aceasta este lecția de demnitate pe care ne-o lasă „Majadahonda”.

Veronica Pîrlea-Conovali, scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala Chișinău.

(Continuare din https://enciclopedia.asm.md/?p=15652)

Gaina Relativita

La 9 octombrie 2026, în incinta Bibliotecii Municipale „Hristo Botev” din Chișinău, a avut loc lansarea antologiei trilingve „Țărmuri cardinale”, semnată de trei autori din țări diferite: Adrian Vasilev din Bulgaria, Maria Relly Niculescu din România și Veronica Pîrlea-Conovali din Republica Moldova. Evenimentul a adus împreună oameni de cultură, scriitori, poeți, compozitori, interpreți, profesori și iubitori ai cuvântului, uniți de dragostea pentru literatură și de dorința de a consolida legăturile spirituale dintre popoare.
Moderatorul evenimentului a fost poetul Traian Vasilcău, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova și din România, care a condus întâlnirea cu multă dăruire, sensibilitate și măiestrie, așa cum știe dumnealui să o facă. Prin intervențiile sale, a creat o atmosferă caldă și prietenoasă, oferind fiecărui invitat prilejul de a-și împărtăși gândurile și aprecierile.
Printre primii invitați care au luat cuvântul s-a numărat doctorul habilitat Ivan Duminica, președintele Societății Științifice de Bulgaristică din Republica Moldova. Dumnealui a subliniat importanța apariției unei asemenea antologii, evidențiind rolul colaborării culturale în apropierea popoarelor, în cultivarea prieteniei și în consolidarea atitudinii frățești dintre oameni.
Cu un mesaj de felicitare a venit și doamna doctor Elena Rațeeva, care a oferit publicului bucuria de a asculta câteva poezii în limba bulgară. La rândul său, profesorul Ivan Duminică i-a adresat, tot în limba bulgară, un mesaj de felicitare poetului și traducătorului Adrian Vasilev, subliniind astfel frumusețea comunicării dintre culturi prin intermediul limbii și al literaturii.
De la o conferință importantă a venit și scriitorul Vasile Bumacov, fost ministru al agriculturii. Acesta și-a exprimat bucuria de a se afla în acel templu al culturii, vorbind despre lumea scrisului ca despre un univers bogat în lumină și căldură. Prezența celor trei autori, veniți din țări diferite, i-a oferit prilejul de a remarca valoarea întâlnirilor care aduc laolaltă experiențe, sensibilități și viziuni artistice distincte.
Programul artistic a îmbinat armonios poezia și muzica. Au urmat recitaluri de versuri dedicate autorilor antologiei, precum și un moment muzical deosebit, susținut de elevii Colegiului Pedagogic „Alexei Mateevici” și de compozitoarea Olga Trudov-Mațarin . Tinerii au interpretat cântece pe versurile Veronicăi Pîrlea-Conovali, valorificând o colaborare artistică frumoasă, care durează de aproape trei decenii. Este o dovadă că poezia, atunci când își găsește melodia potrivită, capătă o nouă viață și ajunge mai ușor la inimile oamenilor.
Prezent în sală a fost și compozitorul Valeriu Motovelnic care a interpretat două piese muzicale. În mesajul său, acesta a evidențiat frumusețea colaborărilor de lungă durată, în care respectul reciproc, omenia și buna colegialitate rămân valori statornice, indiferent de trecerea anilor. Cuvintele sale au amintit tuturor că adevăratele legături profesionale se clădesc prin încredere, dăruire și prețuirea celuilalt.
Un cuvânt amplu despre cei trei autori și despre volumul lansat a rostit poetul Ștefan Sofronovici, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova. Dumnealui a vorbit despre valoarea antologiei, dar și despre colaborarea îndelungată și fructuoasă cu subsemnata, Veronica Pîrlea-Conovali. Evocând această relație, a pus în lumină omenia, frumusețea sufletească și bunătatea, calități care dau adevărata măsură a unui om și care fac ca o colaborare să reziste în timp.
La rândul său, Valeria Dascal, om de televiziune și romancieră, a evidențiat munca depusă de Veronica Pîrlea-Conovali, subliniind discreția cu care aceasta își desfășoară activitatea. A vorbit despre omul care muncește mult, fără să simtă nevoia să se afișeze sau să-și proclame meritele, care nu se bate cu pumnul în piept, ci își urmează liniștit drumul, făcând ceea ce știe și ceea ce simte că trebuie să facă. Sunt cuvinte care surprind un adevăr frumos: valoarea autentică nu are întotdeauna nevoie de zgomot pentru a fi văzută și apreciată.
Atmosfera de sărbătoare a continuat printr-un recital de poezie și cântec susținut de elevii Colegiului de Medicină „Raisa Pacalo” și ai Colegiului de Business și Administrare Publică din Chișinău, îndrumați de profesoara Malai Ludmila . Prin emoția interpretării și prin tinerețea lor, elevii au adus un plus de prospețime evenimentului, demonstrând că literatura și muzica își găsesc mereu noi purtători de mesaj.
Un moment deosebit l-a oferit interpretul de muzică ușoară și populară Interpret Prezentator Vlad Josan, venit din Anglia, care a încântat publicul cu mai multe piese frumoase. Unul dintre cele mai emoționante clipe ale întâlnirii a fost interpretarea cântecului „Iartă-mă, dragă măicuță”, pe versurile Veronicăi Pîrlea-Conovali și pe muzica semnată de compozitorul Adrian Beldiman , prezent și el în sală.
Cântecul, încărcat de sensibilitate și de dorul profund pentru mamă, a atins sufletele celor prezenți. La încheierea interpretării, compozitorul Adrian Beldiman a intervenit cu un mesaj de felicitare, mărturisindu-și bucuria și satisfacția pentru frumoasa colaborare cu poeta. Acesta a menționat că, împreună cu Veronica Pîrlea-Conovali, a creat aproape zece piese muzicale deosebite, care au prins viață prin vocile interpreților din Republica Moldova și România.
O asemenea colaborare, construită de-a lungul anilor, demonstrează că întâlnirea dintre poezie și muzică poate da naștere unor creații care emoționează publicul și trec dincolo de hotarele țării. Versul devine cântec, cântecul devine mărturisire, iar emoția se transmite de la un suflet la altul, fără să țină cont de granițe.
Evenimentul s-a bucurat și de prezența mai multor colegi de condei, veniți să-i susțină pe autori și să se bucure împreună de această sărbătoare a cuvântului. Printre aceștia s-au numărat talentatele poete Geta Lipovanciuc, Maria Septelici Maria și Ecaterina Urâtu-Iurco, precum și Valerian Ciobanu. Au fost prezenți jurnaliștii Andrei Viziru și Elvira Ţîganaş-Pîntea dar și doctorul Vasile Andreuța, care are o legătură aparte cu poetul Adrian Vasilev , ambii fiind foști marinari și ofițeri. Întâlnirea lor a adăugat evenimentului o notă personală, amintind că drumurile oamenilor se pot intersecta în cele mai neașteptate împrejurări și că prieteniile adevărate pot dăinui dincolo de profesii și distanțe.
Un aspect impresionant al lansării a fost participarea online a celor doi coautori, Adrian Vasilev din Bulgaria și Maria Relly Niculescu din România. Deși aflați la distanță, aceștia au fost prezenți pe tot parcursul evenimentului, au recitat din creațiile lor și au comunicat cu publicul. Tehnologia a devenit astfel o punte între oameni și țări, demonstrând că, atunci când există dorință de apropiere și dragoste pentru cultură, distanțele geografice nu reprezintă un obstacol.
Cu mesaje de mulțumire și felicitare adresate protagoniștilor, atât la începutul, cât și la încheierea evenimentului, a venit doamna Angela Olarescu, directoarea Bibliotecii Municipale „Hristo Botev”. Prin găzduirea acestei lansări, biblioteca și-a reconfirmat rolul de spațiu al dialogului cultural, al întâlnirilor dintre oameni și al promovării valorilor literare.
La final, poetul Traian Vasilcău a apreciat frumusețea desfășurării evenimentului și calitatea oamenilor care au dat viață acestei întâlniri. A adresat urări de sănătate autorilor și și-a exprimat speranța că vor urma noi lansări de carte, noi prilejuri de întâlnire și alte momente în care literatura să aducă oamenii mai aproape unii de alții.
Lansarea antologiei trilingve „Țărmuri cardinale” a fost mai mult decât o prezentare de carte. A fost o întâlnire a sensibilităților, o sărbătoare a poeziei și a muzicii, o mărturie a prieteniei care unește oameni din Republica Moldova, România și Bulgaria. Trei autori, trei țări, trei spații culturale, dar aceeași dorință de a transmite prin cuvânt frumusețea lumii interioare și de a construi punți între suflete.
Poate că tocmai acesta este rostul adevărat al unor asemenea întâlniri: să ne amintească faptul că, dincolo de hotare și de limbi diferite, oamenii se pot regăsi în aceleași emoții, în aceeași dragoste pentru frumos și în aceeași nevoie de prietenie. Iar atunci când poezia se întâlnește cu muzica, iar cultura cu omenia, țăr¬murile care par îndepărtate se apropie și devin parte dintr-un singur univers spiritual.

Veronica PÎRLEA-CONOVALI,
Scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România

Vezi: Trasee-si-convergente-Romania-Mare-2026

Sursă: https://inherence.ro/wp-content/uploads/2026/10/Trasee-si-convergente-Romania-Mare-2026.pdf

La 23 septembrie 2026, Institutul de Istorie al Universității de Stat din Moldova, în parteneriat cu Secția Științe Sociale, Economice, Umanistice și Arte a Academiei de Științe a Moldovei, a organizat masa rotundă „Academicianul Demir Dragnev. Omagiu la 90 de ani”.

Evenimentul, desfășurat în Sala de conferințe a Bibliotecii Științifice „Andrei Lupan” (Institut) a Universității de Stat din Moldova, a reunit istorici, cercetători științifici, cadre didactice, discipoli și colaboratori care, de-a lungul timpului, au fost îndrumați de acad. Demir Dragnev și care își continuă activitatea alături de domnia sa.

Prezent la eveniment, acad. Ion Tighineanu, președintele Academiei de Științe a Moldovei, a evidențiat contribuția substanțială a acad. Demir Dragnev la cercetarea și valorificarea istoriei Academiei de Științe. În numele Prezidiului AȘM, i-a conferit medalia academică „Meritul științific”, în semn de înaltă recunoștință pentru îndelungata sa activitate în domeniul cercetării istorice.

Mesaje de felicitare și apreciere au fost adresate de dr., prof. Igor Șarov, prorector pentru dezvoltare strategică și parteneriate al Universității de Stat din Moldova; dr. Igor Bercu, decanul Facultății de Istorie și Filosofie a USM; dr. hab., prof. univ. Gheorghe Postică, membru de onoare al Academiei Române, Institutul de Istorie al USM; dr. Vitalie Ciobanu, directorul Agenției pentru Știință și Memorie Militară; dr., conf. univ. Silvia Chicu, Universitatea Pedagogică de Stat „Ion Creangă” din Chișinău; dr. hab., prof. univ. Valentin Tomuleț, Facultatea de Istorie și Filosofie a USM; dr. hab., conf. univ. Igor Cereteu, Institutul de Istorie al USM; dr., conf. cerc. Vlad Mischevca, Institutul de Istorie al USM; dr., prof. univ. Emil Dragnev, directorul Departamentului Istoria Românilor, Universală și Arheologie al USM; și Ghenadie Donos, președintele Federației Sindicale a Educației și Științei.

Mem. cor. al AȘM Liliana Condraticova, secretar științific general al AȘM, a vorbit despre Albumul enciclopedic al Academiei de Științe, elaborat în anul 2021, precum și despre volumul consacrat membrilor titulari, membrilor corespondenți și membrilor de onoare ai AȘM, prilejuit de cea de-a 65-a aniversare de la fondarea Academiei de Științe a Moldovei și de împlinirea a 80 de ani de la constituirea primelor institute de cercetare de tip academic. Dr. Ion V. Xenofontov, de la Facultatea de Istorie și Filosofie a USM, a prezentat, de asemenea, cele două volume ale culegerii de documente „Istoria științei”. Ion Vârțanu, reprezentant al Bibliotecii Științifice „Andrei Lupan” (Institut) a Universității de Stat din Moldova, a prezentat bibliografia omagială elaborată de echipa Bibliotecii Științifice.

Cu prilejul celei de-a 90-a aniversări, a fost vernisată expoziția fotografică „Academicianul Demir Dragnev – nonagenar”.

Masa rotundă a fost moderată de mem. cor. al AȘM Gheorghe Cojocaru, directorul Institutului de Istorie și membru de onoare al Academiei Române, și de dr. hab., conf. univ. Igor Cereteu, cercetător în cadrul Institutului de Istorie al USM.

Evenimentul se înscrie în șirul manifestărilor și activităților științifice desfășurate de Comisia de specialitate „Istoria științei”, coordonată de acad. Demir Dragnev și instituită în anul 2023 de Academia de Științe a Moldovei, în contextul aniversării instituției și al celebrării personalităților de seamă din Republica Moldova.

Liliana Condraticova

Sursă: https://asm.md/comunitatea-stiintifica-l-omagiat-pe-academicianul-demir-dragnev-la-implinirea-varstei-de-90-de-ani

Foto: Liliana Condraticova, Iurie Cebanov

Academicianul Demir Dragnev, omagiat la 90 de ani. TV. Moldova 1

https://www.youtube.com/watch?v=15n7yz_NCxE&shem=dsdf,sharefoc,agadiscoversdl,,sh/x/discover/m1/4

De aproape patru decenii merg, zi de zi, pe străzile capitalei. Le-am văzut schimbându-se, uneori încet, alteori aproape de nerecunoscut. Fiecare zi îmi aduce ceva nou sau, poate, ceva vechi pe care îl redescopăr cu alți ochi.
Îmi place să privesc oamenii. Mă bucur când întâlnesc chipuri luminoase, oameni care poartă în privire bunătate și liniște, dar mă bucur și mai mult atunci când văd curiozitate. Pentru că omul curios vrea să afle, să înțeleagă, să descopere. Iar curiozitatea este, poate, una dintre cele mai frumoase forme ale inteligenței.
Astăzi, o simplă vizită la o filială EximBank, de pe strada Mihail Kogălniceanu, s-a transformat într-o întâlnire pe care nu cred că o voi uita prea curând.
Când am cotit pe strada Șciusev, m-am întâlnit cu câțiva oameni care, după ce și-au cerut scuze că mă deranjează, m-au întrebat în limba engleză dacă le pot spune câte ceva despre două case asupra cărora li se oprise privirea.
Trebuie să recunosc: din primele secunde am făcut un mic gest prin care le-am dat de înțeles că nu cunosc limba engleză. Dar imediat, un tânăr care mergea pe stradă sa oprit și mi-a spus că, dacă doresc, îmi va fi cu drag traducător.
Și atunci a început o conversație frumoasă. Le-am povestit despre doi mari artiști ai teatrului și cinematografiei moldovenești – Constantin Constantinov și Ecaterina Cazimirova, un cuplu artistic emblematic pentru cultura noastră și pentru generația de actori care a contribuit la dezvoltarea teatrului și cinematografiei din Republica Moldova.
Pe măsură ce le vorbeam, parcă se deschidea în fața mea o ușă către trecut. Mi-am amintit de filmele în care i-am văzut, de spectacolele lor și, mai ales, de anii copilăriei.
Țin minte că, prin anii ’70, atunci când în sat veneau de la Chișinău trupele de artiști, colhozul punea la dispoziție patru mașini. Acestea erau așezate într-un anumit fel, unindu-și caroseriile, iar pentru câteva ore deveneau o adevărată scenă.
Spectacolul se desfășura lângă izvor, într-un loc cu iarbă verde și multe sălcii. Pentru noi, copiii de atunci, era un adevărat eveniment. Veneau artiști de la Chișinău și aveam impresia că lumea întreagă cobora pentru câteva ore în satul nostru.
Mai târziu, în sat s-a construit o estradă de vară, iar eu mă așezam de fiecare dată în primul rând. Voiam să-i văd pe artiști cât mai aproape, să le văd chipurile, gesturile, emoția.
Poate tocmai de aceea, atunci când am început să le povestesc străinilor despre Constantin Constantinov și Ecaterina Cazimirova, nu le vorbeam doar despre niște nume din istoria teatrului. Le vorbeam despre oameni pe care îi păstram în propria mea memorie.
Aș fi vrut să le spun mult mai multe, dar timpul era sub semnul întrebării. Așa că le-am rezumat câteva lucruri importante și le-am recomandat să caute pe YouTube filmele în care au jucat cei doi mari artiști.
După aceea, conversația noastră s-a îndreptat spre celălalt nume legat de această stradă: Alexei Șciusev, renumitul arhitect, istoric și teoretician al artei, una dintre personalitățile importante ale arhitecturii din Imperiul Rus și, mai târziu, din Uniunea Sovietică.
Le-am spus câte ceva despre activitatea sa, despre formarea sa la prestigioasa Academie de Arte din Sankt Petersburg și despre preocupările sale pentru arhitectură, restaurarea monumentelor istorice și proiectarea unor edificii în stilul neorusesc.

Și atunci am realizat încă o dată că acele două case în fața cărora se opriseră privirile oaspeților nu sunt doar niște construcții vechi și frumoase.
Sunt locuri care păstrează urmele unor oameni. Iar o stradă poate deveni, pentru cine știe să privească, o adevărată carte de istorie.
Poate că străinii aceia nu se așteptau ca, oprindu-mă pe stradă, să primească o mică lecție despre teatru, cinematografie, arhitectură și despre oamenii care au lăsat ceva în urma lor.
Iar eu nu mă așteptam ca o simplă plimbare spre bancă să-mi aducă aminte de copilărie, de spectacolele din sat, de artiștii pe care îi priveam cu ochii mari și de emoția pe care o aveam atunci când acele patru mașini se transformau, pentru noi, într-o scenă adevărată.
Ne-am luat rămas-bun după un dialog care, pentru mine, a fost unul dintre acele momente mici, dar prețioase, pe care viața ni le oferă fără să le anunțe.
Am rămas cu bucuria privirilor lor atente, cu întrebările lor, cu curiozitatea lor și, mai ales, cu sentimentul că cineva a dorit să cunoască.Să cunoască două case. Să cunoască doi artiști. Să cunoască un arhitect. Să cunoască puțin din orașul nostru.
Și poate că aceasta este una dintre cele mai frumoase forme prin care putem face cunoscut Chișinăul: nu doar arătându-i străzile și clădirile, ci spunând poveștile oamenilor care au trecut prin ele.
Un oraș trăiește prin memoria oamenilor săi. Iar astăzi, pentru câteva minute, pe o stradă din Chișinău, memoria mea s-a întâlnit cu curiozitatea unor oameni veniți de departe.
Și a fost o întâlnire frumoasă.

Veronica Pîrlea-Conovali , scriitoare, Membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România